de Claude, Camerun

În mai 2018, am acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Un an mai târziu, am fost ales conducător de biserică și, după patru ani, am fost ales supraveghetor de biserică în Camerun. Credeam că sunt excelent, ca și cum aș fi mai presus de alți oameni. Eram de părere că Dumnezeu îi prețuia mai mult pe cei cu statut, că acești oameni erau mai valoroși decât alții și că aveau o șansă mai mare de a fi mântuiți. În ultimii ani în care fusesem conducător, evoluasem mult, așa că eram sigur de mântuirea mea. Datorită acestui lucru, eram mai motivat în datoria mea. Chiar și noaptea, când ceilalți se culcaseră deja, eu continuam să îmi fac datoria. Mă gândeam că, de vreme ce plăteam un preț mai mare și aveam mai multe responsabilități decât alții, Dumnezeu mă va binecuvânta mai mult. În calitate de conducător, mergeam mereu cu capul sus, cu un sentiment de superioritate. Credeam că, atât timp cât rămâneam conducător, mântuirea mea va fi asigurată. Dar lucrurile nu s-au întâmplat așa cum sperasem.

Deoarece era nevoie urgentă de oameni pentru lucrarea de evanghelizare, am fost trimis să răspândesc Evanghelia. Lucrurile au mers bine și am obținut rezultate foarte bune în datoria mea. Nu după mult timp, am fost promovat conducător de grup. Am fost foarte bucuros de promovare. Eram atât conducător de grup, cât și supraveghetor de biserică. Simțeam că sunt și mai aproape de mântuire, că destinația mea era mai sigură. La începutul lui septembrie 2022, am fost transferat la Biserica Noii Lumini pentru a-mi face datoria. Acolo, aveau deja conducători de grup pentru evanghelizare și supraveghetori de biserică. Prin urmare, eram doar un lucrător evanghelic obișnuit și mi-am pierdut funcțiile de conducător de grup de evanghelizare și de supraveghetor de biserică. Pus în fața unor astfel de schimbări, am simțit ca statutul meu s-a diminuat. Mi-am pierdut sentimentul de superioritate și chiar simțeam că s-ar putea să-mi fi pierdut șansa de mântuire. După aceea, mi-am pierdut motivația în datoria mea și am vrut doar să rămân tăcut. Când aveam statut, mergeam cu capul sus, simțindu-mă foarte mândru, dar, fără statut, mi-am pierdut entuziasmul. Însă continuam să mă agăț de speranță, gândindu-mă: „Doar ce am ajuns, deci frații și surorile de la Biserica Noii Lumini încă nu mă cunosc. Atât timp cât continui să lucrez din greu în datoria mea, având în vedere calibrul meu și capacitățile mele de muncă, cu siguranță voi atrage atenția celor din jur și, mai devreme sau mai târziu, voi fi ales din nou conducător. Încă mai există speranță să fiu mântuit!” Gândindu-mă la acest lucru, nu am devenit prea negativ și am continuat să îmi fac datoria.

La sfârșitul lui decembrie 2022, Biserica Noii Lumini trebuia să-și aleagă din nou supraveghetorii de biserică. Până în momentul alegerilor, m-am simțit foarte încrezător și mă gândeam că voi fi ales cu siguranță, deoarece toată lumea știa că fusesem conducător timp de mai mulți ani și că eram calificat pentru acest lucru. Dar, în mod surprinzător, când voturile au fost dezvăluite, s-a dovedit că primisem doar două voturi. Pierdusem alegerile. Era foarte dificil de suportat. M-am simțit complet lipsit de valoare, ca o pasăre căreia îi fuseseră smulse toate penele, și abia puteam suporta privirile celorlalți. În acea perioadă mă simțeam foarte negativ și Îl înțelegeam greșit pe Dumnezeu. Credeam că deținerea statutului mi-ar permite să îmi fac datoria mai bine și să fiu recunoscut de Dumnezeu. Acum, când îmi pierdusem statutul, mă gândeam că asta însemna că Dumnezeu nu mă va mai mântui și că îmi pierdusem destinația cea bună. Nu voiam să particip la adunările de grup sau să răspund la mesajele de la frații și surorile mele. Voiam doar să mă ascund și să mă închid în mine. Luam parte fără tragere de inimă la adunări și, în timpul acestor adunări, nu participam activ la părtășie. Nu voiam ca oamenii să-mi observe prezența, deoarece nu mai aveam niciun statut. Mi-era teamă că frații și surorile și-ar aduce aminte de mine doar ca de un fost conducător care a fost dat la o parte. Nici nu mai voiam să citesc cuvintele lui Dumnezeu sau să mă rog și, chiar și atunci când mă rugam, doar mă prefăceam și nu știam ce să Îi spun lui Dumnezeu. Nu eram activ în datoria mea și, uneori, nu îmi puteam calma inima și mă uitam la site-uri web de știri, site-uri web politice și la videoclipuri cu animale. După ce mă uitam la aceste lucruri, nu simțeam că aș fi câștigat ceva și mă simțeam gol pe dinăuntru. Simțeam că starea mea nu era bună și că, în spatele eșecului meu la alegeri, ar putea fi intenția lui Dumnezeu. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, în acest moment nu mă pot calma ca să îmi fac îndatoririle și vreau chiar să mă îndepărtez de Tine. Nu înțeleg de ce sunt așa. Te rog, luminează-mă și călăuzește-mă să îmi înțeleg starea.”

Apoi, i-am spus fratelui Matthew despre starea mea și el mi-a dat să citesc două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „În căutarea voastră, aveți prea multe noțiuni individuale, speranțe și așteptări. Lucrarea actuală este pentru a emonda dorința voastră de statut și dorințele voastre extravagante. Speranțele, statutul și noțiunile sunt toate reprezentări clasice ale firii satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este numai pentru că otrava Satanei întotdeauna atacă gândurile oamenilor și oamenii sunt întotdeauna incapabili să scape de aceste ispite ale Satanei. Ei trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat și, totuși, ei încă gândesc: «Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că sigur suntem superiori față de ceilalți și trebuie să avem mai mult statut și mai multe așteptări decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu». […] Nu așa sunt gândurile și perspectivele voastre actuale? «De vreme ce eu cred în Dumnezeu, ar trebui doar să fiu copleșit de binecuvântări și ar trebui să fie sigur că statutul meu nu va decădea niciodată și că va rămâne mai înalt decât cel al necredincioșilor.» Nu ați nutrit în voi acea perspectivă doar de un an sau doi, ci de mulți ani. Modul vostru de gândire tranzacțional este superdezvoltat. Deși ați ajuns la acest pas astăzi, încă nu ați renunțat la statut, ci vă zbateți neîncetat să-l cercetați și îl observați zilnic, cu teama profundă că, într-o zi, statutul vostru va fi pierdut și numele vostru va fi ruinat. Oamenii nu și-au abandonat niciodată dorința pentru tihnă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”). „Acum sunteți adepți și ați înțeles oarecum acest stadiu al lucrării. Cu toate acestea, încă nu ați lăsat la o parte dorința de statut. Când statutul vostru este înalt, căutați bine, dar când statutul vostru este umil, nu mai căutați. Binecuvântările statutului sunt întotdeauna în mintea voastră. De ce majoritatea oamenilor nu pot ieși singuri din negativitate? Răspunsul nu e oare, invariabil, din cauza perspectivelor sumbre? […] Cu cât căutați mai mult în acest fel, cu atât mai puțin veți culege. Cu cât este mai mare dorința unei persoane de statut, cu atât mai serios va trebui să fie emondată și cu atât mai mult va trebui să fie supusă unei rafinări deosebite. Astfel de oameni sunt lipsiți de valoare! Aceștia trebuie să fie emondați și judecați în mod adecvat, pentru ca ei să renunțe complet la aceste lucruri. Dacă veți continua astfel până la sfârșit, nu veți culege nimic. Cei care nu urmăresc viața, nu pot fi transformați, iar cei care nu sunt însetați după dreptate nu pot dobândi adevărul. Tu nu te concentrezi pe a urmări transformarea personală și intrarea, ci te concentrezi în schimb asupra dorințelor extravagante și a lucrurilor care îți îngrădesc dragostea față de Dumnezeu și te împiedică să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am reflectat asupra mea. De când mă alăturasem bisericii, fusesem mereu un conducător și crezusem că deținerea unui statut îmi garanta mântuirea. Pe măsură ce au trecut anii, m-am concentrat tot mai mult pe statut. Cu cât eram promovat mai mult, cu atât mai mult simțeam că Dumnezeu mă prețuia și mă recunoștea, ceea ce îmi îngăduia să sufăr și să plătesc un preț în datoria mea. M-am gândit chiar că, dacă Dumnezeu Își încheia lucrarea în această zi, ar trebui să pot fi mântuit. În timpul alegerilor, am sperat să fiu ales și am simțit că, datorită faptului că mai fusesem conducător, eram mai calificat decât alții. Dar am pierdut alegerile și nu am dobândit statut. M-am simțit ca un ratat și că îmi dispăruse speranța de a fi mântuit, astfel că mi-am pierdut motivația de a-mi face datoria. Nu mai citeam cuvintele lui Dumnezeu, ignoram mesajele de la frați și surori, eram capricios în modul în care participam la adunări și nu reveneam în timp util la potențialii destinatari ai Evangheliei. Nu doream să vorbesc cu frații și cu surorile sau să îi contactez. Voiam doar să fiu singur. Nu puteam să-mi liniștesc inima dinaintea lui Dumnezeu și mi-am pierdut dorința de a urmări adevărul. M-am uitat chiar și la filme profane. Inima mea a devenit din ce în ce mai întunecată și am simțit că pierdusem lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu spune: „Tu nu te concentrezi pe a urmări transformarea personală și intrarea, ci te concentrezi în schimb asupra dorințelor extravagante și a lucrurilor care îți îngrădesc dragostea față de Dumnezeu și te împiedică să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție?” Urmărirea statutului nu îmi poate garanta adevărul sau o destinație bună, iar deținerea statutului nu îmi poate garanta intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. Deoarece urmărirea statutului reprezintă o fire coruptă și vine de la Satana, acest lucru mă împiedică să urmăresc adevărul și chiar mă face să mă îndepărtez de Dumnezeu și să mă opun Lui. În cele din urmă, singurul rezultat ar putea fi doar distrugerea mea. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să îmi dau seama că în pierderea acestor alegeri era intenția lui Dumnezeu. Dumnezeu folosea această pierdere ca să emondeze dorința mea de statut, ca să mă facă să renunț la dorința mea necumpătată de a obține statut și ca să reflectez asupra mea. Înțelegând intenția sinceră a lui Dumnezeu, m-am rugat Lui: „Dumnezeule, doresc să mă pocăiesc. Te rog, călăuzește-mă ca să mă pot cunoaște.”

După aceea, am citit din cuvintele lui Dumnezeu și câteva articole cu mărturii bazate pe experiențe. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Unii oameni cred că dacă au crezut în Dumnezeu mulți ani, atunci s-ar putea să fie mântuiți. Unii oameni cred că, dacă înțeleg multe doctrine spirituale, atunci s-ar putea să fie mântuiți, sau unii cred că liderii și lucrătorii vor fi cu siguranță mântuiți. Acestea sunt toate noțiuni și închipuiri omenești. Elementul cheie este că oamenii trebuie să înțeleagă ce înseamnă mântuirea. A fi mântuit înseamnă în primul rând să fii eliberat de păcat, de influența Satanei, și să te întorci cu adevărat către Dumnezeu și să I te supui. Ce trebuie să dețineți pentru a fi liberi de păcat și de influența Satanei? Adevărul. Dacă oamenii speră să dobândească adevărul, trebuie să fie înarmați cu multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fie capabili să le experimenteze și să le practice, astfel încât să poată înțelege adevărul și să intre în realitate. Numai atunci pot fi mântuiți. Dacă o persoană poate fi sau nu mântuită nu are nicio legătură cu cât de mult timp a crezut în Dumnezeu, cunoștințele pe care le are, dacă are daruri sau puncte forte sau cât de mult suferă. Singurul lucru direct legat de mântuire este posibilitatea persoanei de a dobândi adevărul. Așadar, astăzi, câte adevăruri ai înțeles în mod autentic? Și câte dintre cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața ta? În care dintre toate cerințele lui Dumnezeu ai dobândit intrarea? În timpul anilor tăi de credință în Dumnezeu, cât de mult ai intrat în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? Dacă nu știi sau dacă nu ai reușit să intri în realitatea niciunuia dintre cuvintele lui Dumnezeu, atunci, sincer, nu ai nicio speranță de mântuire. Nu e cu putință să fii mântuit. Nu contează dacă ai un nivel înalt de cunoștințe sau dacă ai crezut în Dumnezeu mult timp, ai o înfățișare bună, poți vorbi bine și ai fost lider sau lucrător timp de câțiva ani. Dacă nu urmărești adevărul și nu practici cum se cuvine și nu experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și-ți lipsește adevărata mărturie bazată pe experiență, atunci nu există nicio speranță ca tu să fii mântuit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). „Eu decid destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii, a cantității de suferință, și cu atât mai puțin pe baza gradului în care provoacă milă, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să realizați că toți cei care nu urmează voia lui Dumnezeu vor fi pedepsiți. Este un lucru pe care nicio persoană nu-l poate schimba. Prin urmare, toți cei care sunt pedepsiți, sunt pedepsiți din cauza dreptății lui Dumnezeu și ca răsplată pentru numeroasele lor fapte rele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Dumnezeu tratează corect pe toată lumea și că El stabilește finalurile oamenilor în funcție de deținerea adevărului de către aceștia. Oamenii dobândesc aprobarea lui Dumnezeu și sunt mântuiți nu pentru că sunt conducători sau dețin o anumită funcție, ci pentru că urmăresc și, în cele din urmă, dobândesc adevărul. Am crezut că, datorită faptului că fusesem conducător timp de mai mulți ani și dețineam statut, voi fi aprobat de Dumnezeu, că eram acceptat de Dumnezeu și privilegiat, că aveam deja un loc în Împărăția lui Dumnezeu și că puteam fi mântuit și intra în Împărăția Lui. Perspectiva mea era greșită. În realitate, deținerea unei funcții în biserică nu este o condiție a mântuirii, la fel cum nici deținerea statutului nu indică faptul că o persoană este mai valoroasă decât alta sau că are șanse mai mari de a dobândi recunoașterea lui Dumnezeu. În casa lui Dumnezeu nu se fac diferențe în funcție de statut. Toți sunt egali dinaintea lui Dumnezeu. Indiferent de datoria realizată, dacă o persoană urmărește cu sinceritate adevărul, se leapădă de firile corupte și devine supusă lui Dumnezeu, poate obține mântuirea lui Dumnezeu. Indiferent dacă o persoană este conducător de grup sau conducător de biserică, aceasta este doar o oportunitate oferită de Dumnezeu pentru dobândirea adevărului. Ne permite să experimentăm lucrarea lui Dumnezeu prin realizarea îndatoririlor noastre, astfel încât să înțelegem mai multe adevăruri și să evoluăm mai repede. Însă nu înseamnă că a fi conducător de grup sau conducător de biserică garantează mântuirea. Reflectând asupra anilor în care am fost conducător, în care am îndurat greutăți și am plătit un preț, în care am participat la fiecare adunare indiferent de oră, uneori lucrând până noaptea târziu în timp ce alții dormeau, perseverând ca să finalizez lucrarea cât mai repede posibil, am crezut că îmi făceam îndatoririle bine și că Îl iubeam pe Dumnezeu. Dar când am pierdut alegerile și statutul, răzvrătirea și înțelegerile mele greșite față de Dumnezeu au fost dezvăluite. Am crezut că nu mai puteam fi mântuit, astfel că am renunțat la urmărirea adevărului, am devenit negativ și trândăveam în îndatoririle mele, nu voiam să citesc cuvintele lui Dumnezeu și chiar mă uitam la filme profane. Mi-am dat seama că nu iubeam adevărul și că modul proactiv în care îmi făceam datoria avea ca scop dobândirea unei destinații bune, nu a adevărului, de aceea nu dobândisem mult adevăr în cei cinci ani de credință în Dumnezeu. Pierderea acestor alegeri mi-a dezvăluit corupția, făcându-mă să-mi dau seama că tot ceea ce făcusem înainte fusese de dragul statutului și al unei destinații bune și că încercam să închei o tranzacție cu Dumnezeu. Adevărul era că nu Îl iubeam pe Dumnezeu așa cum credeam, mă răzvrătisem împotriva lui Dumnezeu, nu Îi ascultam cuvintele și, din cauză că îmi pierdusem statutul, chiar mă distanțasem de Dumnezeu și nu voiam să îmi fac îndatoririle. Mi-am adus aminte de ceea ce a spus Domnul Isus: „Nu oricine-Mi spune: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care respectă voia Tatălui Meu, Care e în ceruri” (Matei 7:21). Dumnezeu îi vrea pe cei care urmăresc adevărul și Îi urmează calea. Astfel de oameni sunt calificați pentru mântuire și pentru a intra în Împărăția Cerurilor. În trecut, fusesem mereu ocupat, participam la fiecare adunare, lăsând tuturor impresia că eram sârguincios și responsabil în îndatoririle mele, însă era doar o înșelătorie. Îmi făcusem îndatoririle cu intenția de a câștiga binecuvântări, ceea ce nu respecta voia lui Dumnezeu, nu L-ar satisface și nu ar obține aprobarea Lui. Cu lacrimi în ochi, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, vreau să mă schimb și să mă reîntorc la Tine, te rog, emondează-mă și judecă-mă, astfel încât să pot renunța la gândurile și dorințele necumpătate. Indiferent ce funcție îmi atribui, chiar dacă oamenii consideră că este cea mai de jos funcție, o voi accepta și sunt dispus să mă supun tuturor rânduielilor Tale.”

Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Ca ființă creată, omul ar trebui să caute să îndeplinească datoria unei ființe create și să caute să-L iubească pe Dumnezeu fără să facă alte alegeri, pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostea omului. Aceia care caută să-L iubească pe Dumnezeu nu ar trebui să caute vreun beneficiu personal sau să caute ceva după care tânjesc în mod personal; aceasta este cea mai corectă metodă de a urmări. Dacă ceea ce cauți este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci cărarea pe care calci este cea corectă. Dacă ceea ce cauți este binecuvântarea trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor noțiuni, și dacă nu există nicio schimbare în firea ta, nu ești deloc supus lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce cauți te va duce cu siguranță în iad, deoarece cărarea pe care mergi este cărarea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de ceea ce urmărești. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de cărarea pe care merge omul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au oferit o cale de practică. În calitate de ființă creată, trebuie să urmăresc adevărul conform intenției lui Dumnezeu și să îmi fac datoria bine, fără să urmăresc nicio recompensă. În trecut, crezusem că deținerea statutului mă va ajuta să obțin mântuirea și că obținerea și păstrarea statutului de conducător îmi vor asigura un final bun, așa că am urmărit din toată inima statutul și reputația, în loc să caut adevărul. Drept urmare, firea mea coruptă a rămas neschimbată, deși credeam în Dumnezeu de mulți ani. Dacă nu îmi corectam urmărirea, aș fi cu siguranță eliminat de Dumnezeu. De asemenea, am înțeles că în biserică există diverse îndatoriri și că toți își îndeplinesc îndatoririle în funcție de propriile circumstanțe și de nevoile lucrării, precum și că, indiferent de tipul datoriei, trebuie să o facem. Toate acestea au scopul de a le permite oamenilor să practice adevărul și să reușească să-și schimbe firea. Este similar corpului nostru, care este alcătuit din numeroase organe. Fiecare organ are funcția sa și nu există un organ mai folositor decât altul. Toate funcțiile sunt necesare pentru supraviețuirea corpului și niciun organ nu poate lipsi. Îndatoririle nu sunt împărțite în superioare și inferioare. Îndeplinirea unei sarcini speciale sau statutul de conducător nu îi face pe unii să fie mai presus decât alții, superiori altora sau să aibă mai multe șanse de mântuire și este incorect să gândim astfel. Chiar și în calitate de conducător, nu pot obține adevărul și nu pot fi mântuit dacă nu practic adevărul. După ce am înțeles acest lucru, am regretat faptul că m-am străduit mereu să obțin statut și m-am hotărât să îmi fac datoria bine. Nu mai eram negativ și nu m-am mai uitat la filme profane, am participat în mod regulat la adunări, am avut adeseori părtășie despre cunoașterea de sine și mi-am schimbat atitudinea față de datoria mea, devenind proactiv în răspândirea Evangheliei. De asemenea, am împărtășit cuvintele lui Dumnezeu cu frații și surorile, ajutându-i să-și rezolve stările anormale, iar eficiența datoriei mele s-a îmbunătățit.

La finalul lunii iunie a anului 2023, s-a înființat o altă biserică și trebuiau aleși conducători și diaconi. M-am gândit: „Cred în Dumnezeu de multă vreme și am mai fost conducător de biserică, deci mai mult ca sigur voi fi ales.” Dar, în final, am fost ales doar ca diacon de evanghelizare. Primul meu gând a fost că speranța mea de mântuire scăzuse. Am fost foarte supărat, mai ales când am văzut că o soră care crezuse în Dumnezeu cu mult mai puțini ani decât mine fusese aleasă conducătoare de biserică. În plus, m-am gândit că, pe viitor, și alți nou-veniți se vor alătura bisericii, mă vor depăși și, în timp, nu voi mai avea niciun loc. Gândindu-mă la aceste lucruri, am fost foarte supărat și mi-am pierdut motivația de a-mi face datoria. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Te rog ferește-mi inima de tulburările acestor stări. Sunt dispus să renunț la urmărirea perspectivelor și a statutului, să mă supun tuturor rânduielilor Tale și să-mi fac datoria doar spre satisfacerea Ta. Dacă mă voi agăța în continuare de urmărirea statutului, sper că mă vei disciplina.” Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „În cele din urmă, dacă oamenii pot să obțină mântuirea nu depinde de ce datorie îndeplinesc, ci de faptul dacă pot să înțeleagă și să dobândească adevărul și dacă poate, în final, să se supună cu desăvârșire lui Dumnezeu, să se lase în voia orchestrării Sale, să nu țină cont deloc de viitorul și destinul lor și să devină o ființă creată calificată. Dumnezeu este drept și sfânt și acestea sunt standardele pe care le folosește El pentru a măsura întreaga omenire. Aceste standarde sunt imuabile, iar tu trebuie să-ți amintești lucrul acesta. Întipărește-ți aceste standarde în minte și nu te gândi, în niciun moment, să găsești vreo altă cale, să cauți vreun lucru ireal. Cerințele și standardele pe care Dumnezeu le are pentru toți cei care vor să atingă mântuirea sunt veșnic neschimbătoare. Ele rămân aceleași, indiferent cine ești” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Dumnezeu este drept și sfânt, iar El stabilește destinația fiecărei persoane în funcție de obținerea adevărului de către aceasta. De asemenea, ar trebui să urmăresc conform cerințelor lui Dumnezeu, să renunț la dorința mea de urmărire a statutului și a destinației și să-mi îndeplinesc îndatoririle și să urmăresc adevărul cu toată inima. Această direcție se aliniază la intenția lui Dumnezeu. Capacitatea mea de muncă este oarecum deficitară, iar acum, alegerea mea ca diacon de evanghelizare este o altă oportunitate de practică oferită de Dumnezeu. Trebuie să prețuiesc această oportunitate și să mă dedic complet îndatoririlor mele, să urmăresc și să dobândesc adevărul, să-mi înlătur firea coruptă și să-mi îndeplinesc îndatoririle spre satisfacerea inimii lui Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru. După aceea, m-am dedicat îndatoririlor mele și toate schimbările pe care le-am experimentat s-au datorat îndrumării cuvintelor lui Dumnezeu. Slavă mântuirii lui Dumnezeu!