Într-o zi din decembrie anul trecut, după o întrunire, lidera mea a menționat că Chen Lin a fost demisă, pentru că se plângea adesea că e obosită, evita munca și nu voia să plătească un preț, neavând rezultate în datoria ei. De asemenea, avea o umanitate scăzută, răspândea pesimism printre frați și surori și era perturbatoare în datoria ei. Pentru aceste motive, a fost demisă. Lidera mea mi-a oferit un exemplu. A spus că Chen Lin a udat nou-veniții timp de mai multe luni fără rezultate. Nu a rezolvat problemele nou-veniților, iar ei au rămas blocați în pesimism și slăbiciune. Așadar, pe baza performanței din îndatoririle ei, biserica a decis s-o demită. La întrunire, Chen Lin a spus: „Mi-am făcut datoria cu pasiune și asta e mulțumirea pe care o primesc? De ce nu-mi este permis să ud nou-veniți? E ceva în neregulă cu mine? Sunt în vreun fel incapabilă să fac această datorie? Nu voi mai îndeplini niciodată această datorie. E prea rușinos! Nu știu de ce Dumnezeu face asta, dar nu pot simți iubirea lui Dumnezeu.” A mai spus: „De ce unii oameni, care-și fac datoria prost, tot primesc o șansă de a practica, iar eu nu pot primi șansa de-a o face?” Lidera noastră a avut părtășie cu ea și analizat felul în care a răspândit pesimism prin cuvintele ei, dar Chen Lin tot nu a putut accepta asta. A spus că vorbea doar despre corupția ei și nu răspândise pesimism. Simțea că era condamnată. A spus mâhnită: „Dacă faptul că vorbesc despre starea mea la întruniri înseamnă că răspândesc pesimism, nu am idee cum ar trebui să am părtășie.” După ce am auzit asta, am fost foarte derutat. În ce context spune Chen Lin aceste cuvinte? Vorbea despre corupția pe care a dezvăluit-o la întruniri sau răspândea pesimism cu bună știință, cu un scop și intenționat? Doar pe baza acestor cuvinte, oare era corect să spunem că răspândea pesimism? Pe atunci, eram foarte derutat. Nu puteam să nu mă întreb dacă lidera noastră n-o înțelesese și judecase greșit pe Chen Lin. Când se întâmplă ceva, oamenii s-ar putea să nu știe voia lui Dumnezeu și să înțeleagă greșit sau să se plângă. Nu e normal să aibă părtășie despre starea lor la întruniri? Chiar însemna asta că răspândesc pesimism? Pe atunci, chiar am vrut să le cer liderilor mei să-mi dea mai multe detalii și să-mi spună de ce au catalogat-o în felul acela, dar am ezitat. M-am gândit: „Am întâlnit-o pe Chen Lin numai de câteba ori și n-o cunosc foarte bine. Mulți oameni își îndeplinesc îndatoririle împreună cu ea. Oare ei n-o cunosc mai bine decât mine? Dacă Chen Lin chiar este demisă din greșeală, ei ar spune ceva, deci nu trebuie să mă îngrijorez.”

A doua zi, încă mă mai gândeam la asta și nu mă puteam liniști. Mă tot întrebam: „Oare comportamentul lui Chen Lin chiar a fost suficient ca să fie demisă? Chiar era corect să se spună că răspândea pesimism? Demiterea unui om bun este o faptă ticăloasă. Asta mă derutează, așa că dacă nu întreb și nu caut, asta înseamnă că sunt de acord orbește cu acest lucru? Oare este iresponsabil să tratez chestiunea în felul acesta?” Atunci mi-am amintit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Nicio cale spre atingerea mântuirii nu este mai reală sau mai practică decât acceptarea și urmărirea adevărului. Dacă nu poți dobândi adevărul, credința ta în Dumnezeu este goală. Cei care rostesc mereu cuvinte doctrinare goale, zic sloganuri papagalicește, spun lucruri pompoase, respectă regulile și nu se concentrează niciodată pe practicarea adevărului nu câștigă nimic, indiferent de câți ani cred. Cine sunt oamenii care câștigă ceva? Cei care își îndeplinesc datoria cu sinceritate și sunt dispuși să practice adevărul, care tratează ceea ce le-a încredințat Dumnezeu drept misiunea lor, care își petrec cu bucurie întreaga viață sacrificându-se pentru Dumnezeu și nu uneltesc de dragul lor, ale căror picioare sunt bine înfipte pe pământ și care se supun orchestrărilor lui Dumnezeu. Ei sunt capabili să priceapă principiile adevărului în timp ce își îndeplinesc datoria și se străduiesc din răsputeri să facă totul cum se cuvine, permițându-le să obțină efectul mărturiei pentru Dumnezeu și să mulțumească voia Sa. Când întâmpină dificultăți în timp ce își îndeplinesc datoria, se roagă lui Dumnezeu și încearcă să-I înțeleagă voia, sunt capabili să se supună orchestrărilor și aranjamentelor care vin de la Dumnezeu și, în tot ceea ce fac, ei caută și practică adevărul. Ei nu repetă papagalicește sloganuri și nu spun lucruri pompoase, ci se concentrează doar să facă lucrurile fiind bine înfipți cu picioarele pe pământ și să respecte principiul cu meticulozitate. Se străduiesc din greu în tot ceea ce fac și încearcă din răsputeri să înțeleagă totul și, în multe chestiuni, sunt capabili să practice adevărul, după care dobândesc cunoștințe și înțelegere și sunt în stare să învețe lecții și să câștige cu adevărat ceva. Iar când au gânduri greșite, se roagă lui Dumnezeu și caută adevărul pentru a le înlătura; indiferent ce adevăruri înțeleg, ei le apreciază în inimile lor și sunt capabili să vorbească despre experiențele și mărturia lor. Astfel de oameni câștigă în cele din urmă adevărul” („Pătrunderea în viață este cea mai importantă pentru credința în Dumnezeu” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvântul lui Dumnezeu m-a făcut să realizez că un om conștiincios poate să caute adevărul și să învețe lecții din lucrurile care îl înconjoară. Trage foloase din experiențele proprii. Tot ce văd și aud în fiecare zi sunt medii rânduite de Dumnezeu, iar acestea implică lecții pe care ar trebui să le învăț. Dar, înainte, în timpul părtășiilor despre comportamentul celor demiși sau înlăturați, doar ascultam și uitam ce s-a discutat. Nu luam niciodată în serios acest lucru și nu câștigam nimic din el. Dacă, de data asta, consideram că nu are nicio legătură cu mine și îmi permiteam să rămân confuz, ce aș câștiga după această experiență? După ce m-am gândit la asta, am simțit că, de data asta, trebuia să caut adevărul și să întreb. Chiar dacă demiterea ei era corectă, puteam învăța principiile pe care se baza. Dacă puteam înțelege adevărul și căpăta discernământ, n-ar fi fost în van.

În seara aceea, am întrebat-o pe sora Zhao ce părere avea despre demiterea lui Chen Lin, sperând să înțeleg felul în care o evalua pe aceasta. A spus: „Chen Lin face orice rânduiește biserica și se înțelege normal cu toată lumea. Chen Lin a vorbit despre corupția pe care a dezvăluit-o la întrunire. Avea neînțelegeri și doleanțe în privința lui Dumnezeu, motiv pentru care a spus acele lucruri. Nu cred că răspândea pesimism.” După aceea, am întrebat o altă soră, iar ea a avut aceeași părere ca sora Zhao. A spus că relația ei obișnuită cu Chen Lin părea bună și că demiterea lui Chen Lin a surprins-o. M-am gândit că ambele surori o cunoșteau și că au evaluat-o pe Chen Lin ca fiind în regulă. Spuneau că se înțelegea normal cu oamenii, făcea orice rânduia biserica și nu părea să aibă o umanitate scăzută. Atunci de ce a spus lidera că avea o umanitate scăzută și răspândea pesimism? În plus, Chen Lin avea motive să spună acele cuvinte. Dacă ești demis și nu poți înțelege voia lui Dumnezeu, oare nu-i normal să ai niște neînțelegeri și doleanțe? Oare faptul că vorbim deschis și avem părtășie despre asta la întruniri înseamnă că răspândim pesimism? Pentru mine, n-avea sens deloc. Așa că am mers înaintea lui Dumnezeu să mă rog și să caut.

Într-o zi, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Mai întâi, să ne uităm la cum ar trebui să fie înțeleasă și identificată negativitatea emanată, cum ar trebui să se deosebească negativitatea oamenilor, ce remarci și manifestări lăuntrice emană negativitate. Mai presus de toate, negativitatea pe care o emană oamenii nu este pozitivă, este ceva nefavorabil care contrazice adevărul, este ceva produs din firea lor coruptă. A avea o fire coruptă duce la dificultăți în practicarea adevărului și ascultarea de Dumnezeu – și, din cauza acestor dificultăți, gândurile negative și alte lucruri negative sunt dezvăluite în oameni. Aceste lucruri sunt produse în contextul încercării lor de a practica adevărul; acestea sunt gânduri și puncte de vedere care îi afectează și îi împiedică pe oameni atunci când încearcă să practice adevărul și sunt lucruri întru totul negative. Indiferent cât de potrivite cu noțiunile omului și cât de rezonabile par aceste gânduri negative, ele nu provin din înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin reprezintă experiența și cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu. În schimb, sunt produse de mintea umană și nu sunt deloc în acord cu adevărul – astfel, sunt lucruri negative, lucruri dăunătoare. Intenția oamenilor care emană negativitate este să găsească multe motive obiective pentru eșecul lor de a practica adevărul, astfel încât să câștige simpatia și înțelegerea altor oameni. În diferite măsuri, acest comportament influențează și distrug inițiativa oamenilor de a practica adevărul și poate chiar să împiedice mulți oameni să practice adevărul. Aceste consecințe și impactul nefavorabil fac ca aceste lucruri negative să merite și mai mult să fie definite ca adverse, potrivnice lui Dumnezeu și total ostile adevărului. Unii oameni nu văd esența negativității și cred că negativitatea frecventă este normală, că nu are un mare efect asupra căutării adevărului. Este greșit; de fapt, are un efect foarte mare, iar dacă negativitatea devine prea greu de suportat, se poate transforma cu ușurință în trădare. Această consecință teribilă este cauzată de nimic altceva decât de negativitate. Așadar, cum ar trebui identificată și înțeleasă eliberarea negativității? Pe scurt, a emana negativitate înseamnă a înșela oamenii și a-i împiedica să practice adevărul; este folosirea unor tactici blânde, a unor metode aparent normale, pentru a înșela oamenii și a-i împiedica. Le este dăunător acest lucru? De fapt, le dăunează profund. Și astfel, a emana negativitate este ceva nefavorabil, este condamnat de Dumnezeu; aceasta este cea mai simplă interpretare a emanării de negativitate. Deci, care este componenta negativă a emanării negativității? Care lucruri sunt negative și susceptibile de a avea un impact nefavorabil asupra oamenilor și de a provoca perturbări și vătămări? Ce include negativitatea? Dacă oamenii au o înțelegere pură a cuvintelor lui Dumnezeu, oare vor conține cuvintele prin care au părtășie vreun strop de negativitate? Dacă oamenii afișează o atitudine de adevărată ascultare față de circumstanțele prezentate pentru ei de Dumnezeu, atunci va conține vreo urmă de negativitate cunoașterea lor despre aceste circumstanțe? Când împărtășesc cu toată lumea ceea ce au experimentat și știu, va conține acest lucru ceva negativitate? Cu siguranță nu” („Identificarea liderilor falși”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că atunci când oamenii nu pot accepta lucrarea lui Dumnezeu sau mediile și chestiunile pe care le rânduiește, le lipsește atitudinea de căutare sau de ascultare și devin nemulțumiți, se plâng și chiar se împotrivesc sau protestează împotriva Lui, acestea sunt toate stări negative. Dacă oamenii trăiesc în aceste stări negative și nu caută adevărul sau nu reflectează și-și analizează părerile greșite, ci doar își împărtășesc nemulțumirea față de lucrarea casei lui Dumnezeu și răspândesc neînțelegeri și plângeri despre El, a vorbi în felul acesta înseamnă a răspândi pesimism. Când chibzuiam la cuvintele lui Dumnezeu, am realizat că Chen Lin nu fusese eficientă în datoria ei. Demiterea ei era un lucru pe care orice om rezonabil l-ar fi văzut ca dreptatea lui Dumnezeu. Ar fi reflectat în tăcere asupra lui însuși, încercând să învețe o lecție și s-ar fi gândit la motivul pentru care era ineficient, care era problema și cum eșuase. Un om care urmărește cu sinceritate adevărul ar reflecta cu grijă asupra acestor întrebări. Chiar dacă nu a înțeles voia lui Dumnezeu sau a avut noțiuni și neînțelegeri, cel puțin nu le-ar răspândi și s-ar ruga lui Dumnezeu și ar căuta adevărul pentru a-și îndrepta starea pesimistă. Cât despre cazul lui Chen Lin, ea nu a reflectat asupra ei și nu a încercat să se înțeleagă sau să caute voia lui Dumnezeu și nici nu a căutat lecțiile pe care le putea învăța. În schimb, s-a împotrivit, nu a ascultat și s-a plâns despre rânduielile bisericii și și-a răspândit noțiunile și neînțelegerile despre Dumnezeu în adunări. În părtășia ei, nu și-a recunoscut sau analizat propriile păreri greșite și nici nu a găsit o cale de practicare sau pătrundere. I-a lipsit până și atitudinea de căutare și reflecție. Ceea ce au auzit frații și surorile erau noțiunile și neînțelegerile ei despre Dumnezeu, doleanțele și nemulțumirile ei, afirmațiile ei că Dumnezeu și rânduielile casei lui Dumnezeu erau nedrepte, întrebarea de ce altora li s-au oferit șanse și ei nu, păsul ei că Dumnezeu nu ar trebui s-o trateze astfel și chiar afirmații ca: „Nu voi mai îndeplini niciodată această datorie. E prea rușinos! Nu pot simți iubirea lui Dumnezeu.” La exterior, părea că vorbește deschis despre starea ei coruptă, dar, în spatele vorbelor ei, se certa cu Dumnezeu și striga la El. Credea că a avut rezultate slabe fiindcă Dumnezeu a refuzat să-i ofere har și binecuvântări și că a fost înlocuită deoarece Dumnezeu era nedrept și nu avea iubire. Își vedea propriile greșeli, emondarea și tratarea ca fiind rușinoase și credea că datoria ei o copleșea și o sufoca. Prefera să nu-și facă datoria decât să sufere umilințe. Din esența cuvintelor ei, asta nu însemna sub nicio formă că doar vorbea deschis și-și împărtășea starea coruptă. Nu însemna decât că răspândea pesimism și noțiuni, că se certa cu Dumnezeu, vocifera și se împotrivea lui Dumnezeu. Ulterior, am aflat că, după ce Chen Lin a spus asta, câțiva frați și surori au empatizat cu ea și i-au luat partea. Alții, care tocmai fuseseră demiși din îndatoririle lor, după ce i-au auzit cuvintele, au acceptat părerile ei și au judecat casa lui Dumnezeu ca fiind nedreaptă, spunând: „Alții, care se descurcă prost în lucrarea de udare, tot au șansa să practice, deci de ce nu ne oferă casa lui Dumnezeu o șansă?” Puneau la îndoială rânduielile bisericii și nu puteau căuta adevărul sau învăța lecții. Am văzut că vorbele lui Chen Lin derutau unii oameni care nu aveau discernământ, iar asta perturba și tulbura viața bisericească. Ulterior, am aflat că afirmația lui Chen Lin că unii oameni ineficienți au primit o șansă de a practica și ea nu, nu era deloc conform faptelor. Unii frați și surori nu erau familiarizați cu lucrarea fiindcă abia începuseră, așa că nu erau foarte eficienți la început, dar, prin părtășie despre principiile adevărului, au putut să înțeleagă și să pătrundă, să facă progrese și să dea dovadă de potențial pentru instruire. Alții aveau devieri și eșecuri în îndatoririle lor, dar, după părtășie și ajutor, au putut să reflecteze asupra lor înșiși, să caute principiile și să se schimbe și, în scurt timp, au fost capabili să facă progrese. După ce Chen Lin a început să ude nou-veniți, liderii au ajutat-o de multe ori și i-au oferit mult timp să practice, dar ea n-a fost niciodată devotată sau muncitoare, iar atunci când frații și surorile i-au arătat ce probleme are, ea nu i-a luat în serios. După ani de practică, nu a făcut niciun progres și tot nu i-a putut ajuta pe nou-veniți cu dificultățile lor, așa că biserica a demis-o. Dar nu a reflectat niciodată asupra ei înseși și nu a încercat să înțeleagă de ce a eșuat, nici nu a simțit că Îi este datoare lui Dumnezeu pentru eșecul din datoria ei. În schimb, a pretins că nu a primit o șansă de la casa lui Dumnezeu, a spus că Dumnezeu a fost nedrept și s-a plâns că El nu are deloc iubire. Asta era o distorsionare absurdă a faptelor ca să se potrivească poveștii ei. Odată ce am realizat asta, m-am gândit cum înainte îmi lipsise discernământul. Nu puteam vedea clar problema evidentă că Chen Lin răspândea pesimism și noțiuni. De fapt, am crezut că era posibil să fie greșeala bisericii și voiam să o îndrept. Chiar am fost prea ignorant și orb!

Ulterior, m-am gândit la un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Practic, acestea sunt diferitele stări și manifestări ale oamenilor care emană negativitate. Când statutul, prestigiul, interesele lor – precum și dorințele, predilecțiile și așa mai departe – nu au fost îndeplinite, atunci când Dumnezeu face lucruri contrare noțiunilor, închipuirilor lor, lucruri care le implică interesele, ei cad pradă unor emoții precum sfidarea și nemulțumirea. Și atunci când au această sfidare și nemulțumire, mintea lor începe să producă scuze, pretexte, justificări, apărări și alte gânduri de nedreptățire. Când apar astfel de gânduri de nedreptățire, în loc să-L laude, să-L asculte și, mai mult, să-L caute pe Dumnezeu, ei luptă împotriva Lui, folosindu-și noțiunile, închipuirile, ideile și opiniile sau impetuozitatea. Și cum ripostează ei? Își răspândesc sentimentele de sfidare și nemulțumire, folosindu-se de aceasta pentru a-și explica gândurile și opiniile înaintea lui Dumnezeu, încercând să-L facă pe Dumnezeu să acționeze conform dorințelor și cerințelor lor, pentru a le satisface dorințele; numai atunci se vor simți împăcați. Îndeosebi, Dumnezeu a exprimat multe adevăruri pentru a-i judeca și mustra pe oameni, pentru a le purifica firile corupte, pentru a-i salva de influența Satanei, și cine știe câte visuri ale oamenilor de a fi binecuvântați au fost întrerupte de aceste adevăruri, spulberând fantezia de a fi înălțați la ceruri la care au sperat zi și noapte. Ei vor să facă tot ce le stă în putință pentru a îndrepta acest lucru, pentru a-l schimba — dar sunt neputincioși, nu pot decât să fie cufundați în dezastru, cu negativitate și resentimente. Ei refuză să asculte de tot ce a aranjat Dumnezeu, întrucât ceea ce face Dumnezeu este în conflict cu noțiunile, interesele și gândirea lor. În special, atunci când biserica săvârșește lucrarea de curățire și alungă mulți oameni, aceștia cred că Dumnezeu nu îi iubește, că Dumnezeu a greșit, că sunt tratați nedrept și, astfel, vor să se unească în opoziție, încearcă să nege că Dumnezeu este adevărul, neagă identitatea și esența lui Dumnezeu și neagă firea Lui dreaptă. Desigur, neagă și realitatea suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Și prin ce mijloace neagă ei toate acestea? Prin rezistență și opoziție. Implicația este: «Ceea ce face Dumnezeu este în contradicție cu noțiunile mele și, prin urmare, nu ascult, nu cred că Tu ești adevărul. Mă voi certa cu Tine și voi răspândi aceste idei oamenilor din biserică. Voi spune orice vreau și nu-mi pasă care sunt consecințele. Am libertate de exprimare, nu mă poți face să tac, voi spune ce vreau. Ce poți Tu să faci?» Când acești oameni insistă să transmită aceste opinii și idei personale eronate, vorbesc ei despre propria înțelegere? Au ei părtășie despre adevăr? Categoric nu. Ei răspândesc negativitate, transmit sofisme rele. Nu încearcă să-și cunoască sau să-și expună propria corupție sau lucrurile pe care le-au făcut și care sunt în contradicție cu adevărul, nici nu dezvăluie greșelile pe care le-au comis; în schimb, fac tot posibilul ca să-și explice în mod logic și să-și apere greșelile pentru a dovedi că au dreptate și, în același timp, emit judecăți ridicole și transmit idei și perspective negative și greșite, precum și cuvinte pervertite și haine. Efectul asupra aleșilor lui Dumnezeu și asupra bisericii este perturbarea și amăgirea; poate chiar scufunda unii oameni într-o stare de negativitate și confuzie – toate sunt efectele adverse cauzate de oamenii care emană negativitate” („Identificarea liderilor falși”). Din ceea ce a revelat cuvântul lui Dumnezeu, am învățat că cei care răspândesc pesimism și noțiuni nu ascultă de rânduielile lui Dumnezeu când întâmpină probleme. Ei nu acceptă lucruri de la Dumnezeu, iar opiniile lor sunt ca ale necredincioșilor În esență, sunt necredincioși și diavoli. În loc să caute adevărul când se întâmplă ceva, ei se bazează pe propriile noțiuni și credințe, iar atunci când lucrurile nu merg cum vor ei sau le afectează interesele, cu siguranță se plâng de Dumnezeu și I se împotrivesc, judecă arbitrar și răspândesc noțiuni printre frații și surorile lor și spun orice vor, fără pic de venerație pentru Dumnezeu în inimile lor. Nu am putut vedea esența faptului că Chen Lin răspândea pesimism și noțiuni mai ales fiindcă nu am înțeles ce înseamnă răspândirea pesimismului și am considerat că remarcile ei pesimiste din întrunire înseamnau că vorbește deschis despre expresia ei coruptă. Am crezut că e normal să fie pesimistă și slabă și să aibă noțiuni despre Dumnezeu în astfel de momente. Când Chen Lin a revelat noțiunile din inima ei în timp ce vorbea despre starea sa, am crezut că era normal. Însă a vorbi deschis despre propria corupție și a răspândi pesimism și noțiuni sunt lucruri complet diferite. Când lucrurile nu merg așa cum vrem, s-ar putea să începem să avem noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, dar dacă tu crezi cu adevărat în Dumnezeu, dacă ai conștiință și rațiune, dacă ai frică de Dumnezeu, atunci, chiar dacă nu cunoști voia lui Dumnezeu, te vei ruga și vei căuta, nu vei vorbi după bunul plac, poți primi de la Dumnezeu, poți învăța lecții și căuta adevărul să-ți înlături noțiunile. În părtășie, vei analiza în ce fel sunt greșite aceste noțiuni, îți vei revela și recunoaște propria corupție și-ți vei arăta adevărata față hidoasă. Când frații și surorile aud părtășia ta, ei nu sunt induși în eroare și nici nu încep să aibă neînțelegeri și doleanțe cu privire la Dumnezeu. În schimb, ei pot înțelege adevărul și sunt capabili să discearnă și să respingă părerile greșite. Părtășia ta va avea efecte pozitive. Asta înseamnă să vorbești deschis și să ai părtășie. Esența răspândirii pesimismului și a noțiunilor este diferită. La suprafață, pare că un om vorbește despre starea lui sau se destănuie despre propria corupție, dar scopul nu este căutarea adevărului, înțelegerea voii lui Dumnezeu sau rezolvarea problemelor proprii. În schimb, astfel de oameni se folosesc de asta ca să-și reverse emoțiile negative și nemulțumirea în timpul părtășiei, să se plângă de mediile pe care Dumnezeu le creează. Ei crede că ceilalți le fac viața grea sau chiar răspândesc noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu sau păreri absurde sau pesimiste. Dar nu-și recunosc niciodată firea coruptă, nu reflectează asupra lor și nu învață lecții. Unii chiar evită să vorbească despre problemele lor și mereu își atribuie eșecurile unor motive obiective. După ce oamenii aud o asemenea părtășie, dacă ei nu înțeleg adevărul sau nu discern cu grijă, pot fi lesne înșelați și, astfel, empatizează cu cel ce vorbește și stau de partea lui împotriva lui Dumnezeu sau Îl înțeleg greșit și se plâng de Dumnezeu și de casa Lui. În plus, înainte judecam dacă cineva răspândea sau nu pesimism și noțiuni pe baza contextului și a intențiilor din spatele vorbelor lui. Asta arată că nu am înțeles adevărul sau cum să privesc lucrurile. De fapt, pentru a discerne dacă cineva răspândește pesimism, cheia nu este scopul sau contextul în care acel om vorbește, ci esența și consecințele vorbelor lui. Dacă cineva vorbește pentru a exprima nemulțumire față de Dumnezeu, răspândește noțiuni despre El și creează o influență negativă asupra celor ce îl înconjoară, lucru care îi face pe oameni să-L înțeleagă greșit și să-L învinovățească pe Dumnezeu, să fie potrivnici casei Lui și să se scufunde în pesimism, atunci fie că face sau nu voluntar acest lucru, cuvintele lui răspândesc pesimism și tulbură viața bisericească.

De data asta, nu am avut discernământ referitor la Chen Lin, fiindcă, în afara faptului că nu știam ce este răspândirea pesimismului, nu puteam distinge cu acuratețe între o umanitate bună și una scăzută. Ulterior, am urmărit o lectură video a unui pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care m-a ajutat să înțeleg acest aspect al adevărului. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Când oamenilor li se întâmplă lucruri diferite, există tot felul de manifestări în ei, care arată diferența dintre umanitatea bună și cea rea. Așadar, care sunt criteriile de măsurare a umanității? Cum ar trebui măsurat ce fel de persoană este un om și dacă poate fi sau nu mântuit? Asta depinde de dragostea lor pentru adevăr și de abilitatea lor de a accepta și practica adevărul. Toți oamenii au noțiuni și răzvrătire înlăuntrul lor, toți au firi corupte și, astfel, vor întâlni momente în care ceea ce le cere Dumnezeu este în contradicție cu interesele lor și trebuie să facă o alegere – acestea sunt lucruri pe care toți le vor experimenta adesea, niciunul dintre ei nu le poate evita. De asemenea, toți vor avea momente în care Îl vor interpreta greșit pe Dumnezeu și vor avea noțiuni despre El, sau când vor fi plini de resentimente, sau vor respinge, ori vor fi răzvrătiți față de Dumnezeu – dar pentru că oamenii au atitudini diferite față de adevăr, modul în care îl abordează este diferit. Unii oameni nu vorbesc niciodată despre noțiunile lor, ci caută adevărul și le rezolvă singuri. De ce nu vorbesc despre ei? (Au o inimă care se teme de Dumnezeu.) Așa este: au o inimă care se teme de Dumnezeu. Se tem că faptul de a vorbi deschis va avea un efect negativ și doar încearcă să rezolve acest lucru în inima lor, fără a afecta pe nimeni altcineva. Când întâlnesc pe alții într-o stare similară, își folosesc propriile experiențe pentru a-i ajuta. Asta înseamnă să fii bun la suflet. Oamenii buni la suflet sunt iubitori față de ceilalți, sunt dispuși să-i ajute pe alții să-și rezolve dificultățile. Există principii când fac lucruri și îi ajută pe ceilalți, îi ajută pe ceilalți să rezolve problemele pentru a le fi de folos lor și nu spun nimic care să nu fie de folos pentru ei. Aceasta este dragostea. Astfel de oameni au o inimă care se teme de Dumnezeu, iar acțiunile lor sunt principiale și înțelepte. Acestea sunt criteriile pentru a măsura dacă umanitatea oamenilor este bună sau rea. Ei știu că lucrurile negative nu sunt de folos nimănui și că aceste lucruri îi vor afecta pe ceilalți dacă vorbesc despre ele cu voce tare, așa că aleg să se roage lui Dumnezeu în inimile lor și să caute adevărul pentru o rezolvare. Indiferent ce fel de noțiuni au, ei sunt capabili să le abordeze și să le discute cu o inimă ascultătoare de Dumnezeu și apoi ajung să înțeleagă adevărul și sunt capabili să asculte întru totul de Dumnezeu; în felul acesta, vor avea din ce în ce mai puţine noţiuni. Dar unii oameni nu au nicio rațiune. Când au noțiuni, le place să aibă părtășie despre ele cu oricine și cu toată lumea. Dar asta nu rezolvă problema și îi face pe alții să aibă noțiuni – și asta nu le dăunează? Unii oameni nu le spun fraților și surorilor când au noțiuni, se tem că aceștia își vor da seama cum sunt cu adevărat și că le vor folosi împotriva lor – dar, acasă, vorbesc fără rețineri, spun orice vor, tratându-i pe necredincioșii din familia lor ca pe frați și surori. Ei nu se gândesc deloc la ce fel de consecințe va avea acest comportament. Înseamnă asta că acționează conform principiului? De exemplu, printre rudele lor s-ar putea să fie oameni care cred în Dumnezeu și alții care nu cred, sau persoane care cred pe jumătate și sunt pe jumătate sceptici; când au noțiuni, le răspândesc printre membrii familiei, iar rezultatul e că toți acești oameni sunt trași în jos după ei și încep să aibă noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu. Noțiunile și înțelegerile greșite sunt în mod inerent molipsitoare și, odată ce s-au răspândit, oamenii care nu își dau seama ce sunt într-adevăr pot ajunge să facă rău. Oamenii confuzi, în special, sunt susceptibili să devină și mai bulversați după ce le aud. Numai cei care înțeleg adevărul și sunt capabili să le identifice sunt în stare să respingă aceste lucruri contrare – lucruri care sunt noțiuni, negativitate și neînțelegeri – și să fie protejați de Dumnezeu. Majoritatea oamenilor sunt lipsiți de o asemenea statură. Unii pot simți că aceste lucruri sunt greșite – ceea ce este deja destul de impresionant – dar nu își pot da deloc seama de ceea ce sunt. Prin urmare, atunci când există cei care răspândesc adesea noțiuni și negativitate, majoritatea oamenilor vor fi deranjați de aceste lucruri negative și vor deveni slabi și pesimiști. Este un fapt sigur. Aceste lucruri negative, contrare au o putere extraordinară de a deruta și a face rău noilor credincioși. În fața celor care au deja o bază, nu au mare efect; după un timp, astfel de oameni sunt capabili să înțeleagă adevărul și să se schimbe. Dar odată ce noii credincioși cărora le lipsește o bază aud aceste lucruri negative, pot deveni cu ușurință pesimiști și slabi; cei care nu iubesc adevărul pot chiar să se retragă și să nu mai creadă în Dumnezeu; acei răufăcători pot chiar să răspândească noțiuni și să perturbe lucrarea casei lui Dumnezeu. Ce fel de oameni sunt cei care răspândesc negativitate și noțiuni fără nicio reținere? Toți sunt răufăcători, toți sunt demoni și toți vor fi dați în vileag și alungați” („Atitudinea pe care ar trebui să o aibă omul față de Dumnezeu” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că faptul că un om are o umanitate bună sau scăzută nu depinde de faptul că se înțelege sau nu bine cu ceilalți și nici de cât de entuziast pare, câte lucruri bune face sau câți oameni îl aprobă. Ceea ce contează e felul în care Îl tratează pe Dumnezeu și adevărul, atitudinea față de datoria lui și dacă iubește adevărul și-l acceptă. Chen Lin a fost demisă, dar s-a confruntat cu un eșec imens, nu a căutat deloc adevărul și nici nu s-a temut de Dumnezeu. Ba chiar a răspândit noțiuni și pesimism, făcându-i pe ceilalți să se plângă de Dumnezeu și de rânduielile casei lui Dumnezeu, la fel ca ea. Ea nici nu a acceptat dezvăluirea și analiza din partea liderei și a încercat să se justifice. Acest comportament în sine arată că nu accepta adevărul și avea o umanitate scăzută. Inima ei nu era cum trebuie, nu era orientată către Dumnezeu sau casa lui Dumnezeu. Când lucrurile nu au mers cum a vrut ea, s-a împotrivit și s-a plâns de Dumnezeu. Asta îi revelează complet natura malițioasă, lipsa totală de rațiune și de frică de Dumnezeu din inima ei. După ce am cântărit aceste lucruri li am analizat comportamentul lui Chen Lin folosing cuvântul lui Dumnezeu, mintea mea a fost mult mai limpede și am putut și să o văd clar pe Chen Lin așa cum era cu adevărat. Era o necredincioasă cu umanitate scăzută și o natură care detesta adevărul. În clipa în care lucrarea lui Dumnezeu nu a fost conform noțiunilor ei, L-a învinovățit pe Dumnezeu, L-a urât și a vociferat împotriva Lui. Am văzut că biserica se ocupase corect de ea, conform principiilor adevărului și într-o manieră corectă și dreaptă.

Chen Lin spunea și că, dacă a discuta starea cuiva la întruniri înseamnă a răspândi pesimism, atunci ea nu mai înțelege cum să aibă părtășie. Am văzut că nu accepta deloc adevărul. Răspândea pesimism, iar ceilalți au discernut asta și au încercat s-o oprească și s-o restricționeze. Nu numai că nu a reflectat asupra ei, dar a mai spus că nu știe cum să aibă părtășie. Ce voia să spună era că ceilalți o constrângeau și că nu îndrăznea să se destănuie și să aibă părtășie din nou. Îi arăta pe ceilalți cu degetul, ca să-i facă pe oameni să se axeze pe problemele celorlalți. Făcea contraacuzații false. Când ceilalți au auzit cuvintele ei și nu le-au discernut, ea i-a derutat. Dacă apare această situație, oamenii nu vor ști cum să practice. Așadar, pentru a evita răspândirea pesimismului, cum ar trebui să ne destăinuim și să avem părtășie în viitor? Ulterior, am căutat o cale de practicare în această sferă și am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Când oamenii au o natură satanică – și când trăiesc după natura lor satanică – le este foarte greu să evite să aibă o stare negativă. O astfel de negativitate, mai ales, este un fenomen comun atunci când nu înțeleg adevărul. Toți au momente în care sunt negativi. Unii oameni sunt negativi în cea mai mare parte a timpului, alții rar. Unii sunt negativi perioade lungi de timp, alții nu pentru multă vreme. Staturile oamenilor sunt diferite, la fel și stările lor negative. […] Cum poate fi rezolvată problema negativității frecvente? Dacă oamenii nu știu să caute adevărul, nu vor putea rămâne fermi. Dacă nu știu să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și dacă nu știu cum să se roage lui Dumnezeu, atunci au mari necazuri; pot doar să se bazeze pe ajutorul și sprijinul fraților și surorilor. Și dacă nimeni nu-i poate ajuta, sau dacă ei nu acceptă acest ajutor, atunci este posibil să devină devastator de negativi și s-ar putea chiar să nu mai creadă. Vedeți cum este, de asemenea, foarte periculos pentru oameni să aibă întotdeauna noțiuni și să fie mereu negativi. Ei refuză să accepte adevărul, indiferent cum le este transmis prin părtășie, și întotdeauna cred că propriile noțiuni și închipuiri sunt corecte – acești oameni sunt foarte problematici. Dar indiferent cât de negativ ești, în inima ta ar trebui să înțelegi că, doar pentru că ai noțiuni, asta nu înseamnă că acestea se conformează adevărului. Aceasta este o problemă a înțelegerii tale. Dacă ai avea un pic de rațiune, atunci nu ar trebui să răspândești noțiuni; măcar acest lucru ar trebui să-l respecte oamenii. Dacă te temi vreun pic de Dumnezeu și poți recunoaște că ești un adept al lui Dumnezeu, atunci ar trebui să cauți adevărul, să-ți înlături noțiunile, să fii capabil să asculți adevărul și să nu faci nimic care să provoace perturbări și tulburări. […] și Îl interpretezi greșit pe Dumnezeu, ești negativ și te plângi de El – ce ar trebui făcut în astfel de situații? Acest lucru este ușor de remediat. Găsește câțiva oameni care înțeleg adevărul și ai părtășie și caută împreună cu ei, spunându-le ce este în inima ta. Și mai important este să vii înaintea lui Dumnezeu, să te rogi cu adevărat Lui și să ai părtășie cu El despre toată această negativitate, slăbiciune și despre lucrurile pe care nu le înțelegi și care sunt de nebiruit – nu le ascunde. Dacă ai lucruri de nespus, pe care nu le poți zice nimănui altcuiva, este și mai necesar să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi Lui” („Identificarea liderilor falși”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii pot să dezvăluie corupție și să aibă stări pesimiste sau să aibă doleanțe despre Dumnezeu când întâlnesc medii care nu le plac. Când avem aceste stări pesimiste, trebuie să avem o inimă care se teme de Dumnezeu, să învățăm să ne mușcăm limba, să nu răspândim peste tot ce nu știm sau nu înțelegem și să nu creăm perturbări pentru ceilalți. Măcar asta putem face. În același timp, trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu și să ne rugăm, să mâncăm și să bem cuvântul lui Dumnezeu, să căutăm adevărul pentru a îndrepta lucrurile și să ieșim din pesimismul și din noțiunile noastre cât de curând posibil. Dacă nu putem rezolva asta singuri, putem căuta părtășie împreună cu liderii și muncitorii sau cu cineva care înțelege adevărul. Asta înseamnă să cauți normal adevărul pentru a rezolva probleme și a nu răspândi pesimism. Dar trebuie să căutăm cu o persoană potrivită. Unii nou-credincioși nu înțeleg adevărul sau au o statură prea mică pentru a avea discernământ. Să ne destăinuim și să avem părtășie cu ei nu numai că nu ne ajută, dar asta poate să le insufle noțiuni și neînțelegeri. Părtășiile de felul acesta nu edifică oamenii și îi fac să fie predispuși să se poticnească. Oricât am fi de pesimiști sau orice noțiuni sau neînțelegeri am avea, trebuie să venim cu toții înaintea lui Dumnezeu ca să ne rugăm și să căutăm cu El, să căutăm adevărul în cuvântul lui Dumnezeu și să căutăm luminarea Duhului Sfânt. Odată ce înțelegem adevărul și ne înlăturăm noțiunile și neînțelegerile, ne putem împărtăși experiența cu ceilalți. Poți să ai părtășie despre felul în care ai căutat adevărul, cum ți-ai recunoscut părerile greșite, ai învățat să discerni lucrurile negative, cum ai înțeles voia lui Dumnezeu și ți-ai înlăturat noțiunile și neînțelegerile despre Dumnezeu. Asta înseamnă să te destăinui și să ai părtășie și să mărturisești pentru Dumnezeu. Să te destăinui în felul acesta e edificator pentru oameni. Odată ce am înțeles asta, am avut o cale de practicare.

Această experiență m-a învățat diferența dintre a răspândi pesimism și a te destăinui normal, mi-a oferit principiul pentru a evalua umanitatea bună sau scăzută, precum și puțin discernământ despre necredincioșii ascunși din biserică. Cred că a fost foarte benefică. Slavă lui Dumnezeu!