de Judy, Coreea de Sud

Recent, am văzut câteva videouri cu mărturiile experiențiale ale nou-veniților și am fost foarte emoționată. Chiar dacă erau credincioși de doi sau trei ani, puteau să-și împărtășească mărturiile experiențiale. M-am simțit destul de rușinată și am început să reflectez, întrebându-mă de ce eu credeam de mulți ani și, totuși, n-am putut să mărturisesc pentru Dumnezeu. Într-o zi, am găsit un pasaj din cuvintele Lui: „Ceea ce ați experimentat și ceea ce ați văzut întrece experiența sfinților și profeților din toate timpurile, dar sunteți voi oare capabili să oferiți o mărturie mai mare decât cuvintele acestor sfinți și profeți din vremuri trecute? Ceea ce vă dăruiesc acum întrece ceea ce i-am dăruit lui Moise și eclipsează pe David și, tot așa, cer ca mărturia voastră să întreacă pe Moise și cuvintele voastre să fie mai mărețe decât David. Eu vă dau însutit mai mult – deci, tot așa vă cer să Îmi plătiți și voi la fel. Trebuie să știți că Eu sunt Acela care dă viață omenirii, și voi sunteți cei care primesc viață de la Mine și care trebuie să-Mi fiți martori. Aceasta este datoria voastră pe care v-o trimit și pe care se cuvine să o împliniți pentru Mine. V-am dăruit toată slava Mea, v-am dat viața pe care poporul ales, israeliții, nu au primit-o niciodată. De drept, voi se cuvine să Îmi fiți martori, să Îmi dedicați tinerețea voastră și să Îmi oferiți viața voastră. Oricui Îmi dăruiesc slava Îmi va fi martor și își va da viața pentru Mine. Acest lucru a fost predestinat de Mine cu mult timp în urmă. Este norocul vostru că vă dăruiesc slava Mea, iar datoria voastră este să mărturisiți pentru gloria Mea. Dacă ați crede în Mine doar ca să câștigați binecuvântări, atunci lucrarea Mea ar avea puțină însemnătate, iar voi nu v-ați îndeplini datoria. […] Ceea ce ați primit nu este doar adevărul Meu, calea Mea și viața Mea, ci o viziune și o revelație mai mari ca cele ale lui Ioan. Înțelegeți mult mai multe taine și ați văzut, de asemenea, adevărata Mea față; ați acceptat mai mult din judecata Mea și știți mai mult despre firea Mea dreaptă. Și astfel, chiar dacă v-ați născut în zilele de pe urmă, înțelegerea voastră este cea a celor dinainte și a trecutului și, de asemenea, ați experimentat lucrurile de astăzi, și totul a fost săvârșit personal de mâna Mea. Ceea ce vă cer nu este exagerat, căci v-am dat atât de mult, iar voi ați văzut mult în Mine. Așadar, vă cer să Îmi fiți martori pentru sfinții vremurilor trecute, și aceasta este singura dorință a inimii Mele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am fost foarte entuziasmată, dar m-am simțit și vinovată. Eram entuziasmată că am fost atât de norocoasă să experimentez lucrarea lui Dumnezeu și să mă bucur de aprovizionarea cuvintelor Sale, dar mă simțeam vinovată, deoarece crezusem de mulți ani în Dumnezeu și mă bucurasem de atât de mult din harul Lui, dar nu aveam nicio mărturie despre El. M-am gândit la felul în care, în zilele de pe urmă, Dumnezeu ne-a dat cu mărinimie multe adevăruri, ne dezvăluie și ne judecă corupția, ne amintește, ne sfătuiește, ne încurajează și ne mângâie, dar deoarece noi nu căutăm adevărul, iar capacitatea noastră de a pricepe e slabă, El are părtășie amănunțită cu noi despre toate aspectele adevărului, ne dă exemple și analogii și ni le explică temeinic pentru a Se asigura că înțelegem. Dumnezeu a depus foarte mult efort și a plătit un preț mare pentru noi și o face pentru că vrea să înțelegem adevărul și să-L cunoaștem pe El, să scăpăm de firea noastră coruptă, să ne căim și să ne schimbăm cu adevărat. Aceasta e mărturia pe care o vrea Dumnezeu. Au trecut 30 de ani de când Și-a început lucrarea. A făcut atât de multă lucrare și a exprimat foarte mult adevăr și vrea să vadă mărturia noastră. Chiar dacă este superficială, El o acceptă dacă e reală. Dumnezeu speră să putem împărtăși câștigurile și cunoașterea pe care le-am experimentat în lucrarea Lui și să scriem articole de mărturie, deoarece acesta este rodul lucrării Sale și întruchiparea efortului Său. Apoi, m-am gândit la mine. Deși Dumnezeu îmi dăduse atât de mult, n-am îndrăznit să mă gândesc ce aspecte ale adevărului am înțeles și în ce adevăr-realitate pătrunsesem, fiindcă înțelesesem mult din cuvântul lui Dumnezeu doar în mod doctrinal, dar nu îl contemplasem, nu îl practicasem și nu îl experimentasem cu seriozitate. Așadar, când a fost vorba să mărturisesc pentru Dumnezeu și să scriu articole de mărturie, m-am simțit intimidată și neîncrezătoare și am făcut foarte puțin efort în acest sens. Gândul că am crezut ani la rând, dar totuși nu puteam scrie despre experiența mea și nu aveam mărturie, m-a întristat foarte tare.

Odată, o soră m-a întrebat dacă nu voiam să scriu mărturii despre experiențe. Am fost de acord pe moment, dar am scris doar puțin și apoi am pus deoparte ce-am scris. Cu toate că nu îmi asumam multă lucrare, mereu simțeam că eram atât de ocupată și că n-aveam timp să scriu. Și, astfel, zi după zi, amânam chestiunea cu scrisul articolelor. Ulterior, mi-am făcut un program de scris, dar când venea momentul, tot eram ocupată cu altceva și nu mă puteam liniști să scriu. Am găsit diverse motive și scuze. Uneori, spuneam că aveam puțină educație sau că aveam calibru slab, deci nu puteam scrie bine. Alteori, spuneam că eram ocupată și n-aveam timp, deci aveam s-o fac mai târziu. Uneori, simțeam până și că a scrie articole nu era ceva foarte important și că cel mai mult conta să mă ocup de lucrarea mea zilnică, fiindcă, dacă o amânam, aveam să fiu emondată și dacă era ceva grav, aș fi fost demisă. Nimeni nu mă lua la rost dacă nu scriam mărturii despre experiențe. Când am privit lucrurile așa, am luat scrierea articolelor și mai puțin în serios și nu am considerat-o o parte importantă a datoriei mele. În acest fel, m-am împotmolit în această stare de îndărătnicie și răzvrătire și am fost foarte pasivă privind scrierea de mărturii despre experiențe.

Într-o zi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și mi-am schimbat puțin părerea. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Acum știi cu adevărat care este motivul pentru care crezi în Mine? Cunoști cu adevărat scopul și însemnătatea lucrării Mele? Știi cu adevărat care îți este datoria? Cunoști cu adevărat mărturia Mea? Dacă doar crezi în Mine, însă în tine nu e niciun semn al slavei sau mărturiei Mele, atunci înseamnă că te-am alungat de mult timp. Cât despre cei atotștiutori, ei sunt ghimpi și mai mari în coasta Mea, iar în casa Mea doar obstacole în drumul Meu, sunt neghină ce trebuie cernută din lucrarea Mea, căci nu au niciun folos, sunt lipsiți de valoare și îi detest de mult timp. Mânia Mea se abate adeseori asupra celor lipsiți de mărturie, iar toiagul Meu nu se îndepărtează niciodată de ei. I-am predat demult în mâinile celui rău; sunt lipsiți de binecuvântările Mele. Când va veni acea zi, mustrarea lor va fi chiar mai cumplită decât cea a femeilor nesăbuite. Acum Îmi fac doar datoria în lucrarea Mea. Voi strânge grâul în snopi, împreună cu neghina. Aceasta este lucrarea Mea astăzi. Acea neghină va fi cernută în timpul lucrării Mele de cernere, apoi boabele de grâu vor fi adunate într-un grânar, iar neghina care a fost cernută va fi aruncată în foc și va fi prefăcută în cenușă. Deocamdată, lucrarea Mea este de a-i aduna pe oameni în snopi; adică de a-i cuceri pe deplin. Apoi, voi începe cernerea pentru a dezvălui sfârșitul tuturor oamenilor. Și, așadar, se cuvine să știi cum ar trebui să Mă mulțumești acum și cum să umbli pe calea cea dreaptă în credința ta în Mine. Ceea ce Îmi doresc este loialitatea și ascultarea ta de acum, dragostea și mărturia ta de acum. Chiar dacă, în acest moment, nu știi ce este mărturia sau dragostea, ar trebui să Îmi aduci tot ce ai și să Îmi predai singurele comori pe care le ai: loialitatea și ascultarea ta. Ar trebui să știi că dovada biruinței Mele asupra Satanei stă în loialitatea și ascultarea omului, precum și dovada cuceririi Mele complete a omului. Datoria credinței tale în Mine este de a-Mi fi martor, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi ascultător până la sfârșit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). Pasajul afirma clar că aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să mărturisească pentru Dumnezeu și că aceasta este datoria unei persoane. Când credincioșii în Dumnezeu nu pot mărturisi, devin obiectul urii Sale. Am simțit mânia lui Dumnezeu când am citit aceste rânduri din cuvântul Lui: „Dacă doar crezi în Mine, însă în tine nu e niciun semn al slavei sau mărturiei Mele, atunci înseamnă că te-am alungat de mult timp. Cât despre cei atotștiutori, ei sunt ghimpi și mai mari în coasta Mea, iar în casa Mea doar obstacole în drumul Meu, sunt neghină ce trebuie cernută din lucrarea Mea” și „Mânia Mea se abate adeseori asupra celor lipsiți de mărturie, iar toiagul Meu nu se îndepărtează niciodată de ei. I-am predat demult în mâinile celui rău; sunt lipsiți de binecuvântările Mele. Când va veni acea zi, mustrarea lor va fi chiar mai cumplită decât cea a femeilor nesăbuite.” După ce am crezut în Dumnezeu atât de mulți ani, după ce am citit atât de mult din cuvântul Lui, auzind nenumărate predici și părtășii, experimentând emondare, obstacole și eșecuri și experimentând luminarea, îndrumarea și disciplina Duhului Sfânt, tot nu puteam să mărturisesc pentru Dumnezeu. Aveam o oarecare experiență și cunoaștere, dar nu voiam să scriu. Îmi petreceam toată ziua ocupându-mă de lucruri externe, dar nu mă concentram pe căutarea adevărului pentru a-mi rezolva firile corupte și nu căutam să înaintez în adevăr. Din experiența mea obișnuită, am obținut puțină cunoaștere, dar nu contemplam și nu obțineam claritate ca să pot dobândi înțelegere autentică și, cu timpul, am pierdut ce am dobândit, iar luminarea de la Duhul Sfânt a ajuns să fie îngropat. Mi-am amintit cum practicam înainte udarea nou-veniților. Nu puteam nici să am bine părtășie despre adevărul mărturisirii pentru lucrarea lui Dumnezeu. Lucrurile pe care le împărtășeam erau relativ superficiale și nu puteam pricepe puncte-cheie. Nici ulterior, când am predicat Evanghelia, n-am putut pricepe puncte-cheie pentru a analiza clar sau convingător noțiunile religioase sau sofismele antihriștilor. Din toate aspectele adevărului, am înțeles doar jumătate și n-am putut avea părtășie clară. La adunări, în timpul părtășiei despre problemele intrării în viață, de cele mai multe ori îi convingeam pe oameni folosind doar clișee superficiale sau ofeream câteva teorii goale și înțelegeri superficiale. Nu puteam rezolva problemele de la rădăcină, iar mărturia mea despre Dumnezeu nu era eficientă. Înțelegerea mea despre orice aspect al adevărului era doar doctrine, fără adevărurile-realitate. Am văzut că avusesem credință în Dumnezeu mulți ani, dar nu puteam mărturisi pentru Dumnezeu. Doar am depus puțin efort și am făcut ceva lucrare, dar, de fapt, nu acceptasem judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, nici nu aveam mărturie despre înțelegerea adevărului și schimbarea firii vieții mele. M-am gândit cum Dumnezeu a spus că astfel de oameni sunt „ghimpi în coasta Lui”, „obstacole” și „neghină ce trebuie cernută”. Mânia Lui față de acești oameni nu pălește niciodată. Aceste gânduri m-au făcut să mă simt nefericită. Crezusem în Dumnezeu mulți ani și nu învățasem nimic. Am simțit că eram inutilă și am simțit o jenă cumplită. Dumnezeu urăște mai ales astfel de oameni, nu îi rabdă și Se înfurie pe ei. Deși astfel de oameni își îndeplinesc îndatoririle, din cauză că nu caută adevărul, ei nu pot primi lucrarea Duhului Sfânt și, în final, nu au nicio mărturie de schimbare a firii și nu pot fi mântuiți de Dumnezeu. Văzând atitudinea lui Dumnezeu față de astfel de oameni, noțiunile mele au fost pe deplin dezmințite. Credeam că, dacă făceam lucrarea încredințată mie de către biserică, dacă nu făceam rău, nu făceam greșeli mari în datoria mea, nu comiteam fărădelegi grave și dacă nu eram demisă, era ca și cum aș fi fost într-un seif și aveam speranțe la mântuire. Acum am văzut că acest lucru era incompatibil cu cerințele lui Dumnezeu. Erau doar propriile mele noțiuni și dorințe deșarte. Să crezi în Dumnezeu nu înseamnă doar să muncești din greu în datoria ta, să respecți câteva reguli și să nu faci niciun rău vădit. Dacă ai credință în Dumnezeu de mulți ani și tot nu ai mărturie, în cele din urmă, vei fi alungat. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă va veni o zi în care nu vei putea depune mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci îți vei fi pierdut funcția de ființă creată și existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei mai fi demn să te numești om. S-ar putea chiar spune că nu vei mai fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra ta, dar, pentru că în prezent tu nu înveți nimic, nu ești conștient de nimic și ineficient în munca ta, când va fi vremea să Îmi extind lucrarea, pur și simplu vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutilă. Oare asta nu va face din tine un păcătos pentru vecie? Când va veni acel timp, nu vei regreta amarnic?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înțelegi despre Dumnezeu?”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să mă simt rușinată și, în același timp, foarte neliniștită. Am simțit că nu mai puteam continua așa și că trebuia să practic scrierea articolelor ca să mărturisesc pentru Dumnezeu.

Când m-am apucat efectiv de scris, încă mai existau unele dificultăți și blocaje. La început, nu puteam să-mi formulez experiența și nu știam de unde să încep, în plus, aveam și altă lucrare care era mai urgentă, așa că lucram la alte lucruri. După aceea, tot îmi găseam scuze. Mă gândeam că alții puteau scrie un întreg articol de mărturie într-o jumătate de zi, dar eu nu reușeam fără un mediu liniștit și suficient timp, și că părea că am un calibru insuficient pentru a scrie articole, așa că iar m-am oprit din scris. După aceea, am început să mă gândesc la asta. De ce eram atât de pasivă în legătură cu scrierea articolelor de mărturie? De ce am fost de acord să scriu, dar nu am făcut nimic? Într-o zi, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere de sine. Dumnezeu spune: „Cum poți recunoaște și discerne o fire satanică? Pe baza lucrurilor pe care Satanei îi place să le facă, cât și a metodelor și șiretlicurilor prin care face lucrurile, se poate vedea că nu îi plac niciodată lucrurile pozitive, că îi place răul și că se crede tot timpul competent și capabil să controleze totul. Aceasta este natura arogantă a Satanei. De aceea Satana Îl neagă fără scrupule pe Dumnezeu, I se împotrivește și I se opune. Satana este reprezentantul și sursa tuturor lucrurilor negative și rele. Dacă poți vedea asta clar, atunci ai discernământ asupra firilor satanice. Nu e o chestiune simplă pentru oameni să accepte adevărul și să-l practice, pentru că toți au firi satanice și toți sunt constrânși și înrobiți de firile lor satanice. De exemplu, unii oameni recunosc că este bine să fii o persoană onestă și se simt invidioși și geloși când îi văd pe alții că sunt onești, spun adevărul și vorbesc cu o inimă deschisă, dar, dacă le ceri să fie ei înșiși onești, li se pare greu. Ei sunt constant incapabili să rostească cuvinte cinstite și să facă lucruri cinstite. Nu este aceasta o fire satanică? Spun lucruri care sună frumos, dar nu le practică. Asta înseamnă a le fi lehamite de adevăr. Celor care le este lehamite de adevăr le este greu să accepte adevărul și nu au nicio cale de intrare în adevărurile-realități. Cea mai evidentă stare a oamenilor cărora le este lehamite de adevăr e că nu sunt interesați de adevăr și de lucruri pozitive, ba chiar sunt scârbiți de ele și le urăsc și le place în mod deosebit să urmeze tendințe lumești. Nu acceptă în inimile lor lucrurile pe care Dumnezeu le iubește și ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor să facă. În schimb, sunt nepăsători și indiferenți față de ele, iar unii oameni chiar disprețuiesc deseori standardele și principiile pe care Dumnezeu le solicită de la om. Ei sunt dezgustați de lucrurile pozitive și se simt mereu potrivnici, contrari și plini de dispreț față de ele în inimile lor. Aceasta este manifestarea fundamentală a lehamitei de adevăr. În viața bisericească, a citi cuvântul lui Dumnezeu, a se ruga, a avea părtășie despre adevăr, a îndeplini îndatoriri și a rezolva probleme cu adevărul sunt toate lucruri pozitive. Ele sunt pe placul lui Dumnezeu, dar unii oamenii sunt potrivnici față de aceste lucruri pozitive, nu le pasă de ele și sunt indiferenți față de ele. Partea cea mai detestabilă este că au o atitudine disprețuitoare față de oamenii pozitivi, precum cei onești, cei care caută adevărul, cei care își îndeplinesc îndatoririle cu credință și cei care protejează lucrarea casei lui Dumnezeu. Încearcă mereu să-i atace și să-i excludă pe acești oameni. Dacă descoperă că aceștia au neajunsuri sau dezvăluiri de corupție, profită de acest lucru, făcând mare zarvă și îi desconsideră constant pentru asta. Ce fel de fire este aceasta? De ce urăsc atât de mult oamenii pozitivi? De ce le plac atât de mult și sunt atât de binevoitori cu oamenii răi, non-credincioșii și antihriștii și de ce își pierd adesea vremea cu astfel de oameni? Unde este vorba despre lucruri negative și rele, ei simt entuziasm și exaltare, dar când este vorba de lucruri pozitive, în atitudinea lor începe să apară împotrivirea; în special, când îi aud pe oameni având părtășie despre adevăr sau rezolvând probleme folosind adevărul, se simt plictisiți și nemulțumiți în inimile lor și își varsă supărările. Nu este aceasta firea de lehamite de adevăr? Nu este aceasta dezvăluirea unei firi corupte? Există mulți oameni care cred în Dumnezeu și cărora le place să facă lucrare pentru El și să alerge entuziaști pentru El, iar când vine vorba de a-și întrebuința darurile și punctele forte, satisfăcându-și preferințele și dându-se în spectacol, au o energie nemărginită. Însă dacă le ceri să practice adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii, acest lucru le taie elanul și își pierd entuziasmul. Dacă nu li se permite să se dea în spectacol, ei devin apatici și abătuți. De ce oare au energie pentru a se da în spectacol? Și de ce nu au energie pentru a practica adevărul? Care este problema aici? Tuturor oamenilor le place să iasă în evidență; toți râvnesc la glorie deșartă. Toată lumea are o energie inepuizabilă când vine vorba de a crede în Dumnezeu de dragul de a câștiga binecuvântări și recompense, așa că de ce devin oamenii apatici, de ce sunt abătuți când vine vorba de a practica adevărul și a se lepăda de trup? De ce se întâmplă asta? Acest lucru demonstrează că inimile oamenilor sunt denaturate. Ei cred în Dumnezeu în întregime de dragul de a câștiga binecuvântări – la drept vorbind, ei fac astfel ca să intre în Împărăția cerurilor. Fără binecuvântări sau beneficii de urmărit, oamenii devin apatici și abătuți și nu au entuziasm. Toate acestea sunt cauzate de o fire coruptă căreia îi este lehamite de adevăr. Când sunt controlați de această fire, oamenii nu sunt dispuși să aleagă calea urmăririi adevărului, ei merg pe propriul drum și aleg calea incorectă – știu foarte bine că este greșit să urmărească prestigiul, profitul și statutul și, totuși, nu pot suporta să se lipsească de aceste lucruri sau să le lase deoparte și încă le urmăresc, mergând pe calea Satanei. În acest caz, ei nu Îl urmează pe Dumnezeu, ci îl urmează pe Satana. Tot ceea ce fac este în slujba Satanei și sunt slujitori ai Satanei” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Înainte, nu lucram din greu să scriu articole. Simțeam doar o vagă vină trecătoare din cauza asta și nu îmi păsa prea mult. Nu credeam că era o problemă mare. Doar prin revelația cuvântului lui Dumnezeu, am văzut că asta însemna a-ți fi lehamite de adevăr, un fel de fire satanică. A scrie articole necesită experiență și cunoaștere și, de asemenea, ia timp de gândire. Trebuie să ne liniștim, să contemplăm cuvântul lui Dumnezeu, să căutăm adevărul și să reflectăm asupra noastră. De aceea, când mi s-a cerut să caut adevărul, să contemplu cuvântul lui Dumnezeu și să scriu articole, am refuzat și m-am împotrivit în inima mea. Dumnezeu a avut multă părtășie despre cum să mărturisim pentru El, iar toți frații și surorile mele practică scrierea mărturiilor despre experiențe, dar eu am fost indiferentă, ba chiar am găsit scuze ca să mă eschivez. Am fost atât de îndărătnică! M-am împotrivit lucrurilor care implică adevărul și n-am vrut să muncesc din greu la ele. Când era vorba de lucruri exterioare, de lucrare care nu implica adevărul, eram deosebit de entuziasmată și dornică. Asta deoarece a face aceste lucruri era un punct forte al meu personal; îmi venea ușor, iar după aceea, frații și surorile puteau vedea clar roadele muncii mele. Nu urma să fiu emondată ori concediată. Îmi puteam menține reputația. Acest fel de comportament din partea mea însemna a-mi fi lehamite de adevăr – era o fire satanică. De fapt, procesul de scriere a unui articol este un proces de căutare a adevărului. Căutarea adevărului pentru rezolvarea problemelor poate să dezvăluie cel mai bine atitudinea oamenilor față de adevăr. Crezusem în Dumnezeu mulți ani, puteam să mă lepăd și să mă sacrific pentru a-mi împlini datoria și puteam să vorbesc mult despre cuvinte și doctrine, dar nu eram interesată de adevăr și nu tânjeam după el sau nu-l prețuiam, nici nu aveam ascultare sinceră față de Dumnezeu. Încă trăiam după firea mea satanică și încă eram ostilă față de Dumnezeu. Odată ce-am reflectat la asta, mi-am dat seama că problema mea era gravă. După ani de credință în Dumnezeu, nu existase nicio schimbare reală în atitudinea mea față de Dumnezeu și de adevăr. Încă aparțineam Satanei, îmi era lehamite de adevăr, mă împotriveam lui Dumnezeu, iar firea mea nu se schimbase deloc. Dacă aș continua așa, indiferent de cât de mult timp aș crede sau oricât efort aș depune, nu aș înțelege niciodată adevărul și nu mi-aș rezolva firile corupte. Chiar dacă aș crede până la sfârșit, n-aș fi niciodată mântuită. În acel moment, mi-a fost puțin frică, așa că m-am rugat lui Dumnezeu ca să mă căiesc: „Dumnezeule, nu iubesc adevărul, mi-e lehamite de el. Mi-a plăcut doar să depun efort și trudă în datoria mea. Acum văd cât de patetică sunt în credința mea. Nu vreau să continui în acest mod. Doresc să mă întorc spre Tine și să lucrez din greu ca să urmăresc adevărul.”

Ulterior, ca răspuns la plângerile mele că am puțină educație și calibru slab, o soră mi-a trimis un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care mi s-a părut foarte benefic. Dumnezeu spune: „Experimentarea judecății și a mustrării cuvintelor lui Dumnezeu vă aduce câștiguri noi și experiențe reale – așadar, ar trebui să fiți mărturie pentru Dumnezeu. Când aduceți mărturie pentru Dumnezeu, ar trebui să vorbiți în special despre modul în care Dumnezeu judecă și mustră oamenii și despre ce încercări folosește El pentru a rafina oamenii și a le schimba firea. Ar trebui să vorbiți și despre cât de multă corupție a fost dezvăluită în experiența voastră, cât de mult ați suferit, cât de multe lucruri ați făcut pentru a vă împotrivi lui Dumnezeu și cum ați fost cuceriți în cele din urmă de Dumnezeu. Să vorbiți despre cât de multă cunoaștere adevărată aveți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și cum ar trebui să aduceți mărturie pentru Dumnezeu și să Îi răsplătiți dragostea. Ar trebui să dați substanță unui astfel de limbaj și, în același timp, să spuneți lucrurile în manieră simplă. Nu discutați despre teorii goale. Vorbiți mai pragmatic; vorbiți din inimă. Așa ar trebui să experimentați lucrurile. Nu vă echipați cu teorii aparent profunde, dar goale, în efortul de a vă da în spectacol; făcând astfel, ajungeți să păreți aroganți și lipsiți de rațiune. Ar trebui să vorbiți mai mult despre lucruri reale din experiența voastră concretă și să vorbiți mai mult din inimă; asta este cel mai benefic pentru ceilalți și lucrul pe care se cuvine cel mai mult să-l vadă. Voi erați oameni care se împotriveau cel mai mult lui Dumnezeu, care erați cel mai puțin înclinați să vă supuneți Lui, dar acum ați fost cuceriți – nu uitați niciodată acest lucru. Ar trebui să meditați și să chibzuiți mai mult asupra acestor chestiuni. Odată ce oamenii le înțeleg clar, vor ști cum să fie mărturie, altfel, vor fi predispuși să săvârșească fapte rușinoase și nesăbuite, ceea ce nu înseamnă a fi mărturie pentru Dumnezeu, ci mai degrabă a-L de rușine. Fără experiențe autentice și o înțelegere a adevărului nu este posibil să fiți mărturie pentru Dumnezeu. Oamenii a căror credință în Dumnezeu este ambiguă și confuză nu vor fi niciodată în stare să fie mărturie pentru Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că mărturia adevărată pentru Dumnezeu e să mărturisești pentru cuvintele Lui și lucrarea Lui, să ai părtășie despre experiența ta legată de judecata, mustrarea, încercările și rafinarea cuvântului Său, despre corupția pe care o arăți și să împărtășești ce cunoaștere de sine ai obținut prin ceea ce dezvăluie cuvântul Său și cum ai practicat și ai pătruns în el, astfel încât ceilalți să poată vedea firea dreaptă a lui Dumnezeu și să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și iubirea Lui. Ca să mărturisești pentru Dumnezeu, nu contează cât de capabil ești să vorbești despre teorii avansate. Tot ce contează este să vorbești cu onestitate și sinceritate. Odată ce am realizat asta, inima mi s-a mai înseninat puțin. Același lucru e valabil și pentru scrierea mărturiilor privind experiența. Nu contează nivelul tău de educație sau stilul de scris. Cheia este dacă poți să depui efortul de a căuta adevărul, dacă tu cauți adevărul pentru a-ți rezolva corupția și problemele, dacă experimentezi judecata și mustrarea lui Dumnezeu, te analizezi și te cunoști pe baza cuvântului Său, dacă vezi clar esența problemelor și te căiești și schimbi cu adevărat. Când ești echipat cu aceste lucruri, articolele pe care le scrii vor fi bune. Nu are nicio legătură cu nivelul tău de educație. Tot ce trebuie să faci este să scrii despre experiența și cunoașterea practică în limbajul vieții de zi cu zi. Pur și simplu, trebuie să scrii ceea ce experimentezi și înțelegi. Dacă scrii despre înțelegerea și sentimentele tale sincere cu propriile-ți cuvinte, despre orice poate fi benefic altora, atunci ai un articol de mărturie. În trecut, am crezut mereu că aveam puțină educație și calibru slab și am folosit asta drept scuză să nu scriu articole, de parcă scrierea lor ar necesita un nivel de cunoaștere sau un calibru înalt, dar acum văd că această părere era greșită. N-ar fi trebuit să trăiesc în această stare. Ar trebui să mă concentrez pe urmărirea adevărului, practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu și pe a scrie articole despre ce am experimentat și am obținut, ca să mărturisesc pentru Dumnezeu. Aceasta era datoria mea.

La o adunare, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a ajutat să duc o povară în căutarea adevărului și scrierea articolelor de mărturie. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Care este cauza apariției categoriei de oameni care sunt conducători și lucrători? Cum au apărut ei? Pe scară largă, sunt necesari lucrării lui Dumnezeu; pe scară mai restrânsă, ei sunt solicitați pentru lucrarea bisericii, sunt ceruți de aleșii lui Dumnezeu. […] Diferența dintre conducători și lucrători și restul aleșilor lui Dumnezeu este doar o caracteristică specială a îndatoririlor pe care ei le îndeplinesc. Această caracteristică specială se vede, în principal, în rolurile lor de conducere. De exemplu, indiferent câți oameni are o biserică, șeful este conducătorul. Așadar, ce rol joacă acest conducător în rândul membrilor? Conduce pe toți aleșii din biserică. Deci, ce efect are în întreaga biserică? Dacă acest conducător o apucă pe calea greșită, aleșii lui Dumnezeu din biserică îl vor urma pe conducător pe calea greșită, ceea ce va avea un impact uriaș asupra tuturor. Luați-l drept exemplu pe Pavel. El a condus multe dintre bisericile pe care le-a întemeiat și pe aleșii lui Dumnezeu. Când Pavel a apucat-o pe căi greșite, bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conducea au făcut la fel. Așadar, când conducătorii o apucă pe căi greșite, nu sunt singurii afectați; și bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conduc sunt afectați. În cazul în care conducătorul este o persoană corectă, una care merge pe calea cea dreaptă, urmărește și practică adevărul, atunci oamenii pe care îi conduce vor mânca, vor bea cuvintele lui Dumnezeu și vor urmări adevărul cum se cuvine și, în același timp, experiența de viață și progresul conducătorului vor fi mereu vizibile pentru ceilalți și îi va influența. Așadar, care este calea corectă pe care ar trebui să meargă un conducător? Este aceea de a fi capabil să-i conducă pe alții spre o înțelegere a adevărului și o pătrundere în adevăr și să-i conducă pe ceilalți înaintea lui Dumnezeu. Care este calea greșită? Este să urmărească statutul, renumele și profitul, să se laude frecvent și să fie martor pentru sine, fără a fi niciodată martor pentru Dumnezeu. Ce efect are acest lucru asupra aleșilor lui Dumnezeu? (Îi aduce înaintea lui.) Ei vor rătăci departe de Dumnezeu și vor intra sub controlul acestui conducător. Dacă-i conduci pe oameni să vină înaintea ta, atunci îi conduci în fața omenirii corupte și îi conduci să vină înaintea Satanei, nu a lui Dumnezeu. Doar a-i îndruma pe oameni să vină înaintea adevărului înseamnă a-i conduce să vină înaintea lui Dumnezeu. Conducătorii și lucrătorii, indiferent dacă merg pe calea cea dreaptă sau pe cea greșită, au o influență directă asupra aleșilor lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul unu: Ei încearcă să tragă oamenii de partea lor”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-au fost mai clare responsabilitățile și îndatoririle mele. În același timp, am simțit o mare responsabilitate pe umerii mei. Dumnezeu ne spune că drumul urmat de conducători și lucrători și ceea ce caută ei nu îi afectează doar pe ei, ci și pe frații și surorile pe care îi conduc. Când conducătorii și lucrătorii urmăresc adevărul și sunt oamenii potriviți, atunci vor progresa încontinuu în adevăr, în viața de zi cu zi vor putea reflecta asupra părerilor lor greșite sau a firilor corupte după care trăiesc, vor înțelege esența problemelor pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și apoi vor afla în care principii să intre. Când conducătorii și lucrătorii o iau pe calea cea dreaptă, vor duce o povară pentru intrarea în viață a fraților și surorilor și se vor concentra pe a căuta adevărul pentru a rezolva probleme, așa că oamenii pe care îi conduc vor pătrunde și ei în această direcție. Dacă liderii și lucrătorii sunt neglijenți, nu urmăresc adevărul, își petrec tot timpul lucrând pentru a obține faimă și statut, nu sunt interesați de urmărirea adevărului și nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme și dacă se ocupă doar de chestiunile externe în datoria lor sau spun cuvinte și doctrine pentru a se înălța și remarca și nu pot avea părtășie asupra adevărului ca să mărturisească pentru Dumnezeu, atunci ei merg pe calea împotrivirii față de Dumnezeu, iar direcția în care îi conduc pe oameni este greșită. Astfel de oameni merg inconștient pe drumul lor propriu și îi conduc pe alții pe calea facerii unui serviciu, care e calea lui Pavel de împotrivire față de Dumnezeu. Acest lucru contravine intenției lui Dumnezeu de a lucra și a-i mântui pe oameni. Biserica mi-a dat ocazia de a practica să fiu conducătoare nu ca să pot face lucrare externă, nu ca să fac serviciu sau să trudesc și nici ca să pot urmări reputația și statutul. Ar trebui să joc rolul unei conducătoare și să conduc frații și surorile în a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, să caut adevărul pentru a rezolva problemele din datoria lor și să fiu treptat capabilă să înțeleg adevărul și să pătrund realitățile cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta era datoria mea. Așadar, am simțit că era crucial să mă axez pe urmărirea adevărului și pe rezolvarea firilor mele corupte. În acel moment, aveam o înțelegere foarte superficială a adevărului și nu aveam niciun adevăr-realitate, deci nu puteam învăța decât pe măsură ce îl experimentam. Cât timp inima și calea mea erau corecte, aveam să primesc îndrumarea lui Dumnezeu.

În perioada următoare, am reflectat asupra problemelor pe care le-am rezolvat căutând sincer adevărul de-al lungul anilor mei de credință în Dumnezeu și asupra firilor corupte pe care le înlăturasem. Făcând asta, am descoperit că eram confuză și înțelegeam doar pe jumătate multe întrebări. Nu înțelegeam adevărul în mod autentic și nu vedeam esența problemelor, nu găseam principiile practicării, nici nu rezolvam vreodată probleme cu eficiență. După aceea, am încercat să scriu despre experiențele asupra cărora aveam o înțelegere relativ bună și, în timp ce scriam, contemplam. Contemplam oricând aveam timp. Când am terminat, în sfârșit, de scris articolul, m-am simțit foarte împlinită, în siguranță și liniștită. În procesul scrierii articolului, căutând adevărul, am început în mod firesc să-mi văd mai clar starea și esența problemelor mele, cunoașterea mea despre adevăr a devenit mai practică și mai concretă, iar calea mea de a practica a devenit mai limpede. Am văzut că a scrie articole de mărturie e extrem de important pentru a-mi înțelege propria stare și a căuta adevărul pentru a rezolva probleme. Era o cale pentru intrarea în viață, precum și cel mai bun mod de a căuta și înțelege adevărul.

Ulterior, am auzit că mulți, incluzând chiar conducători și lucrători, nu s-au axat pe scrierea articolelor, nici nu au depus vreun efort în acest sens. Unii spuneau mereu că erau ocupați cu munca și nu aveau timp să scrie articole. M-am gândit: „N-a fost exact asta și starea mea? Și eu am avut acest punct de vedere greșit și am găsit scuze să nu scriu. Dacă pot să iau propriul meu proces privind felul în care mi-am rezolvat starea și mi-am schimbat punctul de vedere și să scriu un articol despre el, oare nu va rezolva asta o parte din problemele fraților și surorilor mele?” Realizând asta, am simțit că acum aveam o povară de purtat și am hotărât să scriu un articol despre acest lucru. Deși înțelegerea mea era foarte superficială și unilaterală, știam că era datoria mea să scriu acest articol, așa că trebuia să practic să scriu despre atât cât înțelegeam. În mod normal, când mă întâlneam sau stăteam de vorbă cu frații și surorile mele, aveam părtășie cu ei despre acest subiect și mă gândeam la el când aveam timp liber. În timpul devoționalelor de dimineață, mâncam și beam din cuvântul lui Dumnezeu despre acest subiect. După o vreme, am putut să văd chestiunea puțin mai clar și, când am scris despre ea, a fost mult mai ușor. După ce am făcut rezumatul, am exprimat fiecare nivel de semnificație conform propriei mele înțelegeri și mi-am așternut gândurile și experiențele cu propriile cuvinte. Nu mi s-a mai părut chiar așa de greu și, contemplând lucrurile în timp ce scriam, am putut să văd mai clar problema, cât și aspectele adevărului implicate. Am simțit cu adevărat că pe cât încercăm mai mult să urmărim adevărul și cu cât scriem mai mult articole și folosim scrierea de articole ca pe un mijloc de a urmări adevărul și a rezolva probleme, cu atât mai mult primim luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu și suntem mai binecuvântați. M-am gândit la cuvântul lui Dumnezeu: „Cu cât ești mai atent la voia lui Dumnezeu, cu atât povara ta este mai mare; cu cât povara ta este mai mare, cu atât mai bogată îți va fi experiența. Atunci când ești atent la voia lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da o povară și apoi te va lumina asupra sarcinilor pe care El ți le-a încredințat. După ce Dumnezeu ți-a dat această povară, vei fi atent la toate adevărurile aferente acestui aspect atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă povara ta are legătură cu starea vieții fraților și surorilor tale, înseamnă că această povară ți-a fost încredințată de Dumnezeu și o vei purta întotdeauna în rugăciunile tale zilnice. Ceea ce face Dumnezeu ți-a fost încredințat ție și îți dorești să împlinești ceea ce vrea Dumnezeu să facă; asta înseamnă să îți asumi povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi a ta. În acest moment, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu va însemna pentru tine să îți îndrepți atenția asupra problemelor de tipul acesta și te vei întreba: «Cum o să rezolv aceste probleme? Cum să fac astfel încât frații și surorile mele să dobândească eliberarea și să găsească bucuria spirituală?» De asemenea, te vei concentra asupra acestor probleme când ai părtășie, iar când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, te vei concentra pe a mânca și a bea cuvintele referitoare la aceste aspecte. De asemenea, în timp ce vei mânca și vei bea cuvintele lui Dumnezeu, vei purta o povară. Odată ce ai înțeles cerințele lui Dumnezeu, calea pe care să apuci îți va fi mai limpede. Aceasta este luminarea și iluminarea Duhului Sfânt adusă de povara ta și este și îndrumarea pe care Dumnezeu ți-o oferă. De ce spun asta? Dacă nu ai o povară, atunci nu vei fi atent când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu; când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu în timp ce porți o povară, poți înțelege esența lor, îți poți găsi calea și ești atent la voia lui Dumnezeu. De aceea, în rugăciunile tale, ar trebui să îți dorești ca Dumnezeu să te împovăreze mai mult și să îți încredințeze sarcini și mai mărețe, astfel încât să găsești înaintea ta o cale mai bună de practicare; astfel încât mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu să devină mai eficiente, să poți ajunge să înțelegi esența cuvintelor Lui și să devii mai capabil de a fi mișcat de Duhul Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”). Cuvântul lui Dumnezeu m-a făcut să-mi dau seama că, atunci când ducem poverile propriei noastre intrări în viață și ale problemelor din biserică, putem să depunem mai mult efort în căutarea adevărului pentru a rezolva probleme, să mâncăm, să bem și să practicăm conștient cuvântul lui Dumnezeu. Apoi putem intra mai repede în adevărul-realitate. În timpul acestui proces, ducând poveri, tânjind și căutând, putem să obținem luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, să ne aprofundăm treptat înțelegerea adevărului, să vedem chestiunile și oamenii mai clar și mai în amănunt și să dobândim o înțelegere mai concretă și mai practică a adevărului. Dacă nu lucrăm din greu să căutăm adevărul sau să practicăm scrierea articolelor, chiar dacă obținem puțină lumină despre cuvântul lui Dumnezeu, e doar o înțelegere superficială, perceptuală, pe care o vom resimți mereu ca fiind vagă, ca niște contururi în ceață, și care arată că nu avem deloc o cunoaștere reală. Doar scriind despre cunoașterea și experiența noastră, contemplând temeinic și înțelegând problemele pe baza cuvântului lui Dumnezeu și făcând cunoașterea noastră perceptuală să fie relativ precisă, realistică și concretă, înțelegerea noastră înflorește și rodește în sfârșit. Scrierea articolelor este un proces de dobândire a clarității în chestiuni, de înțelegere a adevărului și rezolvare a problemelor. Cu cât scriem mai mult, cu atât câștigăm mai mult.

Acum, nu mă împotrivesc să scriu articole. E ceva ce îmi place, deoarece în procesul de scriere îmi văd mai clar firile corupte, iar părerile și ideologia mea se schimbă și ele pe măsură ce ajung să înțeleg cuvântul lui Dumnezeu. Este un beneficiu real și ceva de mare preț și însemnătate. Înainte, simțeam mereu că scrierea articolelor era laborioasă și deosebit de dificilă și preferam să fac lucrare externă, decât să încerc să scriu articole despre experiențele mele. Eram foarte răzvrătită și încăpățânată. Ba chiar am simțit că scrierea articolelor mi-ar întârzia lucrarea, însă această părere era, de fapt, destul de greșită și de absurdă. Scrierea de articole nu întârzie deloc lucrarea. În schimb, te stimulează să cauți adevărul pentru a rezolva probleme și te face mai capabil să fii eficient în datoria ta. Acum, oricând am timp, încerc să mă liniștesc și să mă gândesc la starea mea. De asemenea, sunt dornică să depun efort pentru a contempla problemele pe care nu pot să le văd clar sau să le rezolv. Treptat, am început să duc o povară pentru intrarea mea în viață. Simt și că am multe stări care trebuie rezolvate căutând adevărul și, treptat, am început să tânjesc după cuvântul lui Dumnezeu. Toate acestea se datorează harului lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!