de An Ran, China

În noiembrie 2024, analizam, în biserică, articole cu mărturii bazate pe experiență. Într-o zi, supraveghetoarea noastră a venit la adunarea echipei noastre și a spus că, pe baza articolelor pe care le trimiseserăm recent, a putut vedea că nu pricepuserăm pe deplin unele dintre principii. A vrut să analizeze câteva articole cu noi, astfel încât toți să putem stăpâni principiile împreună. A ales câteva articole și a cerut fiecăruia dintre noi să le analizeze și apoi să ne împărtășim părerile, pe baza principiilor. De îndată ce am auzit că trebuia să ne prezentăm părerile rând pe rând, am început să am emoții. M-am gândit: „Mai multe articole pe care le-am analizat recent aveau niște probleme evidente. Oare folosește asta ca să vadă dacă am priceput principiile, să vadă dacă sunt potrivită pentru această datorie? Dacă va afla că nu am priceput principiile, cu siguranță mă va demite.” După aceea, nu am putut să-mi liniștesc inima ca să citesc articolele. Pur și simplu mă gândeam întruna cum să dau un răspuns cât mai cuprinzător și ce să spun pentru a evita să-mi expun neajunsurile. După ce am citit primul articol, Zhang Yan și-a împărtășit prima perspectiva. Ea a semnalat o problemă pe care eu nu o observasem. Când am văzut-o pe supraveghetoare dând din cap în semn de aprobare, mi-am zis: „Se pare că punctul de vedere al lui Zhang Yan este corect. Când îmi va veni rândul să vorbesc, voi adăuga și eu acel aspect pentru ca răspunsul meu să pară complet. Astfel, supraveghetoarea nu va crede că sunt atât de incompetentă.” Apoi, supraveghetoarea mi-a cerut mie să vorbesc. Am împărtășit problemele pe care le observasem și am avut grijă să adaug și punctul de vedere pe care îl menționase Zhang Yan. Când supraveghetoarea a evaluat în final acest articol în lumina principiilor, a spus că perspectiva lui Zhang Yan era potrivită. M-am simțit puțin ușurată, dar și foarte neliniștită. Mă mustra puțin conștiința. Apoi, supraveghetoarea a menționat alte probleme pe care eu nu le observasem. Am început imediat să mă gândesc: „Nici măcar nu am observat niște probleme atât de simple. Supraveghetoarea cu siguranță se gândește că am un calibru foarte slab, de vreme ce am ratat probleme atât de evidente, chiar și după toți anii în care am făcut datoria bazată pe texte. Data viitoare când îmi exprim opinia, va trebui să fiu mai atentă.” Când am început următorul articol, a durat mult ca inima să mi se liniștească; nu puteam să nu mă gândesc la răspunsul meu slab privind articolul precedent. Nu după mult timp, am început să mă simt somnoroasă și nu am prea asimilat restul articolului. În timpul discuției, când supraveghetoarea mi-a cerut părerea, am spus doar câteva cuvinte. Când a venit vorba să discutăm despre ce probleme existau în înțelegerea autorului, doar m-am bâlbâit și mi s-a părut că nu am putut scoate o vorbă o veșnicie. Inițial, am vrut să spun pur și simplu că ațipisem și că nu asimilasem articolul, dar apoi m-am îngrijorat că, dacă supraveghetoarea vedea că mi se făcea somn chiar și într-o astfel de situație, putea crede că eram într-o stare proastă și că nu aveam lucrarea Duhului Sfânt. Dacă s-ar fi întâmplat asta, cu siguranță ar fi urmat să fiu demisă. Așa că am încercat repede să mă scuz, spunând: „O clipă, încerc să găsesc unde am notat problema pe care am găsit-o.” Am derulat cu mouse-ul, parcurgând rapid articolul, creierul meu lucrând febril pentru a găsi cât mai repede o problemă-cheie pe care să i-o prezint ca răspuns supraveghetoarei. În cele din urmă, supraveghetoarea și-a pierdut răbdarea și a spus: „Spune-mi pur și simplu ce ai văzut. De ce te chinui atât de mult să răspunzi?” Neavând de ales, am mărturisit în cele din urmă: „Am fost cu mintea în altă parte și am ațipit puțin. Nu am prea asimilat articolul.” Atunci, supraveghetoarea i-a cerut pur și simplu altei surori să-și spună punctul de vedere. Am fost foarte stânjenită în acel moment. Inima îmi era învolburată și eram îngrijorată că supraveghetoarea avea să mă demită din cauza prestației mele din ultima vreme. După doar câteva ore, eram epuizată mental. Nici măcar nu mai voiam să continui să analizez articole și să studiez abilități profesionale cu supraveghetoarea.

Mai târziu, am început să cuget: „Supraveghetoarea analizează articole și are părtășie cu noi despre principii. Nu este aceasta o ocazie excelentă de a-mi compensa neajunsurile? De ce sunt atât de agitată și de epuizată?” Chiar în acea perioadă, au fost publicate cele mai noi cuvinte ale lui Dumnezeu. În timpul devoționalelor mele, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Când stau de vorbă cu oamenii, punând uneori câteva întrebări, unii oameni cu minți complicate cugetă: «Întrebarea Ta este destul de directă. Nu știu ce vrei să spui întrebând asta. Trebuie să fiu atent la răspunsul meu!» Eu spun, greșești. Indiferent cu cine stau de vorbă sau ce întrebări pun, scopul final este întotdeauna să descopăr și să rezolv probleme, să te asist și să te îndrum și să te ajut să rezolvi problemele. În primul rând, nu este acela de a te expune și a te face de râs. În al doilea rând, nu este acela de a testa dacă spui adevărul sau dacă ești o persoană candidă. În al treilea rând, nu este acela de a te păcăli să-ți dezvălui adevărata situație. În al patrulea rând, este și mai puțin acela de a testa dacă ești competent să faci lucrarea sau dacă poți face lucrare concretă. De fapt, indiferent cum stau de vorbă cu tine, o fac doar pentru a te ajuta și a te îndruma să-ți faci bine datoria, să faci bine lucrarea și să rezolvi problemele. Unii oameni se gândesc prea mult la întrebările Mele simple, temându-se foarte tare că există vreun sens ascuns. Unii chiar suspectează că uneltesc împotriva lor. Eu vreau în mod clar să te ajut să rezolvi problemele, dar tu crezi în mod eronat că uneltesc împotriva ta. Oare nu Mă nedreptățești? (Ba da.) Deci, care este problema aici? Inima omului este înșelătoare! Deși oamenii pot spune cu voce tare: «Tu ești Dumnezeu, trebuie să-Ți spun adevărul și să fiu sincer cu Tine. Te urmez, cred în Tine!», înlăuntrul lor, ei nu gândesc așa. Oricât de obișnuite și simple ar fi întrebările Mele, ele sunt adesea interpretate într-un mod exagerat de sensibil de către oameni. Prin presupunerile lor și apoi prin scrutare, ei trec prin multe ocolișuri și par să găsească răspunsul final, dar, în realitate, acesta este departe de intenția originală a cuvintelor Mele. Este în mod clar o întrebare foarte simplă, dar ei se gândesc prea mult la ea. Nu sunt astfel de oameni exagerat de sensibili? Indiferent ce întreb, inimile lor se frământă după ce aud: «De ce întrebi asta? Cum pot răspunde într-un mod care să Te mulțumească și să nu-mi dezvăluie niciun neajuns? Ce ar trebui să spun mai întâi și ce mai apoi?» În trei până la cinci secunde, cuvintele sunt exprimate, fără nicio întârziere. Mintea lor este mai rapidă decât un computer. De ce atât de rapidă? De fapt, acest proces este deja o a doua natură pentru ei; este șiretlicul și stilul lor obișnuit în a trata oamenii și a gestiona problemele. Ei uneltesc împotriva tuturor. Așadar, oricât de simple ar fi întrebările Mele, ei le analizează în exces, crezând că am vreun motiv sau scop. Ei cugetă în inimile lor: «Dacă răspund sincer, oare nu-mi voi expune adevărata situație? Asta echivalează cu a mă vinde singur. Nu pot să Te las să afli adevărata mea situație. Deci, cum ar trebui să răspund în mod corespunzător? Cum pot să Te fac fericit și să Te mulțumesc, să ai o impresie bună despre mine și să continui să mă folosești?» Uitați-vă cât de înșelători sunt acești oameni! Gândirea acestor oameni este prea complexă. Indiferent cum vorbesc cu ei, se vor îndoi și vor scruta. Pot astfel de oameni să practice adevărul? Pot fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu? Categoric nu. Acest lucru se datorează faptului că gândirea unor astfel de oameni este prea complexă și deloc simplă; oricine este în contact cu ei pentru o perioadă lungă de timp poate vedea asta” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (26)”]. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am simțit că descriau exact starea mea. Deși Dumnezeu expunea gândurile și ideile pe care oamenii le dezvăluie atunci când interacționează cu Hristos, mi-am dat seama că adesea dezvăluiam aceeași mentalitate atunci când interacționam cu alții. M-am gândit la faptul că supraveghetoarea ne spusese de la început că analiza articole împreună cu noi pentru a ne ajuta să învățăm principiile și că a ne întreba ce perspective aveam era o modalitate de a ne înțelege neajunsurile și abaterile, astfel încât să ne poată oferi părtășie și ajutor la obiect. Dar mintea mea era atât de complicată! Am tot încercat să-i ghicesc intențiile, presupunând că ne testa înțelegerea principiilor și că încerca să determine dacă eram potrivite pentru această datorie. Eram convinsă că, dacă ar fi descoperit că aveam prea multe neajunsuri, m-ar fi demis. Pentru a nu-mi expune neajunsurile, nu am răspuns cu sinceritate privind numărul de probleme pe care le observasem atunci când mi-am exprimat opinia. În schimb, m-am dat peste cap să o conving pe supraveghetoare să creadă că înțelegeam bine principiile și că aveam o perspectivă completă asupra oricăror probleme. Am mers chiar până acolo încât să plagiez punctul de vedere al lui Zhang Yan. Când analizam al doilea articol, ațipisem în mod clar și nu identificasem nicio problemă, și ar fi trebuit pur și simplu să fiu cinstită. Dar mi-a fost teamă că, dacă aș fi spus adevărul, supraveghetoarea și-ar fi făcut o impresie și mai proastă despre mine, așa că am mințit și am spus că am uitat unde notasem problema pe care o găsisem. M-am prefăcut chiar că o caut, ceea ce nu a făcut decât să irosească timpul tuturor. În realitate, când supraveghetoarea mi-a cerut părerea, tot ce trebuia să fac era să răspund cu sinceritate. Dacă greșeam, puteam pur și simplu să-mi analizez abaterea și să o corectez. Dar mintea mea era prea complicată: încercam mereu să ghicesc intențiile supraveghetoarei. Înainte de a vorbi, trebuia să întorc pe toate fețele fiecare frază în mintea mea. În timp ce reflectam, mi-am dat seama că și în trecut mă manifestasem la fel. Când am început această datorie, ori de câte ori conducătoarea îmi cerea părerea despre anumite probleme, deveneam foarte agitată. Încercam, în mod inconștient, să ghicesc dacă îmi evalua calibrul și capacitatea de a privi lucrurile, pentru a stabili dacă eram potrivită pentru datorie. Mă gândeam repede în inima mea cum să vorbesc în așa fel încât conducătoarea să nu mă descopere. Trebuia să analizez excesiv fiecare cuvânt în parte și era epuizant să trăiesc în acest fel. Am văzut că aceasta nu era doar o dezvăluire de moment a unei firi înșelătoare, ci că trăiam în mod constant într-o stare în care calculam totul. Însăși natura mea era înșelătoare. M-am gândit la cuvintele Domnului Isus: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbați și nu deveniți ca și copilașii, nu veți intra niciodată în Împărăția Cerurilor!” (Matei 18:3). Dumnezeu Atotputernic a spus și următoarele: „Dacă ești foarte înșelător, atunci vei fi precaut și bănuitor cu privire la toți oamenii și toate lucrurile și, astfel, credința ta în Mine se va clădi pe o temelie a suspiciunii. Nu aș putea recunoaște niciodată o astfel de credință” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți concret pe Dumnezeul de pe pământ”). Esența lui Dumnezeu este credincioasă; Lui Îi plac oamenii cinstiți și îi detestă pe cei înșelători. O persoană înșelătoare nu poate fi mântuită și nu poate intra în Împărăția Cerurilor. Mi-am dat seama că, dacă nu mă întorceam și nu mă schimbam și nu puteam deveni o persoană cinstită, atunci, indiferent de ce lucruri mă lepădasem și cât mă consumasem, aș fi fost în cele din urmă eliminată și disprețuită și respinsă de Dumnezeu. La acest gând, inima mi s-a îngreunat și m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, sunt atât de înșelătoare! Toate cuvintele și faptele mele sunt calculate. Nu sunt o persoană cinstită. Dacă voi continua așa, cu siguranță mă vei elimina. Vreau să-mi alung firea înșelătoare și să devin o persoană cinstită. Îți cer îndrumarea.” Ulterior, m-am deschis și mi-am expus starea în fața supraveghetoarei. Ea nu m-a certat deloc; în schimb, a avut părtășie despre adevăr pentru a mă ajuta și m-a încurajat să practic adevărul și să fiu o persoană cinstită.

Mai târziu, am cugetat: de ce mă îngrijora mereu să-mi expun neajunsurile? Mi-am amintit că am auzit că unii frați și unele surori fuseseră demiși recent pentru că eșuau în mod constant să priceapă principiile în îndatoririle lor, provocând perturbări și tulburări lucrării. Deoarece existau unele probleme cu articolele pe care le trimisesem recent, am presupus că supraveghetoarea era acolo pentru a mă observa și a mă evalua și că, dacă ar fi descoperit că nu înțelesesem principiile, m-ar fi demis. Pentru a rezolva această stare, am căutat cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există principii pentru tipul de oameni pe care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi folosește și pentru tipul de oameni pe care nu îi folosește, precum și pentru ce oameni cultivă și pentru ce oameni nu cultivă; totul se bazează pe nevoile lucrării casei lui Dumnezeu. Indiferent cine este promovat și folosit, scopul este acela de a-l cultiva, astfel încât să-și poată face bine datoria și să știe cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și astfel încât să fie capabil să-și asume lucrarea și să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. Indiferent ce problemă se rezolvă, scopul este de a-i permite să înțeleagă mai mult din adevăr și să învețe cum să tragă învățăminte și să dobândească discernământ de la diverșii oameni, evenimente și lucruri pe care le întâlnește. În acest fel, acestuia îi este mai ușor să pătrundă în adevărul-realitate, în toate aspectele. Nu este vorba de a te exploata pentru a presta un serviciu, cu atât mai puțin de a te exploata pentru a ocupa un post vacant din lipsă de persoane potrivite, doar pentru a te da afară atunci când apare cineva potrivit. Nu așa stau lucrurile. De fapt, acest lucru îți oferă o oportunitate de a te instrui. Dacă urmărești adevărul, vei rămâne ferm; dacă nu urmărești adevărul, nu vei putea să rămâi ferm. Nu este nicidecum cazul ca, pentru că ești considerat neplăcut de casa lui Dumnezeu, aceasta să caute pârghii împotriva ta și o ocazie pentru a te elimina. Când casa lui Dumnezeu spune că te va cultiva și te va promova, te va cultiva cu adevărat. Ceea ce contează este cum năzuiești spre adevăr. Dacă nu accepți adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, atunci casa lui Dumnezeu va renunța la tine și nu te va mai cultiva. Unii oameni, după o perioadă de cultivare, sunt demiși pentru că au un calibru slab și nu pot face lucrare concretă. Alții, în perioada lor de cultivare, nu acceptă adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, acționează cu încăpățânare și perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu și sunt demiși. Iar alții nu urmăresc deloc adevărul, merg pe calea antihriștilor, lucrează mereu pentru faimă, câștig și statut și sunt demiși și eliminați. Toate aceste situații sunt gestionate în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor. Casa lui Dumnezeu va continua să îi cultive pe cei care pot accepta adevărul și năzuiesc spre el, chiar și în cazul în care comit fărădelegi, făcând unele greșeli. Dacă nu este cineva care poate accepta adevărul și nu acceptă adevărul atunci când ajunge să fie emondat, atunci ar trebui să fie demis și eliminat imediat. […] Indiferent de situație, atunci când îi promovează pe acești oameni, casa lui Dumnezeu face acest lucru doar pentru a-i cultiva și a-i călăuzi în adevărul-realitate, sperând că pot să facă bine lucrarea bisericii și să facă bine îndatoririle pe care se cuvine să le facă. Chiar dacă nu știi cum să faci o anumită lucrare, pentru că ești nesăbuit și lipsit de perspicacitate sau pentru că ai un calibru slab, atât timp cât năzuiești spre adevărurile-principii, cât ai acest simț al responsabilității, cât ești dispus să faci bine această lucrare și poți apăra lucrarea bisericii, casa lui Dumnezeu va continua să te cultive, chiar dacă ai făcut unele lucruri nesăbuite în trecut. […] Indiferent cât de multă lucrare ești capabil să faci sau care este calibrul tău, a te promova și a te folosi nu înseamnă a te exploata. Mai degrabă, intenția este de a folosi această oportunitate pentru a te lăsa să te instruiești în a face o lucrare și pentru a te desăvârși prin urmărirea adevărului și prin muncă grea și purtarea unor poveri grele. Pe de o parte, acest lucru te desăvârșește pe tine personal; pe de altă parte, înfăptuiește și lucrarea casei lui Dumnezeu. Tu ai pregătit fapte bune, dar ai și făcut progrese cu privire la dobândirea intrării tale personale în viață. Cât de bun este acest lucru! Acestea sunt două rezultate bune dintr-o singură mișcare” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (26)”]. Am văzut în cuvintele lui Dumnezeu că, atunci când casa lui Dumnezeu promovează pe cineva, îl cultivă cu adevărat. Conducătorii și supraveghetorii oferă îndrumare și ajutor pentru neajunsurile lor. Dacă pot să accepte adevărul, nu numai că vor face progrese în propriile vieți, dar și rezultatele lucrării lor vor deveni din ce în ce mai bune. Mai mult, casa lui Dumnezeu are principii pentru demiterea oamenilor; nu demite pe cineva doar din cauza câtorva neajunsuri sau imperfecțiuni. Unii dintre oamenii care fuseseră demiși sau eliminați recent au fost demiși doar pentru că slabul lor calibru împiedica lucrarea, iar biserica le-a rânduit apoi o datorie mai potrivită, în funcție de calibrul lor; alții au fost demiși pentru că erau deosebit de încăpățânați, refuzând să accepte orice părtășie despre principii și provocând perturbări și tulburări lucrării. Gândindu-mă la perioada în care am făcut datoria bazată pe texte, ori de câte ori conducătorii și supraveghetorii vedeau că eram într-o stare proastă sau că rezultatele datoriei mele erau slabe, aveau părtășie pentru a mă ajuta. Când vedeau că făcusem progrese după o perioadă de timp, îmi permiteau să continui instruirea în cadrul acestei datorii. De data aceasta, când conducătoarea a văzut că aveam în mod constant probleme în datoria noastră, a rânduit ca supraveghetoarea să ne ajute să studiem principiile. Acest lucru a fost făcut în speranța că am putea să înțelegem principiile cât mai curând posibil și să ne îndeplinim îndatoririle. Este exact așa cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Când casa lui Dumnezeu spune că te va cultiva și te va promova, te va cultiva cu adevărat. Ceea ce contează este cum năzuiești spre adevăr.” M-am gândit la calibrul meu mediu și la înțelegerea mea limitată privind unele principii. Faptul că supraveghetoarea îmi subliniază lucrurile și mă ajută atunci când apar probleme și studiază principiile cu mine mă poate ajuta să-mi fac datoria mai bine. Ce lucru minunat este acesta! Acesta era Dumnezeu care folosea oameni, evenimente și lucruri pentru a mă cultiva cu adevărat. Ar fi trebuit să-I mulțumesc lui Dumnezeu, dar, în schimb, am abordat totul cu calcul și cu o inimă plină de ostilitate. Eram cu adevărat atât de lipsită de conștiință și de rațiune!

Ulterior, supraveghetoarea a creat un plan de studiu pentru toată lumea, pe baza neajunsurilor noastre, și a găsit cuvinte relevante ale lui Dumnezeu pentru a avea părtășie și a mă ajuta. I-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii. După aceea, împreună cu surorile mele, am început să cuget cu seriozitate la principiile relevante. După o perioadă de studiu, am ajuns să înțeleg principiile cu mai multă claritate, iar numărul problemelor din articolele pe care le-am trimis a scăzut semnificativ. Prin această experiență practică, am simțit și mai profund că, atunci când casa lui Dumnezeu promovează și cultivă oameni, o face pentru a ne ajuta să înțelegem principiile și să ne facem bine îndatoririle și, în același timp, pentru a ne ajuta să înțelegem adevărul și să facem progrese în viețile noastre. Într-o zi, în timp ce selectam articole cu mărturii bazate pe experiență, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o nouă înțelegere privind problema mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Unii oameni au crezut în Dumnezeu mai mulți ani, dar tot nu înțeleg cea mai mică fărâmă de adevăr. Viziunea lor asupra lucrurilor rămâne aceeași cu cea a non-credincioșilor. Când văd un conducător fals sau un antihrist dezvăluit și eliminat, ei se gândesc: «În calitate de credincios și persoană care-L urmează pe Dumnezeu, a trăi înaintea lui Dumnezeu este ca atunci când mergi pe gheață subțire! E ca și cum ai trăi pe muchie de cuțit!» Iar alții spun: «A fi conducător sau lucrător și a-L sluji pe Dumnezeu este riscant. Este exact cum spune zicala: „A fi apropiat de un rege este la fel de periculos ca a te culca lângă un tigru.” Dacă faci sau spui ceva greșit, vei ofensa firea lui Dumnezeu și vei fi eliminat și pedepsit!» Sunt corecte aceste remarci? «A merge pe gheață subțire» și «a trăi pe muchie de cuțit» – ce înseamnă aceste cuvinte? Aceste cuvinte înseamnă că o situație este foarte periculoasă – că te vei confrunta cu un mare pericol în fiecare moment și că până și cea mai mică neglijență te va face să-ți pierzi punctul de sprijin. «A fi apropiat de un rege este la fel de periculos ca a te culca lângă un tigru» este o zicală comună printre non-credincioși. Înseamnă că este periculos să trăiești în prezența unui rege diavol. Dacă cineva aplică această zicală slujirii lui Dumnezeu, unde a greșit? În a compara un rege diavol cu Dumnezeu, cu Creatorul – nu este aceasta o blasfemie la adresa lui Dumnezeu? Aceasta este o problemă serioasă. Dumnezeu este un Dumnezeu drept și sfânt; faptul că omul ar trebui să fie pedepsit pentru că I s-a împotrivit lui Dumnezeu și pentru că a fost ostil față de El este absolut firesc și justificat. Satana și diavolii nu au nicio fărâmă din adevăr; ei sunt murdari și ticăloși, îi masacrează pe cei nevinovați și îi devorează pe oamenii buni. Cum pot fi puși pe aceeași treaptă cu Dumnezeu? De ce oamenii denaturează faptele și Îl calomniază pe Dumnezeu? Aceasta este o blasfemie imensă la adresa lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firilor corupte”). Starea mea era exact ceea ce expuneau cuvintele lui Dumnezeu. Deși credeam în Dumnezeu de mulți ani, nu eram în stare să privesc lucrurile din perspectiva adevărului. În schimb, m-am agățat de perspectivele non-credincioșilor, trăind după filosofia satanică: „Să nu intenționezi niciodată să le faci rău altora, ci să te păzești mereu de răul pe care ți l-ar putea face ei.” Eram mereu cu garda sus atunci când interacționam cu oamenii, constant îngrijorată că aș fi putut să fiu victima intrigilor dacă aș fi lăsat garda jos pentru o clipă. A fost la fel ca de data aceasta, când supraveghetoarea a văzut că în datoria noastră apăreau probleme și abateri și a vrut să selecteze articole cu noi, pentru a ne ajuta să înțelegem principiile. Eu, însă, am presupus că voia să-mi afle situația reală ca să o poată folosi ca dovadă pentru a mă demite. Drept urmare, inima mea era plină de ostilitate față de ea. Eram în permanență cu ochii în patru, ca și cum aș fi înfruntat un dușman formidabil, îngrijorată că, dacă aș fi fost neatentă chiar și pentru o secundă, aș fi putut da vreun răspuns greșit, iar ea s-ar fi agățat de neajunsul meu și m-ar fi demis. În locurile în care Satana deține puterea, relațiile interpersonale sunt pline de conflicte și calcule. Cea mai mică neatenție ar putea duce la uneltiri împotriva ta și la pierderea funcției oficiale și chiar ți-ar putea pune viața în pericol. Și iată-mă aici, făcându-mi datoria în casa lui Dumnezeu, dar stând cu garda sus de parcă aș fi avut de-a face cu puterile care domnesc în lume. Nu credeam deloc că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu sau că Dumnezeu este autentic și sincer cu fiecare dintre noi. Aceasta era o calomnie și o blasfemie la adresa lui Dumnezeu! Natura acestui lucru era înfricoșătoare! M-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, în toți anii în care mi-am făcut datoria în casa Ta, m-am bucurat de udarea și hrana oferite de Tine, am ajuns să înțeleg multe adevăruri și am învățat câteva principii despre modul în care să mă port. Toate acestea sunt dragostea și mântuirea Ta. Dar eu încă sunt cu garda sus în ceea ce Te privește, iar bariera dintre Tine și mine este atât de înaltă. Acest lucru Te întristează cu adevărat. Dumnezeule, sunt dispusă să mă pocăiesc. Vreau să urmăresc să fiu o persoană cinstită pentru a-Ți mângâia inima. Te rog, călăuzește-mă!”

Cu altă ocazie, o altă supraveghetoare studia cu noi abilitățile profesionale și ne-a cerut să ne împărtășim perspectivele una câte una. La început, eram încă puțin agitată, îngrijorată că nu voi răspunde bine sau că voi avea unele abateri, iar supraveghetoarea mă va citi. În acel moment, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru a putea comunica fără uneltiri cu alții, trebuie să înveți să comunici în sfera conștiinței și raționalității umanității normale. Scopul comunicării este de a-i ajuta pe alții și, de asemenea, de a primi ajutor și beneficii de la ei. Aceasta este comunicarea normală și, în acest mod, poți reuși să comunici fără uneltiri” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (26)”]. „Pentru a fi sincer, trebuie să-ți lași mai întâi deoparte dorințele personale. În loc să te concentrezi asupra modului în care Dumnezeu te tratează, ar trebui să te destăinui în fața Lui și să spui orice e în inima ta. Nu cumpăni ori lua în considerare care vor fi consecințele cuvintelor tale; spune orice crezi, lasă-ți deoparte motivațiile și nu spune lucruri doar pentru a atinge un oarecare obiectiv. Ai prea multe intenții personale și denaturări; ești întotdeauna calculat în modul în care vorbești, gândind: «Ar trebui să vorbesc despre asta și nu despre aia, trebuie să fiu atent la ce spun. O s-o formulez într-un mod care-mi este benefic, care-mi acoperă neajunsurile și care îi va lăsa o impresie bună lui dumnezeu.» Nu înseamnă acest lucru a nutri motive ascunse? Înainte să deschizi gura, mintea îți este plină de gânduri viclene, corectezi ceea ce vrei să spui de mai multe ori, astfel încât, atunci când cuvintele îți ies din gură, nu mai sunt atât de pure, nu sunt deloc autentice și conțin propriile tale motive și uneltirile Satanei. Nu asta înseamnă să fii sincer; asta înseamnă a avea motive sinistre și intenții rele” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul zece (Partea a doua)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că, pentru a nu mai fi calculat, trebuie să exersezi părtășia cu alții din interiorul conștiinței și al raționalității umanității normale, fără propriile motive și scopuri și fără a-ți analiza sau procesa cuvintele. Trebuie doar să spui ce gândești. Scopul este să ne ajutăm reciproc și ca toată lumea să beneficieze. Mi-am dat seama că faptul că supraveghetoarea studia astăzi cu noi abilitățile profesionale era o șansă pentru noi de a învăța din punctele forte ale celorlalți și de a ne completa neajunsurile discutând principiile, astfel încât să le putem înțelege mai bine. Ar trebui să abordez acest lucru cu o atitudine sinceră, să spun cât de mult am înțeles și, dacă am spus ceva greșit, ar trebui doar să accept îndrumarea și ajutorul fraților și al surorilor mele. A fost o ocazie excelentă de a învăța și de a face schimb de bune practici; nu trebuia să-mi fac atâtea griji. Așa că m-am rugat în inima mea: „O, Dumnezeule, Te rog, păstrează-mi inima liniștită înaintea Ta și fie ca eu să accept scrutarea Ta în timp ce-mi împărtășesc părerile.” După ce m-am rugat, am putut să mă liniștesc și să cuget la principii. Am dobândit chiar și câteva perspective noi asupra câtorva dintre ele și am simțit că le-am înțeles cu mai multă claritate decât înainte. Prin părtășia supraveghetoarei, mi-am descoperit și unele dintre propriile neajunsuri. M-am simțit destul de eliberată în timpul acelei sesiuni de studiu și am avut unele câștiguri. După aceea, ori de câte ori supraveghetoarea ni se alătura pentru a analiza articole sau îmi punea întrebări, practicam în mod conștient să fiu o persoană cinstită, conform cuvintelor lui Dumnezeu. Inima mea s-a simțit din ce în ce mai eliberată și am gustat puțin din bucuria de a fi o persoană cinstită. Slavă lui Dumnezeu!