de Enyu, China

La începutul lunii august 2022, am încheiat una dintre adunările noastre, iar sora Wang Jing a spus: „Zhang Min este izolată acasă pentru a reflecta.” Când am auzit acest lucru, am întrebat: „Ce se întâmplă?” Wang Jing a spus: „Ori de câte ori frații și surorile semnalau probleme care apăreau în datoria ei, Zhang Min refuza constant să accepte acest lucru și chiar aducea argumente și se apăra. A făcut o scenă, plângând și făcând gălăgie, ba chiar și-a vărsat frustrarea pe datoria sa. Acest lucru a dus la imposibilitatea desfășurării normale a lucrării și a provocat o perturbare și o tulburare a vieții bisericești. Dacă nu reflectează și nu încearcă să se cunoască pe sine și tot încearcă să se apere, poate fi îndepărtată.” Dar când am auzit asta, am fost foarte surprinsă. Credeam că Zhang Min a renunțat întotdeauna la ea însăși și s-a consumat în anii mulți în care a crezut în Dumnezeu și că, atunci când îi uda pe nou-veniți, era afectuoasă și amabilă. Indiferent cât de târziu era, de fiecare dată când un nou-venit avea o problemă, ea făcea tot ce-i stătea în putință pentru a avea părtășie cu el și a o rezolva și nu renunța la datoria ei nici când apărea o problemă de familie. Chiar dacă nu accepta adevărul acum, s-ar putea să fi fost din cauză că nu-l recunoștea încă. Dacă ea ar încerca treptat să mediteze și să reflecteze și ar ajunge să recunoască acest lucru, nu ar fi în regulă? Nu merita să fie îndepărtată. Dacă cineva ca ea a fost îndepărtat, atunci, având în vedere că lepădarea și consumarea mea nu se comparau cu ale ei, nu aș fi și eu eliminată în cele din urmă? În acea perioadă, ori de câte ori mă gândeam la asta, starea mea devenea destul de negativă și îmi lipsea energia atunci când îmi făceam datoria.

Ulterior, la o adunare, conducătoarea bisericii noastre, Wang Yu, a venit să verifice materialele pentru îndepărtarea lui Zhang Min și eu am vorbit despre noțiunile mele și confuzia mea, spunând: „Zhang Min și-a abandonat familia și a renunțat la carieră în timp ce și-a făcut datoria timp de mulți ani; ar trebui să-i fie recunoscută măcar truda, dacă nu meritele. De ce este îndepărtată? Dacă nu poate obține mântuirea făcându-și datoria în acest fel, atunci, din moment ce eu nu sufăr atâtea greutăți și nu plătesc un preț la fel de mare ca ea, nu ar trebui să fiu și eu eliminată?” Văzând că am început să am noțiuni, Wang Yu, răbdătoare, a avut părtășie cu mine, spunând: „Ceea ce vezi este modul în care Zhang Min pare să facă lucrurile, la prima vedere; nu ai văzut care a fost atitudinea ei față de adevăr în tot acest timp. Conform evaluării din partea fraților și surorilor, când pățea ceva, Zhang Min nu accepta niciodată nimic de la Dumnezeu și mereu dădea prea multă importanță oamenilor și lucrurilor. Frații și surorile au avut părtășie cu ea și au ajutat-o de multe ori, dar ea nu a acceptat deloc adevărul, oferind argumente și apărându-se, ba chiar descărcându-și frustrarea pe datoria ei.” Și conducătoarea a dat un exemplu, spunând: „A existat un moment când supraveghetoarea ei a semnalat una dintre problemele lui Zhang Min cu udarea nou-veniților. Zhang Min nu a acceptat și a crezut că supraveghetoarea o viza în mod deliberat. Și-a pierdut cumpătul și a spus: «Nu mai pot face datoria asta; găsiți pe altcineva să o facă!» Apoi a plecat, plângând.” Conducătoarea a spus că acestea fuseseră manifestările lui Zhang Min dintotdeauna și că, de fiecare dată când ceva îi implica mândria și statutul, făcea o scenă și nimeni nu o putea reține. Chiar și supraveghetoarea ei a fost constrânsă de ea. Aceste comportamente ale ei au tulburat grav viața bisericii și au afectat lucrarea de udare. Deși Zhang Min își făcuse datoria în timpul acestor ani de credință în Dumnezeu, ea nu a urmărit deloc adevărul, iar atunci când avea necazuri, nu le accepta niciodată ca fiind de la Dumnezeu, nici nu reflecta asupra ei însăși și nu învăța noi lecții. Era o neîncrezătoare. Apoi, Wang Yu a citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Criteriul după care omul judecă alți oameni se bazează pe comportamentul lor; cei al căror comportament este bun sunt persoane drepte și cei al căror comportament este abominabil sunt răi. Criteriul după care Dumnezeu judecă oamenii se bazează pe capacitatea esenței lor de a se supune sau nu Lui; o persoană care se supune lui Dumnezeu este o persoană dreaptă, în vreme ce una care nu I se supune este un dușman și o persoană rea, indiferent dacă comportamentul acesteia este bun sau rău și indiferent dacă vorbele sale sunt corecte sau incorecte” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Apoi a avut părtășie și a spus: „Oamenii îi judecă pe alții pe baza înfățișării lor. În cazul în care comportamentul cuiva pare a fi bun, atunci este o persoană bună, iar dacă pare a fi rău, atunci este o persoană rea. Dumnezeu Se uită la oameni în funcție de natura-esență a lor și de atitudinea lor față de adevăr. Dumnezeu Se uită dacă oamenii se pot supune Lui și adevărului, nu la cât de mult par să renunțe, să sufere și să lucreze, la prima vedere.” Datorită acestei părtășii, m-am gândit că motivul pentru care mi-a părut rău de Zhang Min când a fost îndepărtată a fost că i-am văzut doar exteriorul. Am văzut că a fost capabilă să își abandoneze familia, să renunțe la carieră, să îndure suferințe și să plătească un preț și că, atunci când nou-veniți întâmpinau probleme, nu o deranja să-și facă timp pentru a avea părtășie cu ei așa că am crezut că era cineva care căuta adevărul. Cu toate acestea, nu m-am uitat dacă era capabilă să accepte adevărul sau să i se supună atunci când i se întâmpla ceva sau cum erau rezultatele obținute în datoria ei. Cerințele casei lui Dumnezeu față de ea mi s-au părut prea aspre și credeam că nu ar fi trebuit să fie îndepărtată. Se pare că nu puteam vedea oamenii și lucrurile așa cum erau cu adevărat, că eram prea ignorantă.

Ulterior, la o adunare într-un grup mic, am descoperit că, în legătură cu îndepărtarea lui Zhang Min, unii frați și surori erau și ei de părere că „ar trebui să i se recunoască măcar truda, dacă nu meritele”. Pentru a aborda această problemă, am găsit mai multe pasaje din cuvintele lui Dumnezeu pe care să le citesc. Dumnezeu Atotputernic spune: „Pavel nu a urmărit adevărul. El a crezut în Dumnezeu doar pentru că a căutat un viitor și o destinație pentru trupul său. A căutat doar să obțină recompense și o cunună. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, l-a disciplinat, l-a luminat și l-a iluminat atât de mult și totuși el nu s-a supus lui Dumnezeu și nu a acceptat adevărul. Întotdeauna s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și I s-a împotrivit și, în cele din urmă, a devenit un antihrist și a fost condamnat și pedepsit. Pavel servește drept exemplu pentru ceea ce nu trebuie să faci. […] Conform noțiunilor și închipuirilor omului, oamenii se gândesc: «Dumnezeu nu ar fi trebuit să-l trateze pe Pavel în felul acesta. Pavel făcuse atât de multe și suferise atât de mult. În plus, Îi era loial și devotat lui Dumnezeu. De ce l-a tratat Dumnezeu în felul acesta?» Este corect ca oamenii să spună acest lucru? Este în concordanță cu adevărul? În ce fel era Pavel atât de loial sau devotat lui Dumnezeu? Nu cumva răstălmăcesc ei faptele? Pavel era loial și devotat obținerii de binecuvântări pentru el însuși. Este aceasta loialitate și devotament față de Dumnezeu? Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, nu pot vedea clar esența unei probleme și vorbesc orbește pe baza sentimentelor lor, nu se răzvrătesc ei față de Dumnezeu și nu I se împotrivesc? Nu e de mirare că toată lumea îl adoră pe Pavel! Cei care îi aparțin Satanei îl adoră întotdeauna pe Satana și chiar vorbesc în numele lui pe baza sentimentelor lor. Acest lucru înseamnă că, deși oamenii pot părea că s-au despărțit de Satana, ei rămân legați. De fapt, atunci când oamenii vorbesc pentru Satana, vorbesc și pentru ei înșiși. Oamenii îl înțeleg pe Pavel pentru că sunt ca el și se află pe aceeași cale cu el. Potrivit bunului simț al omului, Dumnezeu nu ar fi trebuit să-l trateze pe Pavel în acest fel, dar ceea ce a făcut El a fost exact opusul bunului simț al omului. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu și acesta este adevărul. Dacă o persoană vorbește în conformitate cu bunul simț al omului, ar putea spune: «Chiar dacă Pavel nu a realizat prea multe, el a depus multă muncă și efort. Ar fi trebuit să fie cruțat doar în baza numărului de ani în care a suferit. Chiar dacă ar fi fost doar un muncitor, ar fi fost în regulă. Nu ar fi trebuit să fie pedepsit sau trimis în iad.» Acestea sunt bunul simț și sentimentele omului – acesta nu este adevărul. Care este cel mai încântător aspect al lui Dumnezeu? Faptul că El nu are bunul simț al omului. Tot ceea ce face El este în conformitate cu adevărul și cu esența Sa. El revelează o fire dreaptă. Dumnezeu nu ține cont de dorințele tale subiective, nici de circumstanțele obiective ale faptelor tale. Dumnezeu determină și definește ce fel de persoană ești pe baza a ceea ce faci, a ceea ce dezvălui și a căii pe care mergi, iar apoi Își asumă cea mai potrivită atitudine față de tine. Așa a venit finalul lui Pavel. Analizând situația lui Pavel, pare că Dumnezeu ar fi fost lipsit de iubire. Petru și Pavel erau amândoi ființe create, dar în timp ce Dumnezeu l-a aprobat și l-a binecuvântat pe Petru, El l-a dat în vileag, l-a analizat, l-a judecat și l-a condamnat pe Pavel. Nu poți vedea iubirea lui Dumnezeu în felul în care a decis finalul lui Pavel. Așadar, pe baza a ceea ce i s-a întâmplat lui Pavel, ai putea spune că Dumnezeu nu iubește? Nu, nu poți, pentru că Dumnezeu l-a disciplinat de multe ori, l-a luminat, dându-i multe șanse să se pocăiască, dar Pavel a refuzat cu încăpățânare și a mers pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Așa că, în cele din urmă, Dumnezeu l-a condamnat și l-a pedepsit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înțelegând adevărul poți cunoaște faptele lui Dumnezeu”). „Unii oameni vor ajunge să spună: «Am făcut atât de multă lucrare pentru Tine și, deși s-ar putea să nu fi avut nicio realizare memorabilă, totuși, am fost sârguincios în eforturile mele. Nu mă poți lăsa pur și simplu în rai să mănânc fructul vieții?» Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, dacă ești jalnic de murdar, atunci legea Raiului nu va tolera dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și care sunt dispuși să fie mărturie pentru Dumnezeu și să-și realizeze datoria în calitate de ființă creată. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). „Eu decid destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii, a cantității de suferință, și cu atât mai puțin pe baza gradului în care provoacă milă, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să realizați că toți cei care nu urmează voia lui Dumnezeu vor fi pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi schimbat” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că firea Lui e dreaptă și sfântă. Finalul unei persoane și dacă este mântuită sau nu nu depinde de cât de mult pare să lucreze, la cât de multe lucruri pare să renunțe și cât de mult se consumă. Important este dacă această persoană este sau nu cineva care urmărește adevărul și dacă își schimbă sau nu viața-fire. Dacă se concentrează doar să lucreze din greu și nu urmărește schimbarea vieții-fire pe care o are, atunci, în cele din urmă, nu va putea rămâne fermă și va trebui să fie eliminată, mai devreme sau mai târziu. E exact ca Pavel în timpul Epocii Harului. A lucrat mulți ani, a îndurat multe suferințe, a câștigat destul de mulți oameni în timp ce a răspândit Evanghelia și a întemeiat multe biserici, dar s-a consumat doar ca să dobândească recompense și o cunună, iar intenția lui a fost să facă tranzacții cu Dumnezeu. În plus, prin natura lui, Pavel era extrem de arogant și îngâmfat și nu ținea cont de nimeni, ba chiar mărturisea că trăia la fel ca Hristos. Pavel a mers pe calea antihristului de a se împotrivi lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a ofensat firea lui Dumnezeu și a primit pedeapsa Lui. Am făcut aceeași greșeală când a venit vorba de îndepărtarea lui Zhang Min. Credeam că Zhang Min lucra din greu și că și-a abandonat familia și cariera ca să-și facă datoria și că trebuia să i se recunoască truda, dacă nu meritele, sau cel puțin cât de epuizată era și că măcar trebuia să i se dea o șansă de a se căi. Acum, uitându-mă la manifestările ei constante, am văzut că nu accepta câtuși de puțin adevărul și era scârbită de el și că, de fiecare dată când i se întâmpla ceva, atât timp cât îi afecta mândria și statutul, făcea mare caz din asta. Nu numai că nu accepta sfaturile și ajutorul fraților și surorilor, dar era irezonabil de supărătoare, blestema și vorbea prostii și-și vărsa frustrarea în datoria ei. Nu arăta deloc ca o persoană care crede în Dumnezeu. Când frații și surorile i-au expus și i-au subliniat problemele, a crezut că o făceau de râs intenționat și uneori se simțea nedreptățită și, astfel, o ignora pe conducătoare, ceea ce a făcut-o să nu poată implementa lucrarea. Prin prezența ei în biserică, i-a tulburat pe frați și surori și lucrarea și se poate spune că erau mai multe dezavantaje decât avantaje. Faptul că biserica a îndepărtat-o a dezvăluit complet dreptatea lui Dumnezeu. Totuși, nu judecasem această problemă pe baza adevărurilor-principii. Când am auzit că a fost îndepărtată, L-am înțeles greșit pe Dumnezeu și am apărat-o pe Zhang Min. Am văzut cu nu aveam adevărul, nu știam cum să discern oamenii și că mă puteam împotrivi oricând lui Dumnezeu.

Ulterior, am citit alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii care sunt problematici în mod irațional, s-ar putea, în general, să nu comită nicio faptă trădătoare sau rea, dar în clipa în care le sunt implicate interesele, reputația sau demnitatea, explodează de mânie, au accese de furie, acționează barbar și chiar amenință să-și facă rău. Spuneți-Mi, dacă o asemenea persoană absurdă și barbară apare într-o familie, oare nu ar suferi întreaga familie? Gospodăria ar fi atunci învăluită de o atmosferă murdară și sumbră, plină de țipete și urlete, fiind imposibil de trăit acolo. Unele biserici au asemenea oameni; deși s-ar putea să nu se vadă când totul este normal, nu știi niciodată când s-ar putea să aibă o răbufnire și să se dezvăluie. Principalele manifestări ale unor asemenea oameni includ, printre altele, accese de furie, perorarea unor argumente absurde și înjuratul în public. Chiar dacă aceste comportamente apar doar o dată pe lună sau la șase luni, ele provoacă mari suferințe și greutăți, perturbând în diferite măsuri viața bisericească a celor mai mulți oameni. Dacă se confirmă cu adevărat că o persoană face parte din această categorie, ar trebui să fie gestionată cu promptitudine și îndepărtată din biserică. Unii ar putea spune: «Acești oameni nu fac niciun rău propriu-zis. Nu pot fi considerați oameni răi; ar trebui să fie tolerați și suportați.» Spuneți-Mi, ar fi în regulă să nu ne ocupăm de asemenea de oameni? (Nu, nu ar fi în regulă.) De ce nu? (Pentru că acțiunile lor provoacă necazuri și supărări semnificative majorității oamenilor și, de asemenea, provoacă tulburări în viața bisericii.) Din această concluzie, este clar că aceia care tulbură viața bisericii, chiar dacă nu sunt oameni răi sau antihriști, nu ar trebui să rămână în biserică. Întrucât asemenea oameni nu iubesc adevărul, ci sunt scârbiți de el, indiferent câți ani cred în Dumnezeu sau cât de multe predici aud, nu vor accepta adevărul. Odată ce fac un lucru rău și sunt emondați, au accese de furie și perorează aberații. Chiar și atunci când cineva are părtășie cu ei despre adevăr, nu o acceptă. Nimeni nu se poate înțelege cu ei. Chiar și atunci când am părtășie cu ei despre adevăr, s-ar putea să rămână tăcuți în aparență, dar în sinea lor, nu o acceptă. Când înfruntă o situație reală, se comportă în continuare așa cum au făcut-o întotdeauna. Nu-Mi ascultă cuvintele, așa că sfaturile voastre ar fi și mai puțin acceptate de ei. Deși s-ar putea ca acești oameni să nu comită fapte foarte rele, ei nu acceptă deloc adevărul. Uitându-ne la natura-esență pe care o au, nu numai că le lipsesc conștiința și rațiunea, dar pot, de asemenea, provoca probleme inutile și pot fi absurzi. Pot să obțină mântuirea asemenea oameni? Categoric nu! Cei care nu acceptă deloc adevărul sunt neîncrezători, lacheii Satanei. Când lucrurile nu merg cum vor ei, fac crize de furie, perorează insistent argumente absurde și nu ascultă adevărul, indiferent cum este comunicat. Asemenea oameni sunt scandalagii absurzi, pur și simplu diavoli și duhuri rele; sunt mai răi decât fiarele! Devin cazuri de boli psihice cu minți nesănătoase și nu sunt niciodată capabili de căință adevărată. Cu cât rămân mai mult în cadrul bisericii, cu atât mai multe noțiuni au despre Dumnezeu, cu atât mai multe cerințe absurde au de la casa lui Dumnezeu și cu atât mai mari tulburări și prejudicii provoacă vieții bisericești. Asta afectează pătrunderea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și progresul firesc al lucrării bisericii. Prejudiciul adus lucrării bisericii nu este mai mic decât cel provocat de oamenii răi; ar trebui să fie îndepărtați din timp din biserică. Unii oameni spun: «Nu cumva doar sunt puțin barbari? Nu ajung la punctul de a fi răi, așa că nu ar fi mai bine să-i tratăm cu iubire? Dacă îi păstrăm, probabil că se pot schimba și pot fi mântuiți.» Îți spun Eu, este imposibil! Nu există niciun «probabil» în cazul acesta – acești oameni nu pot fi mântuiți sub nicio formă. Asta pentru că nu înțeleg adevărul și cu atât mai puțin îl acceptă; le lipsesc conștiința și rațiunea, gândirea lor este anormală și le lipsește chiar și bunul simț fundamental necesar pentru a fi om. Sunt oameni cu minți nesănătoase. Dumnezeu nu mântuiește sub nicio formă asemenea oameni” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (26)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că, deși oamenii care sunt irezonabil de supărători nu fac nimic foarte rău, oricând un lucru le implică interesele, fac mare caz și au raționamente false. Indiferent cum are cineva părtășie cu ei despre adevăr, nu acceptă și tulbură grav viața bisericească. În plus, asemenea oameni care sunt irezonabil de supărători nu au conștiința și rațiunea umanității normale și, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, nu pot înțelege nicio fărâmă din adevăr. Dumnezeu nu mântuiește asemenea oameni. Zhang Min este felul acesta de persoană. Atât timp cât un lucru îi afecta interesele, provoca necazuri și făcea mare caz, transformând o adunare perfectă într-o harababură. Celorlalți le era imposibil să se calmeze și să aibă părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Asemenea oameni ar trebui să fie tratați prompt pentru a proteja viața bisericească. De fapt, oamenii cu un pic de conștiință și rațiune știu cu toții că îndepărtarea nu este un accident și își vor liniști inimile ca să reflecteze cum trebuie asupra lor și să învețe lecții din asta. Chiar dacă nu înțeleg pe moment, cel puțin nu-și vor răspândi noțiunile și nu-și vor revărsa emoțiile; asemenea oameni au inimi cu un pic de frică de Dumnezeu și încă au o șansă de a se căi. Însă când i s-a întâmplat asta, Zhang Min nu a căutat adevărul și nu a reflectat asupra ei și, în schimb, a fost plină de noțiuni și înțelegeri greșite față de Dumnezeu, judecându-L pentru a fost nedrept, și chiar întrebând de ce le-a dat celorlalți o șansă, dar ei nu. După ce a fost îndepărtată, tot nu a reflectat asupra ei, a raționat și a vociferat împotriva lui Dumnezeu, revărsându-și nemulțumirea și indignarea, și și-a răspândit noțiunile și a indus în eroare oamenii. Având în vedere că nu avea deloc o atitudine de căință, îndepărtarea ei a fost în întregime dreptatea lui Dumnezeu!

Din această experiență, am ajuns să înțeleg cât de important este să discernem esența oamenilor pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Zicala: „Ar trebui să se recunoască măcar truda, dacă nu meritele” era o aberație și nu era în conformitate cu adevărul. Cei care nu știu cum să-i discearnă pe ceilalți pe baza cuvintelor lui Dumnezeu vor fi induși în eroare și chiar îi vor considera pe neîncrezători și pe oamenii răi drept frații și surorile lor și le vor lua apărarea. Este corect doar să privim oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu. Nu mi-a mai părut rău de Zhang Min pentru că a fost îndepărtată și am fost și mai alertă cu mine însămi, ca să mă asigur că atunci când aș fi emondată, judecată sau mustrată, aș fi capabilă să caut adevărul, să reflectez asupra mea și să cred că orice face Dumnezeu este drept. Faptul că pot să adun unele câștiguri este un rezultat obținut prin cuvintele lui Dumnezeu.