de Zhou Hui, China

În aprilie 2020, am fost aleasă să fiu predicatoare și am preluat responsabilitatea pentru lucrarea a două biserici. Deși nici calibrul, nici capacitățile mele de lucru nu erau foarte bune, știam că atribuirea acestei datorii fusese permisă de Dumnezeu, așa că am fost dispusă să mă bazez pe Dumnezeu și să fac tot posibilul să o îndeplinesc. Odată cu răspândirea lucrării de evanghelizare, biserica avea nevoie urgentă să cultive lucrători evanghelici și udători. Trebuia să particip și la lucrarea bazată pe texte, și la lucrarea de curățire a bisericii. Mă puteam concentra doar pe câte un lucru odată și m-am simțit complet copleșită. De asemenea, nu reușeam să văd rezolvarea pentru unele dintre probleme și niciuna dintre lucrări nu dădea niciun rezultat. Confruntată cu această situație, am simțit o presiune imensă. M-am gândit la predicatoarea de dinainte. Avea calibru și capacitate de lucru ridicate și fusese capabilă să gestioneze multă muncă. În comparație cu ea, calibrul meu era mult mai scăzut. Cu calibrul meu scăzut, nu puteam face nicio lucrare bine și puteam fi demisă oricând. M-am simțit foarte chinuită. Mai tâziu, am căutat moduri de a-mi îmbunătăți eficiența îndeplinirii datoriei. Când găseam o problemă, o notam repede și căutam adevărurile-principii potrivite. Dar, după o vreme, rezultatele încă nu se îmbunățiseră. M-am gândit că am un calibru slab și că, indiferent câte eforturi aș fi făcut, atât puteam eu să fac. După o vreme, conducătorii superiori au venit la biserică pentru a efectua un sondaj de opinie. Când au văzut calibrul slab pe care îl aveam și că nu puteam face lucrare reală, m-au demis.

După ce am fost demisă, m-am simțit plină de negativitate și mi-am spus: „De ce este atât de slab calibrul meu? Dacă Dumnezeu m-ar fi înzestrat cu un calibru mai bun, nu mi-aș fi îndeplinit datoria atât de prost. Oamenii cu un calibru bun se descurcă cu o întreagă gamă de sarcini, oriunde ar merge. Oamenii aceștia adună mai multe fapte bune și au o șansă mai mare de a fi mântuiți. Calibrul meu este atât de slab încât nu fac bine nicio lucrare. Dacă nu sunt de niciun folos în casa lui Dumnezeu și dacă nu pot să îmi îndeplinesc datoria, nu voi avea nicio faptă bună și nicio speranță să fiu mântuită.” Mai târziu, biserica a rânduit ca eu să mă ocup de lucrarea de evanghelizare și am simțit puțin mai multă speranță, gândindu-mă: „Obișnuiam să am tot felul de sarcini de îndeplinit în calitate de predicatoare și nu m-am descurcat cum trebuie din cauza calibrului mei slab. Acum ar trebui să fiu capabilă să îndeplinesc bine această datorie care presupune o singură sarcină.” Dat fiind că nu eram prea familiarizată cu lucrarea de evanghelizare, am făcut eforturi să învăț principiile relevante. După o vreme, am fost capabilă să rezolv câteva probleme simple, dar nu reușeam să deslușesc problemele mai complexe. Lucrarea de evanghelizare încă nu dădea rezultate semnificative, așa că am devenit și mai negativă, gândindu-mă: „Nu pot face bine nici măcar această sarcină unică. Este treaba asta pentru mine? Folosește Dumnezeu această datorie pentru a-mi arăta că am un calibru slab și că sunt inutilă? Planifică El să mă elimine? Lucrarea lui Dumnezeu este pe cale să se sfârșească, iar dacă eu nu pot îndeplini nicio datorie cum trebuie, nu există nicio speranță să fiu mântuită. Este oare posibil ca toți acești ani de credință să fi fost în zadar? În loc să împiedic lucrarea de evanghelizare de aici, aș putea la fel de bine să renunț și să mă ocup de treburi generale. Poate pot încă să slujesc asfel și să supraviețuiesc.” M-am simțit foarte chinuită și mi-am petrecut zilele suspinând cu disperare și simțindu-mă lipsită de motivație în datoria mea. De asemenea, am simțit că nu sunt dispusă să depun eforturi pentru a mă înzestra cu adevăruri legate de predicarea Evangheliei și nu doream să caut adevărul pentru a înlătura corupțiile pe care le dezvăluiam. Am simțit că, având în vedere calibrul meu scăzut, era inutil să continui să-l urmăresc. Din acest moment, starea mea a continuat să se înrăutățească. Nu am putut rezolva problemele, iar rezultatele lucrării mele au scăzut și mai mult. La sfârșitul fiecărei zile, mă simțeam epuizată atât fizic, cât și psihic, iar pe la opt sau nouă seara, începea să mi se facă somn. Am devenit foarte pasivă în îndeplinirea datoriei mele și, de câteva ori, chiar am uitat de potențialii destinatari ai Evangheliei cărora trebuia să le predic. Acest lucru m-a făcut să devin și mai negativă. I-am spus fiicei mele: „Calibrul meu este atât de slab, încât nu pot face nicio datorie bine. Tu ar trebui să continui să urmărești adevărul cu sârguință, iar eu îmi voi însuși doar rolul de a te găzdui și de a sluji oarecum.” Atunci, fiica mea a avut părtășie cu mine: „Mamă, Dumnezeu nu a spus niciodată că, dacă o persoană are un calibru slab, înseamnă că nu poate fi mântuită. Dumnezeu detestă firea coruptă a oamenilor. Atât timp cât o persoană urmărește adevărul, se concentrează pe schimbarea firii sale și își face datoria în măsura posibilităților sale, ea poate fi mântuită, chiar și cu un calibru slab. Am observat că, în aceste zile, nu ai căutat intențiile lui Dumnezeu atunci când ți s-au întâmplat lucruri și că te-ai plâns constant de calibrul tău slab. Această stare a ta este foarte periculoasă și, dacă nu este înlăturată, la final nu vei putea fi mântuită, dar asta va fi din cauză că nu ai urmărit adevărul, nu din cauza calibrului tău slab.” Cuvintele fiicei mele m-au speriat. „Așa este. În tot acest timp, neavând rezultate în îndeplinirea datoriei mele, m-am limitat, gândindu-mă că, deoarece calibrul meu este slab, oricât de mult aș urmări adevărul, va fi inutil. De asemenea, nu am fost dispusă să analizez dificultățile din datoria mea și nici să depun eforturi pentru a studia. Am fost prinsă într-o stare negativă și nu am putut să ies din ea. Dacă voi continua să fiu negativă și să mă limitez, să nu-mi fac datoria cum trebuie sau să nu caut adevărul, atunci mă voi elimina singură. Trebuie să caut intențiile lui Dumnezeu și să-mi rezolv problemele imediat.” Mai târziu, am venit să mă rog în fața lui Dumnezeu. „O, Dumnezeule, simt că, prin calibrul meu slab, am fost dezvăluită drept o persoană inutilă, ce nu poate fi mântuită. Mă simt cu adevărat negativă și slabă în această stare. Dumnezeule, te rog să mă călăuzești să ies din starea asta greșită.”

Ulterior, am căutat cuvintele lui Dumnezeu despre starea mea. Într-o zi, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Toți oamenii au în sinea lor unele stări greșite, cum ar fi negativismul, slăbiciunea, deznădejdea și fragilitatea; sau au intenții josnice; sau sunt constant tulburați de propriul interes, de mândria și dorințele lor egoiste; sau cred că sunt de calibru slab și experimentează unele stări negative. Îți va fi foarte greu să obții lucrarea Duhului Sfânt dacă trăiești mereu în aceste stări. Dacă îți este greu să obții lucrarea Duhului Sfânt, atunci elementele active din sinea ta vor fi puține, iar elementele negative vor ieși la iveală și te vor tulbura. Oamenii se bazează întotdeauna pe propria voință pentru a-și reprima aceste stări negative și ostile, dar indiferent cum și le reprimă, nu pot scăpa de ele. Motivul principal este că oamenii nu pot discerne în profunzime aceste lucruri negative și ostile; ei nu le pot vedea clar esența. Acest lucru face să le fie foarte greu să se răzvrătească împotriva trupului și a Satanei. În plus, oamenii rămân mereu blocați în aceste stări negative, melancolice și degenerate și nu se roagă lui Dumnezeu și nu privesc spre El, ci pur și simplu se căznesc cu ele. Drept urmare, Duhul Sfânt nu lucrează în ei și de aceea nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, le lipsește o cale în tot ceea ce fac și nu pot vedea clar nicio chestiune. Sunt prea multe lucruri negative și ostile în sinea ta, iar acestea ți-au umplut inima, așa că ești adesea negativ, melancolic în spirit și te îndepărtezi tot mai mult de Dumnezeu și devii tot mai slab” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Ceea ce Dumnezeu a expus era adevărata mea stare. În realitate, Dumnezeu știe exact care este calibrul meu. După ce am fost demisă din funcția de predicatoare, biserica m-a desemnat să mă ocup de lucrarea de evanghelizare, deoarece a văzut incapacitatea mea de a gestiona atribuții care presupuneau mai multe sarcini. Dar eu am fost constrânsă în permanență de calibrul meu slab și, când am văzut că nu am rezultate în lucrarea de evanghelizare, în loc să sintetizez problemele și să caut principiile pentru a-mi da seama cum să-mi fac bine datoria, am crezut că Dumnezeu mă dezvăluia drept o persoană inutilă, fără nicio speranță de a fi mântuită. Am devenit atât de negativă încât am renunțat complet, eșuând chiar și în datoria pe care o puteam îndeplini. Nu doar intrarea mea în viață era afectată, dar era întârziată și datoria mea. Dacă aș fi continuat să fiu atât de negativă, n-aș fi făcut decât să mă îndepărtez și mai mult de Dumnezeu și, în cele din urmă, chiar nu aș mai fi fost în stare să îndeplinesc nicio datorie. Asta nu însemna că mă dezvăluia Dumnezeu, ci, mai degrabă, chiar eu singură mă eliminam.

Atunci, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită: dacă ești dispus, dacă urmărești, în final vei putea să obții acest rezultat, și niciunul dintre voi nu va fi abandonat. Dacă ești de calibru slab, cerințele Mele pentru tine vor fi conform calibrului tău slab; dacă ești de calibru înalt, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău înalt; dacă ești ignorant și analfabet, cerințele Mele vor fi în conformitate cu analfabetismul tău; dacă ești un om cu știință de carte, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu faptul că ai carte; dacă ești în vârstă, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu vârsta ta; dacă ești capabil să oferi ospitalitate, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu această abilitate; dacă spui că nu poți oferi ospitalitate și poți doar să îndeplinești o anumită funcție, fie ea propovăduirea Evangheliei sau îngrijirea bisericii, ori participarea la celelalte treburi generale, desăvârșirea ta de către Mine va fi în conformitate cu funcția pe care o îndeplinești. Să fii credincios, să te supui până la sfârșit și să cauți să ai iubirea supremă pentru Dumnezeu – aceasta este ceea ce trebuie să realizezi și nu există practici mai bune decât aceste trei lucruri” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au mișcat profund. Am văzut că cerințele lui Dumnezeu pentru oameni nu sunt mari și că, indiferent de calibrul lor, toți cei care vin înaintea lui Dumnezeu se bucură de aprovizionarea cuvintelor Lui și au ocazia să fie mântuiți. Dumnezeu îi mântuiește pe oameni în cea mai mare măsură. Calibrul unei persoane este prestabilit de Dumnezeu și Dumnezeu știe exact ce îndatoriri poate îndeplini o persoană. Dumnezeu nu disprețuiește o persoană pentru că este ignorantă sau pentru că are un calibru scăzut. Cerințele Sale nu sunt ca un tipar aplicabil tuturor. În schimb, El rânduiește îndatoriri potrivite pentru fiecare persoană în funcție de calibrul său și stabilește cerințe în funcție de calibrul pe care îl are fiecare. Cât timp o persoană își îndeplinește datoria din toată inima, cu dedicare și efort, atunci, chiar dacă nu se ridică la înălțimea standardelor cerute de Dumnezeu, El nu o va condamna și nici nu va lua cu ușurință decizia de a o abandona sau de a o elimina. Dar când mi s-au întâmplat lucruri, nu am căutat intențiile lui Dumnezeu. Când am fost demisă din funcția de predicatoare din cauza calibrului meu slab și nu am văzut niciun rezultat în lucrarea de evanghelizare pe care o supravegheam, m-am complăcut în negativism, crezând că sunt o persoană inutilă din cauza calibrului meu slab. Am renunțat la mine și chiar m-am gândit să renunț și la îndatoririle mele. Dar, în realitate, Dumnezeu nu a spus niciodată că un calibru slab înseamnă că o persoană nu poate fi mântuită și nici nu a impus vreodată exigențe excesiv de mari față de calibrul unei persoane. Când calibrul meu era insuficient pentru îndatoriri care presupuneau sarcini multiple, biserica m-a desemnat să mă ocup doar de lucrarea de evanghelizare, conform calibrului meu, ceea ce mi-a oferit posibilitatea de a mă instrui. Dacă datoria mea nu dădea niciun rezultat, ar fi trebuit să investighez motivele, să depun mai mult efort pentru a-mi compensa neajunsurile și să fac tot posibilul pentru a o îndeplini. Chiar dacă, în cele din urmă, aș fi fost demisă din cauza incompetenței, cel puțin nu aș fi avut regrete. După ce mi-am dat seama de aceste lucruri, m-am simțit mai puțin constrânsă de calibrul meu slab în datoria mea. Am început să mă înzestrez cu adevăruri legate de predicarea Evangheliei și să urmăresc filme și videoclipuri despre Evanghelie. Când nu înțelegeam ceva, comunicam și discutam cu frații și cu surorile mele. După ce m-am instruit o vreme, am început să înțeleg problemele mai clar decât înainte, am fost în măsură să ofer îndrumare concretă și ajutor real fraților și surorilor mele aflate în dificultate, iar atunci când existau abateri în lucrare, le sintetizam cu frații și cu surorile mele. Treptat, lucrarea de evanghelizare a început să prezinte unele îmbunătățiri.

Ulterior, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care mi-a permis să îmi înțeleg mai bine problemele. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există o zicală printre non-credincioși: «Nu există prânz gratuit.» Antihriștii au și ei această logică, gândindu-se: «Dacă lucrez pentru tine, ce-mi vei da în schimb? Ce beneficii pot să obțin?» Cum ar trebui rezumată această natură? Înseamnă că ești condus de profit, pui profitul înainte de orice altceva și ești egoist și vrednic de dispreț. Aceasta este natura-esență a antihriștilor. Ei cred în Dumnezeu doar în scopul de a obține profit și binecuvântări. Chiar dacă îndură suferință sau plătesc unele prețuri, totul este pentru a face o înțelegere cu Dumnezeu. Intenția și dorința lor de a obține binecuvântări și recompense sunt imense, iar ei se agață cu putere de acestea. Nu acceptă niciunul dintre numeroasele adevăruri pe care le-a exprimat Dumnezeu, consideră mereu în inima lor că a crede în Dumnezeu se rezumă la obținerea de binecuvântări și asigurarea unei destinații bune, că acesta este cel mai înalt principiu și că nimic nu-l poate depăși. Cred că oamenii n-ar trebui să creadă în Dumnezeu decât de dragul de a obține binecuvântări și că, dacă n-ar fi de dragul binecuvântărilor, credința în Dumnezeu n-ar avea sens sau valoare, și-ar pierde sensul și valoarea. Au fost aceste idei insuflate antihriștilor de altcineva? Decurg ele din educație sau din influența altcuiva? Nu, sunt determinate de natura-esență inerentă a antihriștilor, pe care nimeni nu o poate schimba” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea a doua)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că negativitatea și durerea mea se datorau dorinței mele excesive de binecuvântări. Am fost controlată de toxinele Satanei, precum „Nu te trezi niciodată devreme decât dacă există un beneficiu asociat” și „Profitul este cel mai important”. Tot ceea ce am făcut a fost determinat de urmărirea câștigului și a avut ca scop obținerea binecuvântărilor. Când L-am găsit pe Dumnezeu pentru prima oară, mă trezeam devreme și munceam până târziu în fiecare zi, îndurând de bunăvoie suferința și consumându-mă, deoarece credeam că, dacă îmi îndeplinesc cu o mai mare sârguință datoria, aceasta mă va duce către o destinație frumoasă. Dar când am fost demisă din cauza calibrului meu slab, mi-am pierdut motivația. Am simțit că problemele ce țin de calibru nu sunt ca firile corupte, care pot fi schimbate. Am crezut că sunt prinsă în această stare, că nu merit să fiu cultivată, că sunt doar o persoană inutilă, menită să fie eliminată. Mai ales când nu existau rezultate în lucrarea de evanghelizare, L-am înțeles greșit pe Dumnezeu, crezând că El mă dezvăluia și mă elimina. Am trăit într-o stare negativă și am încetat să mă mai străduiesc să îndeplinesc îndatoririle pe care le puteam face și chiar m-am gândit să renunț la datoria mea. Eram cu adevărat lipsită de umanitate! Am văzut că, în toți acești ani, mi-am făcut datoria doar pentru a obține binecuvântări și era ca și cum aș fi lucrat pentru un șef undeva în lume, unde, dacă eram plătită, aș fi lucrat cu sârg, dar dacă nu, aș fi demisionat. Nu urmăream adevărul în îndeplinirea datoriei mele, ci încercam să mă folosesc de ea pentru a negocia o destinație bună. Încercam să Îl exploatez și să Îl înșel pe Dumnezeu făcând asta. Natura mea era îngrozitor de detestabilă și de ticăloasă, iar asta L-a făcut pe Dumnezeu să mă deteste cu adevărat! În ciuda calibrului meu slab și a corupției profunde, Dumnezeu tot mi-a dat posibilitatea de a mă instrui, dar eu nu am prețuit asta și nici nu am căutat să-mi fac datoria bine pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. În schimb, am încercat să mă tocmesc cu El. Îi eram cu adevărat îndatorată lui Dumnezeu! Am fost recunoscătoare că Dumnezeu a rânduit această situație pentru a-mi dezvălui intențiile și opiniile cu privire la urmărirea binecuvântărilor prin credința mea în Dumnezeu. Acest lucru mi-a permis să îmi recunosc și să îmi corectez abaterile în timp util, altfel, aș fi continuat să urmăresc binecuvântările în loc să urmăresc adevărul și, în cele din urmă, aș fi devenit imposibil de mântuit.

A existat, de asemenea, un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care m-a emoționat profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Deși calibrul meu e mic, am o inimă onestă.» Aceste cuvinte sună foarte adevărat și vorbesc despre o cerință pe care o are Dumnezeu de la oameni. Care cerință? Aceea că, dacă oamenii sunt lipsiți de calibru, nu e sfârșitul lumii, dar trebuie să aibă o inimă onestă și, dacă o au, vor putea primi aprobarea lui Dumnezeu. Oricare ar fi situația ta sau mediul de proveniență, trebuie să fii o persoană onestă, să vorbești cu onestitate, să acționezi cu onestitate, să fii capabil să-ți îndeplinești datoria cu toată inima și mintea ta, să fii loial datoriei tale, să nu cauți scurtături, să nu fii o persoană vicleană sau înșelătoare, să nu minți sau să înșeli ori să vorbești întortocheat. Trebuie să acționezi conform adevărului și să fii cineva care urmărește adevărul. Mulți oameni cred că sunt de calibru slab și că nu-și îndeplinesc niciodată datoria bine sau conform standardelor. Ei dau tot ce au mai bun în ceea ce fac, dar nu pot pricepe niciodată principiile și tot nu pot obține rezultate foarte bune. În cele din urmă, tot ce pot face este să se plângă că au calibrul prea slab și devin negativi. Așadar, când o persoană este de calibru slab, oare nu există nicio cale de urmat? A fi de calibru slab nu este o boală fatală, iar Dumnezeu nu a spus niciodată că nu mântuiește oamenii care sunt de calibru slab. După cum a spus Dumnezeu înainte, El este mâhnit de cei care sunt cinstiți, dar ignoranți. Ce înseamnă să fii ignorant? Ignoranța, în multe cazuri, provine de la faptul de a avea un calibru slab. Când oamenii sunt de calibru slab, au o înțelegere superficială a adevărului. Aceasta nu este suficient de specifică sau de practică și se limitează adesea la o înțelegere de suprafață sau literală – se limitează la doctrine și reglementări. De aceea, ei nu pot vedea clar multe probleme și nu pot niciodată să înțeleagă principiile în timp ce-și fac datoria sau să-și facă bine datoria. Atunci, nu vrea Dumnezeu oameni de calibru slab? (Ba da.) Spre ce cale și direcție îi îndreaptă Dumnezeu pe oameni? (Aceea de a fi persoane oneste.) Poți fi o persoană onestă doar spunând asta? (Nu, trebuie să ai manifestările unei persoane oneste.) Care sunt manifestările unei persoane oneste? În primul rând, să nu se îndoiască de cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre manifestările unei persoane oneste. În afară de asta, cea mai importantă manifestare este de a căuta și practica adevărul în toate chestiunile – acest lucru este crucial. Spui că ești onest, dar împingi întotdeauna cuvintele lui Dumnezeu într-un ungher al minții tale și pur și simplu faci orice vrei tu. Este asta o manifestare a unei persoane oneste? Tu spui: «Deși calibrul meu e slab, am o inimă onestă.» Și, totuși, când e rândul tău să preiei o datorie, te temi că vei suferi sau că vei fi tras la răspundere dacă nu o îndeplinești bine, deci inventezi scuze ca să te eschivezi de la datoria ta sau sugerezi să o facă altcineva. Este aceasta manifestarea unei persoane oneste? Nu este, în mod clar. Așadar, cum ar trebui atunci să se poarte o persoană onestă? Ar trebui să se supună rânduielilor lui Dumnezeu, să fie loială datoriei pe care trebuie să o îndeplinească și să se străduiască să mulțumească intențiile lui Dumnezeu. Acest lucru se manifestă prin mai multe căi: una este să-ți accepți datoria cu o inimă onestă, să nu iei în considerare interesele trupești, să nu fii fără tragere de inimă în privința ei și să nu complotezi pentru beneficiul propriu. Acestea sunt manifestări ale onestității. O alta este să îți pui toată inima și puterea în a-ți realiza bine datoria, făcând lucrurile cum se cuvine și punându-ți inima și iubirea în datoria ta pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acestea sunt manifestările pe care ar trebui să le aibă o persoană onestă în timp ce-și îndeplinește datoria” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, deși oamenii cu calibru slab pot avea o înțelegere mai superficială a problemelor, dacă au o inimă cinstită, caută cu adevărat adevărul și își îndeplinesc datoria din toată inima și cu toată tăria, viața lor se poate îmbunătăți treptat și, în final, pot fi mântuiți. Calibrul meu era, într-adevăr, slab. Aveam tendința de a vedea doar superficial problemele și nu eram în măsură să aplic principiile în mod flexibil. Dar Dumnezeu spune că un calibru slab nu este o boală fatală, așa că, atât timp cât mă instruiesc să devin o persoană cinstită, conform cerințelor lui Dumnezeu, mă rog lui Dumnezeu și mă bazez mai mult pe El în problemele pe care nu le pot rezolva, fac eforturi pentru a mă înzestra cu adevărurile relevante și caut în mod proactiv părtășia cu cei care înțeleg adevărul atunci când mă confrunt cu dificultăți, pot să-mi compensez neajunsurile și să obțin unele rezultate în datoria mea. M-am gândit și la predicatoarea pe care o admiram. Fusese capabilă să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme și a obține rezultate în datoria sa, dar acest lucru se datora faptului că ea și-a făcut datoria cu sârguință și a primit lucrarea Duhului Sfânt. Dar mai târziu ea a trăit într-o fire coruptă, întrecându-se pentru faimă și câștig, și nu s-a ocupat de lucrarea ei adevărată, iar datoria ei a ajuns să nu mai dea rezultate. Chiar și atunci când frații și surorile i-au oferit părtășie și ajutor, ea nu s-a căit și, în cele din urmă, a fost demisă și eliminată. Acest lucru a arătat că, în ciuda faptului că cineva are un calibru bun, dacă nu urmărește adevărul, nu va primi lucrarea Duhului Sfânt și nu poate obține rezultate bune în datoria sa. Deși calibrul meu era slab, nu era chiar atât de slab încât să nu pot înțelege adevărul sau să nu pot pricepe nimic. De exemplu, în îndeplinirea datoriei mele de evanghelizare, dacă nu m-aș fi concentrat pe perspectivele mele de viitor, ci mi-aș fi făcut datoria cu conștiinciozitate și aș fi depus eforturi pentru a învăța și a înțelege ceea ce nu știam, aș fi putut, totuși, să obțin unele rezultate în datoria mea. Am văzut cum convingerea mea anterioară, conform căreia „Calibrul slab înseamnă că o persoană nu își poate face bine datoria și nu poate fi mântuită, și numai cei cu calibru bun pot fi mântuiți”, era complet absurdă și falsă și nu era deloc în conformitate cu adevărul!

Mai târziu, am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu a exprimat atât de multe cuvinte și, înainte de a face asta, El a efectuat foarte multe lucrări pregătitoare. Dacă, în cele din urmă, nu urmărești și nu pătrunzi aceste cuvinte, după ce El le-a exprimat, cum te va vedea Dumnezeu? Ce fel de verdict îți va da Dumnezeu? Acest lucru e clar ca bună ziua. Deci, în ceea ce privește fiecare persoană, indiferent de calibrul ei, de vârstă sau de numărul de ani în care a crezut în Dumnezeu, ar trebui să-ți concentrezi eforturile pe calea urmăririi adevărului. Nu ar trebui să pui accentul pe niciun pretext obiectiv; ar trebui să urmărești necondiționat adevărul. Nu trăi în nepăsare. Dacă tu consideri urmărirea adevărului ca fiind un lucru de mare importanță în viața ta și te străduiești și depui eforturi pentru asta și poate că adevărurile pe care le câștigi și pe care ești capabil să le atingi în căutarea ta să nu fie ceea ce ți-ai dorit, dar Dumnezeu spune că îți va oferi o destinație potrivită în funcție de atitudinea ta față de urmărirea adevărului și de sinceritatea ta, cât de minunat va fi! Deocamdată, nu te concentra asupra destinației sau finalului tău, la ce se va întâmpla și ce rezervă viitorul, sau dacă vei putea să eviți dezastrul și să nu mori – nu te gândi la aceste lucruri și nu face cereri cu privire la ele. Concentrează-te doar asupra cuvintelor lui Dumnezeu și cerințelor Lui și ajunge să urmărești adevărul, fă-ți bine datoria, satisface-I intențiile lui Dumnezeu și evită să dezamăgești cei șase mii de ani de așteptare din partea lui Dumnezeu, șase mii de ani de expectativă a Lui. Oferă-I lui Dumnezeu ceva mângâiere; lasă-L să vadă speranță în tine și lasă ca dorințele Sale să se împlinească în tine. Spune-Mi, oare Dumnezeu te-ar trata nedrept dacă ai face asta? Sigur că nu! Și, chiar dacă rezultatele finale nu sunt așa cum și-ar fi dorit oamenii, cum ar trebui ei să trateze acest fapt, ca ființe create? Ar trebui să se supună în toate lucrurile orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, fără să aibă vreun plan personal. Nu e aceasta perspectiva pe care ar trebui să o adopte ființele create? (Ba da.) Este corect să aibă această mentalitate” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Dumnezeu este drept și că El stabilește finalul unei persoane în funcție de faptul dacă aceasta deține sau nu adevărul. Deși calibrul meu era slab, nu ar fi trebuit să mă limitez negativ. Trebuia să continui să mă străduiesc, să urmăresc adevărul și să încerc să îmi schimb firea. Trebuia să îndeplinesc responsabilitățile din datoria mea și să depun toate eforturile necesare pentru a da tot ce am mai bun și, indiferent dacă urma să am un final și o destinație favorabile în cele din urmă, trebuia să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Aceasta era rațiunea pe care eu, ca ființă creată, trebuia să o am. Reflectând asupra experiențelor mele, fie ca predicatoare, fie în datoria de evanghelizare, lipsa mea de rezultate nu a fost cauzată integral de calibrul mei slab, ci de faptul că mă auto-limitam constant, crezând că un calibru slab era o boală fatală, dar și de faptul că nu m-am străduit să evoluez sau să depun efort pentru a mă înzestra cu adevărul. Când nu puteam desluși problemele, nu căutam adevărul și nu aveam părtășie cu alții, așa că nu făceam progrese. În viitor, indiferent de problemele pe care le-aș întâmpina în timpul lucrării, nu mai puteam să mă las constrânsă de calibrul meu slab, trebuia să le fac față corect și să caut adevărul pentru găsirea de soluții. În ceea ce privește adevărurile pe care nu le înțelegeam sau problemele pe care nu le puteam desluși, de fapt, ar trebui să plătesc un preț mai mare pentru a mă înzestra și a învăța. Atât timp cât colaborez cu sinceritate cu Dumnezeu, cu siguranță voi face progrese. Când m-am gândit la asta în acest fel, m-am simțit mai liniștită și mai statornică în datoria mea. În trecut, vorbeam des despre calibrul meu slab, iar acele cuvinte, „calibru slab”, erau precum un blestem care mă lega strâns, făcându-mă să mă complac în amărăciune și în epuizare și să nu fac niciun progres în viață. Acum, am simțit în inimă un sentiment de eliberare. De atunci încolo, în îndeplinirea datoriei mele, m-am concentrat pe practicarea în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu, iar pentru neajunsurile și deficiențele mele, m-am înzestrat cu adevărurile-principii relevante. Pentru lucrurile pe care nu le înțelegeam, mă rugam lui Dumnezeu și învățam de la surorile cu experiență. În acest fel, am ajuns să simt îndrumarea lui Dumnezeu în datoria mea, să pricep mai bine principiile și am dobândit o înțelegere mai clară a unor probleme care până atunci fuseseră opace, iar lucrarea de evanghelizare a dat, de asemenea, unele rezultate. Deși am încă multe deficiențe, sunt dispusă să mă bazez pe Dumnezeu pentru a-mi face bine datoria. Slavă lui Dumnezeu!