de Xiao Fan, China

Supravegheam lucrarea de udare în biserică. După mai bine de trei luni, lucrarea de cultivare a udătorilor încă avansa încet. Fratele meu partener, Wang Lei, îmi amintea adesea să caut și să reflectez asupra acestei probleme, dar de fiecare dată când o făcea, simțeam o oarecare împotrivire în inima mea, gândindu-mă că nu fusesem leneș și că muncisem din greu ca să rezolv problemele udătorilor. Mă întrebam: „De ce a fost întotdeauna progresul lor atât de lent? Nu știu ce-ar putea fi. Cred că este din cauză că au un calibru slab și pentru că firile lor corupte sunt prea severe.” Așa că, de fiecare dată când fratele Wang Lei îmi amintea să rezum lucrarea, aceasta era atitudinea pe care o aveam. Simțeam că, din moment ce făcusem multe lucrări, nu era nevoie să reflectez. Dar apoi m-am gândit: „După un timp atât de lung, încă nu vin rezultate din lucrarea de cultivare a oamenilor, iar udătorii încă progresează încet. Conducătorii și supraveghetorii urmăresc cu siguranță acest lucru și dacă eu nu pot rezuma probleme specifice, atunci ce vor crede despre mine? Vor crede că sunt complet amorțit, că nu am fost eficient în datoria mea și că nici măcar nu reflectez asupra mea? Dar eu chiar nu știu care sunt problemele mele. Aș putea lua inițiativa de a vorbi despre probleme și de a spune că m-am confruntat cu dificultăți și că doresc să caut o cale de urmat. Astfel, conducătorii nu numai că nu mă vor emonda, dar vor crede că sunt onest și că nu ascund problemele din lucrare atunci când există, ba chiar iau inițiativa de a cere ajutor și vor crede că sunt o persoană care caută adevărul.” Când m-am gândit la asta, m-am simțit destul de fericit și am crezut că găsisem soluția perfectă pentru problemele mele. Așa că mi-am notat dificultățile într-un raport de lucru și am ținut să adaug la sfârșit: „Voi continua să caut; dacă găsiți probleme, sper că mi le veți comunica și mi le veți semnala.” După ce am trimis raportul, m-am simțit mulțumit.

Într-o zi, Wang Lei a spus: „Au scris conducătorii ca să întrebe de ce nu ai obținut niciun rezultat în lucrarea ta de cultivare a udătorilor.” M-am gândit că, înainte cu câteva zile, cerusem ajutorul conducătorilor în raportul meu de lucru și că, rugându-l pe Wang Lei să analizeze situația mea, ei încercau probabil să mă ajute să identific problemele. Dar mai târziu, m-am gândit: „Conducătorii fac asta ca să-mi cerceteze situația. Oare încep să mă investigheze deoarece cred că există într-adevăr probleme cu datoria mea? Îmi fac datoria de atât de mult timp fără să obțin niciun rezultat. Cine știe ce vor descoperi? Dacă descoperă că am prea multe probleme sau unele chestiuni serioase legate de datoria mea, oare mă vor emonda? Vor crede că am calibru slab și că nu pot face o lucrare concretă, iar apoi mă vor demite? Asta ar fi de-a dreptul umilitor!” Când mi-au venit aceste gânduri, am simțit un val de panică: „Nu mă așteptam ca lucrurile să ajungă în acest punct. Nu cumva îmi sap singur groapa? Ce ar trebui să fac în legătură cu asta?” Orice făceam, pur și simplu nu reușeam să mă calmez. Noaptea, ascultându-l pe Wang Lei tastând, mă gândeam: „Oare câte probleme de-ale mele raportează? Ce vor crede conducătorii despre mine?” Mă simțeam oarecum neliniștit și pur și simplu nu mă puteam concentra asupra lucrării. Așa că am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule, mi se pare că starea mea a fost foarte afectată de această situație și nu știu ce învățăminte ar trebui să trag de aici. Te rog, îndrumă-mă să caut adevărul în această problemă și să ajung să-mi cunosc firea coruptă!”

În dimineața următoare, după micul-dejun, am început să citesc cuvintele lui Dumnezeu și am reflectat asupra stării mele. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Este un lucru minunat dacă poți accepta supravegherea, observarea și încercarea de a înțelege din partea casei lui Dumnezeu. Te ajută să-ți faci bine datoria, să fii capabil să ți-o faci într-o manieră conform standardelor și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Îți aduce beneficii și te ajută, fără să existe niciun dezavantaj. Odată ce ai înțeles acest principiu, nu ar trebui atunci să nu mai ai vreun sentiment de împotrivire sau precauție față de supravegherea din partea conducătorilor, a lucrătorilor și a aleșilor lui Dumnezeu? Cu toate că, uneori, cineva încearcă să te înțeleagă, te observă și îți supraveghează lucrarea, acesta nu este un lucru pe care să-l iei personal. De ce spun asta? Deoarece sarcinile care sunt acum ale tale, datoria pe care o îndeplinești și orice activitate pe care o faci nu reprezintă treburile particulare sau lucrarea personală a unei singure persoane; implică lucrarea casei lui Dumnezeu și are legătură cu o parte a lucrării lui Dumnezeu. Prin urmare, când cineva petrece puțin timp supraveghindu-te sau observându-te ori dacă ajunge să te înțeleagă în profunzimile tale, încercând să aibă o discuție sinceră cu tine și să afle care a fost starea ta în acest răstimp și chiar, uneori, când atitudinea sa este puțin mai dură, te emondează și te disciplinează puțin și îți aduce câteva reproșuri, toate acestea sunt pentru că are o atitudine conștiincioasă și responsabilă față de lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ai vreun gând sau sentiment negativ față de acest lucru” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (7)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că atunci când casa Lui supraveghează și monitorizează lucrarea, o face pentru a-i ajuta pe oameni să corecteze abaterile și să-și facă bine îndatoririle și că nu ar trebui să am niciun sentiment de împotrivire sau de precauție, deoarece acest lucru nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. M-am gândit că, în această perioadă, deși fusesem ocupat în fiecare zi cu datoria mea, având părtășie adesea cu frații și cu surorile la adunări, în cele din urmă, nu obținusem niciun rezultat bun. Sigur există o mulțime de probleme în lucrarea mea de care nu eram conștient, iar dacă nu aș identifica și nu aș rezolva aceste lucruri la timp, ele ar continua să întârzie lucrarea. Când conducătorii s-au interesat la frați și la surori de problemele din datoria mea, au făcut-o ca să mă ajute să găsesc motivele acestor probleme și ar fi benefic atât pentru lucrarea mea, cât și pentru intrarea mea în viață. Nu ar trebui să trăiesc într-o stare de împotrivire și de precauție de teamă să nu mă fac de râs sau chiar să regret că am adus vorba despre problemele mele. Trebuia să accept supravegherea fraților și surorilor mele și, indiferent de problemele pe care le semnalau, trebuia să am o inimă onestă și o atitudine de acceptare a adevărului. Asta se aliniază la intențiile lui Dumnezeu. Gândindu-mă la acest lucru, m-am simțit oarecum eliberat.

După aceea, am continuat să caut și m-am întrebat: „În mod clar voiam să găsesc motivul pentru care nu obțineam niciun rezultat în datoria mea, dar de ce am devenit atât de sensibil și de ce mintea mea a luat-o razna atunci când conducătorii chiar mi-au cercetat lucrarea?” Reflectând, mi-am dat seama că fusesem cu adevărat înșelător. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Fiindcă a fost coruptă de Satana, întreaga omenire trăiește sub influența unei firi satanice. Precum Satana, oamenii se deghizează și afișează un «ambalaj» sub toate aspectele și recurg la înșelăciune și la manipulare în toate situațiile. Nu există nicio situație în care să nu recurgă la înșelăciune și la manipulare. Unii oameni recurg la manipulări înșelătoare chiar și în activități atât de obișnuite precum cumpărăturile. De exemplu, poate că și-au cumpărat o ținută extrem de modernă, dar – deși le place mult – nu îndrăznesc s-o poarte la biserică, de teamă că frații și surorile vor vorbi despre ei și-i vor considera superficiali. Astfel, o poartă doar când nu-i văd ceilalți. Ce fel de comportament este acesta? Este dezvăluirea unei firi înșelătoare și amăgitoare. De ce ar cumpăra oamenii o ținută modernă, dar nu ar îndrăzni s-o poarte în fața fraților și a surorilor? În sufletul lor, le plac lucrurile moderne și urmează tendințele lumii, cum fac non-credincioșii. Se tem că frații și surorile îi vor desluși, vor vedea cât de superficiali sunt, vor vedea că nu sunt persoane respectabile și integre. În sufletul lor, ei caută lucrurile moderne și nu reușesc să renunțe ușor la ele, prin urmare, le pot purta doar acasă și se tem să nu-i vadă frații și surorile. Dacă lucrurile care le plac nu pot vedea lumina zilei, atunci de ce nu pot să renunțe la ele? Nu sunt controlați de o fire satanică? Ei rostesc constant cuvinte și doctrine și par să înțeleagă adevărul, însă sunt incapabili să-l pună în practică. Aceasta este o persoană care trăiește conform unei firi satanice. Dacă un om este mereu necinstit în vorbe și în fapte, dacă nu-i lasă pe alții să le vadă adevărata față și dacă mereu afișează imaginea unei persoane evlavioase în fața altora, atunci care este diferența dintre el și un fariseu? El vrea să ducă viața unei prostituate, dar și să se ridice o statuie în cinstea castității lui. Știa foarte bine că nu poate purta ținuta exotică în public, așadar de ce a cumpărat-o? Nu a fost o risipă de bani? A făcut-o doar fiindcă îi plac astfel de lucruri și fiindcă a jinduit la acea ținută, deci a simțit că trebuie să o cumpere. Dar după ce a cumpărat-o, nu o poate purta în public. După ce au trecut câțiva ani, regretă ca a cumpărat-o și, brusc, își dă seama: «Cum am putut fi atât de nesăbuit, atât de dezgustător, încât să fac asta?» Chiar și el este dezgustat de ce a făcut. Dar nu-și poate controla acțiunile, fiindcă e incapabil să renunțe la lucrurile care-i plac și pe care le urmărește. Așa că adoptă tactici perfide și tertipuri pentru a se mulțumi pe sine. Dacă dezvăluie o fire înșelătoare într-o chestiune atât de măruntă, va fi oare capabil să practice adevărul, atunci când va fi vorba de o chestiune mai importantă? Ar fi imposibil. Evident, este în natura lui să fie înșelător, iar înșelătoria este slăbiciunea lui” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că atunci când oamenii trăiesc cu firi înșelătoare, ei nu pot accepta când Dumnezeu le scrutează cuvintele și acțiunile și, în schimb, acționează într-un fel în fața altora și în alt fel pe la spatele lor. Ei folosesc în mod constant trucuri pentru a se deghiza, ca să le fie greu celorlalți să vadă adevărul. Asta înseamnă să fii o persoană cu adevărat înșelătoare. Mi-am amintit cum raportam lucrarea pe vremuri. Nu credeam cu adevărat că am probleme de cultivare a oamenilor și consideram că făcusem multe lucrări și chiar și atunci când fratele meu partener mi-a amintit să-mi rezum abaterile, nu m-am gândit să reflectez asupra mea. Dar deja se vedea clar că rezultatele erau slabe, prin urmare, ce ar crede conducătorii și supraveghetorul despre mine dacă nu mi-aș putea da seama care erau motivele? Pentru a-mi salva imaginea, am spus intenționat că întâmpinasem dificultăți și că voiam să caut o soluție. Deși păream sincer în ceea ce spuneam, de parcă aș fi avut un mare sentiment de povară pentru lucrare, în realitate, nu aveam nicio intenție de a căuta adevărul pentru a rezolva problema și nu făceam decât să mă prefac de ochii lumii, astfel încât conducătorii să mă vadă ca pe o persoană care părea să aibă o mare dorință de a căuta și care era onestă. Dar când conducătorii au cercetat cu adevărat abaterile și problemele din datoria mea, am fost dezvăluit. M-am temut că-mi vor fi expuse probleme grave în lucrare și că vor crede conducătorii că am un calibru slab, că nu am capacități de lucru sau chiar că mă vor demite, așa că am trăit cu sentimente de împotrivire, regretând că cerusem îndrumare pentru probleme, gândindu-mă chiar că raportarea problemelor ar însemna să-mi sap singur groapa. Mi-am dat seama că nu căutasem să înțeleg problemele ca să le rezolv, ci ca să-mi mențin statutul și imaginea în inimile conducătorilor. Nu încercam doar să-i păcălesc pe alții și să apelez la înșelăciune? Acest lucru era cu adevărat ceea ce expunea Dumnezeu: să fiu cu două fețe și să doresc să duc o viață desfrânată, dar să am și un monument construit în cinstea castității mele. M-am gândit la fariseii din vechime. Deși lăsau impresia că sunt foarte evlavioși și că tânjeau după sosirea lui Mesia, când Domnul Isus a venit cu adevărat să lucreze, indiferent câte minuni a făcut Domnul Isus sau câte adevăruri a exprimat, ei nu au acceptat nimic din toate acestea. Chiar I s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus pentru a-și proteja statutul și mijloacele de subzistență. Păruseră evlavioși când tânjeau după sosirea lui Dumnezeu, dar, în realitate, încercau doar să inducă oamenii în eroare și erau doar niște ipocriți. Cu ce mă purtam eu diferit de farisei?

Într-o dimineață, în timpul devoționalelor mele, m-am gândit la o frază din cuvintele lui Dumnezeu: „Ei pretind că fac ceva în timp ce fac altceva pentru a-și atinge scopul ascuns.” Am simțit că acest lucru se alinia îndeaproape la starea mea, așa că am găsit să citesc acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Care este caracteristica principală a ticăloșiei? Este faptul că vorbele lor sună deosebit de plăcut și totul pare în regulă la suprafață. Nu pare să existe nicio problemă, iar lucrurile arată destul de bine din toate punctele de vedere. Atunci când fac ceva, nu-i vezi că folosesc mijloace deosebite, iar în exterior nu există niciun semn de puncte slabe sau defecte, și totuși își ating scopul. Ei fac lucrurile într-un mod extrem de secretos. Acesta este modul în care antihriștii îi induc în eroare pe oameni. Oamenii și chestiunile de acest gen sunt cele mai greu de discernut. Unii oameni spun adesea lucrurile corecte, folosesc scuze care sună bine și apelează la anumite doctrine, zicale sau acțiuni care se conformează afecțiunii umane pentru a-și păcăli semenii. Ei pretind că fac ceva în timp ce fac altceva pentru a-și atinge scopul ascuns. Aceasta este ticăloșie, dar majoritatea oamenilor consideră aceste comportamente ca fiind viclene. Oamenii au o înțelegere și o analiză relativ limitată a ticăloșiei. De fapt, ticăloșia este mai greu de discernut decât viclenia, deoarece este mai secretă, iar metodele și acțiunile sale sunt mai sofisticate. Dacă cineva are o fire vicleană în interiorul său, de obicei, ceilalți îi pot detecta viclenia în două sau trei zile de la interacțiunea cu acesta sau pot percepe revelația firii viclene a acestei persoane în acțiunile și cuvintele sale. Cu toate acestea, să presupunem că acea persoană este ticăloasă: acest lucru nu este ceva ce poate fi discernut în câteva zile, deoarece, fără evenimente semnificative sau circumstanțe speciale care au loc într-o perioadă scurtă, nu este ușor să discerni ceva doar ascultând-o vorbind. Ea spune și face întotdeauna lucrurile așa cum trebuie și prezintă doctrine corecte, una după alta. După câteva zile de interacțiune cu ea, ai putea crede că această persoană este destul de bună, că este capabilă să renunțe la lucruri și se sacrifică, are înțelegere spirituală, are o inimă iubitoare de Dumnezeu și are atât conștiință, cât și rațiune în modul în care acționează. Dar, după ce se ocupă de câteva chestiuni, vezi că discursul și acțiunile sale sunt amestecate cu prea multe lucruri, cu prea multe intenții diavolești. Îți dai seama că această persoană nu este cinstită, ci vicleană – un lucru ticălos. Ea folosește frecvent cuvintele potrivite și expresii plăcute care se aliniază cu adevărul și are afecțiune umană pentru a interacționa cu oamenii. Într-o privință, se impune, iar în alta, îi induce în eroare pe ceilalți, obținând prestigiu și statut printre oameni. Astfel de persoane sunt incredibil de înșelătoare și, odată ce au obținut puterea și statutul, pot induce în eroare și le pot face rău multor oameni. Oamenii cu firi ticăloase sunt extrem de periculoși. Există astfel de persoane în jurul vostru? Sunteți voi înșivă astfel? (Da.) Atunci cât de gravă este situația? Să vorbești și să acționezi fără vreun adevăr-principiu, să te bazezi în întregime pe natura ta ticăloasă pentru a acționa, să-ți dorești mereu să-i induci în eroare pe ceilalți și să trăiești în spatele unei măști, astfel încât ceilalți să nu îți poată vedea adevăratul chip sau să nu te recunoască, și să-ți privească umanitatea și statutul cu stimă și admirație – aceasta este ticăloșie” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul cinci: Ei îi induc în eroare, îi atrag de partea lor, îi amenință și îi controlează pe oameni”). Dumnezeu expune faptul că oamenii cu o fire ticăloasă vorbesc și acționează într-o manieră extrem de secretoasă. Ei par să spună ce trebuie, iar acțiunile lor par impecabile, dar, în spatele tuturor acestor lucruri, ascund intenții ticăloase și se concentrează în permanență asupra reputației și statutului lor. Pentru a câștiga admirația altora, folosesc cuvinte măgulitoare și acțiuni corecte pentru a induce oamenii în eroare, creând o imagine bună despre ei în mintea altora în timp ce îi împiedică să le descopere intențiile răuvoitoare. Acest lucru este cu adevărat ticălos! Am reflectat atent și m-am întrebat dacă nu mă comportam și eu exact așa. E clar că nu căutam adevărul pentru a-mi rezolva problemele, dar mă comportam de parcă eram foarte smerit și aveam o mare dorință de a căuta. Scopul meu aici nu era doar acela de a-mi ascunde problemele, ci și de a stabili în mintea altora o imagine bună a mea, de persoană care urmărește adevărul. Știam că lucrarea de cultivare a oamenilor nu dăduse niciun rezultat, că udătorii nu progresaseră prea mult și că aceste lucruri erau evidente pentru toată lumea. Dacă nu aș rezuma și nu aș reflecta asupra problemelor mele, ce ar crede toată lumea despre mine? Ar spune că nu am reflectat asupra mea nici măcar când nu obținusem niciun rezultat în datoria mea? Ar crede că nu urmăream adevărul și că eram complet amorțit? În acest caz, aș putea la fel de bine să iau inițiativa de a vorbi. Astfel, ei nu ar avea o impresie negativă despre mine fiindcă lucrarea nu a dat niciun rezultat și poate chiar m-ar considera o persoană onestă. Cuvintele mele erau încărcate de motivele mele uneltitoare. Încercasem să mă folosesc de căutarea aparentă a adevărului pentru a-mi crea o imagine bună în inimile conducătorilor. Am văzut că natura mea era cu adevărat ticăloasă. Exact cum a spus Dumnezeu: „Unii oameni spun adesea lucrurile corecte, folosesc scuze care sună bine și apelează la anumite doctrine, zicale sau acțiuni care se conformează afecțiunii umane pentru a-și păcăli semenii. Ei pretind că fac ceva în timp ce fac altceva pentru a-și atinge scopul ascuns. Aceasta este ticăloșie.” În realitate, nu obținusem niciun rezultat în datoria mea o perioadă, așa că trebuia să reflectez asupra mea și să caut adevărul pentru a rezolva această problemă. Acest lucru ar fi benefic atât pentru lucrarea bisericii, cât și pentru intrarea mea în viață. Dar nu eram îngrijorat sau neliniștit în legătură cu obstacolele din lucrarea mea, ci, mai degrabă, mintea mea era plină de gânduri despre cum să evit să mă fac de râs și chiar și în chestiuni legate de lucrarea bisericii și de căutarea adevărului, acționam necinstit și eram înșelător. Acest lucru L-a făcut pe Dumnezeu să mă deteste cu adevărat.

După o vreme, ori de câte ori aveam o pauză de la lucrare, reflectam asupra stării mele. Mi-am amintit că Dumnezeu avusese părtășie că, în comportamentul său, omul trebuie să accepte scrutarea Sa în toate lucrurile și că toate acțiunile și faptele trebuie să fie aduse înaintea Lui. Așa că m-am grăbit să caut cuvintele lui Dumnezeu în această privință. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Să crezi în Dumnezeu înseamnă că toate faptele tale trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și supuse cercetării Lui atente. […] Astăzi, toți cei care nu pot accepta atenta cercetare a lui Dumnezeu nu pot obține binecuvântarea Sa, iar cine nu cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit. Cercetează-ți toate faptele și vezi dacă pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu îți poți aduce toate faptele înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător. Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare intenție și fiecare reacție ar trebui aduse înaintea lui Dumnezeu. Chiar și viața ta spirituală de zi cu zi – rugăciunile tale, apropierea ta de Dumnezeu, faptul că mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile, și viața în sânul Bisericii – și contribuția ta în cooperare pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu ca să le cerceteze atent. O astfel de practică te ajută să dobândești creșterea în viață. Procesul de acceptare a cercetării atente a lui Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât poți să accepți mai mult cercetarea atentă a lui Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și mai în acord cu intențiile lui Dumnezeu, ca să nu te lași pradă depravării, iar inima ta va trăi înaintea Lui. Cu cât accepți mai mult cercetarea Lui atentă, cu atât mai mari vor fi umilirea Satanei și puterea ta de a te răzvrăti împotriva trupului. De aceea, acceptarea cercetării atente a lui Dumnezeu este o cale a practicii pe care oamenii ar trebui să o urmeze. Orice faci, chiar și când ai părtășie cu frații și surorile tale, poți să îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și să cauți atenta Lui cercetare și să te supui lui Dumnezeu Însuși; toate acestea îți vor face practica mult mai corectă. Numai dacă aduci toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și accepți atenta Lui cercetare poți fi o persoană care trăiește în prezența lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt în acord cu intențiile Sale”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, dacă o persoană acceptă scrutarea Lui în toate lucrurile, nu ascunde nimic și nu se preface în faptele și în acțiunile sale și poate aduce aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu, atunci această persoană trăiește în lumină și este cu adevărat onestă, iar astfel de oameni pot primi aprobarea lui Dumnezeu. Dar dacă o persoană nu poate accepta scrutarea Lui, ci, în schimb, apelează constant la înșelăciune și viclenie, atunci astfel de oameni sunt cu adevărat ticăloși și detestabili pentru El. Am găsit și o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu. Munca de cultivare a oamenilor era deja fără rezultate de mult timp și ajunsese deja să afecteze progresul lucrării de udare. Dacă aș înșela și aș ascunde lucruri în continuare, atunci aceste probleme nu s-ar rezolva, udătorii nu ar face niciun progres în îndatoririle lor și nu ar fi capabili să îi ude bine pe nou-veniți și să le permită să pună rapid bazele pe adevărata cale, iar acest lucru ar duce la pierderi și mai mari în lucrarea de udare. Conducătorii cercetau problemele și abaterile din lucrarea mea pentru a mă ajuta să îmi fac bine datoria. Indiferent de problemele pe care le semnalau, nu trebuia să mă gândesc la mândria mea sau la statutul meu și trebuia să accept scrutarea lui Dumnezeu și să fiu o persoană onestă. Trebuia să reflectez cu seriozitate asupra mea cu privire la problemele din lucrarea mea să-mi corectez rapid abaterile și să-mi fac bine datoria.

Câteva zile mai târziu, am primit o scrisoare de la conducătoare și eram încă puțin neliniștit, deoarece mă temeam să nu fi descoperit probleme serioase în datoria mea și să nu mă emondeze. M-am rugat în tăcere lui Dumnezeu, spunând că indiferent de problemele semnalate de conducătoare, nu voi mai ține cont de mândria mea, nu voi mai fi potrivnic și nu voi mai apela la disimulare și că trebuia să accept și să reflectez corect asupra mea. Când am deschis scrisoarea, am văzut că într-adevăr conducătoarea a semnalat probleme în datoria mea, dar nu m-a emondat. În schimb, s-a bazat pe propria experiență pentru a mă îndruma să reflectez asupra motivelor pentru rezultatele slabe din datoria mea. După ce am citit părtășia conducătoarei, am dobândit o oarecare înțelegere a stării și a problemelor mele recente. Am văzut că trăisem tot timpul cu o fire coruptă și că atunci când m-am confruntat cu rezultate slabe în lucrarea mea, nu am reflectat asupra mea, ci am continuat să caut scuze. Crezusem că-mi făcusem de lucru în fiecare zi, având părtășie despre soluții cu frații și cu surorile și că făcusem deja tot ce-mi stătuse în putință. Prin urmare, credeam că lipsa lor de progres nu era problema mea, ci se datora calibrului lor slab. Munca nu dădea rezultate bune, dar, în loc să reflectez asupra propriilor probleme, am continuat să fug de responsabilitate. Fusesem cu adevărat răzvrătit și intransigent! În plus, reflectând, mi-am dat seama că lucrarea mea de cultivare a oamenilor în această perioadă conținea, într-adevăr, abateri. Eram mulțumit atât timp cât aveam sarcini de îndeplinit și nu stăteam degeaba în fiecare zi, dar niciodată nu am căutat serios cum să îmi fac datoria într-un mod care să dea rezultate. Atunci când îi cultivam pe udători, nu am rezumat și nu am comunicat pe baza problemelor lor reale, ci, în schimb, am urmat doar o abordare necugetată și mecanică de învățare. Ca urmare, chiar și după luni de zile de cultivare, nu au existat rezultate. Văzând atât de multe probleme și abateri în lucrarea mea, am știut că trebuie să le corectez rapid. Când am reflectat la cum mă prefăcusem că sunt în căutarea adevărului, m-am simțit cu adevărat rușinat și jenat! Dacă aș fi avut cu adevărat o inimă care accepta și căuta adevărul, aceste probleme ar fi putut fi descoperite și rezolvate mai devreme, iar acest lucru ar fi putut fi în beneficiul fraților, al surorilor și al lucrării bisericii. Începând de acum, sunt dispus să las deoparte vanitatea și mândria, să caut mai mult adevărul în toate chestiunile și să-mi fac datoria într-un mod echilibrat! Slavă lui Dumnezeu!