de Lin Wei, China

În luna iunie a anului 2021, am fost aleasă predicatoare. La început, nu eram familiarizată cu lucrarea mea, astfel că am învățat cu smerenie de la colegii mei. După un timp, o parte a lucrării din bisericile de care eram responsabilă a produs unele rezultate. Cu toate acestea, unele lucrări nu înregistraseră progrese semnificative. La o adunare, o conducătoare de nivel superior m-a întrebat: „Ce lucrare ai făcut în acest timp? Cum avansează diferitele elemente ale lucrării din biserică?” M-am gândit în sinea mea: „De când am preluat lucrarea, nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește cultivarea udătorilor. Pe moment, nu voi menționa acest lucru, ca nu cumva conducătoarea să spună că nu lucrez bine și să mă desconsidere. Însă, au existat unele rezultate ale lucrării de evanghelizare și ale lucrării de curățire a bisericii. Dacă vorbesc despre ele, atunci conducătoarea își va face cu siguranță o impresie bună despre mine și va crede că sunt capabilă să fac datoria.” Prin urmare, am vorbit numai despre lucrarea care obținuse rezultate. Nu m-am așteptat ca, după aceea, conducătoarea să mă întrebe cum progresa cultivarea udătorilor. M-am gândit în sinea mea: „Dacă află conducătoarea că nu am găsit niciun candidat potrivit pentru cultivare, va spune că îmi lipsește capacitatea de lucru?” Prin urmare, am spus: „În acest moment caut persoane.” După ce a auzit acest lucru, conducătoarea nu a solicitat detalii suplimentare. Doar m-a îndemnat să cultiv oameni cât mai curând posibil. În taină, în inima mea eram bucuroasă, gândindu-mă că, până la urmă, ieșisem basma curată. Pe neașteptate, conducătoarea m-a întrebat din nou: „Există riscuri de securitate în ceea ce privește casele în care au loc adunările?” Am devenit agitată de îndată ce am auzit acest lucru. Într-adevăr, unele case prezentau riscuri de securitate, însă, deoarece nu am putut găsi case adecvate, pur și simplu am continuat să ne descurcăm cu ele. Dacă aș spune adevărul, ce ar crede conducătoarea despre mine? Ar spune că am încălcat în mod intenționat principiile și că nu am luat în considerare siguranța? M-ar emonda? În acel moment, în sinea mea eram puțin iritată: „De ce îmi pune întrebări atât de detaliate?” Astfel, am mințit și am spus: „Există o asemenea situație, dar am folosit casa respectivă doar o singură dată. Când mă întorc, voi schimba acest lucru.” Conducătoarea a părut că îmi citește gândurile. M-a emondat, spunând: „Știi foarte bine că acea casă de adunare este nesigură, totuși continui să o folosești. Dacă se întâmplă ceva? Nici nu pot să mă gândesc la consecințe! Tu vei putea să le suporți? De asemenea, încă nu au fost găsiți udători adecvați pentru cultivare. Nu înseamnă asta întârzierea lucrării?” Auzind conducătoarea spunând aceste lucruri, m-am panicat și mai tare: „Conducătoarea mi-a descoperit atât de multe probleme la prima noastră întâlnire. Mi-e foarte rușine! Va spune conducătoarea că nu sunt capabilă să fac datoria?” În același timp, m-am apărat în sinea mea: „Nu sunt responsabilă de lucrare de mult timp, așa că este de înțeles că o parte a lucrării nu a fost făcută bine. Nu am obținut unele rezultate din celelalte lucrări? Ar trebui să îmi dai puțin timp, ca să o pot lua încet.” M-am justificat spunând că tocmai începusem să mă instruiesc și încă nu înțelegeam unele principii. Conducătoarea a ascultat și apoi a avut părtășie cu mine despre câteva principii. Am lăsat în urmă chestiunea.

Câteva zile mai târziu, acea conducătoare de nivel superior a venit la biserica noastră ca să se ocupe de niște chestiuni. În trecere, a întrebat câți conducători și lucrători din aria mea de responsabilitate puteau fi promovați și cultivați, precum și dacă erau persoane care trebuiau demise sau realocate. M-am gândit în sinea mea: „Ultima dată când conducătoarea s-a familiarizat cu lucrarea, au fost expuse multe dintre problemele și abaterile mele. De ce întreabă din nou? Nu am contact frecvent cu unii dintre conducători și lucrători și nu sunt prea sigură dacă aceștia pot fi promovați și cultivați. În ceea ce privește conducătorii și lucrătorii care nu obțin rezultate bune în realizarea îndatoririlor lor, în acest moment nu pot să evaluez dacă trebuie realocați. Ce ar trebui să spun? Dacă spun că nu știu, atunci conducătoarea va crede că nu fac lucrare reală. Dacă spun că știu, nu voi putea să vorbesc clar despre detalii.” Prin urmare, am răspuns superficial: „Nu pot să discern aceste lucruri, nu aș putea să evaluez situația în mod corespunzător.” Conducătoarea a văzut că nu putea să primească răspuns la întrebări și nu a mai întrebat nimic. După aceea, mi-am dat seama că atitudinea mea a fost greșită și am simțit oarecare mustrări de conștiință. Conducătoarea a vrut doar să înțeleagă detaliile specifice ale lucrării bisericii și nu se punea problema că nu am înțeles nimic. De ce nu am putut pur și simplu să vorbesc sincer?

A doua zi, conducătoarea m-a găsit ca să avem părtășie și m-a întrebat: „De ce nu ai spus adevărul când ai raportat situația lucrării și de ce nu vrei ca oamenii să supravegheze și să verifice lucrarea de care ești responsabilă? Ce fire este aceasta?” Când am auzit acest lucru, inima mi-a bătut tare în piept. „Ce va crede acum despre mine conducătoarea? Nu am făcut lucrare reală și, în plus, nu am lăsat-o să îmi supravegheze lucrarea. Cu siguranță, aceasta este o problemă gravă!” Prin urmare, am răspuns cu prudență: „Tocmai am înțeles că am fost foarte înșelătoare.” Conducătoarea a spus, solemn: „Într-adevăr, ai o fire înșelătoare. Însă te împotrivești lucrării de supraveghere și nu îi lași pe oameni să înțeleagă progresul lucrării. În acest mod împiedici implementarea lucrării bisericii. În acest mod dezvălui firea unui antihrist. Trebuie să reflectezi profund asupra ta!” Când am auzit cuvintele conducătoarei, am simțit puțină teamă în inima mea. Nu mă așteptasem ca natura problemei să fie atât de gravă. M-am rugat lui Dumnezeu în inima mea și I-am cerut să mă călăuzească să îmi înțeleg problemele. Mai târziu, conducătoarea mi-a căutat un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, din care am înțeles, într-o oarecare măsură, firea mea coruptă. Dumnezeu Atotputernic spune: „Indiferent în ce lucrare este implicat, un antihrist se teme să nu afle Cel de mai sus mai multe despre ea și să facă cercetări. În cazul în care Cel de mai sus chiar face cercetări despre starea lucrării sau a personalului, antihriștii vor da doar o relatare superficială despre câteva banalități, câteva lucruri despre care cred că e în regulă să le afle Cel de mai sus și aflarea cărora nu ar avea consecințe. În cazul în care Cel de mai sus continuă cercetările despre restul situației, vor crede că se amestecă în datoria lor și în «treburile lor interne». Nu-i vor mai spune altceva, ci vor face pe proștii, amăgindu-l și acoperind lucrurile. […] Deci care este scopul lui când lucrează? Este de a-și asigura statutul și mijloacele de trai. Indiferent ce lucruri rele face, nu le spune oamenilor intenția și motivul pentru ceea ce face. Trebuie să le păstreze strict confidențiale; acele lucruri sunt informații secrete pentru el. Care este cel mai sensibil subiect pentru asemenea oameni? Este atunci când îi întrebi: «Ce ai făcut recent? Îndeplinirea datoriei tale a dat vreun rezultat? Au existat perturbări sau tulburări în domeniul acoperit de lucrarea ta? Cum te-ai ocupat de ele? Ești unde ar trebui să fii în lucrarea ta? Ți-ai făcut datoria cu loialitate? Deciziile pe care le-ai luat în privința lucrării au cauzat pierderi intereselor casei lui Dumnezeu? Au fost demiși conducătorii care nu corespund standardului? Au fost promovați și cultivați oamenii de calibru bun, care urmăresc relativ adevărul? Ai suprimat oamenii care au fost neascultători față de tine? Ce cunoștințe ai despre firea ta coruptă? Ce fel de persoană ești?» Acestea sunt cele mai sensibile subiecte pentru ei. Se tem cel mai mult să li se pună aceste întrebări; prin urmare, în loc să aștepte să le pui tu, se vor grăbi să găsească alt subiect cu care să le acopere. Ar vrea să te îndrume greșit prin orice mijloace, împiedicându-te să afli care este, de fapt, stadiul real al situației. Te țin mereu în întuneric, împiedicându-te mereu să afli cât de departe au ajuns în realitate în lucrarea lor. Nu există deloc transparență. Au asemenea oameni credință adevărată în Dumnezeu? Au frică de Dumnezeu? Nu. Ei nu raportează niciodată în mod proactiv despre lucrare, nici despre incidentele din lucrarea lor; nu întreabă, nu caută și nu se destăinuie niciodată despre provocările și nedumerirea pe care le-au întâmpinat în lucrarea lor, ci merg până acolo încât să acopere acele lucruri, păcălindu-i și înșelându-i pe alții. Nu există deloc transparență în lucrarea lor și spun fără tragere de inimă câte ceva doar când Cel de mai sus îi presează să prezinte un raport bazat pe fapte și să dea socoteală. Preferă să moară decât să vorbească despre orice problemă legată de reputația și statutul lor; mai bine ar muri decât să spună un singur cuvânt despre asta. În schimb, se prefac că nu au înțeles. Nu este aceasta firea unui antihrist?” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a doua)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că antihriștilor le este mereu frică atunci când Cel de mai sus întreabă despre lucrarea lor și află despre starea lucrării lor. Le este extrem de teamă de lucrurile pe care nu le-au făcut sau de expunerea neajunsurilor și a deficiențelor lor. Ca să își protejeze reputația și statutul, depun toate eforturile de care sunt capabili ca să mușamalizeze și să recurgă la tertipuri, astfel încât oamenii să nu afle adevărul. M-am gândit la mine. La fel eram și eu. Atunci când conducătoarea a încercat să afle despre lucrarea mea, ca să dovedesc faptul că aveam capacitate de lucru, am luat inițiativa de a raporta conducătoarei despre lucrarea ce avusese rezultate. Pe de altă parte, nu am spus nimic despre lucrarea ce nu obținuse rezultate. Atunci când conducătoarea m-a întrebat despre progresul cultivării udătorilor, chiar dacă știam foarte bine că aveam dificultăți și că nu făceam lucrare reală, mi-a fost teamă că, dacă aș spune adevărul, conducătoarea m-ar emonda, astfel că am fost înșelătoare și am spus că era în curs, făcând-o pe conducătoare să creadă în mod eronat că făceam lucrare reală. În acest mod, am crezut că îmi puteam proteja imaginea din mintea conducătoarei. Atunci când conducătoarea a întrebat dacă erau sigure casele de adunare, mi-a fost teamă că, dacă ea ar ști adevărata situație, m-ar emonda pentru că am acționat fără principii, așa că am mușamalizat faptele și am fost evazivă, evitând aspectele importante ale chestiunii, astfel încât conducătoarea să creadă că doar de această dată nu acționasem conform principiilor. Am înșelat-o pe conducătoare și am încercat să ies basma curată. Atunci când conducătoarea m-a emondat și m-a expus, mi-am dat seama că nu mai puteam mușamaliza situația. Mi-a fost teamă că îmi voi pierde reputația, așa că am găsit scuze, spunând că nu îmi făceam datoria de mult timp și că nu am înțeles principiile. În plus, atunci când conducătoarea de nivel superior m-a întrebat despre conducătorii și lucrătorii din sfera mea de responsabilitate, chiar dacă știam foarte bine că nu am înțeles unele persoane, am fost superficială, spunând că nu am fost capabilă să le discern și nu am putut să le deslușesc. Mi-am dat seama că, pentru a-mi proteja reputația și statutul, m-am dedat, la fiecare pas, la viclenie și la tertipuri, ca să mușamalizez abaterile și greșelile din lucrare. Am fost cu adevărat prea alunecoasă și înșelătoare! De fapt, întrebările conducătorilor despre situația lucrării sunt foarte firești. De asemenea, este normal să existe abateri și probleme în lucrare. Atât timp cât pot să înțeleg lucrurile pe care nu am reușit să le fac și le schimb, este în regulă. Însă eu nu am fost capabilă să le tratez corect și nu m-am gândit cum să fac lucrurile astfel încât să fie în avantajul lucrării bisericii. În schimb, ca să îmi protejez reputația și statutul, m-am dedat în mod flagrant la înșelătorie și la tertipuri. Mi-am dedicat toate eforturile mușamalizării abaterilor și greșelilor din lucrare. Mi-a fost extrem de teamă să nu fiu descoperită de conducătoare. Drept urmare, conducătoarea nu a putut să înțeleagă problemele din lucrare și nu a putut să aibă părtășie ca să le rezolve prompt. Comportamentul meu împiedica lucrarea bisericii. Mă împotriveam lui Dumnezeu! Nu aveam deloc o inimă cu frică de Dumnezeu. Ceea ce am dezvăluit era firea unui antihrist.

Mai târziu, am citit încă un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles, într-o oarecare măsură, prejudiciul și consecințele aduse de urmărirea reputației și a statutului. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă ești un om care iubește adevărul, vei îndura diverse greutăți pentru a practica adevărul. Chiar dacă asta înseamnă să-ți sacrifici reputația, statutul și să înduri batjocura și umilirea din partea celorlalți, nu te va deranja – atât timp cât ești capabil să practici adevărul și să-L mulțumești pe Dumnezeu, este suficient. Cei care iubesc adevărul aleg să-l practice și să fie onești. Aceasta este calea corectă și este binecuvântată de Dumnezeu. Dacă un om nu iubește adevărul, ce alege? Alege să folosească minciuni ca să-și susțină reputația, statutul, demnitatea și caracterul. Preferă să fie înșelător și să fie detestat și respins de Dumnezeu. Astfel de oameni resping adevărul și pe Dumnezeu. Aleg propria reputație și statutul; vor să fie înșelători. Nu le pasă dacă Dumnezeu este mulțumit sau dacă îi va mântui. Mai pot fi mântuiți de Dumnezeu astfel de oameni? Sigur că nu, pentru că au ales calea greșită. Pot trăi numai mințind și înșelând; pot duce doar vieți dureroase în care spun minciuni și le acoperă și își frământă creierii ca să se apere în fiecare zi. Dacă tu crezi că minciunile pot susține reputația, statutul, vanitatea și mândria pe care le dorești, te înșeli amarnic. De fapt, spunând minciuni, nu numai că nu reușești să-ți menții vanitatea și mândria, demnitatea și caracterul, dar, mai grav, pierzi ocazia de a practica adevărul și de a fi o persoană onestă. Chiar dacă reușești să-ți protejezi reputația, statutul, vanitatea și mândria în acel moment, ai sacrificat adevărul și L-ai trădat pe Dumnezeu. Asta înseamnă că ai pierdut definitiv șansa ca El să te mântuiască și să te desăvârșească, lucru care reprezintă cea mai mare pierdere și un regret pe viață. Cei care sunt înșelători nu vor înțelege niciodată acest lucru” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El iubește oamenii cinstiți, dar îi disprețuiește și îi detestă pe oamenii înșelători. Dacă o persoană folosește în mod constant minciuni și tertipuri ca să își protejeze reputația și statutul, atunci acea persoană este înșelătoare și nu poate fi mântuită. Când am reflectat, mi-am dat seama că acea conducătoare întrebase despre lucrare și o verificase ca să poată pricepe starea bisericii. Orice persoană cu un grăunte de rațiune ar trebui să răspundă sincer. Însă mie mi-a fost extrem de teamă că acea conducătoare va afla despre abaterile și problemele din lucrarea mea, iar acest lucru avea să dăuneze impresiei bune pe care ea o avea despre mine. Am raportat doar veștile bune, fără să menționez nicio problemă, și am fost evazivă, ca să mușamalizez situația. De exemplu, în chestiunea cultivării oamenilor. Am știut foarte bine că trăiam în dificultate și că nu o implementasem, dar am mințit și am spus că făceam progrese. De asemenea, a fost și chestiunea casei de adunare. Încălcând principiile, o folosisem în mai multe rânduri, iar aceste încălcări fuseseră făcute cu bună-știință și în mod deliberat. Cu toate acestea, eu am indus-o în eroare pe conducătoare, spunând că nu am înțeles principiile. Pentru că nu am spus adevărul, conducătoarea nu a putut să înțeleagă situația reală și nu a avut cum să rezolve prompt diversele probleme și abateri ale lucrării. De îndată ce apăreau probleme, acestea ar împiedica lucrarea. Procedând astfel, mă împotriveam lui Dumnezeu și Îl făceam să mă deteste. M-am bazat pe minciuni ca să îmi protejez reputația și statutul, ascunzând faptele. Am crezut că puteam să îmi protejez reputația și statutul înșelând oamenii. Cu toate acestea, faptele au dovedit că, de fiecare dată când am mințit și am apelat la tertipuri, conducătoarea și-a dat seama imediat. Pe lângă faptul că nu am reușit să îmi protejez reputația și statutul, într-un final m-am făcut și mai tare de râs. Deoarece am apelat la minciuni și la tertipuri, aveam mustrări de conștiință. M-am gândit la acei conducători falși și antihriști care fuseseră dezvăluiți și eliminați. Ca să își protejeze reputația și statutul și ca să-și întipărească o imagine în inimile oamenilor, ei nu acceptă scrutarea lui Dumnezeu atunci când își fac datoria și nu acceptă supravegherea fraților și a surorilor lor. Chiar dacă lucrarea lor se transformă într-un dezastru complet, ei tot o mușamalizează, ca să nu mai afle nimeni. Drept urmare, prejudiciază grav lucrarea bisericii și, într-un final, sunt demiși și eliminați. Nu a fost comportamentul meu identic cu al lor? Ca să îmi protejez reputația și statutul, am fost în repetate rânduri înșelătoare, ca să mușamalizez abaterile și greșelile din lucrarea mea. Am înșelat oamenii și am încercat să Îl păcălesc pe Dumnezeu. Dacă nu mă pocăiam, atunci aș fi cu siguranță disprețuită și respinsă de Dumnezeu și mi-aș pierde șansa la mântuire.

În timpul devoționalului meu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Casa lui Dumnezeu îi supraveghează, îi observă și încearcă să-i înțeleagă pe aceia care fac o datorie. Sunteți în stare să acceptați acest principiu al casei lui Dumnezeu? (Da.) Este un lucru minunat dacă poți accepta supravegherea, observarea și încercarea de a înțelege din partea casei lui Dumnezeu. Te ajută să-ți faci bine datoria, să fii capabil să ți-o faci într-o manieră conform standardelor și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Îți aduce beneficii și te ajută, fără să existe niciun dezavantaj. Odată ce ai înțeles acest principiu, nu ar trebui atunci să nu mai ai vreun sentiment de împotrivire sau precauție față de supravegherea din partea conducătorilor, a lucrătorilor și a aleșilor lui Dumnezeu? Cu toate că, uneori, cineva încearcă să te înțeleagă, te observă și îți supraveghează lucrarea, acesta nu este un lucru pe care să-l iei personal. De ce spun asta? Deoarece sarcinile care sunt acum ale tale, datoria pe care o îndeplinești și orice activitate pe care o faci nu reprezintă treburile particulare sau lucrarea personală a unei singure persoane; implică lucrarea casei lui Dumnezeu și are legătură cu o parte a lucrării lui Dumnezeu. Prin urmare, când cineva petrece puțin timp supraveghindu-te sau observându-te ori dacă ajunge să te înțeleagă în profunzimile tale, încercând să aibă o discuție sinceră cu tine și să afle care a fost starea ta în acest răstimp și chiar, uneori, când atitudinea sa este puțin mai dură, te emondează și te disciplinează puțin și îți aduce câteva reproșuri, toate acestea sunt pentru că are o atitudine conștiincioasă și responsabilă față de lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ai vreun gând sau sentiment negativ față de acest lucru. Ce înseamnă dacă poți accepta când alții te supraveghează, te observă și încearcă să te înțeleagă? Înseamnă că, în inima ta, accepți scrutarea de către Dumnezeu. Dacă nu accepți supravegherea, observarea și încercările oamenilor de a te înțelege – dacă respingi toate acestea – ești capabil să accepți scrutarea de către Dumnezeu? Scrutarea de către Dumnezeu este mai detaliată, aprofundată și mai corectă decât atunci când oamenii încearcă să te înțeleagă; cerințele lui Dumnezeu sunt mai specifice, exigente și amănunțite. Dacă nu poți accepta să fii supravegheat de aleșii lui Dumnezeu, oare nu sunt afirmațiile tale că poți accepta scrutarea de către Dumnezeu niște cuvinte goale? Pentru ca tu să poți accepta scrutarea și examinarea de către Dumnezeu, trebuie să accepți mai întâi să fii supravegheat de casa lui Dumnezeu, de conducători și de lucrători sau de frați și surori” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (7)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că toți au o fire coruptă și sunt adeseori, în mod neintenționat, superficiali atunci când își fac îndatoririle. În plus, fac frecvent lucruri care încalcă principiile, bazate pe propriile lor idei, aducând prejudicii lucrării bisericii. Înainte de a obține adevărul, nimeni nu este demn de încredere. Prin urmare, atunci când ne facem îndatoririle, trebuie să acceptăm supravegherea conducătorilor, precum și a fraților noștri și a surorilor noastre. Acest lucru aduce beneficii atât pentru lucrarea bisericii, cât și pentru intrarea noastră în viață. Exact ca acum, când, datorită faptului că această conducătoare a aflat prompt detalii despre lucrare și a verificat-o, am descoperit și eu, într-un final, că lucrarea mea de cultivare a oamenilor nu progresase și că acest lucru împiedica deja lucrarea. Doar atunci când conducătoarea a verificat lucrarea și a aflat detalii despre aceasta, am simțit și eu că era o chestiune urgentă și am vrut să o implementez în mare grabă, ca să evit producerea de prejudicii majore în lucrare. În plus, am ales casele de adunare fără principiu. Dacă nu ar fi întrebat conducătoarea în mod repetat, aș fi continuat să îmi fac pe plac și să acționez încălcând principiile. Odată ce se abăteau asupra noastră arestările marelui balaur roșu și lucrarea bisericii era afectată, ar fi fost prea târziu pentru regrete. De asemenea, nu am înțeles situația conducătorilor de biserică. Unii, care ar fi trebuit cultivați, nu fuseseră și, în același timp, nu îmi era clar cine trebuia demis. Eram extrem de confuză. Chiar dacă aceasta era situația, tot am încercat să mușamalizez lucrurile. Dacă nu ar fi întrebat conducătoarea despre lucrare, nu mi-aș fi dat niciodată seama că erau atât de multe abateri și greșeli în realizarea datoriei mele, nu aș fi fost neliniștită și nu m-aș fi agitat ca să schimb lucrurile. În ceea ce mă privește, este foarte probabil că aș fi fost realocată sau demisă, deoarece nu făceam lucrare bună. Mi-am dat seama că, dacă acea conducătoare de nivel superior nu ar fi verificat prompt lucrarea și nu ar fi aflat detalii despre aceasta, pur și simplu nu aș fi fost capabilă să duc la bun sfârșit realizarea datoriei mele în conformitate cu principiile. Aș fi fost capabilă doar să fac rău și să mă împotrivesc lui Dumnezeu, bazându-mă pe firea mea coruptă. Doar acum am înțeles că, atunci când conducătoarea supraveghează și verifică lucrarea mea, ea nu mă desconsideră, nici nu mă face în mod voit să mă simt stânjenită. În schimb, ea îndeplinește responsabilitățile lucrării ei. Ea mă ajută să îmi fac datoria bine și protejează interesele bisericii. Este un lucru pozitiv. Cu toate acestea, am simțit împotrivire și am încercat să scap. Făcând acest lucru, am demonstrat că eram scârbită de adevăr. Mă împotriveam lui Dumnezeu! Trebuia să încetez să iau în considerare prestigiul și statutul meu și să nu mai fug de lucrarea de supraveghere a conducătoarei. Trebuia să tratez corect abaterile și greșelile din lucrarea mea. După aceea, am schimbat casa de adunare cu risc de securitate și am raportat conducătoarei circumstanțele și dificultățile reale întâmpinate în cultivarea udătorilor. Conducătoarea mi-a atras atenția că nu selectam oamenii în conformitate cu principiile și că cerințele mele pentru oameni erau prea înalte. De asemenea, a avut părtășie cu mine despre principii și a selectat oamenii împreună cu mine. În final, am ales oameni care erau capabili să fie cultivați.

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să căutați adevărul pentru a rezolva orice problemă care se ivește, indiferent care e aceasta și, sub nicio formă, să nu vă deghizați sau să vă puneți o față falsă pentru alții. Neajunsurile voastre, deficiențele, defectele, firile voastre corupte – să fiți complet deschiși cu privire la ele și să aveți părtășie despre toate. Nu le țineți în voi. A învăța cum să te deschizi este primul pas spre intrarea în viață și e primul obstacol, care este cel mai dificil de depășit. Odată ce l-ai depășit, intrarea în adevăr e ușoară. Ce înseamnă a face acest pas? Înseamnă că tu îți deschizi inima și arăți tot ceea ce ai, bun sau rău, pozitiv sau negativ; te dezvălui pentru ca ceilalți și Dumnezeu să te vadă; fără a ascunde nimic de Dumnezeu, fără a tăinui nimic, fără a deghiza nimic, liber de înșelăciune și șiretlicuri și fiind, totodată, deschis și onest cu alți oameni. În acest fel, trăiești în lumină și nu numai că Dumnezeu te va examina, dar și alți oameni vor fi capabili să vadă că tu acționezi cu principiu și un anume grad de transparență. Nu trebuie să folosești nicio metodă ca să-ți protejezi reputația, imaginea și statutul, nici nu trebuie să-ți acoperi sau ascunzi greșelile. Nu trebuie să întreprinzi aceste eforturi inutile. Dacă poți să renunți la aceste lucruri, vei fi foarte relaxat, vei trăi fără constrângeri sau durere și vei trăi complet în lumină” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu au indicat calea de practică, prin care să ne facem datoria bine. Trebuie să acceptăm scrutarea lui Dumnezeu și să nu folosim mijloace necinstite sau tertipuri de dragul propriei reputații sau al statutului. Trebuie să punem pe primul loc interesele bisericii, să vorbim deschis și să căutăm prompt informații despre lucrurile pe care nu le înțelegem sau pe care nu le putem face. Nu trebuie să mușamalizăm sau să ne ascundem în ceea ce privește lucrarea care nu a fost făcută bine și trebuie să acționam în modul cel mai avantajos pentru lucrare. În acest fel, conduita noastră nu este obositoare și putem dobândi aprobarea lui Dumnezeu în realizarea îndatoririlor noastre.

Mai târziu, indiferent dacă mă întâlneam cu niște conducători care doreau să afle despre lucrare sau dacă aceștia trimiteau o scrisoare ca să verifice lucrarea, mă răzvrăteam întotdeauna în mod conștient împotriva firii mele corupte și adoptam atitudinea corectă. Odată, conducătorii de nivel superior au trimis o scrisoare în care ne cereau să raportăm cu privire la mai multe elemente ale lucrării și, dacă oricare element al lucrării nu obținuse rezultate bune, trebuia să oferim o explicație a motivului. M-am gândit în sinea mea: „În ultimele două săptămâni, am fost ocupată să implementez lucrarea de curățire. Nu am avut ocazia să verific celelalte lucrări. Într-una dintre biserici lipsesc conducătorii și încă nu au avut loc alegeri. De asemenea, nu prea am monitorizat lucrarea de udare și lucrarea de evanghelizare. Nu știu multe lucruri referitoare la ce se întâmplă în aceste domenii ale lucrării. Cum să trimit un raport când atât de multe sarcini nu au fost îndeplinite? Dacă află conducătorii, vor spune că nu fac lucrare reală și că nu sunt capabilă de această funcție? Ce ar fi să nu raportez momentan sarcinile pe care nu le-am făcut și să le raportez după ce le-am finalizat?” Apoi m-am răzgândit și mi-am spus: „Este greșit! Nu încerc să ascund faptele, să fiu înșelătoare și să recurg la tertipuri?” În acel moment, mi-am dat seama că starea mea era incorectă. M-am grăbit să mă rog lui Dumnezeu. Mi-am adus aminte de aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le fac. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta va fi îndreptată” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Este adevărat. Dumnezeu ne cere să facem totul dinaintea Lui și să Îi acceptăm scrutarea. Nu pot continua să fac lucruri în fața oamenilor și să fiu înșelătoare și să recurg la tertipuri ca să fiu lăudată de ei. Acest lucru Îl face pe Dumnezeu să mă deteste. Indiferent ce cred alții despre mine, trebuie să practic cum să fiu o persoană onestă, în conformitate cu cele cuvântate de Dumnezeu. Lucrurile trebuie să fie foarte clare și în perfectă concordanță cu faptele. Doar acest lucru este în concordanță cu intenția lui Dumnezeu. Apoi, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu am făcut bine niște lucrări și vreau să mușamalizez situația, neraportând-o. Fie ca Tu să mă conduci, ca să renunț la reputație și la statut, să practic adevărul ca să fiu o persoană onestă și să raportez cu sinceritate conducătorilor situația exactă.” După ce m-am rugat, am scris sincer despre starea tuturor diferitelor elemente ale lucrării din biserică și am transmis raportul conducătorilor. Apoi, am rezumat în mare grabă problemele și abaterile mele și am continuat să verific și să mă ocup de aceste sarcini. În cele din urmă, am finalizat implementarea tuturor lucrărilor care nu fuseseră terminate. Practicând în acest mod, m-am simțit foarte liniștită în inima mea. Mai târziu, o lucrare din bisericile de care eram responsabilă nu a fost implementată în timp util. Datorită verificărilor și supravegherii continue ale conducătorilor, aceștia au putut să mă îndemne să fac lucrarea în mod prompt și să schimb lucrurile. De asemenea, când am găsit probleme pe care nu am putut să le rezolv, le-am raportat fără întârziere conducătorilor, iar aceștia mi-au indicat o cale de practică. M-au îndrumat și m-au ajutat mult în lucrarea mea. Acum, accept din adâncul inimii supravegherea și verificarea lucrării mele de către conducători.

Cu ajutorul acestei revelații, într-un final mi-am dat seama că, prin natura mea, nu iubeam adevărul. De dragul reputației și al statutului, eram capabilă chiar și să mint, să apelez la tertipuri, să mușamalizez greșelile din lucrare și să fug de supravegherea conducătorilor. Mergeam pe calea antihriștilor! În același timp, mi-am dat seama și de faptul că, dacă îmi fac datoria fără supravegherea conducătorilor și lucrătorilor, atunci pur și simplu nu voi putea să îmi fac lucrarea bine. Lucrarea de supraveghere a conducătorilor și lucrătorilor a fost foarte benefică pentru mine!