Cum mi-am înlăturat emoțiile pline de ură
Li Xin a fost partenera mea în supravegherea lucrării textuale, dar, ulterior, a fost înlocuită, întrucât nu era capabilă să facă lucrare reală. Nu putea să accepte faptul că fusese înlocuită și continua să lupte pentru statut și să concureze cu mine. Mi-am dat seama că Li Xin avea o atitudine proastă față de mine; mă ignora atunci când vorbeam cu ea și nu era proactivă cu privire la discuțiile despre lucrare, ceea ce a dus la întârzieri în progresul unor proiecte. De asemenea, lua în derâdere carențele din lucrarea mea, se lăuda la mine cu felul în care obișnuia să lucreze și îmi scotea în evidență corupția cu remarci denigratoare. Mă simțeam puțin constrânsă și credeam mereu că eram prea preocupată de imagine. Credeam că eram o lucrătoare mai puțin competentă decât ea și că nu eram potrivită pentru a fi lider de grup. Am devenit puțin negativă și chiar m-am gândit să demisionez și să o las pe Li Xin să preia conducerea. Mai târziu, doar cu părtășia și ajutorul conducătoarei mele, starea mea s-a îmbunătățit puțin, dar tot mă simțeam constrânsă atunci când lucram cu Li Xin. Ulterior, când conducătoarea mea a aflat că Li Xin putea fi încăpățânată, se lupta deseori pentru statut și îi ataca și îi excludea pe ceilalți, ea i-a disecat și i-a expus problemele. La început, am fost capabilă să o tratez pe Li Xin într-o manieră corectă și, totodată, am ajutat-o și am îndrumat-o cu iubire să reflecteze asupra problemelor ei, dar ulterior, când am văzut ce a scris în reflecția ei, mi-am pierdut complet calmul. A scris că nu numai că mă ataca și mă excludea în mod fățiș, ci și că mă critica în fața altor membri și a conducătoarei, pe la spatele meu. Eram foarte neliniștită și supărată și mă întrebam cum putea să mă trateze în acest fel. Nu-mi distrugea ea reputația pe la spatele meu? Mi s-a părut inacceptabil să mă trateze în acel mod după ce eu avusesem părtășie și o ajutasem cu iubire atunci când se simțea negativă și slabă. Mă gândeam cât de nesăbuită am fost să fiu îngăduitoare și răbdătoare cu ea și să reflectez doar asupra mea și am început să simt puțină ură față de Li Xin. De ce îi iertam mereu pe ceilalți? Nu mă făcea asta să par o fraieră inutilă? De această dată, nu o puteam ierta atât de ușor, trebuia să-i arăt că puteam fi dură și că nu era de glumit cu mine.
În acele două zile, m-am simțit deosebit de deprimată și am devenit cuprinsă de sentimente de furie și ură. Uneori, când Li Xin încerca să discute cu mine despre lucrare, voiam să conversez cu ea normal, ca înainte, dar apoi toate amintirile celor întâmplate îmi inundau mintea și eram cuprinsă de o convingere arzătoare: „Nu pot face compromisuri cu ea atât de ușor, trebuie să fiu dură. «Toți îl pun la treabă pe cel supus.» Nu pot să par prea amabilă și drăguță cu ea. M-a tratat foarte prost, așa că de ce nu pot să o fac să simtă puțină durere?” După aceea, când Li Xin îmi vorbea, îi răspundeam normal, dar adoptam o figură rece și eram puțin tăioasă și, totodată, evitam contactul vizual. În acea perioadă, mă simțeam teribil de neliniștită și voiam doar să fiu singură, în pace și liniște. Încercam să nu mă gândesc la asta, dar pur și simplu nu-mi puteam scoate acele gânduri din minte. Ulterior, mi-am înăbușit acele emoții negative și am putut să discut normal cu Li Xin despre lucrare, dar simțeam mereu nevoia să-mi descarc frustrarea, furia și ura pe ea. Eram destul de îndurerată și supărată și nu știam cum să-mi îndrept starea. Tot ce puteam face era să-I spun lui Dumnezeu gândurile mele cele mai profunde, rugându-mă Lui în repetate rânduri: „O, Dumnezeule, după ce mi-a făcut Li Xin, mă simt atât de furioasă! Simt o oarecare ură față de ea și chiar îmi doresc să caut răzbunare. O, Dumnezeule, nu vreau să trăiesc după firea mea coruptă și vreau să interacționez normal cu Li Xin, dar, pur și simplu, nu pot s-o fac, statura mea este prea mică. Te rog să mă ajuți și să mă îndrumi.”
Ulterior, am văzut acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă cineva te-a rănit înainte și tu îl tratezi în același mod, e asta în concordanță cu adevărurile-principii? Dacă, fiindcă te-a rănit, te-a rănit foarte rău, tu încerci prin orice mijloace să-ți iei revanșa împotriva lui și să-l pedepsești, după părerea celor non-credincioși, lucrul acesta e corect și rezonabil și nu e nimic de criticat; dar ce fel de demers e acesta? Aceasta e impulsivitate. Te-a rănit, demers care este dezvăluirea unei naturi corupte, satanice – dar dacă îți iei revanșa împotriva lui, nu e demersul tău la fel ca al lui? Mentalitatea, punctul de pornire și originea din spatele revanșei tale sunt aceleași ca ale lui; nu e nicio diferență. Așadar, caracterul acțiunilor tale este în mod sigur impulsiv, spontan și satanic. Dat fiind că este satanic și impulsiv, nu ar trebui să schimbi acest demers al tău? Ar trebui oare ca originea, intențiile și motivațiile din spatele acțiunilor tale să se schimbe? (Da.) Cum le schimbi? Dacă ceea ce ți se întâmplă este ceva minor, deși te face să te simți inconfortabil, atunci când nu-ți afectează interesele, nu te rănește rău, nu te face să urăști acel lucru și nu te face să-ți riști viața ca să-ți iei revanșa, atunci poți renunța la ura ta fără să te bazezi pe impulsivitate; în schimb, poți să te bazezi pe raționalitatea și umanitatea ta pentru a gestiona corect și calm această chestiune. Poți să-i explici sincer și deschis chestiunea aceasta interlocutorului tău și îți poți înlătura ura. Însă dacă ura aceasta e prea adâncă, astfel încât ajungi în punctul de a-ți dori revanșa și de-a simți o ură amarnică, atunci mai poți manifesta răbdare? Atunci când ești capabil să nu te bazezi pe impulsivitate și poți să spui calm: «Trebuie să fiu rațional. Trebuie să trăiesc conform conștiinței și rațiunii mele și conform adevărurilor-principii. Nu se poate să răspund la rău cu rău, trebuie să rămân ferm în mărturia mea și să-l fac de rușine pe Satana» – nu e aceasta o stare diferită? (Ba da.) Ce fel de stări ați avut în trecut? Dacă altcineva fură ceva ce e al tău sau mănâncă ceva ce e al tău, asta nu ajunge la vreo ură mare, adâncă, deci nu vei considera necesar să mergi să te cerți cu el până te faci roșu la față din cauza acestei probleme – e sub demnitatea ta și nu merită. În acest tip de situație poți gestiona problema în mod rațional. Oare a fi capabil să gestionezi problema în mod rațional echivalează cu a practica adevărul? Echivalează cu a avea adevărul-realitate în această problemă? Categoric nu. Raționalitatea și practicarea adevărului sunt două lucruri distincte. Dacă te confrunți cu ceva care te înfurie în mod deosebit, dar ești capabil să te ocupi de lucrul respectiv în mod rațional și calm, fără a dezvălui impulsivitate sau corupție, asta necesită să înțelegi adevărurile-principii și să te bazezi pe înțelepciune pentru a te ocupa de acel lucru. Într-o astfel de situație, dacă nu te rogi lui Dumnezeu sau nu cauți adevărul, în tine va apărea cu ușurință impulsivitatea – violența, chiar. Dacă nu cauți adevărul, adoptând numai metode omenești și tratând problema după preferințele tale, atunci nu o poți rezolva predicând puțină doctrină ori așezându-te și deschizându-ți inima. Nu e atât de simplu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înlăturarea firii corupte poate produce o transformare adevărată”). Pe măsură ce cugetam la cuvintele lui Dumnezeu, am început să mă simt destul de vinovată. Întrucât credeam că Li Xin mi-a afectat reputația criticându-mă în fața altora, voiam să mă răzbun pe ea și să-i fac viața grea. În ce fel erau acțiunile mele diferite de ale ei? Nu cumva îmi lăsam emoțiile și firea coruptă să-mi dicteze acțiunile? Oare nu Satana era în spatele tuturor acestor lucruri? Eu nu practicam adevărul! Mă considerasem mereu destul de bună și înțelegătoare și, de obicei, nu eram meschină sau calculată cu oamenii. Doar după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu mi-am dat seama că aceasta nu era adevărata mea statură. Nu eram meschină doar în ceea ce privește chestiunile în care nu aveam niciun interes. Nu mi se părea necesar să mă implic prea mult în chestiuni triviale și lipsite de importanță. Dacă eram prea meschină, păream nedemnă și îngustă la minte. Eram capabilă să gestionez aceste probleme în mod rațional și păream mărinimoasă și iertătoare. La început, când Li Xin a avut o atitudine proastă față de mine, am putut s-o tratez cum se cuvine și să-i înțeleg situația. Mi se părea că era normal ca ea să dezvăluie corupție și-mi imaginam că eram destul de iertătoare. Dar când am aflat că ea mă critica în fața altor membri de echipă și a conducătoarei, am luat-o ca pe un mare afront asupra demnității mele; pur și simplu nu am mai putut suporta și am devenit cuprinsă de furie și ură. Am văzut că nu eram cu adevărat răbdătoare și tolerantă. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Dacă te confrunți cu ceva care te înfurie în mod deosebit, dar ești capabil să te ocupi de lucrul respectiv în mod rațional și calm, fără a dezvălui impulsivitate sau corupție, asta necesită să înțelegi adevărurile-principii și să te bazezi pe înțelepciune pentru a te ocupa de acel lucru” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înlăturarea firii corupte poate produce o transformare adevărată”). M-am gândit în sinea mea: „Ce adevăruri trebuie să înțeleg pentru a scăpa de aceste emoții pline de ură?”
În căutarea mea, am dat peste acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Atacul și revanșa sunt un tip de acțiune și de revelare care provin dintr-o natură satanică rea. Sunt și un fel de fire coruptă. Oamenii gândesc astfel: «Dacă nu ești amabil cu mine, atunci îți voi face rău! Dacă nu mă tratezi cu demnitate, de ce te-aș trata eu cu demnitate?» Ce fel de gândire este aceasta? Nu este o gândire revanșardă? În opinia unei persoane obișnuite, nu este validă această perspectivă? Nu stă în picioare? «Nu voi ataca decât dacă sunt atacat; dacă sunt atacat, cu siguranță, voi contraataca» și «Ți-o plătesc cu aceeași monedă» – non-credincioșii spun deseori astfel de lucruri; printre ei, acestea sunt raționamente logice și totalmente în conformitate cu noțiunile umane. Totuși, cum ar trebui să vadă aceste cuvinte cei care cred în Dumnezeu și caută adevărul? Sunt corecte aceste idei? (Nu.) De ce nu sunt corecte? Cum ar trebui să fie discernute? De unde provin aceste lucruri? (De la Satana.) Provin de la Satana, fără nicio îndoială. Din care firi ale Satanei provin ele? Acestea provin din natura răuvoitoare a Satanei; ele conțin venin și adevărata față a Satanei, în toată răutatea și urâțenia sa. Conțin acest tip de natură-esență. Care este caracterul perspectivelor, gândurilor, dezvăluirilor, vorbirii și chiar al acțiunilor care conțin acel tip de natură-esență? Fără nicio îndoială, este firea coruptă a omului – este firea Satanei. Sunt aceste lucruri satanice în conformitate cu ale lui Dumnezeu cuvinte? Sunt ele în concordanță cu adevărul? Au vreun fundament în cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Sunt acestea acțiunile pe care ar trebui să le facă adepții lui Dumnezeu și gândurile și punctele de vedere pe care ar trebui să le aibă? Sunt gândurile și demersurile acestea în concordanță cu adevărul? (Nu.) Având în vedere că aceste lucruri nu sunt în concordanță cu adevărul, oare sunt ele în concordanță cu rațiunea și conștiința umanității normale? (Nu.) Acum puteți vedea limpede că aceste lucruri nu sunt în concordanță cu adevărul sau cu umanitatea normală. Înainte ați crezut că aceste gânduri și demersuri erau adecvate, demne de prezentat și aveau justificare? (Da.) Aceste gânduri și teorii satanice ocupă o poziție dominantă în inimile oamenilor, călăuzindu-le gândurile, punctele de vedere, purtarea și demersurile, precum și diferitele stări; deci pot oamenii să înțeleagă adevărul? Categoric nu. Dimpotrivă – nu practică, oare, oamenii lucrurile pe care le consideră corecte și nu le rămân fideli acestora, ca și cum ele ar fi adevărul? Dacă lucrurile acestea sunt adevărul, de ce respectarea lor nu-ți rezolvă problemele practice? De ce respectarea lor nu produce o schimbare adevărată în tine, în ciuda faptului că tu crezi în Dumnezeu de ani de zile? De ce ești incapabil să folosești cuvintele lui Dumnezeu pentru a discerne aceste filosofii care vin de la Satana? Le ești încă fidel acestor filosofii satanice ca și cum ele ar fi adevărul? Dacă realmente ai discernământ, atunci nu ai găsit sursa problemelor? Căci lucrurile cărora le erai fidel nu au fost niciodată adevărul, ci absurdități și filosofii satanice – aici e problema. Toți ar trebui să urmați această cale pentru a vă examina și cerceta amănunțit pe voi înșivă; uitați-vă care lucruri din voi sunt cele despre care credeți că au justificare, că sunt în concordanță cu bunul-simț și cu înțelepciunea lumească, pe care credeți că le puteți oferi – gândurile, punctele de vedere, demersurile și fundamentele incorecte pe care deja le-ați tratat în inima voastră ca fiind adevărul, care voi nu considerați că sunt firi corupte” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înlăturarea firii corupte poate produce o transformare adevărată”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că dezvăluiam o fire vicioasă și rea. Mă gândeam că Li Xin a depășit măsura cu felul în care mă criticase în fața altora și-mi afectase reputația și statutul. Vorba aceea: „Toți îl pun la treabă pe cel supus.” Dacă aș lăsa-o baltă, pur și simplu, ceilalți ar spune cu siguranță că eram lipsită de valoare și o fraieră absolută, ar crede că pot să mă trateze după bunul plac. Pur și simplu nu puteam să las acest lucru fără răspuns și voiam să mă răzbun pe Li Xin și să o ignor. Totodată, m-am gândit: Li Xin a fost prima care m-a tratat prost. Oricum aș răspunde, nu va fi deplasat. Ar trebui măcar să o las să simtă cum e să fii rănit pentru a-mi vărsa parțial frustrarea și depresia. Exact cum se spune: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” și „Dacă ești rău, nu mă învinui că sunt nedrept.” Prin ceea ce dezvăluie cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că gândurile și perspectivele mele derivau toate din încăpățânare, filosofie satanică și firea mea coruptă. Voiam să atac și să mă răzbun pe oricine îmi făcea rău sau mă jignea. Dacă mă simțeam prost, aveam să-l fac și pe cel care mă ataca să se simtă prost. Mi-am dat seama că eram destul de vicioasă și rea. Când mi-am lăsat firea coruptă să-mi dicteze viața, m-am gândit doar cum să fiu fericită și mulțumită și cum să-mi protejez interesele. Nu m-am oprit deloc să mă gândesc dacă acțiunile mele erau în acord cu adevărul sau dacă erau dăunătoare pentru Li Xin. Devenisem foarte egoistă și îngustă la minte. Li Xin era capabilă să reflecteze asupra sa și să se cunoască, avusese curajul să-și expună corupția. Arăta o dorință de a practica adevărul și de a se căi. Ar fi trebuit să o tratez cum se cuvine și să-mi las deoparte prejudecățile. Dar nu numai că nu am încurajat-o, dar am făcut o obsesie pentru corupția ei și am căutat să mă răzbun pe ea pentru asta. Nu eram eu neiertătoare, deși aveam dreptate? Dându-mi seama de acest lucru, am simțit că umanitatea mea era destul de slabă. Eram cuprinsă de sentimente de ură și, în ciuda satisfacerii dorinței mele de răzbunare, nu mă simțeam mai fericită sau împăcată. Într-adevăr, mă simțeam chiar mai rău, vinovată și acuzată. Am experimentat direct felul în care a trăi conform unei firi corupte duce la suferință personală și îi rănește pe cei din jurul tău. N-ar fi trebuit să acționez așa. De asemenea, mi-am dat seama că perspectivele mele erau la fel ca ale non-credincioșilor. Credeam că mă pot proteja doar răspunzând la rău cu rău. În lumea laică, oamenii cinstiți pot fi deseori hărțuiți și tot ceea ce pot să facă este să-și lase deoparte mândria și să facă compromisuri. În orice caz, în casa lui Dumnezeu, nu există hărțuire sau a fi hărțuit. Indiferent ce ni se întâmplă sau cum ne tratează ceilalți, toate sunt cu permisiunea lui Dumnezeu și trebuie să găsim metode pentru a învăța din aceste lucruri și să practicăm adevărul. Ar trebui să accept acest lucru de la Dumnezeu și s-o tratez corect pe Li Xin, conform cuvintelor Lui.
A doua zi, tot mă simțeam prost când mă gândeam la această problemă și nu eram sigură cum să interacționez cu Li Xin, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, știu că nu ar trebui să o tratez pe Li Xin pe baza filosofiilor satanice, dar cunoștințele mele despre această problemă sunt prea superficiale și-mi lipsește acel sentiment de eliberare. Nu știu cum ar trebui să o tratez pe Li Xin. O, Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi!” După aceea, am dat peste încă un fragment: „Dumnezeu este mânie și nu îngăduie să fie ofensat – asta nu înseamnă că furia Lui nu face diferența între cauze sau că nu are principii; omenirea coruptă este cea care are drept exclusiv asupra izbucnirilor de furie aleatorie, fără principii, genul de furie care nu face diferența între cauze. Odată ce un om are statut, îi va fi deseori dificil să-și controleze dispoziția și, astfel, se va bucura să găsească ocazii pentru a-și exprima lipsa de satisfacție și a-și descărca emoțiile; el își va pierde firea deseori, aparent fără niciun motiv, pentru a-și dezvălui abilitatea și pentru a le arăta celorlalți că statutul și identitatea sa sunt diferite de cele ale oamenilor obișnuiți. Desigur, oamenii corupți fără niciun statut își pierd, de asemenea, controlul. Furia lor este frecvent cauzată de daune aduse intereselor lor private. Pentru a-și proteja propriul statut și propria demnitate, ei își vor descărca frecvent emoțiile și își vor dezvălui natura arogantă. Omul se va pierde cu firea și își va descărca emoțiile pentru a apăra și sprijini existența păcatului, iar aceste acțiuni sunt modurile prin care omul își exprimă lipsa de satisfacție; sunt pline de impurități, de uneltiri și intrigi, de corupția și ticăloșia omului și, mai mult decât atât, sunt pline de ambițiile și dorințele sălbatice ale omului” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”). După ce am cugetat la cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit destul de rușinată. Am văzut că esența lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă, iar El Își îndeplinește lucrarea într-o manieră foarte principială. Mânia și mila lui Dumnezeu sunt deosebit de pure și lipsite de pată. Să luăm, de exemplu, modul în care Dumnezeu a tratat cetățile Sodoma și Ninive. Ambele cetăți L-au renegat pe Dumnezeu și au căzut în răutate și desfrânare. Faptele lor ticăloase fuseseră de mult știute de Dumnezeu și ar fi trebuit decimate pentru răul pe care l-au comis. Cele două cetăți au avut reacții extrem de diferite la mesagerii lui Dumnezeu care le-au vizitat. Sodomiții i-au persecutat cu cruzime pe mesageri și urau toate lucrurile pozitive. În cele din urmă, au înfuriat firea lui Dumnezeu și au fost distruși de foc de sulf. În schimb, ninivitenii au crezut și au respectat proclamația lui Iona și întreaga cetate a venit înaintea lui Dumnezeu pentru a se căi și a mărturisi, ceea ce L-a făcut pe Dumnezeu să Se răzgândească, în cele din urmă, și să aibă milă de ei. Dumnezeu este foarte principial în felul în care îi tratează pe oameni. Dacă oamenii refuză cu încăpățânare să se căiască, atunci El îi va condamna și îi va distruge. Însă când se căiesc cu adevărat și își mărturisesc păcatele, Dumnezeu Își retrage imediat mânia și arată milă față de ei. Din atitudinea lui Dumnezeu față de omenire, mi-am dat seama că nu eram deloc principială în felul în care acționam și îi tratam pe oameni, că acționam întru totul pe baza firii mele corupte. Atunci când Li Xin a dezvăluit corupție, dar nu mi-a afectat grav interesele, nu am corectat-o și nu am ajutat-o și am lăsat-o baltă, pur și simplu. Atunci când interesele mele au fost grav afectate și nu am mai putut suporta, am fost impulsivă și am vrut să mă răzbun pe ea și chiar și când a vrut să se căiască, eu n-am putut s-o iert. Eram cufundată în sentimente de ură și purtam o ranchiună profundă. Mi-am dat seama că, în ambele cazuri, am tratat-o pe Li Xin pe baza firii mele corupte și am acționat în numele propriilor interese. Am fost impulsivă și am căutat să mă răzbun pentru a-mi menține reputația, statutul și demnitatea, descărcându-mi frustrarea față de Li Xin, în acest proces. Furia și ura mea erau egoiste și înguste la minte, erau satanice. Aceasta era o dezvăluire a firii mele corupte!
Ulterior, am dat și peste un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă s-ar întâmpla ceva care ți-ar stârni ura, cum ai vedea asta? Pe ce bază ai privi acest lucru? (Pe baza cuvintelor lui Dumnezeu.) Așa este. Dacă nu știi cum să privești aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci poți doar să fii indulgent oriunde este posibil, să-ți înăbuși indignarea, să faci concesii și să aștepți în timp ce cauți oportunități de a riposta – aceasta este calea pe care ai lua-o. Dacă vrei să urmărești adevărul, trebuie să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, întrebându-te: «De ce mă tratează așa această persoană? Cum de mi se poate întâmpla asta? De ce poate exista un astfel de rezultat?» Astfel de lucruri ar trebui privite conform cuvintelor lui Dumnezeu. Primul lucru pe care să-l faci este să poți accepta această chestiune de la Dumnezeu și să accepți în mod activ că vine de la Dumnezeu și că este ceva util și benefic pentru tine. Pentru a accepta această chestiune de la El, trebuie mai întâi să o consideri ca fiind orchestrată și guvernată de Dumnezeu. Tot ce se întâmplă sub soare, tot ceea ce poți să simți, să vezi, să auzi, totul se întâmplă cu permisiunea lui Dumnezeu. După ce accepți această chestiune de la Dumnezeu, evalueaz-o după cuvintele Sale și află ce fel de persoană este cea care a făcut acest lucru și care este esența acestei probleme, indiferent dacă ceea ce a spus sau a făcut te-a rănit, dacă sentimentele tale au primit o lovitură sau dacă ți-a fost călcat în picioare caracterul. Cercetează mai întâi dacă persoana respectivă este una rea sau una coruptă obișnuită, deslușind-o mai întâi conform cuvintelor lui Dumnezeu și apoi discernând și tratând această chestiune conform cuvintelor Sale. Nu sunt aceștia pașii potriviți de urmat? (Ba da.) Mai întâi, acceptă această chestiune de la Dumnezeu și privește oamenii implicați în ea conform cuvintelor Sale, pentru a stabili dacă sunt frați și surori de rând, oameni răi, antihriști, neîncrezători, duhuri rele, demoni spurcați sau spioni de-ai marelui balaur roșu și dacă ceea ce au făcut a reprezentat o manifestare generală a corupției sau o faptă rea intenționat menită să tulbure și să perturbe. Toate acestea ar trebui stabilite prin comparația cu ale lui Dumnezeu cuvinte. A compara lucrurile după cuvintele lui Dumnezeu este cea mai exactă și obiectivă modalitate. Oamenii ar trebui să fie diferențiați și chestiunile tratate conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ar trebui să meditezi: «Acest incident mi-a rănit foarte mult sentimentele și a lăsat o umbră asupra mea. Dar ce a făcut întâmplarea acestui incident pentru a mă edifica pentru intrarea mea în viață? Care este intenția lui Dumnezeu?» Acest lucru te conduce la esențialul problemei, de care ar trebui să-ți dai seama și pe care ar trebui să-l înțelegi – asta înseamnă să urmezi calea cea dreaptă. Trebuie să cauți intenția lui Dumnezeu, gândindu-te: «Acest incident mi-a traumatizat inima și sufletul. Simt suferință și durere, dar nu pot fi negativ și plin de reproșuri. Cel mai important lucru este să discern, să diferențiez și să decid dacă acest incident este, de fapt, benefic sau nu pentru mine, conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă vine din disciplinarea lui Dumnezeu și este benefic pentru pătrunderea mea în viață și înțelegerea mea de sine, atunci ar trebui să-l accept și să mă supun acestui lucru; dacă este o ispită de la Satana, atunci ar trebui să mă rog lui Dumnezeu și să îl tratez cu înțelepciune.» Este o pătrundere pozitivă să cauți și să gândești astfel? Înseamnă asta să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu? (Da.) În continuare, indiferent de chestiunea cu care ai de-a face sau ce probleme apar în relațiile tale cu oamenii, ar trebui să cauți cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a le rezolva” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (9)”]. „Dacă alegi calea cea dreaptă, când cineva vorbește într-un mod care îți afectează imaginea sau mândria sau îți insultă caracterul și demnitatea, atunci poți alege să fii tolerant. Nu te vei certa cu el și nu vei folosi niciun fel de limbaj, nu te vei justifica intenționat și nu vei contrazice și ataca cealaltă parte, provocând ură. Care este esența și semnificația toleranței? Spui: «Unele dintre lucrurile pe care le-a spus nu sunt conform faptelor, dar toți oamenii care nu înțeleg adevărul sunt așa înainte să obțină mântuirea. Și eu am fost la fel. Acum că înțeleg adevărul, nu aleg calea non-credincioșilor, aceea de a mă certa în legătură cu ce este corect și ce este greșit, sau implicându-mă în filosofia certurilor – aleg toleranța și tratarea celorlalți cu iubire. Unele dintre lucrurile pe care le spune nu sunt conform faptelor; nu dau atenție acestui lucru. Accept lucrurile de care pot fi conștient și pe care le pot pricepe. Accept asta de la Dumnezeu și o aduc înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, cerându-I să creeze circumstanțe care să îmi dezvăluie firile corupte, permițându-mi să cunosc esența acestor firi corupte, să am ocazia să abordez aceste probleme, depășindu-le treptat, și să pătrund în adevărul-realitate. Cât despre cel care vorbește ca să mă rănească și indiferent dacă are sau nu dreptate sau indiferent de motivațiile lui, pe de o parte, practic discernământul în această privință și, pe de altă parte, îl tolerez.» Dacă această persoană este cineva care acceptă adevărul, poți să stai jos cu ea și să aveți părtășie liniștiți. Dacă nu este, dacă este o persoană rea, atunci nu-i da atenție. Așteaptă până când își termină activitatea într-o măsură suficientă; când toți frații și surorile discern și văd această persoană așa cum este și tu faci la fel, iar conducătorii și lucrătorii sunt pe cale să o îndepărteze și să se ocupe de ea, atunci vine timpul ca Dumnezeu să o abordeze și, desigur, vei fi încântat. Cu toate acestea, calea pe care ar trebui să o alegi nu este deloc aceea de a te implica în dispute verbale cu oameni răi sau să te cerți și să devii defensiv cu ei. În schimb, este de a practica potrivit adevărurilor-principii, oricând se întâmplă ceva. Indiferent dacă este vorba de a interacționa cu oameni care te-au rănit sau cu aceia care nu au făcut-o și care îți sunt de folos, principiile pe care le practici ar trebui să fie aceleași” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (15)”]. Citind cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit și mai lămurită și am dobândit câteva căi de practică. Am văzut că, indiferent ce ni se întâmplă, toate sunt cu permisiunea lui Dumnezeu și trebuie să învățăm din aceste lucruri. Dumnezeu ne îndeamnă să îi tratăm pe oameni într-o manieră principială. Atunci când interacționăm cu cei care ne-au făcut rău, nu ar trebui să ne supunem mereu umilinței și să facem compromisuri și nici nu ar trebui să ne cufundăm în ură și să căutăm răzbunare. Mai degrabă, ar trebui să acceptăm situația de la Dumnezeu, să căutăm intenția Sa și să gestionăm chestiunea conform adevărurilor-principii. Dacă cineva dezvăluie corupție și ne face rău involuntar prin cuvintele sau acțiunile sale, trebuie să dăm dovadă de toleranță și îngăduință iubitoare, să folosim criticile sale pentru a reflecta asupra propriilor probleme și să ne concentrăm pe propria intrare în viață. Dacă are intențiile greșite în felul în care vorbește și acționează și ne critică și ne atacă pe la spate, nu putem doar să reflectăm asupra noastră, ci trebuie și să discernem ce fel de persoană este, care sunt intențiile sale și să semnalăm problemele pe care le are. Dacă este dispusă să accepte adevărul, să se căiască și să se schimbe, atunci ar trebui tratată asemenea fraților și surorilor și să i se ofere părtășie și sprijin. Dacă astfel de persoane nu acceptă câtuși de puțin adevărul și sunt răufăcători și antihriști, atunci ar trebui expuși, discernuți, demascați și raportați conform adevărului și, totodată, ar trebui să fie disprețuiți și respinși. Acesta este modul real de a-i trata pe oameni în conformitate cu adevărurile-principii. Firea coruptă a lui Li Xin era relativ severă, dar ea accepta adevărul și era dispusă să se căiască și să se schimbe, așa că ar trebui să o tratez cum se cuvine. Trebuia să fiu tolerantă și răbdătoare cu ea și să o iert pentru că mi-a făcut rău. În ceea ce privește problemele pe care le avea și pe care nu le recunoscuse, ar trebui să le semnalez și să o ajut, să o îndrum să se cunoască și să-și înlăture firea coruptă. De asemenea, prin această experiență, am reflectat asupra mea și am ajuns să mă cunosc. Am văzut că statura mea era prea mică și că dorința mea de reputație și statut era prea puternică. Când cuvintele și acțiunile lui Li Xin mi-au amenințat statutul și reputația, mi-am dorit în mod impulsiv să caut răzbunare și am pierdut raționalitatea pe care se cuvine să o aibă o persoană normală. Unele dintre criticile lui Li Xin la adresa mea au fost lipsite de obiectivitate, dar unele au identificat probleme reale pe care eu le am. De exemplu, în datoria mea, mă concentram mai mult la lucrarea mea decât la experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, prioritățile din datoria mea erau uneori greșite și tot așa. Toate acestea erau deficiențele mele. S-ar putea ca imaginea să-mi fi fost puțin afectată din cauza criticilor, dar acestea m-au ajutat să identific mai clar problemele. A fost folositor și pentru intrarea mea în viață. Așadar, de ce i-aș aduce reproșuri sau aș disprețui-o? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai mișcată, iar prejudecata mea față de Li Xin a dispărut, în cele din urmă, cu totul.
Ulterior, în timpul unei adunări, m-am destăinuit lui Li Xin cu privire la corupția pe care o dezvăluisem și la propria intrare în viață. Odată ce am practicat astfel, tensiunea dintre noi a dispărut și am putut, în sfârșit, să o tratez cum se cuvine. Ulterior, în timp ce eram parteneră cu Li Xin, mi-am dat seama că lupta ei pentru statut devenise problematică și ea nu-și dăduse seama de asta. Uneori, criticile ei la adresa mea erau lipsite de obiectivitate. Am încercat să accept criticile ei de la Dumnezeu, să reflectez asupra problemelor mele și să mă înfrânez de la căutarea unei răzbunări impulsive, concentrându-mă în același timp pe discernământ și observare. Când am văzut că firea coruptă a lui Li Xin devenise destul de gravă, umanitatea ei era rea, eșua încontinuu în a se căi cu adevărat și provoca tulburări și perturbări, i-am raportat conducătoarei situația ei. În cele din urmă, Li Xin a fost repartizată altundeva. M-am simțit mult mai calmă și eliberată practicând în acest fel. Slavă lui Dumnezeu! Prin această experiență, am descoperit că doar practicând adevărul și trăind după cuvintele lui Dumnezeu putem trăi realmente o asemănare umană.
Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!