de Meredith, Statele Unite

În 2015, ca să nu fiu arestată și persecutată de PCC, am fugit în străinătate. Am lucrat în timp ce credeam în Dumnezeu. Am găsit o slujbă de casieră la un supermarket mare, iar acesta a fost primul meu loc de muncă în lumea largă. Prețuiam această slujbă și voiam să o fac bine, dar, pentru că nu aveam experiență, precum și fiindcă supermarketul vindea o mulțime de produse diferite, iar toată comunicarea era într-o limbă străină, nu eram obișnuită cu nimic din toate acestea. Șeful se enerva și mă grăbea când lucram încet, dar, când lucram repede, greșeam mai ușor, iar șeful mă certa pentru neglijență, și când calculele nu corespundeau, trebuia să restitui suma exactă. Lucrând astfel, mă simțeam ca pe ace în fiecare zi. Chiar și noaptea, visam că număr banii la casa de marcat. Pe atunci, simțeam o presiune enormă în fiecare zi și chiar nu mai voiam să merg la muncă, dar apoi m-am gândit cât de greu mi-a fost să găsesc un loc de muncă în străinătate și cât de greu mi-ar fi să găsesc altul dacă renunțam la acesta. Într-o astfel de situație, trebuia pur și simplu să îndur. Într-o zi, am întrebat o casieră cu experiență: „Cum pot evita să fac greșeli când sunt atât de mulți clienți și se întâmplă atât de multe lucruri?” Casiera mi-a zâmbit și mi-a spus: „Greșelile sunt inevitabile. La urma urmei, cine nu face greșeli? Cheia este să îți dai seama cum să rezolvi problema. Gândește-te: soția șefului este ocupată în fiecare zi, deci cum va putea ea să analizeze fiecare tranzacție? Atât timp cât suma totală se potrivește cu sistemul, este în regulă. Uneori, când clienții cumpără anumite articole, iau banii fără să dau bon de casă și fără să înregistrez suma, iar astfel pot să rezolv diferențele de casă în liniște, fără să-mi împuie capul cu vrute și nevrute, sau măcar să reduc puțin diferența la calcul.” Eram înmărmurită. Deci șmecheria ca să nu te certe era să înșeli și să joci necinstit și totul se rezuma la a o păcăli pe soția șefului. Nu puteam să accept asta în inima mea. Credeam în Dumnezeu și trebuia să fiu o persoană onestă. Dumnezeu detestă înșelăciunea și prefăcătoria, așa că nu puteam face asta. Trebuia să îmi păstrez moralitatea și să-mi fac treaba bine, ca să am liniște sufletească.

Cu toate acestea, deși eram atentă și conștiincioasă, când erau mulți clienți și se întâmplau multe, greșelile erau inevitabile. Într-o zi, șeful m-a avertizat din nou: „Dacă mai faci o greșeală, ori plătești de trei ori suma, ori zbori de aici!” Când l-am auzit pe șeful meu spunând acele cuvinte aspre, fără pic de milă, am cedat imediat. Dacă nu găseam repede o soluție, urma să fiu concediată. Așa că am început să fac și eu ca și casiera cu mai multă experiență. Când vedeam neconcordanțe în contabilitate, luam banii fără să emit bon când clienții cumpărau articole mici. În acest fel, soldul ieșea bine și nu exista nicio înregistrare în sistemul informatic, iar după ce acopeream în mare măsură diferența, reîncepeam să folosesc în mod normal casa de marcat. La început aveam mari emoții și mă temeam că ar putea afla cineva, deoarece, la urma urmei, casa de marcat era chiar sub camerele de supraveghere, deci, dacă cineva se uita la înregistrări, ar fi putut să îmi vadă clar fiecare mișcare. Uneori, șeful meu venea și întreba: „De ce nu ai emis bon pentru clientul acela?”, iar eu făceam repede pe nonșalanta și spuneam: „A spus că e o sumă mică și că nu are nevoie de bon, iar eu am uitat.” Auzind asta, șeful nu mai zicea nimic. În felul acesta, acoperirea diferențelor mergea „perfect”. Dar, oricum, eu tot nu eram mulțumită de asta. Când ajungeam acasă, mă prăbușeam pe pat, gândindu-mă că eu cred în Dumnezeu și că ar trebui să spun adevărul și să fiu o persoană onestă, dar nu m-am așteptat niciodată ca esența mea să cedeze atât de ușor în fața interesului personal. Mă simțeam oarecum vinovată și conștiința mea era neliniștită, dar apoi m-am gândit: „Am făcut asta doar pentru că nu am avut de ales, trebuia să-mi păstrez slujba.” Așa că am folosit această justificare pentru a mă consola.

Spre surprinderea mea, în următoarele câteva zile, mi s-au întâmplat unele lucruri neașteptate. Unii clienți chiar au schimbat etichetele de preț de pe articole, și pentru că unele articole nu aveau coduri de bare, iar eu nu am recunoscut unele unelte, un articol în valoare de 55 de dolari a ajuns să se vândă cu 5 dolari. A mai fost și un cec de peste 400 de dolari, pe care l-am acceptat fără semnătura clientului. Șeful meu a aflat despre toate aceste incidente. Eram perplexă, gândindu-mă: „Cum am putut să fac atâtea greșeli care implică sume atât de mari?” După ce a auzit despre acestea, șeful meu a spus cu asprime: „Ești terminată. Voi verifica mai târziu imaginile de pe camerele de supraveghere ca să văd cum ai făcut aceste greșeli. Dacă nu intră banii, îi vei plăti triplu!” Simțeam că sunt terminată, că mi-aș putea pierde slujba și că va trebui să dau înapoi toți banii câștigați din greu. Simțeam că se năruie totul. Când am ajuns acasă, nu m-am putut liniști și mă simțeam neajutorată. Nu știam cum să compensez aceste pierderi, dar mi-am dat seama că era vorba despre intenția lui Dumnezeu în aceste situații, așa că am venit în fața lui Dumnezeu și m-am rugat, cerându-I să mă călăuzească și să mă lumineze pentru a-I înțelege intenția, astfel încât să știu cum să acționez corespunzător. După ce m-am rugat, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „S-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. În esență, Dumnezeu este loial și, astfel, puteți avea încredere în cuvintele Sale; în plus, acțiunile Lui sunt fără cusur și mai presus de orice îndoială, și de aceea lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El. Onestitatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Da. Esența lui Dumnezeu este sfântă și dreaptă, iar El rostește adevărul. Dumnezeu iubește oamenii onești. El ne spune că numai fiind oameni onești putem fi mântuiți și putem intra în Împărăția Cerurilor. Fiind creștină, eu trebuie să practic viața de persoană onestă conform cuvintelor lui Dumnezeu, acceptând scrutarea lui Dumnezeu în toate, spunând lucrurilor pe nume și nefiind niciodată vicleană. Când interacționez și lucrez cu alții, trebuie să încerc să fiu de încredere, astfel încât ceilalți să simtă că sunt în siguranță și că se pot încrede în mine. O astfel de viață aduce demnitate și este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Însă în acea perioadă, ca să nu mă certe șeful și să nu mi se descopere greșelile, eu am început să mă port cu viclenie, exact ca non-credincioșii. Vindeam articole, luam banii și nu emiteam bon, ca să acopăr diferențele. Foloseam aceste mijloace detestabile ca să îmi înșel șeful și să păcălesc oamenii. Deși conștiința mea se simțea vinovată, foloseam totuși scuze demne pentru a mă liniști. Poate că oamenii nu observau imediat ce fac eu, dar Dumnezeu scrutează în mod clar totul. În acel moment, am ajuns să înțeleg mai mult din intenția și din cerințele lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că a fi o persoană onestă reflectă adevărata asemănare umană și am recunoscut, de asemenea, că aceste piedici și eșecuri recente au fost modul lui Dumnezeu de a-mi reaminti și de a mă avertiza să nu continui pe calea greșită.

După aceea, am început să reflectez, întrebându-mă: „Ce m-a făcut dispusă să-i urmez pe cei din jurul meu în înșelăciune? Ce anume deținea controlul asupra mea?” Căutând, am citit cuvintele lui Dumnezeu care spun: „De ce sunt oamenii înșelători? Sunt așa pentru a-și realiza propriile obiective, pentru a-și atinge propriile scopuri și, prin urmare, folosesc mijloace necinstite. Procedând astfel, ei nu sunt deschiși și direcți și nu sunt oameni cinstiți. Exact în aceste momente își dezvăluie oamenii viclenia și șiretenia, sau malițiozitatea și caracterul josnic. Aici apare dificultatea de a fi cinstit: cu aceste firi corupte în suflet, cu siguranță va părea deosebit de dificil să fii o persoană cinstită. Dar dacă ești cineva care iubește adevărul și care este capabil să îl accepte, atunci nu va fi prea greu să fii o persoană cinstită. Vei simți că este mult mai ușor. Cei cu experiență personală știu foarte bine că obstacolele cele mai mari în calea dorinței de a fi o persoană cinstită sunt viclenia oamenilor, înșelăciunea lor, malițiozitatea și intențiile lor josnice. Atât timp cât aceste firi corupte rămân, va fi prea dificil să fii o persoană cinstită” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). Reflectând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am căzut pe gânduri. De bună seamă, am acționat cu viclenie pentru a-mi proteja interesele personale. Când m-am confruntat cu pierderi de bani și de orgoliu și chiar cu riscul de a-mi pierde locul de muncă, am început să acționez în mod înșelător și necinstit și chiar am prejudiciat interesele altora pentru a-mi acoperi greșelile. Mai rău decât atât, nici măcar vocea conștiinței mele vinovate nu m-a trezit. Mă gândeam că toată lumea înșală în felul acesta, deci acțiunile mele nu depășeau limita. După ce am făcut greșeli, am jucat feste și am acționat în mod înșelător și nu mi-a fost rușine, ci mi-am găsit justificări răsunătoare. Chiar îmi lipsea umanitatea! Trăiam conform firii mele satanice corupte, mințind și înșelând. Acest lucru L-a făcut pe Dumnezeu să mă deteste și mi-a provocat multă durere. Doar pocăindu-mă în fața lui Dumnezeu și concentrându-mă pe a spune adevărul și a fi onestă puteam să îmi găsesc liniștea și să nu mă simt epuizată. Dumnezeu folosea aceste situații pentru a-mi trezi inima amorțită și nu puteam continua să mint și să înșel. Una era să pierd bani și să sufere mândria mea și cu totul altceva era să-mi pierd demnitatea și integritatea. Ținând cont de acest lucru, am decis să îmi asum responsabilitatea și să îmi folosesc salariul din acea lună ca să acopăr pierderile. În mod neașteptat, ceilalți angajați ai supermarketului, urmărind imaginile înregistrate de camerele de supraveghere, l-au recunoscut pe clientul care nu semnase cecul și au găsit o modalitate de a-l localiza. În ceea ce privește uneltele pe care le-am vândut greșit, soția șefului a spus că și clienții aveau o responsabilitate și că, din moment ce eram tânără, nu se puteau aștepta ca eu să recunosc unele unelte, așa că mi s-a cerut să acopăr doar jumătate din sumă. Până la urmă, aceste probleme s-au rezolvat cu ușurință. Știam că Dumnezeu orchestrase și rânduise oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul meu pentru a mă ajuta. I-am mulțumit și L-am slăvit pe Dumnezeu din toată inima și mi s-a întărit credința în a fi o persoană onestă.

Într-o seară, în timp ce verificam contabilitatea, am observat că îmi lipsesc opt dolari. M-am gândit: „Oare am pus aseară o sumă de serviciu prea mare? Nu. Oare au existat cupoane care nu au fost socotite? Nu. Este vreo greșeală în contabilitate? Nu.” Am analizat problema din toate unghiurile, dar tot nu îmi dădeam seama unde era greșeala. Am simțit un val de anxietate, gândindu-mă cum mă va certa soția șefului a doua zi, și m-am simțit stresată și neliniștită. Șeful meu spusese că, dacă mai fac o greșeală, voi fi concediată, iar acum, din moment ce făcusem o altă greșeală, nu știam dacă îmi voi mai putea păstra slujba. Dar apoi m-am gândit: „Soția șefului verifică de obicei contabilitatea doar o dată la două-trei zile, așa că probabil nu va verifica astăzi. Mâine pot găsi o ocazie să «compensez» banii, iar astfel, nu mă vor certa și nu-mi voi pierde locul de muncă.” Dar când m-am gândit că luasem în fața lui Dumnezeu decizia să spun adevărul și să fiu onestă, m-am simțit puțin vinovată. Când am ajuns acasă, m-am rugat din nou lui Dumnezeu cu privire la dificultățile mele, cerându-I lui Dumnezeu să mă îndrume din nou și să-mi ofere o cale de urmat. După ce m-am rugat, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Când oamenii trăiesc în această lume, sub influența Satanei, guvernați și controlați de forța lui, le este imposibil să fie cinstiți. Ei pot doar să devină și mai înșelători. Când trăiești în mijlocul unei omeniri corupte, a fi o persoană cinstită categoric presupune multe dificultăți. Avem toate șansele să fim ridiculizați, denigrați, judecați, chiar și excluși și izgoniți de către non-credincioși, de către regi diavoli și de către demoni vii. Așadar, este posibil să supraviețuim, ca persoane cinstite, în lumea aceasta? Avem loc să supraviețuim în această lume? Da, avem. Categoric avem loc să supraviețuim. Dumnezeu a prestabilit și ne-a ales și categoric ne deschide o cale de ieșire. Credem în Dumnezeu, Îl urmăm în totalitate sub îndrumarea Lui și trăim exclusiv prin suflarea și viața pe care El ni le dăruiește. Fiindcă am acceptat adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, avem noi reguli pentru cum să trăim și noi țeluri pentru viețile noastre. Bazele vieților noastre au fost schimbate. Am adoptat un nou mod de viață, un nou mod de a ne comporta, doar de dragul de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți. Am adoptat un nou mod de viață: trăim pentru a ne îndeplini bine îndatoririle și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acest lucru nu are absolut nicio legătură cu ce mâncăm, ce purtăm sau unde locuim; este nevoia noastră spirituală” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). „Indiferent de diferențele de abilități, inteligență și voință, oamenii sunt cu toții egali în fața destinului, care nu face deosebire între cei măreți și cei mărunți, cei superiori și cei inferiori, cei elevați și cei mediocri. Ce ocupație își alege cineva, din ce își câștigă existența și câtă avere acumulează în viață nu sunt lucruri decise de părinții acelei persoane, de talentele sale, de eforturile sau de ambițiile sale, ci sunt predestinate de către Creator” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Citind aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, m-am liniștit complet. În această societate malefică, oamenii supraviețuiesc bazându-se pe filosofiile Satanei pentru interacțiuni lumești. De dragul propriilor interese, ne înșelăm unii pe alții și există un acord că o mână o spală pe alta. Pare că, dacă nu acționăm în felul acesta, nu avem cum să supraviețuim. Eu cred în Dumnezeu și știu că viața mea vine de la El, că Dumnezeu este suveran asupra destinului meu și că faptul că sunt în viață și respir se datorează suveranității și ocrotirii lui Dumnezeu. Serviciul pe care îl am depinde de rânduielile și de aranjamentele lui Dumnezeu, nu de vreo persoană. De ce să-mi tot bat capul încercând să lupt pentru lucruri prin înșelăciune? Nu e mai bine să am o inimă deschisă, să fac ceea ce trebuie să fac și să Îi încredințez totul lui Dumnezeu? Gândindu-mă la asta, m-am simțit mult mai în largul meu și am fost hotărâtă să fiu o persoană onestă și să accept scrutarea lui Dumnezeu în tot ceea ce fac. Din moment ce făcusem greșeli, trebuia să-mi asum responsabilitatea. Cât despre cum voi acoperi suma sau dacă îmi voi putea păstra slujba, toate aceste lucruri erau în mâinile lui Dumnezeu, iar eu eram dispusă să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu.

A doua zi, în timp ce eram de serviciu la casa de marcat, s-a întâmplat să am o ocazie să nu emit bon, ceea ce însemna că aș fi putut să acopăr cei opt dolari lipsă. Mi-a tresărit iar inima și, când eram pe punctul de a acționa, m-am gândit dintr-o dată la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ar trebui să fii o persoană candidă, să nu încerci să fii șiret și să nu fii o persoană vicleană. (Aici îți cer din nou să fii o persoană cinstită.)” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”). Mi-am dat seama că Dumnezeu îmi reamintea să fiu o persoană onestă și nu una înșelătoare. Oamenilor înșelători trebuie să le fie rușine. Mi-am amintit de cuvintele lui Dumnezeu care spun: „În tot ceea ce se întâmplă oamenilor, Dumnezeu are nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor față de El. Cu toate că nu ți se întâmplă nimic important în momentul de față și nu aduci mare mărturie, toate detaliile vieții tale de zi cu zi sunt legate de mărturia față de Dumnezeu. Dacă poți câștiga admirația fraților și surorilor tale, a membrilor familiei tale și a tuturor celor din jurul tău; dacă, într-o zi, cei non-credincioși vor veni și vor admira tot ceea ce faci și vei vedea că tot ce face Dumnezeu este minunat, atunci vei fi mărturisit ferm. Deși nu ai discernământ și calibrul tău este mic, prin desăvârșirea ta de către Dumnezeu, ești capabil să-L mulțumești și să fii atent la intențiile Lui, arătându-le celorlalți ce mare lucrare a făcut în oamenii de cel mai mic calibru. Când oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu și devin biruitori înaintea Satanei, în mare măsură loiali lui Dumnezeu, atunci niciunul nu are mai multă coloană vertebrală decât acest grup de oameni, iar aceasta este cea mai măreață mărturie” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Am înțeles că, în acel moment, Dumnezeu mă scruta pentru a vedea dacă pot practica adevărul. Deși nu părea mare lucru, această alegere și această acțiune implicau o mărturie. Știam bine că lui Dumnezeu îi plac oamenii onești, dar totuși trăiam în continuare după principiile de supraviețuire ale Satanei, folosind trucuri și înșelăciune. Nu făceam eu de rușine numele lui Dumnezeu? Deși nu aveam posibilitatea să aduc o mărturie măreață, trebuia să practic adevărul în micile probleme care îmi ieșeau în cale în viața de zi cu zi. După ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, am hotărât ferm ca, indiferent de situație, să fiu o persoană onestă și să Îl mulțumesc pe Dumnezeu. După aceea, nici nu m-am mai gândit cum să acopăr acel deficit de opt dolari și am început să lucrez cu sârguință. Astfel a trecut ziua, iar când a venit vremea să fac calculul seara, m-am rugat lui Dumnezeu în liniște și m-am pregătit pentru posibilitatea de a pierde bani. După ce m-am rugat, am început să număr banii și, spre surprinderea mea, a ieșit exact suma corectă! Eram uluită. În seara dinainte îmi lipsiseră cu siguranță opt dolari, deci cum se putea acum să îmi iasă bine totalul? Am numărat banii de mai multe ori și, fără nicio îndoială, suma era corectă! M-am simțit foarte recunoscătoare lui Dumnezeu și am fost ușurată că nu recursesem la înșelăciune. M-am simțit liniștită în inima mea pentru că am practicat atitudinea de ființă onestă conform cuvintelor lui Dumnezeu.

De atunci încolo, indiferent ce probleme apăreau la serviciu sau dacă trebuia să îmi asum responsabilitatea pentru ceva, comunicam proactiv cu șeful meu pentru a le rezolva. Șeful și colegii mei m-au lăudat pentru că sunt sârguincioasă și responsabilă la serviciu, iar câteva luni mai târziu, șeful meu mi-a dat o mărire de salariu. Mai târziu, l-am întrebat pe șeful meu dacă aș putea să-mi scurtez programul de lucru și, spre surprinderea mea, șeful meu, care era de obicei strict cu angajații, a încuviințat bucuros. Într-o zi, am auzit din greșeală o conversație între o casieră și un alt angajat. Casiera spunea: „Șeful e atât de părtinitor, e așa indulgent cu Meredith! Îi mărește salariul, îi scurtează programul, ba chiar o lasă să și-l stabilească ea. Mie îmi refuză tot ce-i cer.” Angajatul i-a răspuns: „Păi, cine nu ar vrea să lucreze cu cineva care e onestă, statornică și îi face pe alții să se simtă în largul lor?” Auzind asta, I-am mulțumit lui Dumnezeu și L-am slăvit din adâncul inimii mele, pentru că știam că criticile șefului meu la adresa mea se transformaseră în respect și grijă, dar nu pentru că eram eu bună, ci pentru că mă schimbaseră cuvintele lui Dumnezeu. Când am practicat atitudinea de persoană onestă, conform cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am recăpătat demnitatea ca persoană și am câștigat respectul celorlalți. Am simțit în adâncul sufletului meu că vorbele lui Dumnezeu sunt adevărul și că ele sunt criteriile pentru conduita și purtarea oamenilor. Este cu adevărat minunat să practici conform cuvintelor lui Dumnezeu!