de Tian Xin, China

Dumnezeu Atotputernic spune: „Indiferent dacă cuvintele rostite de Dumnezeu sunt, în aparență, simple sau profunde, toate sunt adevăruri indispensabile pentru intrarea omului în viață; ele sunt izvorul apelor vii care îi permit omului să supraviețuiască atât în spirit, cât și în trup. Ele îi asigură omului ceea ce are nevoie pentru a rămâne în viață; principiile și crezul pentru conducerea vieții sale cotidiene; calea pe care trebuie să apuce spre mântuire, cât și scopul și direcția; fiecare adevăr pe care ar trebui să-l posede ca ființă creată înaintea lui Dumnezeu; și orice adevăr despre modul în care omul se supune și se închină lui Dumnezeu. Ele sunt garanția care asigură supraviețuirea omului, ele sunt pâinea zilnică a omului și ele sunt, de asemenea, suportul robust care permite omului să fie puternic și să se ridice” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Prefață”). În trecut, când citeam acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu, nu aveam o înțelegere practică în privința lui, nici nu pricepeam cu adevărat sensul cuvintelor lui Dumnezeu. Ulterior, când biserica s-a confruntat cu o represiune pe scară largă, am trăit în lașitate și frică și nu am avut curajul să-mi fac datoria, iar cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care mi-au dat credință și m-au condus să mă ridic din negativitate și slăbiciune. Nu m-am mai temut de forțele rele ale Satanei și, bazându-mă pe Dumnezeu, m-am ocupat cum trebuie de lucrarea de gestionare a consecințelor. Datorită acestei experiențe, am dobândit o anumită înțelegere practică a autorității lui Dumnezeu.

Era la începutul lui august 2019. Diaconul care se ocupa de chestiuni generale era urmărit și nu mai putea să-și facă datoria, așa că liderii de district mi-au cerut să preiau lucrarea de chestiuni generale. Pe 19, am observat că, timp de două zile, liderii de district nu contactaseră bisericile și, în ultimele zile, auzisem succesiv că mai mult de 10 frați și surori fuseseră arestați. Înainte să fie arestați, acești oameni au luat legătura frecvent cu liderii de district. Gândindu-mă cum poliția urmărește și monitorizează adesea credincioșii o lungă perioadă de timp ca să ajungă să le cunoască situația înainte să efectueze o represiune coordonată, am avut o presimțire rea, gândindu-mă: „Oare și liderii de district au fost arestați?” M-am grăbit spre casa surorii Yuan Ling. De îndată ce am văzut-o, mi-a spus cu îngrijorare: „S-a întâmplat ceva! Trei lideri de district și personalul de la chestiuni generale au fost arestați.” Inima mi-a tresărit: „Chiar s-a întâmplat! Ei cunosc prea mulți oameni și adresele lor. Trebuie să le spunem imediat fraților și surorilor să se ascundă și să se mute.” După ce i-am informat, în timp ce mergeam spre casă, m-am simțit agitată și speriată și m-am gândit: „De data asta, foarte mulți frați și surori au fost arestați, unul după altul. Probabil că poliția i-a monitorizat mult timp înainte de a-i aresta. Înainte să se întâmple asta, mă întâlneam în fiecare zi cu liderii de district. Sunt camere de supraveghere peste tot, iar eu umblu mereu cu treburi, așa că e foarte probabil ca poliția să mă monitorizeze și pe mine. Poate că eu voi fi următoarea care va fi arestată.” M-am gândit la frații și la surorile care fuseseră torturați după arestare, unii dintre ei chiar murind în chinuri în ghearele marelui balaur roșu, și, cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai speriată deveneam, spunându-mi: „Dacă mă arestează și polițiștii mă forțează să-mi vând frații și surorile? Dacă nu pot suporta tortura și devin o iudă? Nu va fi acela sfârșitul călătoriei mele de credință? Nu. Trebuie să nu-mi mai fac datoria și să mă ascund o vreme.” La gândul acesta, m-am simțit vinovată. Acum, că liderii de district și personalul de la chestiuni generale fuseseră arestați, mai multe biserici pierduseră legătura, iar frații și surorile nu puteau mânca sau bea cele mai recente cuvinte ale lui Dumnezeu, iar cei care erau în pericol trebuiau să se mute imediat. Nu mă puteam opri atunci. Însă când m-am gândit că și eu s-ar putea să fiu supravegheată, m-am simțit încurcată. Așadar, m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Mă simt timorată în situația asta, dar știu că nu pot da înapoi. Te rog să mă îndrumi să alung frica din inima mea!” După ce m-am rugat, m-am gândit la câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Din tot ce are loc în univers, nu există nimic în care Eu să nu am ultimul cuvânt. Există ceva ce nu se află în mâinile Mele? Orice spun Eu se face, și cine dintre ființele umane Mă poate face să-Mi schimb hotărârea?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 1). Înainte, aveam părtășie adesea cu frați și surori, spunând că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor și că, indiferent ce se întâmplă, trebuie să ne bazăm pe El. Însă acum, că pericolul se abătuse asupra mea, am devenit temătoare și am vrut să dau înapoi. Mi-am dat seama că tot ce spusesem în trecut nu erau decât cuvinte și doctrine. În ce fel aveam credință adevărată? Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Totul este sub suveranitatea lui Dumnezeu și El este Cel care are ultimul cuvânt în toate lucrurile. Deși vorbeam zilnic cu liderii, nu depindea de poliție dacă aveam să fiu arestată sau nu. Chiar dacă aș fi arestată, asta s-ar întâmpla doar cu permisiunea lui Dumnezeu. Cu asta în minte, nu m-am mai simțit chiar atât de timorată și de temătoare.

După aceea, eu și sora cu care cooperam ne-am bazat pe Dumnezeu ca să mutăm cărțile care conțineau cuvintele lui Dumnezeu. În acest timp, am fost mereu precaute și ne-am avertizat constant una pe cealaltă. Ne schimbam hainele și coafurile în fiecare zi și ne străduiam din răsputeri să evităm camerele de supraveghere când ieșeam. Curând după aceea, am tot primit vești despre frați și surori care erau arestați și m-am simțit foarte încordată și speriată, ca și cum niciun loc nu era sigur. Două zile mai târziu, sora Song Yang, care era responsabilă pentru lucrare, a stabilit o întâlnire cu mine. A spus că trebuiau să găsească urgent o casă sigură pentru a continua să-și facă îndatoririle în mod normal. Am devenit foarte neliniștită, gândindu-mă: „Acum, că au fost arestați liderii de district, mulți frați și surori trebuie să se mute. Unde să găsesc atât de multe case sigure?” M-am gândit și că erau camere de supraveghere peste tot și că tot mai mulți frați și surori erau arestați. N-aveam idee ce locuri putea monitoriza în secret poliția. Dacă tot ieșeam să caut oameni și case, puteam să fiu arestată oricând, odată ce eram vizată. Gândindu-mă la toate astea, m-am simțit încurcată, așa că i-am împărtășit îngrijorările mele lui Song Yang. Împreună cu ea, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Este perfect natural și justificat faptul că oamenii ar trebui să ducă la bun sfârșit orice însărcinări le încredințează Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea supremă a omului și este la fel de importantă ca propria viață. Dacă nu iei în serios însărcinările de la Dumnezeu, atunci Îl trădezi în modul cel mai cumplit. Făcând asta, ești mai jalnic decât Iuda și ar trebui să fii blestemat. Oamenii trebuie să dobândească o înțelegere temeinică despre cum să trateze ceea ce le încredințează Dumnezeu și, cel puțin, ei trebuie să înțeleagă că însărcinările pe care El le dă omenirii sunt înălțări și favoruri speciale de la Dumnezeu și că ele sunt cele mai glorioase lucruri. Orice altceva poate fi abandonat. Chiar dacă o persoană trebuie să își sacrifice propria viață, tot trebuie să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost profund emoționată. Având în vedere că bisericile se confruntau cu o situație atât de periculoasă, iar liderii de district fuseseră arestați cu toții, nimeni nu cunoștea situația bisericilor mai bine decât mine. Dacă aș deveni o dezertoare în acest moment critic, fără să mă gândesc la siguranța fraților și surorilor mele și nereușind să mă ocup rapid de lucrarea de gestionare a consecințelor, asta ar fi o trădare gravă a lui Dumnezeu! Era responsabilitatea mea să-i protejez pe frații și pe surorile mele și să mă asigur că nimic nu stătea în calea lucrării bisericii. Însă când m-am confruntat cu arestările PCC, în loc să protejez lucrarea bisericii, mi-am făcut mai multe griji că voi fi eu însămi arestată. În acel moment crucial, am vrut să mă retrag ca o țestoasă în carapacea ei. Eram atât de egoistă și de detestabilă! Ar trebui să mă răzvrătesc împotriva motivelor mele detestabile și să mă ocup rapid de consecințe. Imediat după asta, eu și Liu Na, sora care îmi era parteneră, ne-am bazat pe Dumnezeu ca să cooperăm. Până în seara următoare, îi mutaserăm pe Song Yang și pe ceilalți într-o casă sigură, iar eu m-am simțit mult mai liniștită.

Câteva zile mai târziu, biserica de unde a venit Wang Juan, o conducătoare de district arestată, a trimis o scrisoare, în care spunea că mama lui Wang Juan aflase de la polițiști că o monitorizaseră pe aceasta din urmă o lungă perioadă de timp și că știau toate casele pe care le vizitase. Polițiștii au spus și că nu-i vor elibera ușor pe credincioșii pe care îi arestaseră și că, dacă aceștia nu mărturiseau, aveau să fie condamnați. Inima mi-a tresărit și m-am gândit: „S-ar putea ca toți acești frați și surori să fi fost arestați unul după altul pentru că polițiștii o urmăreau pe Wang Juan. De când am început să-mi fac datoria de a mă ocupa de chestiuni generale, m-am întâlnit cu ea în fiecare zi pentru a discuta despre lucrare. Cu o zi înainte să fie arestată, chiar ne-am despărțit într-o intersecție. Chiar acum, s-ar putea să fiu deja o țintă importantă urmărită de poliție și aș putea să fiu arestată în orice clipă. Dacă sunt arestată și polițiștii mă forțează să-mi vând frații și surorile? Închisorile PCC sunt ca iadul pe pământ, iar marele balaur roșu este extrem de sinistru și de malițios. Dacă nu spun nimic, chiar dacă nu voi fi ucisă în bătaie, voi fi schilodită…” N-am îndrăznit să mă mai gândesc la asta și m-am simțit cuprinsă de o frică inexplicabilă. Oare să mă opresc o vreme, să mă ascund temporar și să las alte surori să se ocupe de lucrare pentru moment? Dar apoi m-am gândit că surorile celelalte nu erau familiarizate cu situația bisericilor și știam că, dacă mă opream, diversele aspecte ale lucrării bisericii nu s-ar desfășura normal, iar asta ar întârzia lucrarea. Însă îmi făceam griji că, dacă nu mă opream, aveam să fiu arestată. Trăiam într-o stare de frică și de panică. De atunci, când mă duceam să-mi fac îndatoririle, mă uitam peste umăr în mod inconștient, verificându-mi împrejurimile, și deveneam neliniștită când vedeam camere de supraveghere pe drum. Uneori, când citeam cuvintele lui Dumnezeu acasă și auzeam câinii lătrând adesea în curte, inima îmi bătea să-mi sară din piept și mă gândeam: „Să fie poliția?” și ascundeam repede cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu. După câteva zile, mi-am dat seama că ceva nu era în regulă cu starea mea, așa că am îngenuncheat grabnic și m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să schimb această stare.

Ulterior, mi-am amintit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent de cât de «puternic» este Satana, indiferent de cât de insolent și ambițios este, indiferent de cât de mare îi este abilitatea de a provoca pagube, indiferent de cât de cuprinzătoare sunt tehnicile cu care strică și ademenește omul, indiferent de cât de istețe sunt păcălelile și uneltirile cu care îl sperie pe om, indiferent de cât de schimbătoare este forma în care există, nu a fost niciodată capabil să creeze o singură ființă vie, nu a fost niciodată capabil să stabilească legi sau reguli pentru existența tuturor lucrurilor și nu a fost niciodată capabil să conducă sau să controleze vreun obiect, fie el însuflețit sau neînsuflețit. În cosmos și pe bolta cerească, nu există o singură persoană sau obiect care să fie născut din el sau să existe datorită lui; nu există o singură persoană sau obiect condus de el ori controlat de el. Dimpotrivă, nu doar că trebuie să trăiască sub stăpânirea lui Dumnezeu dar, mai mult decât atât, trebuie să se supună tuturor ordinelor și poruncilor lui Dumnezeu. Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, Satana este inferior crinilor de pe munte, păsărilor ce zboară în aer, peștilor din mare și viermilor de pe pământ. Rolul acestuia între toate lucrurile este să servească toate lucrurile, să servească omenirii și lucrării lui Dumnezeu și planului Său de gestionare. Indiferent de cât de răuvoitoare îi este natura sau cât de rea îi este esența, singurul lucru pe care îl poate face este să își respecte ascultător funcția: să Îi slujească lui Dumnezeu și să asigure un contrast lui Dumnezeu. Astfel este esența și poziția Satanei. Esența sa este deconectată de la viață, deconectată de la putere, deconectată de la autoritate; este doar o jucărie în mâinile lui Dumnezeu, doar o mașinărie în slujba lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că toate evenimentele și toate lucrurile sunt sub controlul Lui și că, indiferent cât de sălbatic și de feroce este marele balaur roșu, nu poate depăși limitele stabilite de Dumnezeu, fără permisiunea Lui. Viața mea e în mâinile lui Dumnezeu și, fără permisiunea Lui, polițiștii nu-mi pot face nimic. Întocmai ca atunci când Dumnezeu i-a permis Satanei să-l încerce pe Iov: deși Satana i-a rănit trupul, Dumnezeu nu i-a permis să-i ia viața, așa că Satana nu a îndrăznit să depășească acea limită. Prin această încercare, credința lui Iov a fost desăvârșită. Acum, faptul că marele balaur roșu îi persecută și îi arestează frenetic pe creștini este de asemenea permis de Dumnezeu. Credința celor care urmăresc adevărul a fost desăvârșită când ei au experimentat acest mediu și au adus mărturie pentru Dumnezeu. Cei care nu urmăresc adevărul s-au retras de frică și din lașitate și au fost dezvăluiți și eliminați. Dumnezeu îl folosește pe marele balaur roșu ca pe un instrument de serviciu ca să dezvăluie cine din biserică crede cu adevărat și cine nu crede. Fără să știe, oamenii au fost clasificați după felul lor. M-am gândit cum am devenit timorată și temătoare de îndată ce am auzit că Wang Juan fusese urmărită timp îndelungat și cum am vrut să mă ascund repede ca să mă mențin în siguranță. Mi-am dat seama că aveam credință puțină și că nu înțelegeam cu adevărat suveranitatea lui Dumnezeu. De fapt, chiar dacă m-aș întâlni cu Wang Juan în fiecare zi, fără permisiunea lui Dumnezeu, polițiștii nu ar putea să mă aresteze, dar dacă Dumnezeu ar permite să fiu arestată, nu ar exista scăpare. M-am gândit și la cât de mulți frați și surori fuseseră arestați și torturați. Deși au experimentat negativitate și slăbiciune sub amenințările și bătăile polițiștilor, rugându-se și bazându-se pe Dumnezeu și pe îndrumarea cuvintelor Lui, nu au făcut un compromis cu marele balaur roșu și, în cele din urmă, au rămas fermi în mărturia lor. Au experimentat cu adevărat atotputernicia, suveranitatea și protecția miraculoasă ale lui Dumnezeu. De asemenea, au văzut clar chipul rău și urât al Satanei. Acestea erau câștiguri valoroase. Am văzut că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor și că, indiferent cât de sălbatic este marele balaur roșu, nu este decât un instrument care prestează servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu îl folosește ca să ne desăvârșească supunerea și credința. Gândindu-mă la asta, m-am hotărât: „Dacă Dumnezeu permite să fiu arestată, voi fi dispusă să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Lui și să rămân fermă în mărturia mea.”

După aceea, am mai citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și I-am înțeles mai bine intențiile. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care Îl iubesc cu adevărat și pe toți cei care urmăresc adevărul, într-o gamă variată de contexte. El le dă oamenilor posibilitatea să experimenteze cuvintele Sale în diferite medii sau încercări și, astfel, să dobândească o înțelegere a adevărului, o cunoaștere adevărată a Lui și, în cele din urmă, să obțină adevărul. Dacă experimentezi lucrarea lui Dumnezeu astfel, viața-fire ți se va schimba și vei putea obține adevărul și viața. Cât de mult ai câștigat în acești ani de experiență? (Foarte mult.) Așadar, nu merită oare să înduri puțină suferință și să plătești un preț mic atunci când îți îndeplinești datoria? Ce ai câștigat în schimb? Cât de mult din adevăr ai înțeles? Aceasta este o comoară neprețuită! Ce vor oamenii să obțină prin credința în Dumnezeu? Nu cumva adevărul și viața? Crezi că poți dobândi adevărul fără să experimentezi aceste contexte? Categoric nu poți. Dacă, atunci când unele dificultăți deosebite se abat asupra ta sau te confrunți cu împrejurări deosebite, atitudinea ta este de a le evita sau de a fugi de ele mereu, de a încerca cu disperare să le respingi și să scapi de ele – dacă nu vrei să te lași la mila orchestrărilor lui Dumnezeu, nu ești dispus să te supui orchestrărilor și aranjamentelor Sale și nu vrei să permiți adevărului să domine, dacă-ți dorești să iei mereu decizii și să controlezi totul în legătură cu tine conform firii tale satanice, atunci consecințele vor fi că Dumnezeu te va pune, cu siguranță, deoparte sau te va preda Satanei și va fi doar o chestiune de timp înainte ca acest lucru să se întâmple. Dacă oamenii înțeleg această chestiune, trebuie să se întoarcă rapid și să își urmeze drumul în viață în conformitate cu drumul corect pe care îl cere Dumnezeu – acesta este drumul corect, iar atunci când drumul este corect, înseamnă că direcția este, de asemenea, corectă” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să-mi dau seama că, pentru a-i desăvârși și câștiga pe oameni, El va rândui diverse persecuții, necazuri, încercări și rafinări pentru a-i testa. Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și Îl urmează pot ține cont de intențiile Lui și, indiferent cât de periculoasă este situația, se pot baza pe Dumnezeu ca să o experimenteze, asigurând progresul lin al lucrării bisericii. Însă eu, văzând pericolul situației, m-am temut să nu fiu arestată, torturată și să nu-mi pierd viața sau că nu aș putea rămâne fermă în mărturia mea, aș putea trăda interesele casei lui Dumnezeu, pierzând astfel șansa la mântuire, așa că am vrut să mă ascund și să nu-mi mai fac datoria, fără să țin cont deloc de interesele bisericii. Chiar eram egoistă și detestabilă, fără nicio urmă de conștiință sau de rațiune! M-am gândit la situația curentă. Din cauza arestărilor PCC, frații și surorile pierduseră legătura și nu puteau trăi viața bisericească, iar diversele aspecte ale lucrării bisericii ajunseseră într-un impas. Cât de îndurerată și de neliniștită trebuie să fi fost inima lui Dumnezeu! Într-un moment atât de critic, cineva ar trebui să ia atitudine și să preia această responsabilitate, ca lucrarea bisericii să se poată desfășura normal. Însă, pentru siguranța mea, am vrut să dau înapoi ca o țestoasă care se ascunde în carapacea sa, fără să țin cont de lucrarea bisericii sau de intrarea în viață a fraților și surorilor. Eram extrem de egoistă și de detestabilă! M-am gândit și la cuvintele Domnului Isus: „Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața pentru Mine o va găsi” (Matei 16:25). Am chibzuit la cuvintele lui Dumnezeu și am reflectat asupra mea. De ce, atunci când mă confruntam cu persecuția și cu arestările PCC, voiam mereu să mă ascund și să mă protejez? Făceam asta pentru că îmi prețuiam prea mult viața. Dădeam prea multă importanță vieții mele trupești și nu înțelegeam pe deplin sensul vieții și al morții. Dacă o persoană este dispusă să renunțe la viața sa pentru a urma calea lui Dumnezeu, o asemenea persoană este aprobată de Dumnezeu. La fel cum sfinții, de-a lungul istoriei, de dragul răspândirii Evangheliei lui Dumnezeu, au trecut și ei prin persecuția celor de la putere, iar unii chiar au fost torturați până la moarte. Deși poate părea că trupurile lor au murit, ei au fost martirizați de dragul dreptății și au rămas fermi în mărturia lor, iar Dumnezeu a avut alt plan pentru sufletele lor. Morțile lor au fost valoroase, iar Dumnezeu Și le-a amintit. Însă, dacă renunțam la datoria mea pentru a-mi păstra în mod egoist viața trupească și duceam o existență josnică, deși putea părea că, temporar, mă mențineam în siguranță, întrucât nu practicam adevărul sau nu protejam lucrarea bisericii, Dumnezeu avea să mă deteste și aș fi continuat să trăiesc ca un cadavru ambulant. Înțelegând asta, am îngenuncheat și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Totul este rânduit de Tine. Dacă voi fi sau nu arestată este tot sub suveranitatea și orchestrările Tale. Poate că mâine eu voi fi cea arestată, dar și asta va fi cu permisiunea Ta. Indiferent ce se va întâmpla mâine, atât timp cât nu sunt arestată astăzi, sunt dispusă să fac bine lucrarea bisericii. Îți cer să-mi întărești credința!” Ulterior, am lucrat în armonie cu frații și cu surorile și i-am transferat în locuri sigure pe toți frații și toate surorile care erau în pericol. Aceștia au putut să-și reia viața bisericească, iar eu am avut un sentiment indescriptibil de bucurie și de eliberare în inima mea.

După ce am trecut prin această situație, am câștigat puțină credință. Ori de câte ori îmi încheiam datoria și mergeam spre casă, mă trezeam fredonând involuntar un imn. „Îmi doresc să văd ziua de slavă a lui Dumnezeu”:

[…]

2  Cu încredințarea lui Dumnezeu în inima mea, nu voi îngenunchea niciodată în fața Satanei. Chiar dacă sunt decapitată și îmi curge sângele, curajul oamenilor lui Dumnezeu nu poate fi zdruncinat. Voi aduce mărturie răsunătoare despre Dumnezeu și voi umili diavolii și pe Satana. Durerea și greutățile sunt predestinate de Dumnezeu și voi fi loială și mă voi supune Lui până la moarte. Nu-L voi mai face niciodată pe Dumnezeu să plângă sau să Se îngrijoreze. Îmi voi oferi iubirea și loialitatea lui Dumnezeu și voi duce la capăt misiunea de a-L slăvi.

3  Cuvintele lui Dumnezeu îmi dau credință și, cu o voință de fier, Îl voi urma pe Dumnezeu până la sfârșit. Cât timp mai respir, voi continua să propovăduiesc Evanghelia și voi aduce mărturie despre Dumnezeu cu o hotărâre de neclintit. […]

– Urmați Mielul și cântați cântări noi

Într-o noapte din noiembrie 2020, am primit o scrisoare, în care se spunea că altă biserică se confruntase cu arestări și că fusese arestată o soră care era responsabilă de păstrarea cărților în care erau cuvintele lui Dumnezeu. Conducătorii bisericii, riscându-și viața, transferaseră cărțile în altă parte, dar, din cauza arestărilor pe scară largă din zona aceea, nu mai exista nicio casă sigură în care să păstreze cărțile, iar ei aveau nevoie ca noi să le transferăm repede într-un loc sigur. După ce am citit scrisoarea, am fost copleșită de panică și de teamă, gândindu-mă: „Sora care păstra cărțile tocmai a fost arestată și, deși conducătorii bisericii și-au riscat viețile ca să le mute, nu cumva sunt monitorizați de poliție? Dacă sunt urmăriți, oare eu și frații și surorile mele vom fi urmăriți și arestați când mergem să transferăm cărțile? Poate că n-ar trebui să mă duc.” Mi-am dat seama că iarăși încercam să mă protejez, așa că I-am spus repede o rugăciune lui Dumnezeu, cerându-I să-mi apere inima și să mă ajute să mă calmez și să nu trăiesc în frică. După ce m-am rugat, m-am gândit la un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii spun adesea: «Dumnezeu deține suveranitatea peste toate lucrurile» și «toate lucrurile sunt în mâinile lui Dumnezeu», dar când se confruntă cu o situație, se gândesc: «Chiar poate Dumnezeu să dețină suveranitatea asupra acestui lucru? Chiar ne putem baza pe El? Ar fi mai bine să mă bazez pe alți oameni și, dacă nu merge așa, voi găsi singur o soluție.» Apoi își dau seama cât de imaturi, ridicoli și mărunți de statură sunt. Se întorc din nou, dorind să depindă de Dumnezeu, dar constată că tot nu există o cale. În adâncul lor, însă, știu că Dumnezeu este credincios și că te poți baza pe El; doar că ei au o credință atât de mică și sunt mereu atât de sceptici. Cum rezolvi această problemă? Trebuie să te bazezi pe propria experiență și pe urmărirea și înțelegerea adevărului – numai atunci vei putea da naștere adevăratei credințe. Cu cât experimentezi și depinzi mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult vei simți că te poți baza pe El. Pe măsură ce vei experimenta mai multe lucruri, văzând cum Dumnezeu te ocrotește iar și iar, cum te ajută să depășești greutățile și să eviți pericolele, vei ajunge fără să-ți dai seama să ai credință autentică și să te bazezi pe Dumnezeu. Vei simți că Dumnezeu este de încredere și că te poți baza pe El. Trebuie mai întâi să ai această credință în inimă” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Pentru a avea credință adevărată în Dumnezeu, trebuie să experimentăm concret situații și doar după ce trecem prin asemenea experiențe, putem cunoaște atotputernicia și suveranitatea lui Dumnezeu. M-am gândit la arestările în masă care avuseseră loc în anul precedent. Ne-am confruntat cu o situație foarte periculoasă, dar, bazându-ne pe Dumnezeu, pe îndrumarea cuvintelor Lui și pe rugăciune, am reușit să răzbim și am văzut protecția, atotputernicia și suveranitatea lui Dumnezeu. Acum, ar trebui să am credință și să transfer repede cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu. A doua zi, am ajuns împreună cu frații și cu surorile mele la punctul de întâlnire. În timp ce mutam cărțile, am văzut polițiști care verificau mașini, așa că ne-am rugat lui Dumnezeu și ne-am ascuns o vreme pe o cărăruie și, în cele din urmă, am reușit să transferăm cărțile într-o casă sigură.

Experimentând persecuții și necazuri, am ajuns să-mi înțeleg natura egoistă și detestabilă. De asemenea, am văzut înțelepciunea faptului că Dumnezeu îl folosește pe marele balaur roșu ca să presteze servicii și am dobândit o înțelegere mai autentică a atotputerniciei și suveranității lui Dumnezeu. Credința mea în a-L urma pe Dumnezeu a fost întărită și mai mult.