Îmi amintesc că, la început, când învățam cum să împărtășesc Evanghelia, l-am cunoscut pe fratele Xu în Hubei, un membru al Bisericii Marea Slavă. Curând, am început să vorbim despre întâmpinarea venirii Domnului, iar el a spus că, înainte, conducătorul lor spunea mereu că Domnul va veni pe un nor să-i ia în Împărăția Lui în anul 2000. Toți au așteptat asta cu încredere deplină. Însă anii au trecut, iar Domnul tot nu venise pe un nor. Conducătorul lor nu știa cum să explice asta, așa că a evitat pur și simplu să vorbească despre venirea Domnului. Destul de mulți credincioși erau nedumeriți, spunând că dezastrele se măreau și că profețiile despre venirea Domnului fuseseră toate îndeplinite, așa că părea că ar fi trebuit să Se întoarcă deja. Se întrebau de ce nu-L văzuseră încă pe Domnul venind pe un nor. Fratele Xu a spus că nici el nu știa cum să le explice asta fraților și surorilor. Am avut părtășie: „Această întrebare a pus în încurcătură foarte mulți oameni din lumea religioasă. Înflăcărarea multora se stinge din această cauză, iar unii întreabă dacă Domnul va veni înaintea dezastrelor, în mijlocul lor sau după ele. Unii spun că totul depinde de Domnul și că nu putem decât să așteptăm. Frate Xu, te-ai gândit vreodată că Domnul S-a întors deja și există un motiv pentru care nu L-am întâmpinat după toți acești ani? Poate că este ceva în neregulă cu ideea noastră despre felul în care va apărea?” I-am dat un exemplu. Dacă un oaspete important vine la ușa din față, dar noi îl așteptăm la ușa din spate, ne aflăm în locuri diferite, așa că am putea aștepta o sută de ani fără să-l întâmpinăm. Apoi am avut părtășie despre profețiile cu privire la venirea Domnului. Am spus că toți cei familiarizați cu Biblia știu că nu există numai profeții despre venirea Domnului pe un nor, ci există și unele despre El venind în taină drept Fiul Omului. De exemplu: „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). „Iată, Eu vin ca un hoț” (Apocalipsa 16:15). „Pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” (Matei 24:44). „Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). Toate aceste versete profețesc a doua venire a Domnului drept Fiul Omului. „Fiul Omului” se referă întotdeauna la Dumnezeu întrupat, așa că dacă limităm venirea Domnului ca fiindnumai pe un nor, cum vor fi îndeplinite acele profeții despre Fiul Omului? Apoi i-am spus: „Domnul Se întorce întâi în taină și apoi apare public. Pe baza profețiilor din Scriptură, Dumnezeu Se va întrupa în zilele de pe urmă mai întâi, exprimând adevăruri și făcând lucrarea de judecată printre oameni. Cei care aud glasul lui Dumnezeu și acceptă lucrarea Sa din zilele de pe urmă vor fi înălțați înaintea tronului Său. Prin cuvintele Sale de judecată și curățire, Dumnezeu va desăvârși un grup de biruitori înaintea dezastrului și, după ce vor fi făcuți compleți de către Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu întrupat în taină printre oameni va fi terminată, iar El va face să plouă cu dezastre pentru a-i răsplăti pe cei buni și a-i pedepsi pe cei răi. După aceea, El va apărea public pe un nor tuturor țărilor și popoarelor. Cei care privesc mereu spre cer așteptând ca El să coboare vor rata lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu întrupat și se vor prăbuși în dezastre, plângând și scrâșnind din dinți, ceea ce va îndeplini această profeție din Apocalipsa: «Iată, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui» (Apocalipsa 1:7).” În acel moment, fratele Xu a fost foarte surprins. Asta era în deplin dezacord cu toate vechile lui idei. Apoi am avut părtășie: „Domnul Isus ne-a spus demult că pentru a-L întâmpina pe Domnul, trebuie mai ales să ascultăm glasul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: «Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează» (Ioan 10:27). Spune în Apocalipsa: «Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine» (Apocalipsa 3:20). «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» (Apocalipsa Capitolul 2, 3). De ce spune de șapte ori în Apocalipsa că trebuie să-L ascultăm pe Duhul Sfânt? Ne arată calea: cheia întâmpinării Domnului este căutarea cuvintelor Duhului Sfânt către biserici, asigurându-ne că ascultăm glasul lui Dumnezeu. Cei care aud glasul lui Dumnezeu și Îl întâmpină pe Domnul sunt fecioarele înțelepte. Cei care nu aud glasul lui Dumnezeu sunt fecioarele nesăbuite care nu-L întâmpină pe Domnul.” Pe măsură ce fratele Xu asculta, ochii i se luminau și tot dădea din cap aprobator.

Apoi am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus și Mesia și, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul cu iubire și respect. Totuși, astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoșteau în vremurile trecute; sunt Dumnezeul care S-a întors în zilele de pe urmă, Dumnezeul care va aduce sfârșitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuși care Se înalță de la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire și plin de autoritate, onoare și glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată și au fost mereu neștiutori în privința firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfățișează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuiește printre oameni, adevărat și real, ca soarele arzător și focul mistuitor, plin de putere și abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele și nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate grație cuvintelor Mele și, de asemenea, sfărâmate în bucăți din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toți oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors și că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucerește toată omenirea. Și toți vor vedea că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar că, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care incinerează toate lucrurile, precum și Soarele dreptății care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea în zilele de pe urmă. Am luat numele acesta și posed firea aceasta pentru ca toți oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept, soarele arzător și focul mistuitor și ca toți să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, și ca să poată să Îmi vadă adevărata față: nu sunt numai Dumnezeul israeliților, și nu sunt doar Răscumpărătorul; sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ și mări” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»”). După aceea, s-a entuziasmat și a spus: „Aceste cuvinte sunt foarte autoritate. Sigur au venit de la Dumnezeu. Niciun om nu ar putea spune așa ceva!” Apoi a spus: „Așteptându-L pe Domnul, tot ce am știut să fac a fost să ascult clerul lumii religioase, dar am neglijat căutarea cuvintelor Duhului Sfânt. Am fost incredibil de nesăbuit!” Eram încântat să văd cât de bine înțelegea. După aceea, am mai citit multe din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, precum: „Taina întrupării”, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” și „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice.” În timp ce citeam, fratele Xu a spus emoționat: „Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit toate aceste adevăruri și taine pe care nu le-am știut niciodată după ani de credință. Acestea sunt glasul și cuvintele lui Dumnezeu! Domnul S-a întors! În sfârșit L-am întâmpinat după tot acest timp! Trebuie să împărtășesc imediat aceste vești bune cu ceilalți frați și surori.” Așadar, eu și fratele Xu ne-am pornit să împărtășim Evanghelia împreună. În scurt timp, am convertit peste 20 de oameni. Toți au spus cât de norocoși erau să-L întâmpine pe Domnul în timpul vieții lor și voiau să ne întrunim în fiecare zi.

Însă, două zile mai târziu, am mers la o adunare cu fratele Yang și, în clipa în care am intrat, ceva a părut în neregulă. Unul dintre ei a alergat la noi și a spus: „Sunteți vreun fel de mafie? Împărtășiți Evanghelia sau încercați să faceți bani? Dacă nu explicați totul, vă voi denunța la poliție!” Ceilalți ne-au înconjurat cu toții, iar câțiva au spus că furam oile din biserica lor. Era prima dată când experimentasem așa ceva și nu știam cum să tratez situația. Văzând că mai mult de 20 de oameni erau atât de ostili cu noi, m-am simțit neliniștit și puțin înspăimântat. Mă gândeam că erau hotărâți să ne denunțe la poliție și că, dacă ajungeam pe mâinile polițiștilor, cine știe cum ne-ar fi torturat. Voiam să plec de acolo cât de repede puteam și Îl strigam pe Dumnezeu, cerându-I să ne îndrume. Apoi m-am gândit la câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, oamenii sunt victimele care au fost otrăvite. Și cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine să fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți să-i salvezi pe cei care au supraviețuit? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). A fost foarte emoționant pentru mine. Fusesem exact ca ei imediat după ce am acceptat Evanghelia, ascultând toate acele minciuni de la lumea religioasă și guvernul PCC. Aveam îndoieli și îngrijorări și a fost nevoie ca frații și surorile să riște arestarea ca să aibă părtășie cu mine de nenumărate ori, astfel încât să las garda jos până ce, în cele din urmă, am înțeles adevărul, am dobândit discernământ și am venit în casa lui Dumnezeu. Dumnezeu a plătit un preț mare pentru mine, dar eu voiam să fug la primul semn de pericol, să-i abandonez pur și simplu pe acei frați și surori. Era inuman! Dumnezeu voia ca eu să aduc mai mulți credincioși adevărați, care tânjesc după apariția lui Dumnezeu, înaintea Sa, ca să-I accepte mântuirea. Aceasta era dorința imperioasă a lui Dumnezeu. Dacă în acel moment deveneam un dezertor, Dumnezeu ar fi fost atât de rănit și dezamăgit. Știam că trebuia neapărat să rămân și să am părtășie cu ei, să-mi fac datoria. Încurajat de cuvintele lui Dumnezeu, mi-am făcut curaj și am spus: „Frații și surori, înțeleg cum vă simțiți. Vă temeți să nu vă rătăciți în credința voastră. Am avut părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi timp de mai mult de două săptămâni. Ne-ați văzut comportându-ne de parca am face parte din lumea interlopă? Gândiți-vă la asta! După tot acest timp, am luat vreun ban de la voi? Nu. E bine să fiți precauți în sensul acesta. Cheia este înțelegerea principiilor discernerii căii adevărate de cea falsă. Fără asta și fără căutarea adevărului, ci ascultând mereu de alți oameni, veți ajunge cu siguranță pe calea greșită. Știm cu toții că atunci când Domnul Isus lucra în Epoca Harului, fariseii au născocit tot felul de zvonuri despre El ca să-i împiedice pe credincioși să-L urmeze. Au spus că Isus alunga demoni cu ajutorul conducătorului demonilor și au fost martori falși că El nu a înviat. Evreii care nu au ascultat adevărurile Domnului Isus, ci și-au urmat orbește conducătorii religioși, s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus împreună cu ei, răstingnindu-L pe cruce în cele din urmă și fiind blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Acum Domnul Isus S-a întors drept Dumnezeu Atotputernic, exprimând toate adevărurile necesare pentru a curăți și mântui omenirea. Ați auzit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic în adunările noastre și ați recunoscut că ele sunt adevărul, cu sunt autoritare și puternice. În mod clar sunt de la Dumnezeu. Însă nu vă gândiți dacă sunt sau nu cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic adevărul și glasul lui Dumnezeu sau dacă Biserica lui Dumnezeu Atotputernic are lucrarea Duhului Sfânt și aprovizionarea adevărului, ci numai ascultați orbește clerul, negându-L și condamnându-L pe Dumnezeu Atotputernic. Nu înseamnă asta că Îl răstigniți pe Domnul din nou pe cruce?” Dumnezeu Atotputernic spune: „Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia. Vă sfătuiesc să umblați cu grijă pe calea credinței în Dumnezeu. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți iresponsabili sau nepăsători în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți, cel puțin, că cei care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și reverențioși. Cei care au auzit adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt plini de aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-i condamne pe alții. Ar trebui să fiți toți cineva cu rațiune și care acceptă adevărul. Poate că, auzind calea adevărului și citind cuvântul vieții, crezi că numai unul din 10000 dintre aceste cuvinte se aliniază convingerilor tale și Bibliei, și atunci ar trebui să continui să cauți în cel de-al 10000-lea dintre aceste cuvinte. Încă te sfătuiesc să fii smerit, să nu fii prea încrezător și să nu te înalți pe tine însuți prea mult. Cu inima ta, care conține atât de puțină venerație pentru Dumnezeu, vei dobândi mai mare lumină. Dacă examinezi cu atenție și contempli în mod repetat aceste cuvinte, vei înțelege dacă ele reprezintă sau nu adevărul, și dacă sunt sau nu sunt viață. Poate că, citind numai câteva propoziții, unii oameni vor condamna orbește aceste cuvinte, spunând: «Asta nu este nimic mai mult decât o luminare din partea Duhului Sfânt» sau: «Acesta este un Hristos mincinos venit să înșele oameni». Cei care spun asemenea lucruri sunt orbiți de ignoranță! Înțelegi prea puține din lucrarea și înțelepciunea lui Dumnezeu, iar Eu te sfătuiesc să începi din nou, de la zero! Nu trebuie să condamnați orbește cuvintele exprimate de Dumnezeu din cauza arătării Hristoșilor mincinoși în zilele de pe urmă și nu trebuie să fiți unii care blasfemiază împotriva Duhului Sfânt pentru că vă temeți de înșelăciune. Nu ar fi acesta un mare păcat? Dacă, după multă examinare, tu totuși crezi că aceste cuvinte nu sunt adevărul, că nu sunt calea și că nu sunt exprimarea lui Dumnezeu, atunci vei fi în cele din urmă pedepsit și vei rămâne fără binecuvântări. Dacă nu poți accepta un asemenea adevăr spus atât de simplu și de clar, nu ești atunci nepotrivit pentru mântuirea de la Dumnezeu? Nu ești tu unul dintre aceia care nu sunt destul de binecuvântați să se reîntoarcă în fața Tronului lui Dumnezeu? Gândește-te la asta! Nu te pripi și nu fi impetuos, și nu trata credința în Dumnezeu ca pe un joc. Gândește-te de dragul destinației tale, de dragul perspectivelor tale, de dragul vieții tale și cu tine însuți, nu te juca. Poți accepta aceste cuvinte?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). S-au relaxat foarte mult după ce au ascultat cuvintele lui Dumnezeu și au plecat în tăcere, unul câte unul.

Fratele Li, care ne găzduia, ne-a spus ulterior că niște conducători cu rang mare din biserica lor le-au dat o broșură împotriva Fulgerului de la Răsărit care spunea că eram o grupare interlopă care lua banii oamenilor. Asta îi speriase pe toți. Fratele Li a spus: „Nu v-aș găzdui niciodată dacă acea broșură ar fi adevărată, dar de vreme ce părtășia voastră este atât de bună, nu vreau să vă dau afară. Și unde v-ați duce în toiul iernii? A rămas niște mâncare pe care o puteți lua voi și puteți petrece noaptea în camera din pod.” Era puțin în gardă. Fratele Yang a zis: „Astăzi aproape că au chemat poliția pentru noi. Dacă vin conducătorii lor, cine știe ce ne vor face? E periculos aici – ar trebui să plecăm.” Și mie îmi era frică, dar apoi m-am gândit că nu-i puteam da la o parte pur și simplu pe acești noi credincioși fiindcă erau amăgiți de zvonuri. Dacă plecam pur și simplu într-un asemenea moment, ar fi fost distruși. Apoi mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Tu ar trebui să știi dacă în tine există credință adevărată și loialitate adevărată, dacă ai un trecut în care ai suferit pentru Dumnezeu și dacă te-ai supus pe deplin lui Dumnezeu. Dacă îți lipsesc acestea, atunci rămân în tine neascultarea, înșelăciunea, lăcomia și nemulțumirea. De vreme ce inima ta este departe de a fi sinceră, nu ai primit niciodată o recunoaștere pozitivă de la Dumnezeu și nu ai trăit niciodată în lumină” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Gândindu-mă la asta, am văzut că indiferent cât de mult pericol și cât de multă suferință sunt în predicare, ignorarea intereselor și a siguranței personale, plata unui preț, aducerea oamenilor înaintea lui Dumnezeu, ajutarea lor să afle adevărul și să accepte mântuirea lui Dumnezeu înseamnă credință în Dumnezeu, iar acela e devotament. M-am gândit la apostolii și discipolii Domnului. Au suferit multă opresiune și greutăți în vreme ce împărtășeau Evanghelia. Unii au fost arestați și închiși, iar alții și-au sacrificat viețile. Biblia spune: „Și că lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19). Împărtășirea Evangheliei într-o lume atât de întunecată și rea este un drum plin de pericole și greutăți. Cine nu ar suferi și nu ar plăti un preț în timp ce face asta? Știam că nu puteam fugi, ci trebuia să mă bazez pe Dumnezeu ca să-mi fac datoria. După aceea, i-am spus fratelui Yang ce gândeam și a hotărât și el să rămânem și să continuăm. Ne-am rugat amândoi lui Dumnezeu, cerându-I să ne îndrume, să ne dea înțelepciune și hotărârea de a rezista suferinței și de a înfrunta greutățile.

În noaptea aceea nu am putut dormi deloc în camera aceea rece din pod în care era curent, așa că am avut împărtășie și ne-am îmbărbătat unul pe celălalt. Ne-am gândit la un imn experiențial: „Iubirea lui Dumnezeu mi-a topit inima.” „O, Dumnezeule! Iubirea Ta este atât de adevărată încât mi-a topit inima. Aștepți răbdător pocăința omului, deci cum să mai ezit? M-am bucurat atât de mult de iubirea Ta și ar trebui să fiu și mai atent la voia Ta; am hotărât să urmăresc adevărul, să-mi îndeplinesc datoria bine și să-Ți răsplătesc iubirea. Sunt dispus să îndur încercări, rafinare și greutăți, să rămân ferm în mărturia mea și să Te mulțumesc. Te voi iubi cu adevărat și voi trăi conform cuvintelor Tale; Te voi urma și voi mărturisi pentru Tine mereu” („Urmați Mielul și cântați cântări noi”). Să cânt asta a fost foarte emoționant pentru mine și am simțit că, deși suferiserăm, Dumnezeu chiar era cu noi, era alături de noi prin acele greutăți. În comparație cu iubirea lui Dumnezeu și prețul pe care l-a plătit, suferința noastră infimă nici nu merita menționată. M-am gândit cum Dumnezeu S-a întrupat de două ori pentru mântuirea noastră, suferind atât de mult, dar eu mă plândeam de cea mai neînsemnată greutate când răspândeam Evanghelia. Voiam să fug și să-i abandonez pe acei frați și surori. Nu aveam deloc conștiință sau rațiune. Simțeam că Îi datorez atât de multe lui Dumnezeu. Am spus o rugăciune, pregătit să dau orice pentru a-i recupera. Nu m-am mai simțit atât de groaznic când am văzut lucrurile în felul acela.

Dimineața următoare, îl ajutam pe fratele Li să toace iarbă pentru porci ca de obicei. L-am auzit pe unul dintre colegii din biserică spunându-i în bucătărie: „Nu am putut dormi deloc noaptea trecută. M-am gândit la cei doi frați care împărtășesc Evanghelia cu noi de vreo două săptămâni. Nu par a fi așa cum spune acea broșură. Am strând niște bani pentru cheltuielile lor de călătorie, dar nu au vrut să accepte nimic și ne-au dat cărțile gratis. Au spus că apa vie a vieții se dă oamenilor liber. Și ce predică este minunat. Ne hrănește pe toți și acum avem credință.” A continuat: „Când i-ai mai văzut pe frați și surori atât de entuziasmați să participe la adunări? Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Cât despre clerul nostru, ei chiar nu mai au părtășie despre nimic, ci cer mereu mai multe jertfe și trebuie să le servim mese bune. Acești frați oferă un exemplu mai bun decât clerul nostru.” Atunci, fratele Li a spus: „Nici eu nu am putut dormi. Acești frați nu au strâmbat din nas la mâncare și băutură foarte simple și sunt gata să ajute cu orice treburi. Par a fi din familie și deloc ca acele lucruri pe care le spun conducătorii noștri despre ei. Ieri, influențat de conducători, le-am dat numai jumătate de bol de resturi și i-am pus să doarmă în camera aceea sărăcăcioasă din pod. Nu știu cum au reușit, cu vremea asta rece. N-ar fi trebuit să fac asta.” Apoi a spus: „Iau atitudine! Chiar dacă ceilalți nu-L acceptă pe Dumnezeu Atotputernic, eu Îl accept!” Acel coleg a spus că după micul dejun, avea să-i adune pe toți pentru o întrunire. Eram atât de entuziasmați când am auzit conversația lor, iar eu I-am mulțumit în tăcere lui Dumnezeu de nenumărate ori. Prin mai multă părtășie, toți acei frați și surori au început să se întrunească normal iarăși, fără să pierdem niciunul. Ne-au spus entuziasmați că aproape au fost păcăliți de clerul lor, cât pe ce să-și rateze șansa de a-L întâmpina pe Domnul.

Când clerul a văzut că minciunile lor nu funcționau, au înnebunit încercând să-și țină congregația departe de calea adevărată. Într-o zi, când îl vizitam pe fratele Xu, chiar când am intrat ușă, a părut speriat și a spus: „Trebuie să plecați.” L-am întrebat ce s-a întâmplat și a spus că au aflat conducătorii lor superiori că împărtășeam Evanghelia și că erau hotărâți să pună poliția să ne aresteze și să ne ducă la secție, că el nu ne putea apăra, așa că trebuia să plecăm. Ne-a spus că atunci când împărtășiserăm Evanghelia acasă la el, unul dintre conducătorii bisericii lor spusese că va pune să fim arestați și că deja era pe drum, dar nu ajuns din cauza unui fel de accident. Aproape am fost arestați. Sincer, mi-era foarte frică în momentul acela și m-am gândit să plec. Însă apoi m-am gândit că dacă noi chiar plecam și renunțam pur și simplu însemna că îl lăsam pe Satana să câștige. Și, astfel, Evanghelia n-ar putea fi răspândită aici. La gândul acela, am spus imediat o rugăciune. Apoi mi-am amintit aceste pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Din tot ce are loc în univers, nu există nimic în care Eu să nu am ultimul cuvânt. Există ceva ce nu se află în mâinile Mele?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 1). „Avem încrederea că nicio țară sau putere nu poate sta în calea a ceea ce Dumnezeu dorește să împlinească. Cei care împiedică lucrarea lui Dumnezeu se opun cuvântului lui Dumnezeu și tulbură și subminează planul lui Dumnezeu vor fi, în cele din urmă, pedepsiți de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”). Asta mi-a dat credință și putere. Toate lucrurile sunt în mâinile lui Dumnezeu și nicio forță nu-I poate opri lucrarea. Dacă veneau sau nu acei conducători religioși, dacă eram arestați sau nu – totul era în mâinile lui Dumnezeu. Atunci când erau hotărâți să ne prindă, dar s-au întors la jumătatea drumului, asta nu se datora în întregime faptei minunate, planului și rânduielii lui Dumnezeu? Trebuia să trec prin acel lucru bazându-mă pe credința mea și, cu înțelepciune, bazându-mă pe Dumnezeu. Puteam vedea faptele lui Dumnezeu numai prin credință. Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, i-am oferit părtășie fratelui Xu folosind cuvintele lui Dumnezeu și, după aceea, nu i-a mai fost atât de frică. Ne-a spus că ar trebui să mergem să ne ascundem acasă la fratele Li.

Într-o zi, când eram pe drum spre casa fratelui Li, m-am întâlnit cu unul dintre vecinii lui. S-a grăbit să mă oprească, spunând: „Ești atât de neînfricat? Ieri, mai mulți polițiști au venit după tine. De ce te întorci când ei abia au plecat?” Mi-am dat seama că ei chemaseră poliția și m-am întrebat dacă îl prinseseră pe fratele Yang. M-am grăbit spre casa fratelui Li și am răsuflat ușurat când am văzut că toată lumea era acolo. Mi-au spus că polițiștii merseseră din ușă-n ușă căutând doi evangheliști din afara orașului și percheziționaseră casa fratelui Li, întorcând-o pe dos. Exact atunci, fratele Yang era în bucătărie și gătea. Polițiștii l-au ignorat, confundându-l cu un localnic. Când am auzit că fratele Yang scăpase ca prin urechile acului, I-am mulțumit de nenumărate ori lui Dumnezeu. Putem vedea faptele lui Dumnezeu oricând și oriunde. Conducătorii lor religioși și guvernul PCC încercau frenetic să oprească răspândirea Evangheliei, dar frații și surorile nu au dat înapoi. Au văzut cum clerul era format din ipocriți potrivnici lui Dumnezeu și au avut mai mult discernământ. Hotărârea lor să-L urmeze pe Dumnezeu Atotputernic se întărise. Înțelepciunea lui Dumnezeu chiar se înfăptuiește pe baza șiretlicurilor Satanei. Am experimentat personal adevărul din acea frază.

Există mereu riscul de a fi denunțat sau de a fi atacat de conducătorii religioși sau arestat de poliție. Însă, în general, pot vedea îndrumarea lui Dumnezeu și faptele Sale minunate pe parcursul împărtășirii Evangheliei. Odată, în provincia Hunan, un conducător de rang mijlociu dintr-o biserică de casă, sora Jiang și colegul său, fratele Chen, au acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și apoi au împărtășit-o cu membrii bisericii lor. Curând, peste 100 de oameni s-au alăturat. Într-o zi, un frate a venit să ne anunțe că, atunci când ceilalți conducători ai bisericii lor au aflat că atât de mulți acceptaseră lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, s-au înfuriat și au planificat să conducă un camion cu peste 20 de oameni în el ca să vină să-i prindă pe cei de la Fulgerul de la Răsărit și au spus că îi vor prinde pe toți. Am fost foarte neliniștit când am auzit asta și am vrut să mă asigur că toți oamenii noștri erau în siguranță și că noii credincioși nu se speriaseră. M-am rugat imediat la Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic! În trecut, când am înfruntat pericolul, m-am apărat mereu pe mine cu egoism. Am experimentat atât de mult din lucrarea Ta și am văzut atât de multe dintre faptele Tale. Cred că totul e în mâinile Tale. De data asta, nu mă voi întoarce să fug, ci o să-mi asum responsabilitatea și o să-mi fac datoria.” Am muncit toată noaptea pentru a-i anunța pe toți cei care împărtășeau Evanghelia și ne-am pregătit să înfruntăm acea provocare bazându-ne pe Dumnezeu. Dimineața următoare, când am deschis ușa, totul era nemișcat. Zăpada abundentă blocase toate drumurile și totul era înghețat. Membrii clerului trăiau cu toții la poalele muntelui și nu au putut urca pe munte, indiferent câți oameni au adunat. Puteam continua să împărtășim Evanghelia fără grijă. Am văzut cât de miraculoase sunt cu adevărat acțiunile lui Dumnezeu. Toți erau copleșiți de bucurie și Îi mulțumeau continuu lui Dumnezeu.

După amiaza următoare, când șapte dintre noi ne întruneam acasă la sora Jiang, fiul ei și prietena lui s-au întors pe neașteptate. Locuința ei era prea mică pentru noi toți, așa că a trebuit să mutăm întrunirea într-o casă din apropiere. La scurt timp după ce ne-am mutat, sora Jiang a primit un telefon, iar noi l-am putut auzi pe un polițist strigând: „Poliția! Unde ești? Casa ta e înconjurată.” Polițiștii înconjurau casa în care tocmai ne întrunisem. Dacă n-ar fi fost acea schimbare din ultima clipă, am fi fost arestați cu toții. Cineva o denunțase pe sora Jiang că o răpise pe Liu Jing. Era o nouă credincioasă care ne ajuta să răspândim Evanghelia. Sora Jiang i-a dat telefonul lui Liu Jing, polițiștii au pus câteva întrebări, au confirmat că nu era răpită și apoi au închis. Când sora Jiang a întrebat, polițiștii au spus că alt credincios o denunțase. Era foarte mâniasă când a închis telefonul și a spus: „Clerul nostru chiar a depășit măsura! Cum se pot numi credincioși? Cum pot născoci minciuni ca să fim arestați?” Am avut părtășie cu ea spunând că, acum 2000 de ani când a venit Domnul Isus, fariseii voiau să-și apere statutul, așa că au născocit minciuni despre Domnul Isus, I-au adus acuzații false și El a fost arestat. L-au dat pe mâna guvernatorului roman și L-au răstignit. Au fost expuși drept antihriști prin lucrarea lui Dumnezeu. Pastorii și prezbiterii religioși de astăzi sunt echivalentul fariseilor. Văzând că Dumnezeu Atotputernic exprimă adevăruri pentru a mântui oamenii, ei nu numai că refuză să-I dea lui Dumnezeu oile Sale, ci, atunci când văd că atât de mulți oameni Îl urmează pe Dumnezeu Atotputernic, se tem să nu-și piardă funcțiile, așa că se înfurie și fac denunțuri la poliție ca frații și surorile să fie arestați. Cum sunt ei diferiți de farisei? Oare nu sunt slujitori răi, antihriști expuși de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Întrucât era o urgență, nu mai era timp pentru alte părtășii. Erau atât de mulți noi credincioși în acel sat de munte care încă nu aveau o bază puternică. Dacă ar fi fost tulburați de clerul bisericii sau ar fi înfruntat arestarea, le-ar fi fost greu să rămână puternici, așa că am început să planificăm să le oferim sprijin cât de curând. Ne-am împărțit în echipe de câte trei și am mers de la 7 în seara aceea și până la 9 a doua zi dimineață. Drumurile erau atât de înghețate încât era aproape imposibil să mergi pe ele. Aveam curele legate în jurul pantofilor pentru tracțiune, dar fiecare pas era dificil. Am căzut de nenumărte ori, iar unul dintre frați și-a rănit brațul care s-a umflat rău. O soră a urcat o parte a unui deal și apoi a alunecat imediat jos, evitând cu greu să nu cadă de pe o stâncă. Văzând cum trudeau frații și surorile pentru a le oferi sprijin, nou-veniții au fost foarte emoționați și au spus că asta se putea face numai cu lucrarea Duhului Sfânt. Au fost și mai siguri că aceasta este adevărata cale.

Din cauza gheții, erau multe accidente de mașină. Convoiul cu alaiul unei mirese a derapat de pe drum și mulți oameni au căzut de pe o stâncă. Niciunul nu a supraviețuit. Conducătorii religioși și poliția nu au îndrăznit să urce pe munte, așa că ne-am folosit de acea șansă pentru a împărtăși Evanghelia mai mult. Curând, peste 200 de frați și surori acceptaseră lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și, treptat, au dobândit o bază pe adevărata cale. Când gheața a început să se topească, acei membri ai clerului au luat un grup de oameni ca să-i oprească pe acei frați și surori, însă aceștia dobândiseră cu toții discernământ și încetaseră să-i asculte. Asta i-a înfuriat atât de mult încât i-au denunțat nominal pe toți noii credincioși la poliție. Polițiștii au mers la casele acestora, amenințând că îi vor aresta și-i vor trimite la închisoare și spunându-le să denunțe pe oricine altcineva Îl acceptase pe Dumnezeu Atotputernic, că își vor pierde slujbele dacă nu spuneau ce știau. O profesoară a renunțat la credința ei din cauza amenințărilor polițiștilor, dar majoritatea au rămas puternici cu acea perioadă de sprijin. Aveau credința de a trece peste asta fără să dea înapoi. Asta i-a ajutat și să vadă mai clar clerul bisericii lor. Sora Jiang a spus, copleșită de emoție: „Înainte, îi adulam pe conducătorii de rang înalt din biserica noastră și îi primeam cu ce aveam mai bun când veneau în vizită. Dar acum, doar fiindcă L-am acceptat pe Dumnezeu Atotputernic, am întâmpinat întoarcerea Domnului și nu-i mai urmez și idolatrizez pe ei, m-am denunțat în mod fals la poliție pentru răpire. Câtă răutate! Ei nu sunt credincioși adevărați care Îl vor întâmpina pe Domnul, ci o bandă de antihriști care se luptă cu Dumnezeu pentru statut și pentru oamenii Lui. Ei sunt fariseii de astăzi.” I-am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat stau în calea celor ce încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Combinația dintre fapte și cuvintele lui Dumnezeu a arătat tuturor că acei conducători religioși Îl slujesc pe Dumnezeu numai cu vorba, dar, în realitate, ei sunt doar lacomi de beneficiile statutului. Ei îi țin pe credincioși controlați cu fermitate în strânsoarea lor, fără să se deranjeze să caute sau să cerceteze când aud că Domnul S-a întors. Doar le e frică să nu-și piardă statutul și beneficiile acestuia. Încercă orice șiretlic pentru a-i împiedica pe credincioși să accepte adevărata cale, scornind minciuni ca să inducă în eroare și să sperie oamenii, chiar denunțând poliție oamenii din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic ca să fie arestați. Nu sunt ei „diavoli care devorează sufletul omului” și „demoni șefi care intenționat stau în calea celor ce încearcă să umble pe calea cea dreaptă”? Dacă Dumnezeu nu ar fi organizat lucrurile ca să-i expună, cine le-ar fi văzut natura și esența antihristă? Deși clerul lor încerca nebunește să le stea în cale, ei au rămas puternici și au văzut ce fel de oameni erau cu adevărat cei din cler. Aceea era înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu.

De-a lungul acestor ani, nu numai că am câștigat înțelepciune și înțelegere, dar și credința mi-a devenit mai puternică și mi-a fost mai clar felul în care lumea religioasă, clerul lucrează împortiva lui Dumnezeu. Am experimentat personal că Dumnezeu e atotputernic și stăpânește asupra tuturor lucrurilor. Indiferent cât de turbate ar fi forțele malefice ale Satanei, ele nu vor opri niciodată expansiunea lucrării lui Dumnezeu. Întocmai cum spune Dumnezeu: „Astăzi, Dumnezeu S-a întors în lume pentru a-Și săvârși lucrarea. Prima Lui oprire este exemplarul de conducere dictatorială: China, bastionul ferm al ateismului. Dumnezeu a câștigat un grup de oameni prin înțelepciunea și puterea Lui. În această perioadă, El a fost vânat de partidul de guvernământ al Chinei prin toate mijloacele și supus unei suferințe mari, fără să aibă un loc unde să Își poată odihni capul, fără posibilitatea de a-Și găsi un adăpost. În ciuda acestora, Dumnezeu Își continuă lucrarea pe care intenționează să o săvârșească: El își face auzită vocea și răspândește evanghelia. Nimeni nu poate pătrunde atotputernicia lui Dumnezeu. În China, o țară care Îl privește pe Dumnezeu ca pe un dușman, Dumnezeu nu Și-a încetat niciodată lucrarea. În schimb, tot mai mulți oameni au acceptat lucrarea și cuvântul Lui, deoarece Dumnezeu mântuiește fiecare membru al omenirii în parte, în cea mai mare măsură posibilă. Avem încrederea că nicio țară sau putere nu poate sta în calea a ceea ce Dumnezeu dorește să împlinească. Cei care împiedică lucrarea lui Dumnezeu se opun cuvântului lui Dumnezeu și tulbură și subminează planul lui Dumnezeu vor fi, în cele din urmă, pedepsiți de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”). Toți acești ani pe această cale, am fost într-adevăr martor al atotputerniciei, înțelepciunii și faptelor minunate ale lui Dumnezeu. Îi sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu!