de Mo Wuwen, China

Într-o zi, la sfârșitul anului 2022, am aflat că un conducător al bisericii, Lin Hui, Îl trădase pe Dumnezeu după ce fusese arestat, devenind o iudă. În timpul interogatoriului, poliția l-a amenințat pe Lin Hui, ca acesta să divulge informații despre finanțele bisericii și despre frați și surori. I-au spus că, dacă nu mărturisește, va ajunge la închisoare și au folosit viitorul fiicei lui ca să-l constrângă. De teamă să nu sufere în închisoare și îngrijorat că fiica lui își va rata viitorul, a devenit un complice al PCC. I-a condus pe polițiști ca să identifice o locuință unde erau păstrate cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu și chiar i-a ajutat să-i spele pe creier pe frații și pe surorile arestate. Văzând că Lin Hui fusese expus ca iudă și exclus din biserică, m-am adâncit în gânduri: „Lin Hui își îndeplinea datoria de conducător de mulți ani. Părtășia lui cu frații și cu surorile era, de obicei, destul de clară. Logic vorbind, o persoană care urmărea cu entuziasm, ca el, ar fi trebuit să aibă o oarecare statură. Cum a putut să devină o iudă după ce a fost arestat? Nici măcar Lin Hui, care urmărea în acest fel, n-a fost în stare să rămână ferm în mărturia lui. N-am fost conducătoare și nu înțeleg prea mult din adevăr; ce mă fac dacă într-o zi voi fi arestată? Dacă poliția mă va condamna sau va folosi viitorul familiei mele ca amenințare, voi putea oare să rămân fermă în mărturia mea? Dacă nu voi rămâne fermă și voi deveni o iudă, voi fi blestemată pentru totdeauna! Nu ar însemna asta că nu voi avea un viitor sau o destinație bună? Cum aș putea să fiu mântuită și să intru în Împărăție?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât deveneam mai demoralizată și îmi pierdeam motivația de a-mi face datoria. De fiecare dată când auzeam că frați și surori dintr-o biserică fuseseră arestați, eram foarte speriată, îngrijorându-mă mereu că și eu aș putea fi arestată de poliție și că într-o zi nu voi mai putea să rămân fermă. În perioada aceea, unele surori responsabile cu lucrarea de curățire erau într-o stare proastă și aveau nevoie de părtășie pentru a-și rezolva problemele. Stabilisem o dată și un loc pentru întâlnirea cu ele. Mai târziu, după ce am aflat că în acea zonă existau riscuri de securitate, nu am mai vrut să merg. „Ce mă fac dacă voi fi arestată?” Mai târziu, o soră a avut părtășie cu mine, iar în cele din urmă am mers și nu am mai amânat lucrurile.

Ulterior, am căutat cum ar trebui să înțeleg trădarea lui Lin Hui față de Dumnezeu după arestarea lui. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Omul va fi făcut complet în totalitate în Epoca Împărăției. După lucrarea de cucerire, omul va fi supus rafinării și încercărilor. Aceia care pot îndura și pot rămâne fermi în mărturia lor în timpul acestor încercări sunt aceia care vor fi, în cele din urmă, făcuți compleți; ei sunt biruitorii. În timpul acestor încercări, omului i se cere să accepte această rafinare, iar această rafinare este ultimul aspect al lucrării lui Dumnezeu. Este ultima dată când omul va fi rafinat înainte de încheierea întregii lucrări de gestionare a lui Dumnezeu, și toți aceia care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să accepte acest test final, trebuie să accepte această ultimă rafinare. Aceia care sunt copleșiți de încercări sunt fără lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, dar cei care au fost cu adevărat cuceriți și care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, neclintiți; ei sunt cei care au umanitate și care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, acești victorioși nu vor fi lipsiți de viziuni, și vor continua să pună adevărul în practică fără greș în mărturia lor. Ei sunt cei care vor scăpa, în cele din urmă, din marile încercări. Chiar dacă aceia care profită de situație încă pot trăi astăzi pe spinarea altora, nimeni nu va putea scăpa de încercarea finală și nimeni nu va putea să fugă de testul de pe urmă. Pentru aceia care reușesc, o astfel de încercare reprezintă o rafinare extraordinară; dar pentru aceia care pescuiesc în ape tulburi reprezintă lucrarea eliminării absolute. Indiferent de modul în care sunt încercați, loialitatea celor care Îl au pe Dumnezeu în inima lor rămâne neschimbată; dar cei care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor, când lucrarea lui Dumnezeu nu le aduce avantaj trupului, își schimbă părerea despre Dumnezeu și chiar se îndepărtează de Dumnezeu. Astfel sunt aceia care nu vor rămâne pe loc la sfârșit, cei care caută numai binecuvântările lui Dumnezeu și nu sunt dornici să se sacrifice pentru Dumnezeu și să se dedice Lui. Acest fel de oameni infami va fi eliminat cu totul atunci când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, și ei sunt nevrednici de orice compasiune. Cei fără umanitate sunt incapabili să Îl iubească pe Dumnezeu cu adevărat. Atunci când mediul este sigur și protejat sau e vreun profit de tras, ei ascultă întru totul de Dumnezeu dar, atunci când ceea ce doresc este compromis sau este respins, ei se revoltă imediat. Chiar și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma din persoane zâmbitoare, «bune la suflet», în ucigași urâți și feroce, care își tratează binefăcătorul de ieri ca pe inamicul lor de moarte, fără niciun motiv. Dacă acești demoni nu sunt alungați, acești demoni care ar ucide fără să clipească, nu vor deveni ei un pericol ascuns? Lucrarea de salvare a omului nu se obține ca urmare a finalizării lucrării de cucerire. Deși lucrarea de cucerire s-a terminat, lucrarea de purificare a omului nu s-a încheiat; această lucrare va fi încheiată atunci când omul va fi fost purificat în totalitate, atunci când cei care se supun cu adevărat lui Dumnezeu vor fi fost făcuți compleți, și atunci când cei prefăcuți care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor vor fi fost îndepărtați. Aceia care nu Îl mulțumesc pe Dumnezeu în etapa finală a lucrării Sale vor fi eliminați cu desăvârșire, iar cei care sunt eliminați aparțin diavolilor. Pentru că sunt nevrednici să Îl mulțumească pe Dumnezeu, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și chiar dacă acești oameni Îl urmează pe Dumnezeu astăzi, acest lucru nu dovedește că ei sunt cei care vor rămâne în cele din urmă. În cuvintele «cei care Îl urmează pe Dumnezeu până la sfârșit vor primi mântuirea», sensul lui «urmează» este de a sta neclintit în mijlocul încercărilor. Astăzi, mulți cred că este ușor să Îl urmezi pe Dumnezeu, dar atunci când lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, tu vei cunoaște adevăratul sens al cuvântului «urmează». Doar pentru că tu ești încă vrednic să Îl urmezi pe Dumnezeu astăzi, după ce ai fost cucerit, nu înseamnă că ești unul dintre aceia care vor fi desăvârșiți. Aceia care nu sunt vrednici să suporte încercările, care nu sunt vrednici de a ieși victorioși din încercări, vor fi, în cele din urmă, nevrednici să rămână neclintiți și, astfel, vor fi nevrednici să Îl urmeze pe Dumnezeu până la sfârșit. Aceia care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu sunt vrednici să îndure încercarea lucrării lor, în vreme ce aceia care nu Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu nu sunt vrednici să îndure nicio încercare a lui Dumnezeu. Ei vor fi îndepărtați mai devreme sau mai târziu, în vreme ce biruitorii vor rămâne în Împărăție. Dacă omul caută sau nu cu adevărat pe Dumnezeu este stabilit de încercarea lucrării sale, adică de încercările lui Dumnezeu, și nu are nimic de a face cu hotărârea omului însuși. Dumnezeu nu respinge nicio persoană cu ușurință; tot ceea ce El face poate convinge omul pe deplin. El nu face nimic invizibil omului și nicio lucrare care nu îl poate convinge pe om. Dacă credința omului este adevărată sau nu se demonstrează prin fapte și nu poate fi hotărât de om. Faptul că «grâul nu poate fi transformat în neghină și că neghina nu poate fi transformată în grâu» este de netăgăduit. Toți aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, în împărăție, iar Dumnezeu nu se va purta urât cu nimeni care Îl iubește cu adevărat” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”). Reflectând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu face lucrarea de sortare a tuturor după felul lor. Neghina și grâul, robii buni și cei răi, oile și caprele, toți pot fi dezvăluiți doar prin încercări și necazuri. Există un sens în faptul că Dumnezeu îngăduie să se abată asupra noastră persecuții și necazuri. Pentru cei care cred cu sinceritate în Dumnezeu, este o lucrare de desăvârșire; pentru cei care caută binecuvântări prin oportunism și tratează lucrurile cu superficialitate, aceasta este o dezvăluire și o eliminare. Cei care Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu nu-L vor tăgădui sau trăda indiferent ce fel de persecuții sau de necazuri întâmpină și pot să caute adevărul și să rămână fermi în mărturia lor. Dar cei care nu-L urmează cu sinceritate pe Dumnezeu, chiar dacă pentru o vreme pot să abandoneze și să se consume în mod superficial, prefăcându-se că sunt credincioși în casa lui Dumnezeu, odată ce mediul pe care Dumnezeu îl rânduiește devine nefavorabil trupului lor și dorința lor de binecuvântări este spulberată, ei pot să-L tăgăduiască și să-L trădeze imediat pe Dumnezeu. Cei care, în mijlocul încercărilor, pot să practice adevărul și să rămână fermi în mărturia lor sunt cei pe care Dumnezeu dorește să-i mântuiască și să-i desăvârșească. Cei care nu pot rămâne fermi în mărturia lor sunt neghina care este dezvăluită. Lucrarea lui Dumnezeu este atât de înțeleaptă! M-am gândit la fratele din filmul bisericii „Amintiri din tinerețea mea”, care avea doar 20 de ani. Din cauza credinței în Dumnezeu, a fost arestat și persecutat de către PCC. Pentru a-l forța să-L tăgăduiască și să-L trădeze pe Dumnezeu, polițiștii au turnat cu cruzime căni cu apă clocotită peste trupul lui. Dar fratele era convins că aceasta era adevărata cale și nu L-a tăgăduit pe Dumnezeu, nici nu L-a trădat, chiar dacă a îndurat tot felul de torturi. Mai există și filmul „Focul rafinorului”, în care poliția a dezbrăcat-o complet, fără rușine, pe sora respectivă și i-a aplicat șocuri electrice pentru a o tortura, ca să o forțeze să-L trădeze pe Dumnezeu. Sora a îndurat umiliri și suferințe imense. În durerea ei, s-a rugat lui Dumnezeu, jurând că mai bine moare decât să se supună Satanei, fără să-L tăgăduiască pe Dumnezeu, fără să-L trădeze, aducând o mărturie frumoasă și răsunătoare și făcându-l pe Satana de rușine. Am văzut că frații și surorile care cred cu adevărat în Dumnezeu nu-L vor tăgădui și nu-L vor trăda, oricât de multe pericole sau necazuri ar întâmpina. Dar Lin Hui, care fusese multă vreme conducător de biserică, se transformase într-o iudă și vânduse interesele bisericii după ce fusese arestat, devenind complice și slujitor al marelui balaur roșu pentru a evita tortura nemiloasă, pentru a-i asigura viitorul fiicei sale și pentru a încerca să-și salveze propria piele. Crezuse în Dumnezeu mulți ani și avea adesea multă părtășie cu frații și cu surorile, dar nu credea că soarta oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu. Când a venit momentul critic, a fost în stare să-L tăgăduiască și să-L trădeze pe Dumnezeu. Atunci, nu erau oare toate părtășiile pe care le-a oferit altora doar cuvinte și doctrine? Faptele au dezvăluit că el nu avea deloc adevărul-realitate. Era doar un neîncrezător care se strecurase în casa lui Dumnezeu, sperând în zadar să câștige binecuvântări prin oportunism. În trecut, mă uitasem doar la comportamentul lui exterior. Pentru că fusese conducător și putea vorbi cu elocvență, crezusem că avea adevărul-realitate. Datorită dezvăluirii lui Dumnezeu, am căpătat mai mult discernământ. În același timp, mi-am văzut și adevărata statură. De multe ori, când nu mă aflasem în situații periculoase, chiar crezusem că am o oarecare credință, dar când aflasem că un om fusese torturat și Îl trădase pe Dumnezeu, trăisem cu frică și timorare. Nu căutasem adevărul ca să trag învățăminte și nici nu mă gândisem cum să-mi asum datoria. Am văzut că nu aveam niciun pic de adevăr-realitate. Acum, e momentul ca Dumnezeu să testeze lucrarea oamenilor. Trebuie să mă înzestrez cu mai mult adevăr, ca să pot rămâne fermă în încercări și necazuri.

Mai târziu, am reflectat și asupra cauzei principale a negativității mele. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Așadar, știți ce lucruri se află în profunzimile inimilor oamenilor? (Credința în Dumnezeu pentru a obține binecuvântări; asta este ceva ce se află în inimile oamenilor.) Așa este, oamenii cred în Dumnezeu pentru a fi binecuvântați, răsplătiți, încoronați. Nu există acest lucru în inima fiecăruia? Este cert că există. Deși oamenii nu vorbesc deseori despre asta, ba chiar își ascund motivul și dorința de a obține binecuvântări, această dorință și acest motiv din adâncul inimilor oamenilor au fost întotdeauna de nezdruncinat. Indiferent câtă teorie spirituală înțeleg oamenii, ce cunoștințe experiențiale au, ce datorie pot să îndeplinească, câtă suferință îndură sau cât de mare e prețul pe care-l plătesc, ei nu renunță niciodată la motivația pentru binecuvântări adânc ascunsă în inimile lor și întotdeauna trudesc în tăcere în folosul ei. Nu este acesta lucrul cel mai adânc îngropat în inimile oamenilor? Fără această motivație de a primi binecuvântări, cum te-ai simți? Cu ce atitudine ți-ai îndeplini datoria și L-ai urma pe Dumnezeu? Ce ar deveni oamenii dacă s-ar descotorosi de această motivație de a primi binecuvântări care este ascunsă în inimile lor? E posibil ca mulți oameni să devină negativi, în vreme ce unii ar deveni demotivați în îndatoririle lor. Și-ar pierde interesul în credința lor în Dumnezeu, de parcă sufletul lor ar fi dispărut. Ar părea că le-a fost smulsă inima. De aceea spun că motivația pentru binecuvântări este ceva ascuns adânc în inimile oamenilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”). Privindu-mă în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am dat seama în cele din urmă că negativitatea și lipsa mea de motivație erau cauzate în principal de intenția mea de a obține binecuvântări. În trecut, când mediul era confortabil, eram entuziastă în ceea ce urmăream și îmi făceam activ datoria. Dar privind în urmă, motivația mea venea în principal din gândul că doar făcându-mi bine datoria aș putea avea un viitor și o destinație bune. Acum, văzând că Lin Hui a devenit o iudă și că L-a trădat pe Dumnezeu, m-am îngrijorat că, dacă aș fi arestată, aș fi ca Lin Hui și nu aș putea rămâne fermă în mărturia mea, iar atunci nu aș avea un final bun sau o destinație bună, așa că am început să mă retrag. Chiar și atunci când îmi făceam datoria, doar acționam mecanic, iar dacă apărea vreun pericol, mă întorceam repede acasă să mă ascund, fără să-mi pese cât de bine îmi făceam datoria, atât timp cât eram în siguranță. Credința mea în Dumnezeu era doar pentru a obține binecuvântări și o destinație bună și nu voiam să mă confrunt cu niciun pericol sau necaz. Nu căutam adevărul pentru a trage învățăminte în situațiile pe care Dumnezeu le rânduia. Ce diferență era între credința mea în Dumnezeu și cea a neîncrezătorilor care se amestecă în casa lui Dumnezeu și nu urmăresc adevărul, sperând în zadar la binecuvântări? Dacă nu căutam adevărul pentru a corecta această stare, eram sigură că mă voi prăbuși când se vor abate încercările asupra mea. De data asta, Dumnezeu m-a dezvăluit printr-o astfel de situație, iar aceasta a fost mântuirea Lui pentru mine. I-am mulțumit din inimă lui Dumnezeu.

Mai târziu, am reflectat și la următoarele: de ce am avut o reacție atât de puternică atunci când am văzut că un conducător fusese arestat și devenise o iudă? Credeam că toți conducătorii sunt oameni care aveau o înțelegere destul de bună a adevărului și care posedau realitate și că, dacă ar fi arestați, ar trebui să poată rămâne fermi în mărturia lor. Dar se aliniau opiniile mele la adevăr? În timp ce căutam, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Când cineva este ales de către frați și surori să fie conducător sau este promovat de casa lui Dumnezeu să facă o anumită parte a lucrării sau să îndeplinească o anumită datorie, acest lucru nu înseamnă că are un statut sau o poziție specială sau că adevărurile pe care le înțelege sunt mai profunde și mai numeroase decât cele înțelese de alți oameni – cu atât mai puțin că această persoană este capabilă să se supună lui Dumnezeu și nu-L va trăda. Cu siguranță, nici nu înseamnă că Îl cunoaște pe Dumnezeu și că este cineva care se teme de El. De fapt, nu a atins nimic din toate acestea. Promovarea și cultivarea nu sunt decât promovare și cultivare în sensul direct și nu echivalează cu faptul că persoana respectivă a fost predestinată și aprobată de Dumnezeu. Promovarea și cultivarea sa înseamnă pur și simplu că a fost promovată și așteaptă cultivarea. Iar rezultatul final al acestei cultivări depinde de faptul dacă această persoană urmărește adevărul și dacă este capabilă să aleagă calea urmăririi adevărului” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”]. „A lua cuvintele lui Dumnezeu și a fi capabil să le explici fără jenă nu înseamnă că ești în posesia realității; lucrurile nu sunt atât de simple pe cât îți imaginezi. A fi sau a nu fi în posesia realității nu se bazează pe ceea ce spui; mai degrabă, se bazează pe ceea ce trăiești. Doar când cuvintele lui Dumnezeu devin viața și exprimarea ta firească se poate spune că ai realitatea, și doar atunci se poate considera că ai dobândit adevărata înțelegere și statura reală. Trebuie să fii capabil să reziști examinării lungi perioade de timp și trebuie să poți trăi asemănarea pe care o cere Dumnezeu. Aceasta nu trebuie să fie o simplă imagine, ci să se reverse natural din tine. Numai atunci vei avea cu adevărat realitatea și numai atunci vei fi obținut viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să ai realitatea”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că în casa lui Dumnezeu se promovează și se cultivă oameni în funcție de nevoile lucrării bisericii. Unii oameni care au calibrul și condițiile necesare pentru a fi conducători sau lucrători sunt aleși în aceste funcții sau sunt promovați pentru a face o anumită lucrare. Aceasta este pentru a le oferi oportunități de a se instrui. Totuși, aceasta nu înseamnă că ei dețin adevăruri-realități și nici că statura lor este mai mare decât cea a celorlalți frați și surori. Doar că îndatoririle și funcțiile pe care le îndeplinesc sunt diferite. Privindu-mă prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am dat seama că perspectiva mea asupra conducătorilor și a lucrătorilor era greșită. De exemplu, când am văzut că Lin Hui a fost arestat, m-am gândit că, deoarece era conducător și părtășia lui era destul de clară, cu siguranță urmărea adevărul și avea realități și că, dacă ar fi arestat, ar trebui să poată rămâne ferm în mărturia lui. Când l-am văzut devenind o veritabilă iudă, nu am putut să înțeleg. Îmi făceam griji chiar și că, fiindcă nu fusesem conducătoare sau lucrătoare, nu aș putea rămâne fermă dacă aș fi arestată. Acum am înțeles că dacă o persoană deține sau nu adevăruri-realități nu este dictat de datoria pe care a făcut-o sau de câtă doctrină poate rosti, ci, în principal, de faptul dacă poate pune în practică adevărul atunci când se confruntă cu diverse chestiuni. M-am gândit la o soră vârstnică din biserică, responsabilă cu păstrarea în siguranță a jertfelor. Când o iudă a condus poliția la casa ei pentru percheziție, iar polițiștii au amenințat-o și au încercat să o determine să predea jertfele, sora nu s-a temut de forțele rele ale Satanei și și-a riscat viața pentru a proteja jertfele, bizuindu-se pe Dumnezeu pentru a răspunde cu înțelepciune poliției, și, după ce polițiștii au plecat, a mutat prompt jertfele într-un loc sigur. În ochii oamenilor, sora în vârstă nu fusese conducătoare și nu putea să aibă părtășie sau să țină predici, dar, atunci când s-a confruntat cu diverse situații, a putut să-și neglijeze propria siguranță pentru a proteja jertfele și a apăra interesele casei lui Dumnezeu. O astfel de persoană a adus mărturie.

Un motiv pentru eșecul lui Lin Hui a fost frica lui de suferință în închisoare. Un alt motiv a fost că, atunci când marele balaur roșu a folosit viitorul fiicei sale ca să-l amenințe, el nu credea că soarta oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu. Gândindu-mă la propria stare asemănătoare, am căutat cuvintele lui Dumnezeu referitoare la acest fel de stare. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți: chiar dacă omul întotdeauna se agită și își ocupă timpul cu lucruri în beneficiul propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, te-ai mai numi ființă creată? […] Destinația omului este în mâinile Creatorului, deci cum ar putea omul să se controleze pe sine însuși?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Reflectând la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Dumnezeu este Creatorul, că omul este o ființă creată și că soarta oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu. Felul cum este soarta unei persoane a fost de mult poruncit și rânduit de Dumnezeu. Chiar dacă oamenii își fac planuri și complotează pentru sine, ei nu își pot controla soarta. Îngrijorarea mea că forțele de poliție ale PCC-ului ar folosi viitorul familiei mele pntru a mă amenința provenea în principal din lipsa unei înțelegeri adevărate a suveranității lui Dumnezeu. Am ajuns să înțeleg că, dacă într-adevăr voi fi arestată și închisă într-o zi, dacă familia mea va fi implicată sau nu este în mâinile lui Dumnezeu. Sunt o ființă creată și nu-mi pot controla nici măcar propria soartă, dar îmi făceam griji în legătură cu viitorul familiei mele. Câtă nesăbuire din partea mea! Chiar și fără să fiu arestată efectiv, îmi făceam griji să nu fiu dezvăluită ca o iudă, așa că am încercat să-mi salvez pielea ascunzându-mă acasă, nefăcându-mi nici măcar îndatoririle care-mi reveneau și fiind complet lipsită de loialitate față de datoria mea. La suprafață, nu-L trădasem pe Dumnezeu în mod direct, așa cum făcuse Lin Hui, ca o iudă, dar, nefăcându-mi bine datoria, oare nu cumva căzusem în cursa Satanei și-mi pierdusem mărturia? Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Lin Hui a fost dezvăluit drept iudă. Am dezvăluit multe opinii incorecte și am fost timorată și temătoare, dar prin această dezvăluire, mi-am văzut în mod clar adevărata statură și văd exact cât de puțină credință am. O, Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi să rămân fermă în mărturia mea în îndeplinirea viitoare a datoriei.” După aceea, m-am gândit la surorile responsabile cu lucrarea de curățire, care erau într-o stare proastă, și la faptul că mai erau încă lucrări care trebuiau discutate cu ele. Așadar, am stabilit o oră pentru a mă întâlni cu ele, iar adunarea noastră a dat unele rezultate.

De data aceasta, dezvăluirea unei iude mi-a permis să-mi recunosc adevărata statură și să văd cât de puternică era dorința mea de binecuvântări. De asemenea, am dobândit o oarecare înțelegere a firii mele satanice egoiste și detestabile. În același timp, m-a făcut și să văd mai clar că a crede în Dumnezeu pentru a dobândi adevărul într-o țară condusă de PCC nu este un lucru ușor. Chiar trebuie să-ți riști viața! Deși statura mea este încă mică, sunt dispusă să mă supun și să experimentez cuvintele lui Dumnezeu și să lucrez într-un astfel de mediu. Slavă lui Dumnezeu!