de Yuxun, China

Într-o zi, în septembrie 2023, am primit o scrisoare de la conducătorii superiori, prin care eram înștiințați că rezultatele în diferite domenii ale lucrării bisericii noastre fuseseră slabe și ne întrebau cum urmăriserăm lucrarea și ce probleme identificaserăm în domenii precum lucrarea de evanghelizare, lucrarea de curățire și lucrarea bazată pe texte. De asemenea, ne întrebau ce măsuri luaserăm în legătură cu aceste probleme și care erau planurile noastre pentru viitor. Citind întrebările din scrisoare, m-am gândit: „Eu sunt principala responsabilă pentru urmărirea unora dintre părțile lucrării despre care întreabă conducătorii, dar eu m-am complăcut într-o stare de confort. Ori de câte ori mă gândesc să mă aplec asupra lucrării de detaliu sau să rezolv probleme reale și la faptul că, pentru a face acestea, ar trebui să caut adevărul, să depun efort și să cântăresc lucrurile, dar și că ar trebui să îmi pun intens mintea la contribuție, încep să ezit să dedic atât de mult efort și energie pentru a rezolva aceste lucruri. Mă mulțumesc să urmăresc și să zoresc progresul diferitelor aspecte ale lucrării și doar rareori urmăresc lucrarea de detaliu. Dar dacă le dau conducătorilor un asemenea răspuns și aceștia observă că nu înțeleg diferite aspecte ale lucrării pe care o supraveghez sau că nu am implementat o sarcină sau alta, ce vor crede despre mine? Cu siguranță ar considera că nu am un simț al poverii în îndatoririle mele, că nu fac lucrare reală și ar putea chiar să mă demită. Dacă ar afla frații și surorile, ar fi umilitor! Nu, voi vorbi pur și simplu mai mult despre lucrarea pe care o cunosc, astfel încât conducătorii să vadă că, deși rezultatele lucrării noastre sunt slabe, am făcut unele lucruri. Așa nu va mai trebui să-mi fac griji că mă vor demite.” Dar apoi m-am gândit: „Unele sarcini pur și simplu nu au fost îndeplinite, chiar asta s-a întâmplat. Dacă menționez doar lucrurile bune și niciodată pe cele rele, oare nu sunt înșelătoare? Nu, nu pot face asta.” În mine se ducea o luptă, ca și când aș fi purtat un bolovan greu pe umeri. M-am întrebat: „Cum să răspund la această scrisoare?” Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, conducătorii mi-au scris să mă întrebe cum merge lucrarea mea. Nu am făcut lucrare reală și mă tem că ei mă vor demite dacă află. Îmi fac griji pentru mândria și statutul meu, iar acest lucru mă face să ezit să spun adevărul. Nu știu cum să procedez. Te rog, luminează-mă și îndrumă-mă.”

În dimineața următoare, mi-am amintit un pasaj din părtășia lui Dumnezeu despre conducătorii care supraveghează și urmăresc lucrarea, așa că l-am căutat și l-am citit. Dumnezeu Atotputernic spune: „Este un lucru minunat dacă poți accepta supravegherea, observarea și încercarea de a înțelege din partea casei lui Dumnezeu. Te ajută să-ți îndeplinești datoria, să fii capabil să ți-o faci într-o manieră conform standardelor și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Îți aduce beneficii și te ajută, fără să existe niciun dezavantaj. Odată ce ai înțeles acest principiu, nu ar trebui atunci să nu mai ai vreun sentiment de împotrivire sau precauția față de supravegherea din partea conducătorilor, a lucrătorilor și a aleșilor lui Dumnezeu? Cu toate că, uneori, cineva încearcă să te înțeleagă, te observă și îți supraveghează lucrarea, acesta nu este un lucru pe care să-l iei personal. De ce spun asta? Deoarece sarcinile care sunt acum ale tale, datoria pe care o îndeplinești și orice activitate pe care o faci nu reprezintă treburile particulare sau lucrarea personală a unei singure persoane; implică lucrarea casei lui Dumnezeu și are legătură cu o parte a lucrării lui Dumnezeu. Prin urmare, când cineva petrece puțin timp supraveghindu-te sau observându-te ori dacă ajunge să te înțeleagă în profunzimile tale, încercând să aibă o discuție sinceră cu tine și să afle care a fost starea ta în acest răstimp și chiar, uneori, când atitudinea sa este puțin mai dură, te emondează și te disciplinează puțin și îți aduce câteva reproșuri, toate acestea sunt pentru că are o atitudine conștiincioasă și responsabilă față de lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ai vreun gând sau sentiment negativ față de acest lucru” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (7)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, deși ne îndeplinim îndatoririle, firile noastre corupte nu s-au schimbat. Adesea ne aplecăm superficial asupra îndatoririlor noastre și facem lucrurile după bunul nostru plac. Este responsabilitatea conducătorilor să supravegheze lucrarea, să o urmărească, să descopere și să rezolve problemele la timp. Toate acestea sunt menite exclusiv să protejeze lucrarea bisericii. Fusesem superficială și neglijentă în îndatoririle mele. Conducătorii ne-au supravegheat și ne-au urmărit lucrarea și ne-au cerut să ne trecem în revistă abaterile și să ne îndeplinim îndatoririle conform adevărurilor-principii, ceea ce era benefic pentru îndatoririle noastre. Dar eu nu am putut trata aceste lucruri corect și am rămas circumspectă. M-am gândit că, aplecându-se asupra lucrării mele, conducătorii intenționau să îmi găsească cusur și să mă demită. Pentru a-mi proteja mândria și statutul, am recurs la înșelătorie, vrând să menționez doar ceea ce făcusem și să scriu mai puțin despre ceea ce nu am făcut, în încercarea de a ascunde faptul că nu îndeplinisem o lucrare reală. Eram cu adevărat înșelătoare! Nu puteam face acest lucru. Trebuia să clarific asupra căror aspecte ale responsabilităților mele dețineam controlul în momentul respectiv și care erau acelea pe care nu le stăpâneam sau nu le urmăream. Răspunsul meu către conducători trebuia să se bazeze pe situația reală, astfel încât aceștia să poată avea părtășie cu noi și să ne sfătuiască cu privire la abaterile noastre. Acest lucru avea să mă ajute în îndatoririle mele. Prin urmare, am raportat cu sinceritate situația lucrării noastre de urmărire și am prezentat și planurile noastre pentru lucrarea pe care nu o urmărisem. Apoi, m-am concentrat asupra analizării și urmăririi detaliilor lucrării pe care nu le urmărisem înainte. Prin comunicare, o parte dintre frați și surori au reflectat și ei asupra abaterilor și lipsurilor lor în îndeplinirea propriilor îndatoriri și s-au arătat dispuși să se schimbe și să stăruiască întru pătrundere. Deoarece conducătorii au urmărit lucrarea și s-au aplecat asupra ei, mi-am putut descoperi o parte dintre propriile probleme. Am dobândit o oarecare direcție și obiective pentru îndatoririle mele, iar eficiența mea în îndeplinirea acestora s-a îmbunătățit.

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere cu privire la teama mea de conducătorii care îmi supravegheau lucrarea. Dumnezeu Atotputernic spune: „În cazul în care sunteți conducător sau lucrător, vă este frică de casa lui Dumnezeu dacă pune întrebări și vă supraveghează lucrarea? Vă este teamă că va descoperi casa lui Dumnezeu lacune și greșeli în lucrarea voastră și vă va trata? Vă este teamă că, după ce Cei de mai sus vă vor cunoaște calibrul și statura reală, vă vor vedea într-o lumină diferită și nu vă vor lua în calcul pentru promovare? Dacă ai aceste temeri, acest lucru dovedește că motivațiile tale nu sunt de dragul lucrării bisericii, ci lucrezi de dragul reputației și al statutului, ceea ce demonstrează că ai firea unui antihrist. Dacă ai firea unui antihrist, ești pasibil să mergi pe calea antihriștilor și să comiți tot răul făcut de antihriști. Dacă, în inima ta, nu te temi că îți va supraveghea casa lui Dumnezeu lucrarea și ești capabil să oferi răspunsuri reale la întrebările și cercetările Celui de mai sus, fără a ascunde nimic, și să spui tot ce știi, atunci, indiferent dacă ceea ce spui este corect sau greșit, indiferent de corupția pe care o dezvălui, chiar dacă dezvălui firea unui antihrist, nu vei fi în niciun caz definit drept un antihrist. Cheia stă în măsura în care ești capabil să-ți cunoști propria fire de antihrist și ești capabil să cauți adevărul pentru a rezolva această problemă. Dacă ești o persoană care acceptă adevărul, firea ta de antihrist poate fi remediată. Dacă știi prea bine că ai firea unui antihrist și totuși nu cauți adevărul pentru a o înlătura, dacă încerci chiar să ascunzi sau să minți cu privire la problemele care apar și să te sustragi de la răspundere și dacă nu accepți adevărul atunci când ești supus emondării, atunci aceasta este o problemă serioasă și nu ești cu nimic diferit de un antihrist. Știind că ai firea unui antihrist, de ce nu îndrăznești să o înfrunți? De ce nu poți să o abordezi sincer și să spui: «Dacă Cel de mai sus Se interesează de lucrarea mea, voi spune tot ce știu și, chiar dacă lucrurile rele pe care le-am făcut ies la iveală, iar El nu mă mai folosește odată ce află și îmi pierd statutul, tot voi spune clar ce am de spus»? Teama ta de supraveghere și de întrebări din partea casei lui Dumnezeu cu privire la lucrarea ta dovedește că îți prețuiești statutul mai mult decât adevărul. Nu este aceasta firea unui antihrist? A prețui statutul mai presus de toate reprezintă firea unui antihrist” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a doua)”]. Dumnezeu spune că oamenii se tem să își expună lipsurile și problemele, așa că refuză supravegherea Celui de mai sus și, de dragul reputației și statutului lor, chiar tăinuiesc problemele, își ascund lipsurile și încearcă să înșele casa lui Dumnezeu. Aceasta dezvăluie o fire de antihrist. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că precauția mea cu privire la supravegherea și urmărirea lucrării de către conducători fusese cauzată de preocuparea mea excesivă pentru reputația și statutul meu. M-am temut că, dacă conducătorii ar afla că nu făcusem lucrare reală și că nu aveam un simț al poverii în îndatoririle mele, mă vor demite și mi-am făcut griji pentru ce vor crede frații și surorile mele despre mine. Pentru a-mi proteja reputația și statutul, am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a ascunde faptul că nu făcusem lucrare reală și m-am gândit chiar să apelez la minciuni și la înșelătorie pentru a ascunde acest lucru, toate de dragul imaginii mele în ochii conducătorilor, pe care voiam să o protejez. M-am gândit la felul în care oamenii onești se pot exprima simplu și deschis, cum sunt capabili să recunoască fățiș orice abateri sau lipsuri din îndatoririle lor și să accepte supravegherea conducătorilor și, chiar dacă aceștia din urmă află despre problemele lor și îi emondează, atât timp cât lucrarea bisericii poate progresa, ei nu au nicio problemă cu acest lucru. Dar eu nu mă gândeam la lucrarea bisericii. Mă preocupau doar reputația și statutul meu. Fusesem cu adevărat egoistă și detestabilă! Nu am raportat cu sinceritate despre lucrarea mea și nu am spus adevărul conducătorilor și chiar dacă nu m-ar fi demis deocamdată și aș fi reușit să îi înșel, Dumnezeu scrutează în adâncul inimii fiecăruia și nimeni nu Îl poate înșela pe Dumnezeu, iar lucrurile pe care oamenii le fac în secret vor ieși inevitabil la iveală la un moment dat. La fel ca acei antihriști care, pentru a-și proteja reputația și statutul, transmit doar veștile bune și nu și pe cele rele, fără să menționeze niciodată abaterile sau problemele din îndatoririle lor și chiar mințind și recurgând la înșelătorie, ceea ce prejudiciază grav lucrarea. În final, sunt dezvăluiți și eliminați. Am trăit într-o stare în care m-am complăcut în confort, nefiind dispusă să sufăr sau să plătesc vreun preț în îndatoririle mele și făcând lucrurile doar de aparență, ceea ce a întârziat lucrarea. Ar fi trebuit să raportez adevărata situație a îndatoririlor mele conducătorilor, dar, pentru a-mi proteja statutul, am vrut să mint și să înșel. Am fost cu adevărat înșelătoare! Dacă nu mă pocăiesc și nu mă schimb, în final voi fi dezvăluită și eliminată.

Apoi am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Unii nu cred că oamenii pot fi tratați corect de casa lui Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu și adevărul domnesc în casa Lui. Ei cred că indiferent ce datorie îndeplinește o persoană, dacă apare o problemă acolo, casa lui Dumnezeu va gestiona imediat situația persoanei respective și îi va lua dreptul de a îndeplini acea datorie, alungând-o sau chiar îndepărtând-o din biserică. Oare chiar așa funcționează lucrurile? Cu siguranță, nu. Casa lui Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii conform adevărurilor-principii. Dumnezeu este drept în felul în care tratează fiecare persoană. El nu Se uită doar la modul în care se comportă o persoană într-o singură situație; El Se uită la natura-esență pe care o are acea persoană, la intențiile ei, la atitudinea ei și Se uită mai ales dacă o persoană poate reflecta asupra ei când face o greșeală, dacă are mustrări de conștiință și dacă poate pătrunde în esența problemei pe baza cuvintelor Lui, ajungând să înțeleagă adevărul, să se urască pe sine și să se căiască sincer. Dacă cineva e lipsit de această atitudine corectă și este complet întinat de intențiile sale personale, dacă este plin de planuri viclene și dezvăluiri ale firilor corupte, iar atunci când apar probleme recurge la prefăcătorie, sofisme, se justifică și refuză cu încăpățânare să își recunoască acțiunile, atunci acea persoană nu poate fi mântuită. Nu acceptă deloc adevărul și a fost complet dezvăluită. Oamenii care nu au dreptate și care nu pot accepta deloc adevărul sunt neîncrezători în esență și nu pot decât să fie eliminați. […] Spune-Mi, dacă o persoană a făcut o greșeală, dar este capabilă de înțelegere adevărată și dispusă să se pocăiască, oare casa lui Dumnezeu nu i-ar acorda o șansă? Pe măsură ce planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, sunt atât de multe îndatoriri care trebuie îndeplinite. Însă, dacă nu ai conștiință sau rațiune și dacă nu te ocupi de lucrarea care ți se cuvine, dacă ai câștigat oportunitatea de a îndeplini o datorie, dar nu știi să o prețuiești, nu urmărești câtuși de puțin adevărul, lăsând cel mai bun moment să treacă pe lângă tine, atunci vei fi dezvăluit. Dacă ești în mod constant superficial în îndeplinirea datoriei tale și nu te supui deloc atunci când te confrunți cu emondarea, te va mai folosi casa lui Dumnezeu ca să îndeplinești o datorie? În casa lui Dumnezeu, adevărul este cel care domnește, nu Satana. Dumnezeu are ultimul cuvânt asupra tuturor lucrurilor. El este Cel care face lucrarea de mântuire a omului, El este Cel care deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Nu este nevoie să analizezi ce este corect și ce este greșit, trebuie doar să auzi și să te supui. Atunci când te confrunți cu emondarea, trebuie să accepți adevărul și să fii capabil să-ți corectezi greșelile. Dacă faci asta, casa lui Dumnezeu nu te va priva de dreptul tău de a îndeplini o datorie. Dacă ți-e mereu teamă să nu fii eliminat, vii întotdeauna cu scuze, te justifici mereu, aceasta este o problemă. Dacă îi lași pe ceilalți să vadă că nu accepți câtuși de puțin adevărul și că ești nerezonabil, ai dat de necaz. Biserica va fi obligată să se ocupe de tine. Dacă nu accepți deloc adevărul în îndeplinirea îndatoririlor tale și îți este mereu frică să nu fii dezvăluit și eliminat, atunci această frică a ta este întinată de intenții umane, de o fire satanică coruptă și de suspiciune, precauție și neînțelegere. Niciuna dintre acestea nu este o atitudine pe care ar trebui să o aibă o persoană” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles de ce îmi era teamă că voi fi demisă. Pentru că nu am înțeles firea dreaptă a lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu este condusă de adevăr. Dumnezeu nu judecă oamenii doar pe baza performanței lor într-o chestiune anume, ci le cântărește atitudinea constantă față de adevăr, calea pe care o urmează și dacă se pocăiesc cu adevărat atunci când greșesc. Dacă un om se poate detesta și este pregătit să se pocăiască, atunci casa lui Dumnezeu îi va oferi în continuare ocazii să o facă. Nu făcusem lucrare reală și voiam să fiu vicleană și să îmi acopăr lipsurile, dar când am putut reflecta asupra mea și am reușit să mă cunosc, pentru că am fost dispusă să mă schimb, casa lui Dumnezeu mi-a oferit ocazia de a mă pocăi, iar conducătorii nu au spus că mă vor demite. Pe de altă parte, dacă o persoană nu urmărește adevărul deloc și cauzează perturbări și tulburări fără a se pocăi, va sfârși prin a rata ocazia de a-și îndeplini îndatoririle. Așa cum i s-a întâmplat unui frate pe care îl cunosc. Era superficial, neglijent și avea tendința de a-și îndeplini îndatoririle după bunul plac. Conducătorii și lucrătorii au avut părtășie cu el și l-au ajutat de multe ori. Dar, deși a promis că se va îndrepta și a spus că era gata să se pocăiască, a continuat să își îndeplinească îndatoririle în același mod și, în final, a fost demis. Poate că și alți frați și alte surori au abateri în îndeplinirea îndatoririlor lor, dar când conducătorii le atrag atenția asupra problemelor, ei le pot accepta, caută adevărul, remediază conștient lucrurile și rezolvă aceste probleme. Aceștia nu sunt demiși. Am înțeles că să greșești nu e înfricoșător, ceea ce este cu adevărat înfricoșător este să trăiești cu o fire coruptă și să nu te pocăiești. M-am gândit că oamenii onești sunt simpli și deschiși și acceptă adevărul, se supun și învață lecții din situațiile rânduite de Dumnezeu pentru ei și astfel au de câștigat și cresc. Apoi m-am uitat la mine și am văzut că, atunci când m-am confruntat cu probleme, nu am avut o inimă simplă și supusă, ci am fost năpădită de suspiciuni și de îndoieli, mi-am creat propriile metode viclene și, din acest motiv, mi-a fost foarte greu să dobândesc adevărul.

Mai târziu, am căutat să reflectez asupra problemelor cu care mă confruntam în îndatoririle mele din acea perioadă și am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „O persoană trebuie să învețe să-și pună inima în îndeplinirea datoriei sale, iar o persoană care are conștiință poate să realizeze acest lucru. Dacă cineva nu își pune niciodată inima în îndeplinirea datoriei personale, înseamnă că nu are conștiință, iar cei lipsiți de conștiință nu pot să dobândească adevărul. De ce spun Eu că nu pot să dobândească adevărul? Ei nu știu să se roage lui Dumnezeu și să caute luminarea Duhului Sfânt, nici cum să țină seama de intențiile lui Dumnezeu, nici să-și pună inima în a medita la cuvintele lui Dumnezeu, nici nu știu să caute adevărul, cum să caute pentru a înțelege cerințele lui Dumnezeu și dorințele Lui. Asta înseamnă să nu fii capabil să cauți adevărul. Experimentați stări în care, indiferent ce s-ar întâmpla sau ce datorie ați îndeplini, puteți frecvent să vă liniștiți înaintea lui Dumnezeu și să vă puneți inima în a medita la cuvintele Lui și în a căuta adevărul și în a vă gândi la modul în care trebuie să îndepliniți acea datorie pentru a fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu și ce adevăruri ar trebui să dețineți pentru a îndeplini această datorie în mod mulțumitor? Sunt multe momente în care căutați adevărul în acest fel? (Nu.) A-ți pune inima în datoria ta și a-ți putea asuma responsabilitatea îți solicită să suferi și să plătești un preț – nu e suficient doar să vorbești despre aceste lucruri. Dacă nu-ți pui inima în datoria ta, dorindu-ți în schimb să trudești mereu, atunci cu siguranță datoria ta nu va fi bine făcută. Vei face pur și simplu lucrurile de complezență și nimic mai mult, și nu vei ști dacă ți-ai făcut datoria bine sau nu. Dacă îți pui inima în ea, vei ajunge treptat să înțelegi adevărul; dacă nu faci asta, atunci nu-l vei înțelege. Când îți pui inima în îndeplinirea datoriei și în urmărirea adevărului, vei ajunge treptat să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, să-ți descoperi propriile corupții și neajunsuri și să-ți stăpânești toate diferitele stări. Atunci când te concentrezi doar pe a depune efort și nu îți pui inima în a reflecta asupra ta, nu vei fi capabil să descoperi adevăratele stări din inima ta și nenumăratele reacții și manifestări ale corupției pe care le ai în diferite împrejurări. Dacă nu știi care vor fi consecințele atunci când problemele rămân nerezolvate, atunci ești în mare necaz. Acesta este motivul pentru care nu este bine să crezi în Dumnezeu într-o manieră confuză. Trebuie să trăiești înaintea lui Dumnezeu tot timpul, în toate locurile; orice ți s-ar întâmpla, trebuie să cauți întotdeauna adevărul și, în timp ce faci acest lucru, trebuie să și reflectezi asupra ta și să știi ce probleme există în starea ta, căutând imediat adevărul pentru a le rezolva. Numai în acest fel poți să-ți îndeplinești bine datoria și să eviți să întârzii lucrarea. Nu doar că vei putea să-ți îndeplinești bine datoria, dar, cel mai important este că vei avea și intrare în viață și vei fi capabil să-ți înlături firile corupte. Numai așa poți pătrunde în adevărul-realitate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii responsabili pot pune suflet în îndatoririle lor și pot avea o atitudine sârguincioasă și responsabilă față de fiecare sarcină, în timp ce o persoană lipsită de simțul răspunderii își îndeplinește îndatoririle cu inima îndoită, fără pic de entuziasm. Nu este dispusă să sufere sau să plătească vreun preț în îndeplinirea îndatoririlor sale și, în final, nu doar că nu dobândește pătrundere în viață, ci întârzie și lucrarea bisericii. Atitudinea mea față de îndatoririle mele fusese exact așa cum expune Dumnezeu. Credeam că, pentru a rezolva problemele fraților și surorilor, va fi nevoie de o cântărire atentă și că va trebui să caut adevărul pentru a găsi o soluție, ceea ce mi se părea prea complicat și consideram că necesită prea mult efort, așa că nu voiam să plătesc acest preț și mă mulțumeam să urmăresc superficial progresul și să fac o lucrare simplă, iar când întâmpinam probleme, nu voiam să mă gândesc pe îndelete la ele pentru a găsi soluții și nici nu îmi treceam în revistă abaterile sau lipsurile, iar aceasta a întârziat lucrarea. Trăiam după otrăvurile satanice: „Viața e scurtă, așa că bucură-te de ea cât poți” și „Învață să fii blând cu tine însuți”. Consideram că să te bucuri de confortul fizic era extrem de important și în tot ceea ce făceam, mă gândeam mai întâi dacă îmi va provoca suferință fizică sau oboseală. Mi-am abordat întotdeauna îndatoririle cu superficialitate, fără să mă gândesc la responsabilitățile mele, la obligațiile ce îmi reveneau sau la lucrarea bisericii. În fiecare zi, mi-am îndeplinit îndatoririle într-o stare de neclaritate și de confuzie, fără să depun nici măcar efortul necesar, ce să mai vorbim de devotamentul sincer… Dumnezeu îmi cunoștea lipsurile și s-a folosit de supravegherea conducătorilor pentru a-mi dezvălui corupția, încurajându-mă să caut adevărul și să înlătur starea mea de superficialitate și de răsfăț în confort în îndeplinirea îndatoririlor mele, astfel încât să pot fi conștiincioasă și să mă pot concentra asupra detaliilor în îndatoririle mele. În toate acestea au fost intențiile pline de grijă ale lui Dumnezeu și aceasta a fost mântuirea Lui pentru mine.

Mai târziu, citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles ceva mai mult despre însemnătatea lucrării de supraveghere a conducătorilor. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cei care pot accepta supravegherea, examinarea și inspecția altora sunt cei mai raționali, ei au toleranță și o umanitate normală. Când descoperi că faci ceva greșit sau că dezvălui o fire coruptă, dacă poți să te deschizi și să comunici cu oamenii, acest lucru îi va ajuta pe cei din jurul tău să te supravegheze. Cu siguranță este necesar să accepți supravegherea, însă principalul lucru este să te rogi la Dumnezeu și să te bazezi pe El, supunându-te unei examinări constante. În special când ai mers pe calea greșită sau ai făcut ceva greșit sau când urmează să acționezi ori să decizi ceva pe cont propriu, iar cineva din apropiere îți menționează acest lucru și te avertizează, trebuie să accepți acest lucru, să te grăbești să reflectezi asupra ta, să-ți recunoști greșeala și să ți-o corectezi. Acest lucru te poate împiedica să pășești pe calea antihriștilor. Dacă există cineva care te ajută și te avertizează astfel, nu ești protejat fără să știi? Ba da – asta este protecția ta” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că o persoană cu umanitate normală poate accepta supravegherea și examinarea altora și, când descoperă că a făcut greșeli sau că a dezvăluit corupție în îndatoririle sale, își poate deschide inima și poate avea părtășie cu oricine. De fapt, să fii capabil să accepți supravegherea tuturor este benefic pentru noi în îndatoririle noastre, întrucât ne ajută să evităm să mergem pe calea greșită și ne protejează. Înainte, nu înțelegeam însemnătatea lucrării de supraveghere a conducătorilor și trăiam mereu într-o stare de precauție și de neînțelegere, dar acum pot trata acest lucru corect. Prin supravegherea și urmărirea lucrării de către conducători, am dobândit o anumită îndrumare despre cum pot aduce îmbunătățiri în îndatoririle mele și am putut să mă aplec mai atent asupra lucrării de urmărire și să înțeleg dificultățile și stările fraților și surorilor, astfel încât să am părtășie cu aceștia pentru a găsi soluții la probleme reale. Urmărind efectiv lucrarea în acest fel, eficiența mea în îndeplinirea îndatoririlor mele s-a îmbunătățit și m-am simțit mult mai în largul meu. Acum nu îmi mai fac la fel de multe griji ca înainte legate de supravegherea și urmărirea lucrării mele de către conducători, iar dacă nu am făcut vreo lucrare sau dacă apar orice abateri pentru o anumită parte a lucrării, le pot raporta sincer și le pot trata corect. Când conducătorii îmi atrag atenția asupra abaterilor și lipsurilor mele în îndeplinirea îndatoririlor, mai întâi mă supun, recunosc aceste lucruri, le accept și încerc conștient să le schimb și să îmi îndeplinesc responsabilitățile. De când am început să fac lucrurile în acest fel, mă simt mult mai în largul meu. Slavă lui Dumnezeu!