de Yaqing, China

În noiembrie 2023, în perioada în care îndeplineam la biserică îndatoriri bazate pe texte, am supravegheat formarea de competențe, dar, uneori, când era mult de lucru, o amânam, lăsând astfel nestudiate competențe care ar fi trebuit deprinse. Supraveghetorul a observat această abatere și m-a îndemnat: „Trebuie să perseverezi în organizarea ședințelor de învățare a competențelor, asta ne lipsește cel mai mult în prezent.” A și avut părtășie cu mine despre importanța studierii competențelor. Apoi supraveghetorul m-a întrebat: „Ai făcut un inventar al tuturor abaterilor și problemelor pe care ni le-au semnalat conducătorii?” Am tresărit, gândindu-mă: „Am organizat doar câteva la început, dar apoi m-am oprit. Dar dacă spun adevărul, ce va crede supraveghetorul despre mine? Va spune: «Ești responsabilă de formarea competențelor, dar nici măcar tu nu vrei să înveți!» De obicei, după ce supraveghetorul îmi spune ce să fac, sunt de acord și mă apuc de treabă cu hotărâre, dând tuturor impresia că sunt de încredere și fermă în lucrarea mea. Dar dacă spun că am uitat să organizez aceste materiale, oare asta nu-i va da supraveghetorului impresia că sunt iresponsabilă în îndatoririle mele?” Așa că am mințit: „Da.” M-am simțit puțin vinovată și nici măcar nu am îndrăznit să îmi ridic privirea spre supraveghetor. Deodată, m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „S-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. În esență, Dumnezeu este loial și, astfel, puteți avea încredere în cuvintele Sale; în plus, acțiunile Lui sunt fără cusur și mai presus de orice îndoială, și de aceea lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El. Onestitatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Mi-am dat seama că oamenii cinstiți nu amestecă adevărurile cu minciunile în cuvintele și faptele lor. Ei sunt direcți și sinceri și își pot exprima simplu și deschis gândurile față de Dumnezeu și față de ceilalți. Apoi m-am gândit la comportamentul meu. Când supraveghetorul m-a întrebat dacă organizasem abaterile și problemele din tehnicile noastre, chiar dacă abia începusem să organizez aceste lucruri și nu mă ocupasem deloc de restul, m-am temut că, dacă spun adevărul, îmi voi strica imaginea, așa că i-am zis supraveghetorului că mă ocupasem de asta. Am fost nesinceră și mincinoasă. Dumnezeu spune clar că Îi plac oamenii cinstiți și îi detestă pe cei vicleni. M-am gândit în sinea mea: „Ar trebui să mă deschid și să fiu sinceră cu supraveghetorul? Dar cum aș putea începe? Dacă vorbesc deschis, cum mă va privi supraveghetorul? Va spune că mint chiar și în legătură cu chestiuni atât de banale ca acestea? Nu, nu se poate. Nu pot să vorbesc. Dacă fac asta, voi sfârși prin a mă umili.” Mai târziu, supraveghetorul mi-a spus pe neașteptate: „Nu ai organizat problemele și abaterile? Atunci haide să ținem o ședință de studiu în echipă în după-amiaza aceasta.” După ce a spus asta, a plecat. Ca să nu dezvălui adevărul și să nu mă fac de râs, a trebuit să organizez în secret aceste lucruri în timpul pauzei de prânz, dar nu eram împăcată. M-am gândit la câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă cineva nu iubește adevărul, atunci nu-l poate pune în practică nici măcar dacă-l înțelege, fiindcă în inima lui, el nu este dispus să o facă și nu îi place adevărul. O astfel de persoană nu poate fi mântuită” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). Știam foarte bine că lui Dumnezeu îi plac oamenii cinstiți, dar eu continuam să mint și să fiu înșelătoare, așa că mă simțeam foarte abătută. M-am rugat la Dumnezeu: „Dumnezeule, vreau să fiu o persoană cinstită, să mă deschid și să fiu sinceră în fața supraveghetorului.” Așa că i-am spus adevărul supraveghetorului, și, spre surprinderea mea, acesta nu m-a mustrat. Mai târziu, am reflectat asupra mea și mi-am dat seama că deseori amestecam adevărurile cu minciunile în vorbele mele de zi cu zi. De multe ori, când supraveghetorul mă întreba despre lucrarea mea, nu mă interesasem de situația respectivă sau nu mă ocupasem încă de ea, dar mă temeam că, dacă spun adevărul, supraveghetorul mă va desconsidera, așa că mințeam și spuneam că mă ocupam de problemă sau că o făcusem deja. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai mult îmi dădeam seama ce multe minciuni spuneam!

Mai târziu, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care m-a mișcat profund. Dumnezeu spune: „În viețile lor de zi cu zi, oamenii spun adesea prostii, minciuni și lucruri care sunt ignorante, nesăbuite și defensive. Cele mai multe dintre aceste lucruri sunt spuse de dragul vanității și al mândriei, pentru a le satisface orgoliul. Astfel de minciuni le dezvăluie firile corupte. Dacă ai îndepărta aceste elemente corupte, inima ta ar fi purificată, iar tu ai deveni treptat mai pur și mai onest. De fapt, toți oamenii știu de ce mint. De dragul câștigului personal și al mândriei, sau pentru vanitate și statut, ei încearcă să concureze cu alții și să se dea drept ceea ce nu sunt. Totuși, minciunile lor sunt, în cele din urmă, dezvăluite și expuse de alții, iar ei ajung să fie umiliți și să-și piardă demnitatea și caracterul. Toate acestea sunt provocate de un număr excesiv de minciuni. Minciunile tale au devenit prea numeroase. Fiecare cuvânt pe care îl spui este întinat și nesincer și niciunul nu poate fi considerat adevărat sau onest. Chiar dacă nu simți că ești mai puțin respectat când minți, în adâncul sufletului, te simți rușinat. Conștiința te învinovățește și ai o părere proastă despre tine însuți, gândindu-te: «De ce duc o viață atât de jalnică? Oare este atât de dificil să spun adevărul? Oare trebuie să recurg la minciuni de dragul mândriei mele? De ce este viața mea atât de epuizantă?» Nu trebuie să duci o viață epuizantă. Dacă poți practica onestitatea, vei fi capabil să duci o viață relaxată, liberă și degajată. Totuși, ai ales să-ți susții mândria și vanitatea spunând minciuni. Prin urmare, ai o existență obositoare și nefericită, pe care ți-ai provocat-o singur. S-ar putea să obții un sentiment de mândrie dacă spui minciuni, dar care este sensul mândriei? Este doar un lucru lipsit de conținut și complet inutil. Să spui minciuni înseamnă să-ți vinzi caracterul și demnitatea. Asta te lasă fără demnitate și caracter; Îl nemulțumește pe Dumnezeu, iar el detestă acest lucru. Merită? Nu. Este aceasta calea corectă? Nu, nu este. Oamenii care mint frecvent trăiesc conform firilor lor satanice; trăiesc sub controlul Satanei. Ei nu trăiesc în lumină și nici în prezența lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”). Dumnezeu expune că, atunci când o persoană minte, ea se simte tulburată și inima îi este cuprinsă de neliniște și vinovăție, dar, pentru că nu își poate lăsa deoparte reputația și interesele, trăiește adesea prinsă în capcana Satanei, mințind și înșelând. Țineam prea mult la reputația și statutul meu. Când supraveghetorul m-a întrebat dacă sintetizasem și organizasem abaterile tehnice, chiar dacă era clar că nu o făcusem, m-am temut că, dacă recunoșteam, aș fi stricat impresia bună pe care o avea supraveghetorul despre mine, așa că am mințit și am spus că făcusem acest lucru. Îmi dădeam seama că mint și înșel și știam că trebuie să practic onestitatea, să mă deschid și să fiu sinceră conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dar tot nu puteam renunța la mândrie și la statutul meu și, de teamă că adevărul l-ar face pe supraveghetor să mă disprețuiască și mai mult, am ignorat vinovăția pe care o simțeam în conștiință și am continuat să ascund faptele. Mințeam în mod fățiș de dragul reputației și statutului meu, și eram conștientă de adevăr, dar nu-l practicam. Dumnezeu era cu adevărat dezgustat de comportamentul meu și îl ura!

Mai târziu, am citit încă un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Umanitatea antihriștilor este necinstită, ceea ce înseamnă că ei nu sunt deloc sinceri. Tot ceea ce spun și fac este adulterat și conține propriile lor intenții și scopuri, iar în toate acestea sunt ascunse trucurile și conspirațiile lor de nedescris și de nerostit. Prin urmare, cuvintele și acțiunile antihriștilor sunt prea contaminate și prea pline de falsitate. Oricât de mult vorbesc, este imposibil să știi care dintre cuvintele lor sunt adevărate, care sunt false, care sunt corecte și care sunt greșite. Asta se întâmplă din cauză că sunt necinstiți, iar mințile lor sunt extrem de complicate, pline de urzeli perfide și de trucuri. Nimic din ceea ce spun ei nu este direct. Ei nu spun că unu este unu, doi este doi, da este da și nu este nu. În schimb, în toate chestiunile, ei se învârt în jurul cozii și gândesc lucrurile de mai multe ori în mintea lor, cercetând consecințele, cântărind meritele și dezavantajele din fiecare unghi. Apoi, alterează ceea ce vor să spună folosind limbajul lor, astfel încât tot ceea ce spun ei sună destul de stângaci. Oamenii cinstiți nu înțeleg niciodată ce spun și sunt ușor de înșelat și de păcălit de ei, iar cine vorbește și comunică cu astfel de oameni consideră experiența ca fiind obositoare și laborioasă. Nu spun niciodată că unu este unu și doi este doi, nu spun niciodată ceea ce gândesc și nu descriu niciodată lucrurile așa cum sunt. Tot ceea ce spun ei este de nepătruns, iar scopurile și intențiile acțiunilor lor sunt foarte complicate. Dacă adevărul iese la suprafață – dacă alți oameni văd prin ei și se prind de felul în care sunt – ei inventează rapid o altă minciună pentru a ocoli subiectul. Acest tip de persoană minte adesea și, după ce minte, trebuie să spună mai multe minciuni pentru a o susține pe cea inițială. Îi înșală pe alții pentru a-și ascunde intențiile și fabrică tot felul de pretexte și scuze în sprijinul minciunilor sale, astfel încât oamenilor le este foarte greu să-și dea seama ce este adevărat și ce nu, iar oamenii nu știu când este francă cu atât mai puțin când spune o minciună. Când minte, nu roșește și nu tresare, de parcă ar spune adevărul. Nu înseamnă asta că mint în mod obișnuit?” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Anexa patru: Rezumând caracterul antihriștilor și firea-esență pe care o au (Partea întâi)”]. Dumnezeu expune că, atunci când vorbesc, antihriștii au în vedere în mod constant propriile lor intenții și scopuri, iar toate acestea ascund stratageme incalificabile. În probleme mari și mici, pentru a-și atinge propriile obiective, ei își potrivesc dinainte cuvintele în minte și spun ceea ce le va fi de folos. Acest lucru arată că, în esența lor, antihriștii sunt mincinoși inveterați. Eu mințeam adesea atât în viața mea, cât și în muncă. Când superiorul meu m-a întrebat despre lucrarea mea, deși era clar că nu o făcusem, mi-a fost teamă că, dacă spun adevărul, îmi voi afecta reputația și statutul, așa că am mințit și am spus că o făcusem. Uneori, când nu știam în detaliu cum decurge lucrarea, dacă supraveghetorul mă întreba de ea, raportam situația pe care o analizasem anterior ca și cum ar fi fost cea actuală. Chiar și când frații cu care făceam echipă sau supraveghetorul mă întrebau despre lucruri mărunte, mințeam. Trăiam potrivit firii mele înșelătoare, întorcând și răsucind lucrurile în minte înainte de a spune ceva, iar după ce mințeam, trăiam cu teama că minciunile vor fi descoperite, așa că mă gândeam imediat cum să le îndulcesc și să le acopăr. Reflectând asupra diverselor comportamente rușinoase pe care le aveam după fiecare minciună, am văzut că nu eram decât o persoană înșelătoare care nu putea trăi în lumină. Dumnezeu ne cere să fim oameni cinstiți, să vorbim și să acționăm în conformitate cu faptele. Cuvintele noastre trebuie să se alinieze cu faptele și trebuie să exprimăm ceea ce este în inimile noastre. Dar mințind și înșelând mereu, nu încercam eu să-L înșel pe Dumnezeu? Mi-am amintit că Domnul Isus a spus: „Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!” (Ioan 8:44). Ceea ce dezvăluiam eu era o fire demonică. Dumnezeu scrutează totul. Aceste minciuni ale mele puteau înșela doar temporar oamenii și, mai devreme sau mai târziu, aveau să fie date în vileag. Dacă nu mă pocăiam, până când integritatea și demnitatea mea s-ar fi spulberat de tot, aș fi devenit o mincinoasă în toată puterea cuvântului. Mi-am amintit apoi că Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor!” (Matei 18:3). Dumnezeu Atotputernic mai spune: „Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, dacă ești jalnic de murdar, atunci legea Raiului nu va tolera dorința ta de a intra în Împărăția Mea!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). Firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă, și doar aceia care au inima cinstită pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă, la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu, sunt tot o persoană care spune minciuni, voi fi cu siguranță distrusă împreună cu diavolii și satanele. Dumnezeu încă îmi dădea șansa de a mă pocăi și trebuia să practic onestitatea.

Mai târziu, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care m-a ajutat să înțeleg cum să tratez corect abaterile și problemele apărute în lucrarea mea. Dumnezeu spune: „Dacă, după ce ai făcut o greșeală, o poți trata corect și le poți permite tuturor celorlalți să vorbească despre ea, îngăduind comentariul și discernământul lor referitor la ea și poți să te destăinui în privința ei și să o diseci, care va fi părerea tuturor despre tine? Vor spune că ești o persoană cinstită, pentru că inima ta este deschisă lui Dumnezeu. Prin acțiunile și comportamentul tău, ei vor putea să îți vadă inima. Dar dacă încerci să te deghizezi și să înșeli pe toată lumea, oamenii te vor disprețui și vor spune că ești un nesăbuit și o persoană nechibzuită. Dacă nu încerci să te prefaci sau să te justifici, dacă îți poți recunoaște greșelile, toată lumea va spune că ești sincer și înțelept. Și ce te face înțelept? Toată lumea greșește. Toată lumea are defecte și lipsuri. Și, de fapt, toată lumea are aceeași fire coruptă. Nu te considera mai nobil, desăvârșit și mai bun decât ceilalți; asta înseamnă să fii complet irațional. Odată ce firile corupte ale oamenilor și esența și adevărata față a corupției lor îți sunt clare, nu vei încerca să îți acoperi propriile greșeli, nici nu le vei reproșa altor oameni greșelile lor – vei fi capabil să înfrunți ambele situații în mod corect. Abia atunci vei deveni perspicace și nu vei face lucruri nesăbuite, ceea ce te va face înțelept” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că trebuie să-mi tratez corect problemele când lucrarea mea nu este bine făcută sau când fac greșeli și că trebuie să mă deschid și să mă descopăr în fața tuturor, să accept îndrumarea și ajutorul lor. Așa face o persoană înțeleaptă. Reflectând, mi-am dat seama că, atunci când nu-mi făceam bine lucrarea și eram întrebată despre asta, îmi făceam mereu griji că, dacă spun adevărul, voi fi disprețuită. Dar, în realitate, nu se întâmpla așa. De exemplu, luna aceasta nu i-am îndrumat pe toți să învețe competențe, dar supraveghetorul nu m-a învinovățit și nu m-a disprețuit când a aflat. Dimpotrivă, a avut părtășie cu mine despre importanța deprinderii competențelor și m-a ajutat cu răbdare. Dar eu îmi făceam griji că dezvăluirea defectelor mele îi va face pe ceilalți să mă disprețuiască. Având faptele chiar în fața ochilor, am văzut că mă gândeam prea mult la asta și că eram cu adevărat înșelătoare. Toată lumea are defecte și deficiențe în îndatoririle sale, dar dacă mă tot ascundeam, tot mințeam și tot înșelam, fără să-i las pe alții să-mi vadă defectele, cu timpul, frații și surorile mele mi-ar fi descoperit minciunile și înșelăciunile, iar apoi m-ar fi dat în vileag și m-ar fi respins. În plus, probabil că unii oameni știau despre problemele mele, așa că, de fapt, nu făceam decât să mă amăgesc și să-mi îngrop capul în nisip. Trebuia să-mi înfrunt corect defectele și să fac față cu calm problemelor din munca mea. Dacă o astfel de problemă era o neglijență de moment, trebuia să o remediez rapid, iar dacă era cauzată de faptul că eram superficială în îndeplinirea îndatoririlor mele, trebuia să mă deschid, să mă descopăr în fața tuturor și să reflectez asupra mea și să mă cunosc. Așa face o persoană înțeleaptă.

Am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am ajuns să înțeleg cum să rezolv problema minciunii și a înșelăciunii. Dumnezeu spune: „Există adesea intenții la baza minciunilor oamenilor, dar unele minciuni nu au nicio intenție la bază și nici nu sunt plănuite în mod deliberat. În schimb, ele sunt spuse în mod firesc. Minciunile de acest fel sunt ușor de înlăturat; minciunile cu intenții la baza lor sunt cele greu de înlăturat. Asta fiindcă aceste intenții vin din natura omului și reprezintă șiretlicurile Satanei și sunt intenții pe care oamenii le aleg în mod voit. Dacă cineva nu iubește adevărul, va fi incapabil să se răzvrătească împotriva trupului – deci ar trebui să se roage lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să caute adevărul, pentru a rezolva problema. Dar mințitul nu poate fi complet înlăturat dintr-o dată. Se va repeta cu câte o ocazie, ba chiar cu mai multe. Aceasta este o situație normală și, atât timp cât înlături fiecare minciună pe care o spui și continui să faci acest lucru, va veni și ziua în care le vei fi înlăturat pe toate. Înlăturarea mințitului este un război prelungit: când spui o minciună, reflectează asupra ta și apoi roagă-te lui Dumnezeu. Când mai spui una, reflectează asupra ta și roagă-te din nou lui Dumnezeu. Cu cât te rogi mai mult lui Dumnezeu, cu atât mai mult îți vei urî firea coruptă și cu atât mai mult îți vei dori să practici adevărul și să-l trăiești. Astfel, vei avea puterea de a abandona minciunile. După o perioadă de astfel de experiență și practică, vei putea să vezi că minciunile tale au devenit mult mai puține, că trăiești într-o tihnă mult mai mare și că nu mai ai nevoie să minți sau să-ți acoperi minciunile. Deși poate că nu vorbești mult, zilnic, fiecare propoziție va veni din inimă și va fi adevărată, cu foarte puține minciuni. Cum te vei simți trăind așa? Nu te vei simți descătușat și eliberat? Firea ta coruptă nu te va constrânge și nu vei fi înrobit de ea și cel puțin vei începe să vezi rezultatele faptului de a fi o persoană cinstită. […] Sigur, poate că unii dintre voi, atunci când veți începe să practicați, veți fi îngroziți după ce veți rosti cuvinte cinstite și vă veți destăinui. Fața vi se va înroși, vă veți simți rușinați și vă veți teme că ceilalți vor râde de voi. Ce ar trebui să faceți atunci? Încă trebuie să vă rugați lui Dumnezeu și să-I cereți să vă dea putere. Spune: «Dumnezeule, vreau să fiu o persoană cinstită, dar mă tem că oamenii vor râde de mine atunci când spun adevărul. Te rog să mă mântuiești de robia firii mele corupte; lasă-mă să trăiesc după cuvintele Tale și să fiu descătușat și eliberat.» Când te rogi astfel, în inima ta va fi și mai multă lumină și îți vei spune: «Este bine să pun asta în practică. Astăzi, am practicat adevărul. În sfârșit, am fost și eu, o dată, o persoană cinstită.» În timp ce te rogi așa, Dumnezeu te va lumina. El va lucra în inima ta și te va mișca, permițându-ți să prețuiești cum este să fii o persoană cinstită. Acesta este modul în care adevărul trebuie pus în practică. Chiar la început, nu vei avea o cale, dar căutând adevărul, vei găsi una” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am găsit o cale de practică. Când vorbesc și vreau să fiu înșelătoare pentru a-mi proteja mândria și reputația, trebuie să mă rog imediat la Dumnezeu și să accept scrutarea Lui. Trebuie să mă răzvrătesc conștient împotriva mea și să-I cer lui Dumnezeu mustrarea și disciplina Lui. În momente în care descopăr că am mințit sau am denaturat faptele, trebuie să mă rog lui Dumnezeu, să-mi las deoparte mândria pentru a fi o persoană cinstită și să mă deschid și să mă descopăr în fața fraților și surorilor mele, ca să putem diseca intențiile mele. Mai târziu, am început să practic în mod conștient în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu. Odată, supraveghetorul mi-a cerut să implementez o sarcină și îmi tot reamintea de aceasta. Mai târziu, supraveghetorul m-a întrebat cum merge treaba și mi-am dat seama că uitasem să implementez sarcina respectivă. M-am gândit: „Dacă spun adevărul, ce va crede supraveghetorul despre mine? Nu va spune că nu se poate baza pe mine și nu sunt demnă de încredere? Sau poate ar trebui să spun pur și simplu că am implementat-o?” Când să deschid gura ca să mint, mi-am dat seama că eram pe cale să înșel din nou, așa că m-am rugat la Dumnezeu în inima mea: „Dumnezeule, supraveghetorul mă întreabă despre lucrarea mea, iar eu vreau să mint din nou. Dumnezeule, nu mai vreau să trăiesc după firea mea înșelătoare și să-mi mint frații și surorile. Sunt dispusă să mă străduiesc să fiu o persoană cinstită și Te rog să-mi dai hotărârea de a practica adevărul și de a mă răzvrăti împotriva intenției mele incorecte.” După ce m-am rugat, m-am mai liniștit și i-am spus supraveghetorului că uitasem să implementez sarcina. Supraveghetorul mi-a oferit apoi părtășie și îndrumare cu privire la problema respectivă, și mi-am dat seama că aceasta era o abatere în lucrarea mea și eram dispusă să o corectez.

Prin această experiență, am dobândit o anumită înțelegere a firii înșelătoare din spatele minciunilor și vicleniei mele și am găsit unele modalități de a-mi rezolva problema mințitului și de a fi o persoană cinstită. Slavă lui Dumnezeu!