de Xiaojing, oraşul Heze, provincia Shandong

De fiecare dată când vedeam cuvintele lui Dumnezeu care ne cereau să fim oneşti şi să vorbim drept, mă gândeam: „Îmi este uşor să vorbesc drept. Nu înseamnă asta doar să vorbeşti direct şi să spui lucrurilor pe nume? Nu-i aşa că este simplu? Cel mai mult pe lume mă enervau oamenii care vorbeau cu înflorituri”. Mă simţeam foarte încrezătoare gândind astfel, considerând că nu am nicio problemă în această privinţă. Doar prin revelaţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu am descoperit, însă, că nu ai cum să vorbeşti drept dacă nu pătrunzi în adevăr şi dacă nu-ţi schimbi firea.

Am văzut o dată că X nu se îngrijea de sănătatea altor persoane şi nu acorda importanţă acestui aspect, aşa că mi-am spus că nu are pic de compasiune. Mai târziu, doar părtăşia m-a făcut să înţeleg că adevărata noastră iubire reciprocă este întruchipată, în primul rând, în sprijinul și ajutorul reciproc pe care le aducem în intrarea noastră în viaţă. Cu o altă ocazie, am văzut-o pe X cheltuind ceva bani în plus în timp ce-şi făcea datoria şi mi-am spus că persoana respectivă avea o natură prea lacomă. Abia mai târziu am înţeles că există o diferenţă între a arăta puțină fire coruptă și a fi de acea natură. Altă dată, superioara mea mi-a pus unele întrebări despre situația unei surori. Din cauza unor idei preconcepute în privinţa surorii respective şi cu toate că ştiam că ar fi trebuit să răspund cu imparţialitate, nu m-am putut abţine şi am accentuat serios corupția pe care o arătase, fără a spune nicio vorbă despre părţile sale bune. De fiecare dată când apăreau abateri sau imperfecţiuni în lucrarea mea, prezentam situaţia în taină superiorilor şi ascundeam adevărul pentru a-mi proteja propria reputaţie și statutul...

Înfruntând asemenea circumstanțe, mă simțeam complet nedumerită: de ce inima mea era gata să spună adevărul, să vorbească drept, dar atunci când deschideam gura, nu puteam vorbi drept sau obiectiv? Cu această întrebare m-am înfăţişat Domnului în rugăciune pentru a fi călăuzită. Mai târziu am citit următoarele cuvinte într-o predică: „De ce nu pot oamenii vorbi niciodată drept? Sunt trei motive principale. În primul rând, din cauza presupunerilor greşite. Felul în care privesc lucrurile este greşit, ceea ce îi face să nu vorbească drept. În cel de-al doilea rând, pentru că nu au un calibru potrivit. Fac lucrurile cu nechibzuinţă, fără o investigație practică şi pleacă urechea la zvonuri, iar astfel ajung să adauge multe înflorituri. În cel de-al treilea rând, pentru că oamenii au firi rele. Îşi urmăresc interesele proprii atunci când vorbesc, mint şi deformează adevărul ca să-i înşele pe ceilalţi şi să-şi atingă scopurile. Această situaţie este făcută de om şi trebuie rezolvată căutând adevărul şi recunoscându-ne propria natură” (Părtășia celui de mai sus). Cum am văzut aceste cuvinte, am şi înţeles. Înţeleg acum că a vorbi drept nu este atât de uşor cum credeam. Sunt multe lucruri care-i pot face pe oameni să nu vorbească drept, cum ar fi excesul de încredere în părerile proprii, lipsa adevărului, lipsa de realism şi a avea o fire coruptă. În ceea ce mă priveşte, atunci când mi se părea că ceilalţi făceau diferite lucruri într-un fel care nu era conform ideilor mele, mă grăbeam să-i judec drept lipsiţi de compasiune. Când vedeam că alţii manifestă puțină fire coruptă, îi defineam ca fiind persoane de un anumit fel. Când prezentam un raport despre o persoană despre care aveam o părere, exageram faptele şi adăugam înflorituri. Îndeplinindu-mi datoria, îi înşelam pe ceilalţi şi pe Dumnezeu în numele intereselor proprii... Nu fuseseră, oare, toate aceste circumstanțe și expresii cauzate de faptul că intrasem în adevăr, că avusesem în mod greşit prea multă încredere în judecata proprie şi că nu-mi schimbasem firea? Abia acum înțeleg: doar când înţelegi adevărul, intri în adevăr şi îţi schimbi firea, poţi reflecta fără greşeală la împrejurările obiective şi poţi avea o vedere imparţială şi justă asupra altora și asupra tuturor lucrurilor care ți se întâmplă. Dacă nu ai adevărul, îţi scapă esenţa chestiunii şi urmarea este că nu poţi vorbi drept. Dacă trăieşti în trup stricat, cu o fire neschimbată şi dacă faci ceea ce faci doar în interes propriu și pentru propriile obiective, este şi mai mică probabilitatea să poţi vorbi drept.

Vai, Doamne! Îţi mulţumesc pentru că m-ai luminat, m-ai călăuzit şi m-ai făcut să-mi dau seama cât sunt de naivă şi de ridicolă crezând că pot vorbi drept bazându-mă doar pe naturaleţea şi pe stăruinţa mea! Aroganţa şi ignoranţa de care am dat dovadă nu fac decât să arate că nu înţelesesem cât de profund fusesem coruptă de Satana. Începând de astăzi, îmi doresc să caut adevărul cu mult mai multă stăruinţă, să fac tot ce-mi stă în putinţă ca să caut o schimbare în firea mea, să practic vederea oamenilor şi a lucrurilor în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu şi să mă străduiesc din răsputeri să devin neîntârziat o persoană cinstită, care vorbeşte drept şi lucrează cu toată convingerea.