Înainte s-accept lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, mințeam și mă lingușeam pe lângă oameni fără ezitare, fiindu-mi teamă să nu-i dezamăgesc sau ofensez spunându-le adevărul. Am început să cred în Dumnezeu Atotputernic în noiembrie 2018 și am învățat din cuvintele Lui că El urăște oamenii vicleni, pe placul tuturor. Am decis să pun cuvintele Lui în practică și să fiu sinceră și, cu puțin efort, am devenit capabilă să vorbesc sincer de cele mai multe ori. De exemplu, când a trebuit să plătesc peste 50 de dolari pentru medicamente, dar farmacistul s-a încurcat și mi-a încasat jumătate din sumă, i-am atras atenția fără să stau pe gânduri. Dar era mai greu să fiu sinceră când ceva îmi afecta reputația sau interesele personale.

Anul acesta, în martie, slujeam drept lider de biserică și eram ocupată tot timpul. Uneori, eram extenuată pentru că nu dormeam suficient. Într-o după-amiază, când tocmai mă pregăteam să dorm, partenera mea, sora Li, mi-a transmis că voia să vorbim despre munca noastră. N-am fost încântată când am văzut mesajul ei, pentru că eram obosită și nu voiam să discut despre nimic. În acel moment nu mă puteam gândi la altceva decât să mă odihnesc, dar nu am vrut să i-o spun direct sorei Li. Îmi era teamă de ce va crede despre mine, că sunt leneșă, sau prea preocupată de confortul fizic și mă va desconsidera. Așadar, de dragul imaginii mele, i-am spus pur și simplu: „Scuze, am o programare importantă. Trebuie să merg la doctor.” Minciuna mi-a ieșit pe gură fără ca nici măcar să mă gândesc. M-am simțit atât de vinovată că nici nu am putut să mă mai odihnesc, culpabilizând tot timpul. Lui Dumnezeu îi plac oamenii sinceri. Cum puteam minți atât de ușor? Și apoi, cum puteam fi de încredere? Știam că nu e bine să mint pentru confortul meu fizic, că nu e pe placul lui Dumnezeu și c-ar trebui să pun pe primul loc lucrarea bisericii. Am contactat-o imediat pe sora Li. M-a întrebat dacă m-am întors deja de la consultație. Nu i-am spus adevărul, ci am continuat să mint, nevrând să dau impresie proastă și să o fac să creadă că sunt o persoană vicleană. I-am spus că nu am fost la doctor pentru că anulase în ultimul moment, trebuind să meargă la clinica de vaccinări. Apoi, am început să discutăm despre muncă, dar m-am simțit foarte stânjenită. Am mințit-o o dată, apoi nu am recunoscut, ci am continuat să mint. Am văzut cât de gravă era firea mea satanică și mi-a fost rușine de mine. De-abia am putut să o privesc în ochi. Am înșelat-o, ceea ce însemna că eram o persoană foarte nesinceră. Eram extrem de tulburată. Dacă i-aș destăinui totul, i-aș distruge imaginea despre mine și m-ar considera nesinceră. Dar dacă aș continua să mint, L-aș dezgusta pe Dumnezeu. Așa c-am venit înaintea lui Dumnezeu să reflectez asupra mea și, făcând asta, mi-am dat seama că eram alunecoasă și vicleană de multe ori în viață. Odată, un lider m-a întrebat dacă îi spusesem sorei Zhou de adunarea din acea seară. Mi-am dat seama că nu o făcusem, dar nu i-am spus liderului adevărul, vrând să-mi protejez imaginea în fața ei. Am mințit, spunând că tocmai o anunțasem. Apoi, i-am trimis imediat un mesaj sorei Zhou, spunându-i de adunare. De asemenea, în fiecare vineri dimineața mergeam în general la cumpărături și nu puteam să merg atunci la adunări neprevăzute. Nu spuneam adevărul, anunțându-l pe lider direct că trebuia să-mi fac stocul de mâncare pentru următoarele câteva zile, că era singurul moment când puteam face cumpărături. Îi spuneam că aveam altă adunare sau o întâlnire și de aceea nu puteam să merg. Denaturam realitatea, fiind vicleană și înșelătoare, doar pentru a-mi apăra imaginea și a-l face pe lider să creadă că eram ocupată cu datoria mea tot timpul. Am văzut că eram departe de cerințele de sinceritate ale lui Dumnezeu. Așadar, m-am rugat: „Dumnezeule Atotputernic, chiar regret că mint și înșel. Pur și simplu nu mă pot opri să nu mint pentru confortul meu fizic. Nu sunt o persoană deloc sinceră. Dumnezeule, te rog, îndrumă-mă și ajută-mă să înțeleg adevărul ca să scap de această corupție.”

Mai târziu, am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „În viața lor de zi cu zi, oamenii spun multe lucruri inutile, neadevărate, ignorante, stupide și justificatoare. La bază, ei spun aceste lucruri de dragul propriei mândrii, pentru a-și satisface propria vanitate; rostirea acestor minciuni este revărsarea firii lor corupte. Rezolvarea acestei corupții îți va curăți inima și, astfel, te va face din ce în ce mai pur și din ce în ce mai cinstit. De fapt, toți oamenii știu de ce spun minciuni: o fac de dragul imaginii lor. Și comparându-se cu ceilalți, încearcă să își întreacă limitele pentru a-și păstra demnitatea și integritatea, dar, dimpotrivă, ajung să se facă de râs, să-și piardă integritatea, să-și piardă demnitatea. Asta pentru că spui atât de multe minciuni, pentru că fiecare lucru pe care îl spui este o minciună. Niciunul nu este adevărat. Când spui o minciună, s-ar putea să nu-ți știrbești prestigiul pe loc, dar, în inima ta, te simți extrem de umilit. La fel, și conștiința ta te acuză că ești necinstit. În inima ta, te desconsideri, te disprețuiești: «Cum de-a putut fi viața mea atât de jalnică? Este chiar atât de greu să spun un lucru sincer? Trebuie să rostesc mereu aceste minciuni ca să-mi apăr reputația? De ce e viața mea atât de obositoare?» Viața nu trebuie să fie atât de obositoare, dar nu ai ales calea traiului ușor și liber; ai ales calea apărării prestigiului și a vanității – și, astfel, viața ta este foarte obositoare. Care este prestigiul pe care îl obții spunând minciuni? Este ceva gol, ceva total lipsit de valoare. Când minți, îți trădezi propria integritate și demnitate. Aceste minciuni îi costă pe oameni demnitatea lor, îi costă integritatea lor, iar acest lucru nu este plăcut lui Dumnezeu, este disprețuit de Dumnezeu. Merită? Este aceasta calea cea bună? Nu este. Asta nu înseamnă a trăi în lumină. Când nu trăiești în lumină, te simți epuizat; minți adesea și apoi trebuie să susții aceste minciuni cu mai multe minciuni. Îți storci creierii după mai multe aberații, supunându-te la mari chinuri înainte de a gândi în cele din urmă: «Nu trebuie să mai mint. Trebuie să-mi țin gura, să spun mai puțin.» Dar nu te poți abține. De ce? Nu poți lăsa deoparte prestigiul și reputația; poți doar să zici minciuni pentru a le proteja. Ți se pare că spunând minciuni le vei păstra, dar, de fapt, nu este cazul; nu numai că aceste minciuni nu ți-au păstrat integritatea și demnitatea, dar, mai important, ai pierdut șansa de a practica adevărul. Poate că ți-ai păstrat prestigiul și reputația, dar ai pierdut adevărul, ai pierdut șansa de a practica adevărul, ai pierdut șansa de a fi cineva cinstit – și acestea sunt cele mai mari pierderi dintre toate” („Doar fiind onest poți trăi o adevărată asemănare umană” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). Acest fragment m-a descris perfect. Am văzut că eram vicleană și înșelătoare. Când am vrut doar să mă odihnesc, n-am putut spune adevărul despre un lucru atât de mărunt. Nu i-am spus direct partenerei mele că trebuia să mă odihnesc și că voiam să ne vedem mai târziu, ci, în schimb, am mințit-o. Motivația mea era să-mi protejez imaginea și statutul, să protejez imaginea celorlalți despre mine. Dumnezeu urăște un astfel de comportament, dar și eu m-am simțit vinovată. Exact cum spun cuvintele Lui: „Când spui o minciună, s-ar putea să nu-ți știrbești prestigiul pe loc, dar, în inima ta, te simți extrem de umilit. La fel, și conștiința ta te acuză că ești necinstit. În inima ta, te desconsideri, te disprețuiești: «Cum de-a putut fi viața mea atât de jalnică? Este chiar atât de greu să spun un lucru sincer? Trebuie să rostesc mereu aceste minciuni ca să-mi apăr reputația? De ce e viața mea atât de obositoare?»” („Doar fiind onest poți trăi o adevărată asemănare umană” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). Chiar m-am identificat cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că spunând minciuni pentru a-mi proteja reputația era un mod epuizant de a trăi, că trebuia să mint încontinuu pentru a-mi acoperi minciuna inițială și că voi ajunge să fiu tot mai prefăcută și nesinceră. Știam că Dumnezeu urăște asta, pentru că El este sfânt și drept. Gândindu-mă în urmă la toată nesinceritatea mea, aveam conștiința încărcată după ce mințeam, regretam și plângeam înaintea lui Dumnezeu și îmi era rușine că am mințit. Dar după consumarea faptei, nu mă puteam abține să nu mai mint. A fost foarte corupt și rușinos din partea mea! Minciuna devenise natura mea. Mi-am amintit ce a spus Domnul Isus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu». Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37). „Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!” (Ioan 8:44). Era adevărat. Faptul că mințeam constant a arătat că aparțineam diavolului și o făceam doar ca să-mi apăr imaginea și reputația. Dar asta m-a lăsat fără caracter și demnitate. Foarte nesăbuit din partea mea! Dumnezeu îmi rânduia șanse să practic adevărul și să fiu o persoană sinceră, să fiu martoră și să-l rușinez pe Satana. Dar mă lăsam păcălită de șiretlicurile Satanei, devenind batjocura lui. O făceam doar pentru reputația mea și pentru a-mi ascunde corupția. Nu eram o persoană sinceră, ci înșelătoare prin natură.

Am citit și asta în cuvintele lui Dumnezeu: „S-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. În esență, Dumnezeu este onest și, astfel, puteți avea mereu încredere în cuvintele Sale; în plus, acțiunile Lui sunt fără cusur și mai presus de orice îndoială, și de aceea lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El. Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Am văzut că să fii sincer înseamnă să n-ai inimă înșelătoare, nici limbă mincinoasă și să nu-l înșeli niciodată cu nimic pe Dumnezeu, nici pe om. Mi-am dat seama că am fost foarte vicleană cu sora Li înainte, mințind mereu ca să-mi apăr imaginea și interesele. Am fost obosită și am vrut să dorm, nu să discutăm despre lucrarea bisericii, dar nu am spus ce gândeam, ci am mințit că aveam o programare, pentru că nu am vrut să mă desconsidere. Am preferat să mint ca să scap de acea întâlnire, mai degrabă decât să spun că eram obosită și trebuia să m-odihnesc. Iar când am avut întâlnirea, nu mi-a recunoscut greșeala, ci am continuat să mint, folosind un alt neadevăr ca să-l acopăr pe primul. Când liderul meu m-a întrebat despre muncă, am mințit că făcusem ceva ce, de fapt, chiar nu făcusem. Iar când trebuia să-mi fac cumpărăturile săptămânale și asta se suprapunea cu vreo adunare, mințeam că am o întâlnire. Pur și simplu, voiam să-mi protejez imaginea tot timpul. Am văzut că aveam o natură vicleană și înșelătoare. Nu puteam spune adevărul nici despre lucruri elementare. Eram profund coruptă de Satana, departe de a fi cinstită.

Am mai citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu. „Doar dacă oamenii caută să fie sinceri pot să afle cât de profund sunt corupți și dacă au sau nu vreo asemănare umană; doar când practică sinceritatea pot deveni conștienți de câte minciuni spun și de cât de profund sunt ascunse înșelătoria și necinstea lor. Doar având experiența practicării onestității, oamenii pot să ajungă treptat să cunoască adevărul corupției lor și să își recunoască natura și esența, și doar atunci pot fi constant purificate firile lor corupte. Doar în cursul purificării constante a firilor lor corupte vor putea oamenii să obțină adevărul. Experimentați aceste cuvinte fără grabă. Dumnezeu nu îi desăvârșește pe cei care sunt înșelători. Dacă inima ta nu este cinstită – dacă nu ești o persoană cinstită – atunci tu nu vei fi câștigat niciodată de Dumnezeu. La fel, nu vei câștiga niciodată adevărul și, de asemenea, vei fi incapabil să-L câștigi pe Dumnezeu. Dacă nu-L poți câștiga pe Dumnezeu și nu înțelegi adevărul, atunci ce înseamnă asta? Înseamnă că ești ostil față de Dumnezeu, că ești incompatibil cu El și că El nu este Dumnezeul tău. Și dacă Dumnezeu nu este Dumnezeul tău, atunci nu poți obține mântuirea. Dacă nu poți obține mântuirea, vei fi mereu un dușman înverșunat al lui Dumnezeu și finalul tău va fi stabilit. Așadar, dacă oamenii vor să fie mântuiți, atunci trebuie să înceapă prin a fi cinstiți. Există un semn care îi distinge pe cei care vor fi câștigați în cele din urmă de Dumnezeu. Știți care este? Este scris în Apocalipsă, în Biblie: «Iar în gura lor nu s-a găsit nicio minciună; ei sunt fără prihană» (Apocalipsa 14:5). Cine sunt «ei»? Ei sunt cei desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu, și sunt mântuiți. Cum îi descrie Dumnezeu pe acești oameni? Care sunt caracteristicile și exprimările acțiunilor lor? (Ei sunt fără prihană. Ei nu spun minciuni.) Ar trebui să înțelegeți cu toții ce înseamnă să nu spui minciuni: înseamnă să fii sincer. Ce înseamnă să fii fără prihană? Cum definește Dumnezeu pe cineva care este fără prihană? În ochii lui Dumnezeu, cine este cineva desăvârșit? (Cineva care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.) Așa e. În ochii lui Dumnezeu, este pur și simplu cineva care se teme de El și se ferește de rău. Deci, a fi desăvârșit are legătură cu a fi fără cusur, sunt același lucru? (Da.) Categoric. Așadar, ce înseamnă «fără cusur»? (Oameni desăvârșiți, care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău.) Corect. Sunt oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău, oameni care sunt capabili să urmeze calea lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni sunt fără cusur” („Șase indicatori ai progresului în viață” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). Gândindu-mă din nou la asta, m-am speriat foarte tare. Dumnezeu spune: „Dacă nu ești o persoană cinstită – atunci tu nu vei fi câștigat niciodată de Dumnezeu. La fel, nu vei câștiga niciodată adevărul și, de asemenea, vei fi incapabil să-L câștigi pe Dumnezeu.” „Dacă nu poți obține mântuirea, vei fi mereu un dușman înverșunat al lui Dumnezeu și finalul tău va fi stabilit.” Dumnezeu nu-i mântuiește pe cei înșelători. Am știut că dacă nu mă căiesc, voi sfârși eliminată de Dumnezeu. Mulțumită cuvintelor Lui, am ajuns, în sfârșit, să mă cunosc cu adevărat, am știut că minciunile vin de la diavol și că eu mințeam din cauza educației și a influenței societății. Mama mea îmi spusese tot timpul că oricât de urât ar arăta părul sau hainele cuiva, tot ar trebui să-i vorbesc frumos ca să nu-i rănesc sentimentele. Altfel, nimeni nu mă va sprijini când voi avea nevoie de ajutor. Cu acest gen de educație, n-am îndrăznit să fiu sinceră. Am muncit să păstrez o imagine bună, ca oamenii să mă placă și să mă creadă plină de compasiune. Dar, de fapt, am ajuns să fiu o persoană prefăcută și înșelătoare. Mi-a amintit de Iov 1:7 din Biblie: „Iar Iahve i-a spus Satanei: «De unde vii?» Atunci Satana I-a răspuns lui Iahve și a spus: «De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ.»” Cuvintele Satanei erau viclene și indirecte și nu era clar ce spuneau. Mințind, nu eram și eu vicleană, exact ca Satana? Mi-a fost foarte rușine văzând că am aceeași natură ca Santana. Trăiam sub puterea Satanei și nu eram eliberată de firea mea satanică. Cum aș putea fi compatibilă cu Hristos sau câștiga aprobarea lui Dumnezeu în acest fel? M-am căit înaintea lui Dumnezeu și i-am cerut să mă ierte. M-am disprețuit cu adevărat, l-am urât pe Satana și m-am simțit vinovată. Firea lui Dumnezeu e dreaptă și am știut că nu puteam continua să mint și să-L ofensez. Un alt fragment la care am reflectat a fost acesta: „Există un semn care îi distinge pe cei care vor fi câștigați în cele din urmă de Dumnezeu. Știți care este? Este scris în Apocalipsă, în Biblie: «Iar în gura lor nu s-a găsit nicio minciună; ei sunt fără prihană» (Apocalipsa 14:5). Cine sunt «ei»? Ei sunt cei desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu, și sunt mântuiți” („Șase indicatori ai progresului în viață” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). Dumnezeu îi prețuiește pe cei care sunt sinceri, iar oamenii nesinceri nu vor intra în Împărăția Lui. Chiar am vrut să nu mai mint, să devin imaculată, dar nu o puteam face singură. Trebuia să caut ajutorul lui Dumnezeu, ca să mă împiedice să cad în capcana Satanei. Uneori, e stânjenitor să spunem adevărul, dar eu am vrut să nu mai spun minciuni. Apoi, am recitit „Principiile unei persoane oneste”. „(1) Când exersați pentru a fi o persoană cinstită, este necesar vă bizuiți pe Dumnezeu. Oferiți-I inima voastră și acceptați cercetarea Sa atentă. Numai astfel puteți, de-a lungul timpului, să vă debarasați de minciunile și înșelăciunea voastră; (2) Este necesar să acceptați adevărul și să reflectați la fiecare cuvânt și faptă a voastră. Analizați originea și esența corupției care este revelată în voi și ajungeți să vă cunoașteți cu adevărat; (3) Este necesar să cercetați în ce privințe mințiți și nutriți înșelăciune. Îndrăzniți să vă analizați și să vă expuneți și să vă cereți scuze față de ceilalți și să vă revanșați. […]” (170 de principii ale practicării adevărului). Am știut că trebuia să-i cer scuze sorei Li. Am fost foarte înșelătoare, am mințit-o de două ori. Am hotărât că trebuia să-i destăinui corupția mea și motivațiile mele. Nu puteam să le ascund. Trebuia să spun adevărul și să fiu sinceră cu orice preț. După ce m-am mai rugat de multe ori, mi-am adunat curajul să mă dezvălui sorei Li. I-am povestit amănunțit cum o înșelasem și că mă căisem înaintea lui Dumnezeu. Am încetat să-mi mai acopăr minciunile, pentru că am știut că Dumnezeu mă vede și a trebuit să-i împărtășesc totul. Când am terminat, mi se luase o piatră de pe inimă și am fost mult mai relaxată.

După aceea, am început să mă rog lui Dumnezeu tot timpul, cerându-I să-mi cerceteze inima. Când am avut vreo intenție vicleană, sau dacă am fost nesinceră și înșelătoare, I-am cerut lui Dumnezeu să mă disciplineze și să mă oprească. Știam că problema mințitului nu putea fi rezolvată imediat, iar eu nu fusesem niciodată o persoană sinceră. Am vrut să caut neîncetat să devin sinceră. Dumnezeu îi iubește și binecuvântează pe cei care sunt sinceri și doar aceștia pot fi mântuiți. De atunci, ori de câte ori am realizat că aveam un gând nesincer, m-am rugat înaintea lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am întâlnit o problemă și simt că n-o pot depăși fără să mint. Te rog, luminează-mă să înțeleg adevărul și dă-mi puterea să mă lepăd de trup. Dumnezeule, vreau să practic adevărul și să fiu sinceră. Te rog, ajută-mă. Îți sunt foarte recunoscătoare!”

Odată, după o adunare, un lider m-am întrebat cum mi s-a părut. Chiar observasem că era poruncitor la adunare și mai erau alte probleme cu părtășia lui. Dar m-am temut să nu-i rănesc orgoliul cu adevărul și apoi să nu mă mai placă. N-am vrut să fiu sinceră și să-l fac să-și schimbe părerea despre mine. Așa că am spus: „A fost minunat.” Apoi, imediat ce am spus asta, m-am simțit groaznic. Mi-am dat seama că mințisem, așa că m-am rugat lui Dumnezeu și I-am cerut să mă îndrume să fiu sinceră și să spun adevărul. Apoi, am mers și am vorbit cu liderul despre problemele de la adunare și m-am simțit mult mai împăcată. Următoarea lui adunare a fost mult mai bună. Am văzut că Dumnezeu ne ascultă când ne rugăm din inimă. Am observat că, după un timp, mă schimbam puțin câte puțin. Întotdeauna mințisem înainte ca să-mi protejez imaginea și statutul. Dar când I-am dăruit inima lui Dumnezeu, cerându-I s-aibă grijă de ea, de mine și să mă supravegheze, mi-am văzut mai bine propria stare. Am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și am practicat sinceritatea. Poate că uneori îi ofensez pe oameni, dar e mai important pentru mine să fiu sinceră înaintea lui Dumnezeu.

Înainte, era un obicei să mint ca să-i fac pe oameni fericiți, să-mi protejez imaginea, dar acum mă străduiesc să fiu sinceră în orice mediu pe care mi-l rânduiește Dumnezeu. Îi mulțumesc pentru aceste experiențe și această înțelegere. Judecata cuvintelor Lui m-a ajutată să-mi văd corupția și urâțenia și să mă schimb puțin. Știu că schimbarea obiceiului de a minți este un proces și că Dumnezeu îmi rânduiește situații ca eu să experimentez. Trebuie să fiu atentă să nu spun vreo minciună care să-l dezguste pe Dumnezeu. Cel mai important e să accept judecata cuvintelor Lui, să mă rog și să mă bazez pe el, ca să scap cu adevărat de tendința de a minți. Toată slava e a lui Dumnezeu Atotputernic!