de Yang Rui, China

În ianuarie 2021, am fost aleasă predicatoare. După aproximativ trei luni, nu am putut să fac lucrarea în mod competent din cauza capacității reduse de muncă și am fost realocată pentru a fi conducătoare de biserică. Am fost foarte tristă la momentul respectiv: „Am fost realocată; cum mă vor privi frații și surorile mele dacă vor afla? Vor crede că nu urmăresc adevărul și că nu am nicio capacitate de muncă? Mă vor desconsidera? Dacă nu pot face bine lucrarea unei conducătoare de biserică și sunt demisă, atunci imaginea mea bună din inimile lor va fi complet distrusă.” După ce m-am gândit la asta, pur și simplu nu m-am mai putut motiva. Ulterior, când mi-am făcut datoria, am mințit și m-am deghizat pentru a-mi proteja imaginea în mintea celorlalți.

În luna mai, conducătorii superiori au venit să verifice diversele aspecte ale lucrării din biserică. Au găsit niște cuvinte ale lui Dumnezeu care-i expun pe falșii conducători care nu fac o lucrare reală și au avut părtășie cu noi despre ele. M-am gândit în sinea mea: „De ce ne arată conducătorii cuvintele lui Dumnezeu pe această temă? Știu ei că nu am făcut nicio lucrare reală în această perioadă și este cumva acesta un avertisment pentru mine că, dacă voi continua să lucrez prost, voi fi demisă? Recent, am fost retrogradată din cauza capacității mele slabe de muncă. Dacă voi fi din nou demisă, frații și surorile mele vor spune cu siguranță că sunt cu adevărat incompetentă. Cât de jenant ar fi! Nu se poate. Nu pot să-i las pe frații și pe surorile mele să mă desconsidere. Trebuie să muncesc din greu și să obțin niște rezultate.” În acea perioadă, participam adesea la adunări cu grupurile mele și aveam părtășie cu ele. Când vedeam că frații și surorile mele aveau dificultăți în predicarea Evangheliei, încercam să le rezolv imediat, dar după ce aveam părtășie de mai multe ori, nu obțineam rezultate clare. Conducătorii au trimis o scrisoare pentru a afla despre lucrarea de evanghelizare. Am vrut să raportez aceste probleme conducătorilor, dar apoi m-am gândit că toate erau probleme vechi, care încă nu fuseseră rezolvate. Dacă le-aș fi raportat, ar fi spus conducătorii că nu am capacitate de muncă și că nu pot rezolva probleme reale și m-ar fi demis? Nu aș fi ajuns să-mi pierd de tot reputația? Prin urmare, contrar a ceea ce credeam, am spus: „Încă nu am găsit probleme sau abateri, dar le voi raporta dacă voi găsi vreuna mai târziu.” După ce am răspuns, inima mea s-a neliniștit: „Nu cumva mint și trișez? Dar dacă spun adevărul, conducătorii vor ști că nu pot rezolva probleme și că nu pot face o lucrare reală. Cu siguranță mă vor demite.” Prin urmare, nu am reflectat asupra mea.

În iulie, biserica ne-a trimis trei documente despre curățire. Sora care-mi era parteneră mi-a amintit să le citesc fără întârziere, dar nu am luat-o în serios. O lună mai târziu, sora Zhang Yu a venit la biserica noastră pentru a se interesa de documentele despre curățire. Mi-am făcut griji că, dacă Zhang Yu afla că aceste documente fuseseră întârziate atât de mult pentru că nu le verificasem la timp, avea să spună că zădărnicesc lucrarea de curățire și că sunt o conducătoare falsă. După un timp, Zhang Yu m-a întrebat dacă aceste documente fuseseră transmise. M-am simțit foarte vinovată: „Dacă zic adevărul că le-am întârziat, Zhang Yu va spune cu siguranță că am îngreunat lucrarea de curățire. Dacă acest lucru este raportat conducătorilor superiori și apoi sunt demisă, ar fi atât de jenant!” M-am prefăcut și am spus: „Unii lideri și diaconi nu au semnat pentru curățire.” Zhang Yu a zis: „Lucrarea de curățire este extrem de importantă. Trebuie să te grăbești și să-i faci să semneze fără nicio întârziere!” Fața îmi ardea și am spus cu stângăcie: „Bine.” Deși Zhang Yu nu a mai zis nimic altceva, inima mea a fost neliniștită mult timp, iar eu am avut remușcări în adâncul sufletului: „Evident, a fost vina mea că nu am verificat prompt documentele despre curățire, dar am pasat responsabilitatea altora. Nu cumva denaturez faptele și mint?” Eram îngrijorată că minciuna mea avea să fie expusă și mă simțeam neliniștită și agitată. Eram și foarte abătută: de ce era atât de greu să spun adevărul?

După aceea, am fost la fel de ocupată ca de obicei, dar când venea vorba să-mi fac datoria, mă grăbeam de colo-colo ca o găină fără cap. Nu puteam să găsesc nicio problemă și nu obțineam rezultate în niciun aspect al lucrării. Mai târziu, o conducătoare superioară a venit la o adunare pentru a se informa despre lucrare. I-am răspuns la fiecare întrebare cu extremă precauție și mi-am și confirmat răspunsurile cu partenera mea, care stătea lângă mine, deoarece nu am putut răspunde la unele întrebări din cauză că nu pricepeam detaliile unora dintre sarcini. Când conducătoarea m-a întrebat cum mă simt, m-am prefăcut, iar ea m-a emondat direct: „Am descoperit că nu faci o lucrare reală. Când dai raportul despre lucrare, raportezi în mod constant veștile bune și le ascunzi pe cele rele, astfel încât alții să nu poată înțelege ce se întâmplă cu adevărat cu lucrarea. Biserica a rânduit ca tu să încetezi să-ți faci îndatoririle, astfel încât să poți reflecta asupra ta.” Când am auzit-o pe conducătoare semnalându-mi problemele, m-am simțit atât de umilită, încât am vrut să găsesc o groapă în care să mă ascund.

După ce am fost demisă, mi-am pierdut toată energia și mi-am dat seama că starea mea era foarte rea. Așa că am venit înaintea lui Dumnezeu să mă rog, ca El să mă lumineze și să mă călăuzească pentru a-mi înțelege esența coruptă. Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Antihriștii folosesc adesea această abordare de a-l minți pe Cel de mai sus și a ascunde lucruri de cei care le sunt inferiori, ca să evite emondarea din partea Celui de mai sus. […] Dacă apar câteva probleme în lucrarea bisericii, antihriștii știu că sigur vor fi emondați sau chiar suspendați când va afla Cel de mai sus despre aceste probleme, așa că le țin secrete și nu le raportează Celui de mai sus. Nu le pasă deloc ce impact sau ce daune vor provoca acele probleme asupra lucrării casei lui Dumnezeu dacă nu sunt rezolvate; sunt indiferenți față de orice pierderi va suferi casa lui Dumnezeu. Nu se gândesc ce mod de abordare va fi în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu sau Îl va mulțumi pe Dumnezeu, se gândesc doar la reputația și statutul lor, la felul în care Cel de mai sus îi va privi și trata și cum să-și păzească reputația și statutul, ca să nu fie afectate. Acesta este felul în care antihriștii văd lucrurile și se gândesc la probleme, iar acest lucru le reprezintă complet firea. Prin urmare, antihriștii categoric nu vor raporta întocmai problemele care există în cadrul bisericii sau care apar în lucrarea lor. Indiferent ce lucrare fac, indiferent ce dificultăți înfruntă sau dacă întâlnesc situații pe care nu știu cum să le gestioneze sau în care nu știu ce alegere să facă, în timp ce desfășoară acea lucrare, vor acoperi și vor ascunde aceste lucruri, de teamă că Cel de mai sus va spune că au un calibru prea slab sau va afla despre adevărata lor situație sau îi va emonda, pentru că nu au gestionat sau rezolvat prompt acele dificultăți sau situații. Antihriștii nu țin cont de interesele casei lui Dumnezeu sau de lucrarea bisericii, ca să evite să fie emondați de Cel de mai sus. Nu ezită să sacrifice lucrarea și interesele bisericii ca să-și mențină statutul și mijloacele de trai și să se asigure că Cel de mai sus are o bună impresie despre ei. Nu le pasă că întârzie sau afectează progresul lucrării bisericii și cu atât mai puțin de intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Indiferent ce dificultăți întâlnesc frații și surorile sau ce probleme există legate de intrarea lor în viață, antihriștii nu le pot rezolva și nu vor căuta de la Cel de mai sus” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. Dumnezeu expune faptul că antihriștii vor întotdeauna să creeze o imagine perfectă în inimile oamenilor și că sunt îngroziți ca alții să nu le descopere deficiențele și neajunsurile. Pentru a-și proteja reputația și statutul și pentru a-i împiedica pe alții să-i vadă așa cum sunt de fapt, se ascund, se deghizează și mint la fiecare pas pentru a-i trage pe sfoară și a-i păcăli pe oameni, fără să le pese câtuși de puțin dacă lucrarea casei lui Dumnezeu este afectată. Sunt extrem de egoiști, detestabili, necinstiți și înșelători. Când mi-am comparat propriul comportament cu diversele moduri în care se comportă antihriștii, în minte mi-au apărut imagini după imagini. Mă temeam că, dacă le vorbeam conducătorilor despre dificultățile mele reale și despre problemele pe care le găsisem în lucrare, ei aveau să spună că am un calibru slab și că nu sunt la înălțimea lucrării, să mă desconsidere sau chiar să mă demită. Atunci, aveam să fiu total dezonorată. Prin urmare, m-am ascuns și nu am spus niciun cuvânt despre abaterile și problemele din lucrare. M-am gândit că, în acest fel, conducătorii nu aveau să-mi descopere problemele. Când conducătorii m-au întrebat despre abaterile și problemele din lucrarea de evanghelizare, ar fi trebuit să răspund sincer, însă am ascuns abaterile și problemele în mod deliberat, pentru a-mi proteja imaginea și statutul. Când Zhang Yu a întrebat dacă documentele despre curățire fuseseră transmise, m-am gândit că, dacă aș spune sincer că le întârziasem, atunci când conducătorii superiori ar afla, aș risca să fiu demisă, iar imaginea mea bună din mintea celorlalți ar fi complet distrusă. Prin urmare, am denaturat faptele și am dat vina pe alții. Mi-am dat seama cât de înșelătoare eram! Mințisem, înșelasem și folosisem iluzii pentru a-i trage pe sfoară și a-i induce în eroare pe oameni, păcălindu-i să-mi ofere încrederea și simpatia lor. Acțiunile mele nu erau diferite de cele ale antihriștilor: eram cu adevărat prea ticăloasă și detestabilă! Credeam că sunt deșteaptă și că pot scăpa nepedepsită, mințind și trișând în acest fel. Dar Dumnezeu scrutează totul cu atenție și a văzut intențiile mele înșelătoare și trucurile de care mă folosisem cu o claritate perfectă, condamnând totul. Dacă nu mă pocăiam și continuam să fiu atât de necinstită și de înșelătoare, în cele din urmă aveam să fiu doar eliminată și pedepsită.

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Când oamenii se dedau înșelăciunii, ce intenții provoacă asta? Ce scop încearcă ei să atingă? Fără excepție, este pentru a dobândi faimă, câștig și statut; pe scurt, este de dragul intereselor lor. Și ce stă la baza urmăririi intereselor personale? Este faptul că oamenii își văd interesele ca fiind mai importante decât orice altceva. Ei se dedau înșelăciunii pentru a trage foloase, iar firea lor înșelătoare este astfel dezvăluită. Cum ar trebui rezolvată această problemă? Mai întâi trebuie să discerni și să știi care sunt interesele, ce aduc ele mai exact oamenilor și care sunt consecințele urmăririi lor. Dacă nu te poți lămuri cu privire la acest lucru, atunci să te lepezi de ele va fi mai ușor de zis, decât de făcut. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, atunci la nimic nu le este mai dificil de renunțat decât la propriile interese. Asta pentru că filosofiile lor de viață sunt: «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate» și «Oamenii mor pentru avere cum păsările mor pentru hrană». În mod clar, ei trăiesc pentru propriile interese. Oamenii cred că fără propriile interese – că dacă ar fi să-și piardă interesele – nu ar fi capabili să supraviețuiască. Este de parcă supraviețuirea lor este inseparabilă de propriile interese, prin urmare, majoritatea oamenilor sunt orbi la toate, mai puțin la propriile interese. Ei își văd propriile interese ca fiind mai presus decât orice altceva, trăiesc pentru propriile interese și a-i face să renunțe la acestea este ca și cum le-ai cere să renunțe la viețile lor. Așadar, ce ar trebui să facă în aceste circumstanțe? Oamenii trebuie să accepte adevărul. Numai când înțeleg adevărul pot să vadă esența propriilor interese; numai atunci pot începe să renunțe la ele și să se răzvrătească împotriva lor și să fie capabili să suporte durerea de-a renunța la ceea ce iubesc atât de mult. Iar când poți să faci asta și să te lepezi de propriile interese, te vei simți mai destins și mai liniștit în inima ta și, procedând așa, îți vei fi biruit trupul. Dacă rămâi fidel intereselor tale și refuzi să renunți la ele și dacă nu accepți câtuși de puțin adevărul – în inima ta s-ar putea să spui: «Ce e rău în a încerca să trag foloase și a refuza să sufăr pierderi? Dumnezeu nu m-a pedepsit și oamenii ce pot să-mi facă?» Nimeni nu-ți poate face nimic, dar cu această credință în Dumnezeu, în cele din urmă, nu vei reuși să dobândești adevărul și viața. Aceasta va fi o pierdere imensă pentru tine – nu vei fi capabil să atingi mântuirea. Există vreun regret mai mare? Asta rezultă în cele din urmă din a-ți urma interesele. Dacă oamenii urmăresc doar faima, câștigul și statutul – dacă își urmăresc doar interesele – atunci nu vor dobândi niciodată adevărul și viața și, în cele din urmă, vor fi cei care vor suferi o pierdere” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că acționez întotdeauna cu viclenie pentru că-mi iau în considerare reputația și statutul la fiecare pas. Fusesem condiționată din copilărie de otrăvuri satanice precum: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță” și „O minciună spusă de zece mii de ori devine adevăr.” Aceste legi satanice deveniseră principiile care-mi guvernau conduita și mă determinau să mint și să înșel iar și iar, de dragul propriei reputații și al propriului statut. Când era clar că descoperisem abateri și probleme în lucrare și că nu știam cum să le rezolv, i-am mințit pe conducători, spunând că nu descoperisem nicio problemă. Când era clar că eu eram cea care întârziase lucrarea de curățire, am denaturat faptele și am dat vina pe alții. Am văzut că mințisem și-mi înșelasem conștiința pentru a-mi proteja reputația și statutul. Chiar eram prea egoistă și abjectă! M-am gândit la ce spune Biblia: „Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru! […] Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!” (Ioan 8:44). Doar diavolul minte mereu și nu spune niciodată un singur cuvânt adevărat: esența diavolului este minciuna. Dumnezeu ne cere să fim oameni onești și să spunem lucrurilor pe nume, dar eu am mințit și am înșelat de nenumărate ori pentru a-mi proteja reputația și statutul. Credeam în Dumnezeu, dar nu practicam adevărul; în schimb, trăiam după legile satanice ale supraviețuirii, încercând să-L păcălesc pe Dumnezeu și împotrivindu-mă Lui. Dacă nu mă pocăiam, în cele din urmă, Dumnezeu avea doar să mă pedepsească. M-am prosternat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dragă Dumnezeule, am văzut că natura mea este prea înșelătoare și că sunt o satană vie, fără nicio urmă de integritate sau de demnitate. Te dezgust cu adevărat. Nu vreau să mă mai împotrivesc Ție. Sunt dispusă să practic adevărul, să fiu o persoană cinstită și să trăiesc cu o adevărată asemănare umană.”

Apoi am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să căutați adevărul pentru a rezolva orice problemă care se ivește, indiferent care e aceasta și, sub nicio formă, să nu vă deghizați sau să vă puneți o față falsă pentru alții. Neajunsurile voastre, deficiențele, defectele, firile voastre corupte – să fiți complet deschiși cu privire la ele și să aveți părtășie despre toate. Nu le țineți în voi. A învăța cum să te deschizi este primul pas spre intrarea în viață și e primul obstacol, care este cel mai dificil de depășit. Odată ce l-ai depășit, intrarea în adevăr e ușoară. Ce înseamnă a face acest pas? Înseamnă că tu îți deschizi inima și arăți tot ceea ce ai, bun sau rău, pozitiv sau negativ; te dezvălui pentru ca ceilalți și Dumnezeu să te vadă; fără a ascunde nimic de Dumnezeu, fără a tăinui nimic, fără a deghiza nimic, liber de înșelăciune și șiretlicuri și fiind, totodată, deschis și onest cu alți oameni. În acest fel, trăiești în lumină și nu numai că Dumnezeu te va examina, dar și alți oameni vor fi capabili să vadă că tu acționezi cu principiu și un anume grad de transparență. Nu trebuie să folosești nicio metodă ca să-ți protejezi reputația, imaginea și statutul, nici nu trebuie să-ți acoperi sau ascunzi greșelile. Nu trebuie să întreprinzi aceste eforturi inutile. Dacă poți să renunți la aceste lucruri, vei fi foarte relaxat, vei trăi fără constrângeri sau durere și vei trăi complet în lumină” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am găsit o cale de practică. Pentru a rezolva problema minciunii, trebuie să fii un om onest, să fii capabil să te deschizi și să scoți la iveală orice corupție sau carențe în loc să le acoperi, și să cauți să ai părtășie cu frații și cu surorile tale dacă întâmpini dificultăți, învățând din punctele forte ale fiecăruia pentru a-ți compensa slăbiciunile. Îndeplinirea datoriei tale în acest fel poate obține rezultate bune, este benefică pentru intrarea ta în viață și, de asemenea, pentru lucrarea bisericii. În plus, am înțeles și că oamenii sunt demiși de casa lui Dumnezeu conform principiilor. Nimeni nu va fi demis în mod arbitrar din cauza carențelor sau abaterilor sale; în schimb, demiterea este decisă în funcție de două lucruri: dacă oamenii urmăresc sau nu adevărul și dacă fac sau nu o lucrare reală. Vor fi demiși doar dacă nu urmăresc adevărul și nu fac o lucrare reală. Dacă statura lor este mică și calibrul lor este slab și nu sunt cu adevărat potriviți pentru acea sarcină, atunci li se vor atribui alte îndatoriri, în funcție de statura și de calibrul lor. Este exact ca atunci când am fost realocată din funcția de predicatoare la cea de conducătoare de biserică. Am fost realocată doar pentru că aveam o capacitate slabă de muncă și nu puteam să-mi asum lucrarea. Aceste rânduieli iau în considerare lucrarea bisericii și sunt, de asemenea, benefice pentru intrarea mea în viață. Cu toate acestea, nu am putut vedea lucrurile așa cum sunt, am speculat și am înțeles greșit. Chiar nu am avut conștiință! M-am gândit la cum obișnuiam să trăiesc pentru reputație și statut, mințindu-mi frații și surorile și păcălindu-i în timp ce credeam că sunt deșteaptă. Am crezut că, acoperind adevărul cu minciuni, îmi voi putea păstra statutul. Nu mi-am dat seama că Dumnezeu scrutează cele mai tainice unghere ale inimii oamenilor. Din cauza înșelătoriei și vicleniei mele, lucrarea a fost întârziată, iar eu am fost, de asemenea, chinuită de traiul în robia firii mele corupte, pierzându-mi integritatea și demnitatea și ducând o viață extenuantă. În viitor, trebuie să trăiesc după cuvintele lui Dumnezeu și să-mi expun în mod conștient corupția, fără să-mi mai protejez reputația și statutul.

În iulie 2022, am fost din nou aleasă conducătoare de biserică. Odată, conducătorii superiori au scris o scrisoare pentru a întreba de ce progresul lucrării de curățire este atât de lent. M-am gândit în sinea mea: „Dacă spun că progresul a fost întârziat pentru că nu pricep bine principiile de discernere a oamenilor, oare conducătorii mă vor desconsidera?” În acel moment, m-am gândit la prejudiciile pe care le adusesem lucrării prin înșelăciunea mea, pentru a-mi proteja reputația și statutul, și le-am spus conducătorilor adevărul. Ei au găsit câteva principii relevante legate de dificultățile mele și au transferat o soră care să mă ajute, astfel încât să am niște căi de urmat în timp ce făceam lucrarea de curățire. După această experiență, am înțeles că viața este mai puțin obositoare atunci când spui adevărul și nu trăiești după o fire înșelătoare, iar inima mea a fost mult mai eliberată. După cum spune Dumnezeu: „Când vorbești, te învârți în cerc de-atâtea ori, te gândești atât de mult și trăiești într-un mod atât de obositor, totul ca să-ți protejezi reputația și mândria! E mulțumit oare Dumnezeu de faptul că te porți astfel? Dumnezeu detestă oamenii înșelători mai presus de toate. Dacă vrei să fii liber de influența Satanei și să dobândești mântuirea, atunci trebuie să accepți adevărul. Trebuie să începi prin a deveni o persoană onestă. Fii direct, spune adevărul, nu fi constrâns de sentimentele tale, eliberează-te de prefăcătorie, șiretlicuri și vorbește și gestionează problemele folosindu-te de principii – acesta-i un mod ușor și fericit de-a trăi și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului poți rupe cătușele unei firi corupte”).