de Daisy, Grecia

Obișnuiam să am această noțiune în îndeplinirea datoriei mele: credeam că, atât timp cât aveam intenții bune și voiam să-mi îndeplinesc datoria, urma să primesc aprobarea și acceptarea lui Dumnezeu datorită intențiilor mele bune și că El îmi va binecuvânta datoria cu rezultate bune. Dar atunci când, în ciuda eforturilor mele, am fost criticată, mustrată și chiar emondată, m-am simțit nedreptățită. Mă întrebam: „Nu scrutează oare Dumnezeu străfundurile inimilor oamenilor? De ce bunele mele intenții sunt întâmpinate cu răceală?” După aceea, deveneam negativă, pasivă și prea precaută în îndeplinirea datoriei. Deseori, astfel de situații îmi provocau frustrare și nu înțelegeam niciodată clar ce făceam greșit îndeplinindu-mi datoria în acest fel. Această situație a devenit ca un nod în inima mea. De-abia după ce m-am rugat și am căutat printre experiențele recente am dobândit o oarecare înțelegere a acestei probleme.

În ultimii doi ani, am supervizat lucrarea video din biserică, iar în mai 2024, conducătorul a descoperit că filmările folosite într-un videoclip cu un imn nu se potriveau cu tema acestuia și că trebuiau refăcute. Ulterior, am vizionat videoclipul. Am constatat că unele dintre filmările folosite de echipa de producție erau inedite, dar nu se potriveau cu starea de spirit pe care cântecul încerca să o transmită. Am crezut că poate au vrut să inoveze, dar nu au reușit să priceapă principiile. A doua zi, conducătorul a avut părtășie în detaliu despre problemele din videoclip și a emondat echipa de producție a videoclipurilor. Un punct cheie pe care l-a menționat m-a frapat cu adevărat. Conducătorul a spus că membrilor echipei le lipseau principiile în îndeplinirea îndatoririlor lor, că nu înțelegeau adevărul, nu puteau discerne clar lucrurile și nu căutau, ci acționau pe baza noțiunilor, închipuirilor și intențiilor lor bune și, ca urmare, cauzau perturbări și tulburări. Când am auzit acest lucru, m-am întrebat: „Nu cumva aceasta este greșeala pe care o fac adesea în datoria mea?” Videoclipurile pe care le-am produs recent au fost destul de monotone în ceea ce privește formatul de prezentare și mulți frați și surori au sugerat că trebuia să inovăm. M-am gândit: „Adevărul este că avem această problemă în videoclipurile noastre. Deci, haideți să învățăm și să facem o schimbare îndrăzneață. Haideți să le arătăm tuturor că suntem creativi și că nu suntem încremeniți în trecut.” Așa că am căutat câteva videoclipuri de referință, gândindu-mă că am putea inova în ceea ce privește formatul. Când le-am arătat schițele câtorva frați și surori, ei au spus că erau destul de inovatoare. Având în vedere că, de această dată, folosisem câteva formate noi, m-am gândit: „Poate ar trebui să lăsăm conducătorul să le vadă și să le verifice.” Dar apoi m-am îngrijorat: „Ce se întâmplă dacă găsește conducătorul unele probleme de principiu și respinge aceste formate? Poate că nu ar trebui să i le arătăm conducătorului, ci pur și simplu să le încărcăm, dacă credem că sunt în regulă.” Dar nu m-am simțit în largul meu în privința asta, așa că i-am trimis neliniștită videoclipul conducătorului pentru a-l verifica. În final, conducătorul a semnalat multe probleme. A spus că unele dintre formate nu se potriveau cu tema, că ideile noastre erau prea simpliste și că ne lipsea discernământul. M-am simțit foarte demoralizată. Știam că mai erau probleme cu videoclipul, dar intențiile noastre erau bune și voiam să inovăm. Aveam inima plină de zel și voiam să facem bine lucrarea. De ce nu a putut oare conducătorul să spună câteva cuvinte de încurajare, ca să ne simțim mai bine în legătură cu asta?

După aceea, am cugetat: „De ce, atunci când am fost mustrată și emondată de conducător în datoria mea, m-am simțit nedreptățită și chiar am crezut că el nu mă înțelege?” M-am rugat lui Dumnezeu, căutând să înțeleg unde greșisem în datoria mea. În timpul devoționalelor mele, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „În îndeplinirea datoriei, nu poți, categoric, să te conduci după preferințele personale, făcând orice ți-ai dori să faci, orice te-ar bucura să faci sau orice te-ar face să arăți bine. Aceasta înseamnă a acționa în conformitate cu propria voință. Dacă te bazezi pe propriile preferințe în îndeplinirea datoriei tale, crezând că asta este ceea ce Dumnezeu cere și că asta este ceea ce Îl va face pe Dumnezeu fericit și dacă îți impui cu forța preferințele personale în fața lui Dumnezeu sau le practici de parcă ar fi adevărul, respectându-le ca și cum ar fi adevărurile-principii, atunci nu este aceasta o greșeală? Asta nu înseamnă că îți efectuezi datoria, iar a-ți îndeplini datoria în acest fel nu va fi ținut minte de Dumnezeu. Unii oameni nu înțeleg adevărul și nu știu ce înseamnă să-și îndeplinească bine îndatoririle. Ei au sentimentul că au depus eforturi și și-au pus inima în asta, s-au răzvrătit împotriva trupului lor și au suferit, așadar, de ce nu-și pot îndeplini niciodată mulțumitor datoria? De ce este Dumnezeu mereu nemulțumit? Unde au greșit acești oameni? Greșeala lor a fost că nu au căutat cerințele lui Dumnezeu și, în schimb, acționează potrivit propriilor idei – acesta este motivul. Ei și-au tratat propriile dorințe, preferințe și motive egoiste ca și când ar fi adevărul și le-au tratat ca și când ar fi fost ce-I plăceau lui Dumnezeu, ca și când ar fi fost standardele și cerințele Lui. Au văzut ca adevăr lucrurile pe care le credeau ei corecte, bune și frumoase; este greșit. De fapt, chiar dacă oamenii ar putea crede că ceva este drept și că este conform cu adevărul, asta nu înseamnă neapărat că este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Cu cât oamenii cred mai mult că un lucru este drept, cu atât ar trebui să fie mai precauți și cu atât mai mult ar trebui să caute adevărul ca să vadă dacă ceea ce gândesc ei întrunește cerințele lui Dumnezeu. Dacă se opune precis cerințelor și cuvintelor Lui, atunci este inacceptabil, chiar dacă tu crezi că e corect, căci acesta este doar un gând uman și nu va fi conform adevărului, indiferent cât de corect crezi tu că este. Dacă un lucru e bun sau rău trebuie determinat în funcție de cuvintele lui Dumnezeu. Oricât de corect crezi că este un lucru, cu excepția cazului în care există o bază pentru el în cuvintele lui Dumnezeu, este greșit și tu trebuie să renunți la el. Este acceptabil doar când este în conformitate cu adevărul, iar îndeplinirea datoriei tale poate fi conform standardelor doar dacă susține adevărurile-principii în acest fel. Mai exact, ce este datoria? Este o însărcinare încredințată de Dumnezeu oamenilor, face parte din lucrarea casei lui Dumnezeu și reprezintă o responsabilitate și o obligație care ar trebui să fie asumate de fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu. Este datoria cariera ta? Este o chestiune personală de familie? Este corect să spunem că, odată ce ți s-a dat o datorie, aceasta devine treaba ta personală? Categoric, lucrurile nu stau așa. Prin urmare, cum ar trebui să-ți îndeplinești datoria? Acționând în acord cu cerințele, cuvintele și standardele lui Dumnezeu și comportându-te pe baza adevărurilor-principii, iar nu pe baza dorințelor omenești subiective. Unii oameni spun: «Odată ce mi s-a dat o datorie, nu este treaba mea personală? Datoria mea este răspunderea mea și lucrurile de care răspund nu reprezintă oare treburile mele personale? Dacă îmi voi face datoria ca pe o treabă personală, nu înseamnă asta că o voi face cum se cuvine? Aș face-o bine dacă nu aș trata-o ca fiind treaba mea personală?» Sunt aceste cuvinte corecte sau greșite? Sunt greșite; sunt în contradicție cu adevărul. Datoria nu reprezintă afacerea ta personală, este treaba lui Dumnezeu, face parte din lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să procedezi după cum îți cere Dumnezeu; doar îndeplinindu-ți datoria cu o inimă plină de supunere față de Dumnezeu te poți ridica la nivelul standardului. Dacă îți vei îndeplini mereu datoria conform propriilor noțiuni și închipuiri și conform propriilor înclinații, atunci nu vei îndeplini niciodată standardul. Dacă doar îți îndeplinești datoria așa cum dorești, asta nu înseamnă a ți-o îndeplini, întrucât ceea ce faci nu se află în sfera de gestionare a lui Dumnezeu, nu reprezintă lucrarea casei lui Dumnezeu; în schimb, îți conduci propria operațiune, îți duci la bun sfârșit propriile sarcini și, prin urmare, nu este un lucru pomenit de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin căutarea adevărurilor-principii poți să-ți îndeplinești bine datoria”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că modul meu de gândire era exact ceea ce a dat în vileag Dumnezeu. Am crezut că, atât timp cât depuneam efort, gândeam și plăteam un preț pentru a încerca să înțeleg lucrurile, îmi îndeplineam datoria și Dumnezeu ar fi trebuit să fie mulțumit. Dar nu am luat în considerare dacă „bunele mele intenții” se conformau principiilor. Uneori, sub impulsul momentului, credeam că ceva era potrivit sau bun și pur și simplu făceam acel lucru, fără să caut cu seriozitate principiile sau să mă liniștesc pentru a căuta informații, a studia sau a rezuma. Prin urmare, de multe ori, lucrarea pe care o produceam nu era în conformitate cu principiile. De exemplu, când realizează videoclipuri cu imnuri, non-credincioșii se concentrează pe atragerea atenției oamenilor, pe creșterea frecvenței de accesare a linkurilor și folosesc tranziții de cadru încărcate și tehnici avansate de editare pentru a face videoclipurile mai țipătoare. Dar scopul nostru principal în realizarea videoclipurilor este să ajutăm oamenii să se liniștească și să asculte cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta, pentru a propovădui cuvintele lui Dumnezeu și a aduce mărturie despre El. Dacă luăm preferințele personale sau criteriile non-credincioșilor ca principii pentru a ne îndeplini îndatoririle, adeseori apar abateri și rezultatul nu reușește să aducă mărturie despre Dumnezeu. De asemenea, calibrul meu este limitat și îmi lipsește capacitatea de a discerne corect. Deși doresc să îmi îndeplinesc datoria, vreau să urmez principiile în modul de a face lucrurile și vreau să inovez și să evit repetițiile, pentru că nu înțeleg adevărul și nu pot vedea clar lucrurile, adesea există abateri în modul meu de a înțelege principiile, iar rezultatele lucrării mele nu sunt bune. De exemplu, în acest caz, am vrut să inovăm în privința formatului videoclipului, așa că m-am grăbit să folosesc în videoclip noi elemente pe care le învățasem, dar, în realitate, am priceput doar noțiunile de bază din ceea ce învățasem și nu am luat în considerare dacă formatul de prezentare vizuală se potrivea cu tema videoclipului sau dacă unele tehnici erau folosite în concordanță cu principiile. Ca urmare, videoclipul avea o eficiență redusă și conținea până și greșeli elementare. Conducătorul mi-a atras atenția asupra problemelor, spunând că aveam o gândire simplistă și că îmi lipsea discernământul. M-am simțit chiar nedreptățită și l-am considerat pe conducător nepăsător față de ceilalți. Simțeam că motivele mele erau bune, așadar, chiar dacă erau abateri sau probleme, conducătorul ar fi trebuit să îmi spună câteva cuvinte de încurajare pentru intențiile mele bune. În acel moment, m-am gândit: „Este oare o astfel de cerință din partea mea în conformitate cu principiile?” În casa lui Dumnezeu, lucrurile trebuie făcute acordând o mare atenție principiilor și ceea ce e corect e corect, iar ceea ce e greșit e greșit. Dacă lucrările pe care le produc se conformează principiilor și obțin rezultate bune, biserica le va accepta în mod natural. Dar dacă încalcă principiile și nu pot aduce mărturie despre Dumnezeu, atunci conducătorul nu le va folosi și, de asemenea, va semnala clar problemele mele. O astfel de corectare directă nu are scopul de a-mi expune slăbiciunile sau de a mă ataca, ci are menirea de a mă ajuta să-mi văd clar deficiențele și neajunsurile, pentru ca, astfel, în viitor, să pot căuta mai mult principiile și să depun mai mult efort pentru a-mi îmbunătăți abilitățile profesionale. În acest fel, voi putea face videoclipuri mai bune. Astfel de corectări și de emondări sunt cele mai bune moduri de a ajuta oamenii să își facă datoria. Dar eu nu eram capabilă să fac diferența între bine și rău, îmi plăcea să aud cuvinte de încurajare și de înțelegere și, atunci când conducătorul îmi vorbea doar ușor sever, mă simțeam potrivnică. De parcă, atât timp cât intențiile mele erau bune, chiar dacă făceam o greșeală, nu ar fi trebuit să fiu criticată și ar fi trebuit să mi se permită să salvez aparențele. Nu este oare aceasta filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești? Dacă mă gândesc bine, astfel de cerințe sunt într-adevăr lipsite de rațiune și acesta nu este comportamentul cuiva care acceptă adevărul. Îndatoririle noastre nu sunt chestiuni private. Fiecare datorie este legată de lucrarea casei lui Dumnezeu și de mărturia despre El, așa că trebuie să o tratăm cu prudență și grijă și cu o inimă cu frică de Dumnezeu. Și ar trebui să căutăm mai mult și să ne consultăm mai mult cu alții, pentru a putea evita să facem lucrări care Îl fac de rușine pe Dumnezeu, bazându-ne pe noțiunile ori pe închipuirile noastre. O persoană care se bazează doar pe intenții bune și entuziasm, fără a căuta principiile, se poate face vinovată de perturbări și tulburări în îndeplinirea îndatoririlor sale.

Mai târziu, am cugetat: „Am știut că ar trebui să caut principiile când mă confrunt cu probleme în îndatoririle mele, dar uneori cred că un lucru este foarte bun și apoi pur și simplu îl fac imediat, nedorind să caut principiile. De ce sunt atât de încăpățânată?” Am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere a intențiilor mele în îndeplinirea îndatoririlor. Dumnezeu Atotputernic spune: „Este un punct de plecare corect să vrei constant să-ți afișezi cunoștințele de specialitate și să te lauzi cu abilitățile tale în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) În ce fel este incorect? Vă rog să explicați motivul. (Intenția lor este să se laude și să se facă remarcați – își urmăresc propriile cariere. Nu se gândesc cum își pot îndeplini bine îndatoririle sau cum să acționeze într-un fel care aduce beneficii lucrării casei lui Dumnezeu. În schimb, vor să acționeze conform propriilor preferințe, fără să protejeze interesele casei lui Dumnezeu sau să caute adevărurile-principii.) Cum văd alții această chestiune? (Să te lauzi mereu atunci când se întâmplă ceva este o fire satanică. Ei nu se gândesc cum să-și îndeplinească îndatoririle și să fie martori pentru Dumnezeu; vor mereu să fie martori pentru ei înșiși, iar această cale este în mod inerent greșită.) Acest punct de plecare este în mod inerent incorect, ceea ce este sigur. Așadar, în ce fel este el incorect? Acesta este un aspect pe care cu toții sunteți incapabili să-l negați. Se pare că toți vă simțiți ținuți în frâu și că toți vreți să vă afișați cunoștințele de specialitate pentru a vă etala abilitățile – nu este așa? Printre non-credincioși circulă o zicală. Cum sună ea? «O femeie bătrână se dă cu ruj – ca să-ți ofere ceva la care să te uiți.» Nu asta înseamnă «să-ți etalezi abilitățile»? (Ba da.) Să-ți etalezi abilitățile înseamnă să vrei să-ți afișezi capacitățile și să te lauzi, să dobândești prestigiu și statut printre ceilalți și să fii foarte apreciat. Înseamnă cel puțin să vrei să profiți de ocazie pentru a-ți etala abilitățile, ca să-i informezi și să-i înștiințezi pe alții că: «Am câteva aptitudini reale, nu sunt o persoană obișnuită, nu mă priviți cu dispreț, sunt un om talentat.» Cel puțin acesta este înțelesul din spatele acestor cuvinte. Așadar, atunci când cineva are astfel de intenții și vrea mereu să-și etaleze abilitățile, care este natura acestui lucru? Vrea să-și urmărească propria carieră, să-și gestioneze propriul statut, să se afirme și să câștige prestigiu printre alți oameni. Este cât se poate de simplu. Nu fac acest lucru ca să-și facă datoria sau de dragul casei lui Dumnezeu și nu caută adevărul și nu acționează conform principiilor și cerințelor casei lui Dumnezeu. Fac acest lucru pentru ei înșiși, pentru a ajunge recunoscuți la o scară mai largă, pentru a-și spori meritele și reputația; fac acest lucru pentru ca oamenii să-i aleagă în funcția de supraveghetor sau conducător. Odată ce vor fi aleși conducători sau lucrători, nu vor avea atunci statut? Nu vor fi atunci în centrul atenției? Asta este ceea ce urmăresc, punctul lor de plecare este cât se poate de simplu – nu este nimic mai mult decât urmărirea statutului. Urmăresc în mod intenționat statutul și nu protejează lucrarea casei lui Dumnezeu și nici interesele sale” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (6)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că intențiile și motivele unei persoane în îndeplinirea îndatoririlor sale sunt foarte importante. Dacă o persoană își folosește datoria ca un mijloc de a se da mare, afișându-și talentele pentru a câștiga admirație și pentru a-și îmbunătăți reputația, atunci este posibil să acționeze pripit, iar gândurile sale vor fi concentrate pe propria reputație și pe propriul statut. A-ți face datoria într-un astfel de mod înseamnă, în esență, a te angaja în propriile demersuri. Am reflectat, de asemenea: „De ce apar atâtea probleme când îmi fac datoria?” Se întâmpla astfel pentru că intențiile mele erau problematice. În îndeplinirea datoriei, nu mă gândeam cum să aduc mărturie despre Dumnezeu sau cum să obțin rezultate mai bune. În loc de asta, voiam să-mi folosesc lucrarea pentru a demonstra că sunt cineva care are idei și este creativ și că nu sunt înțepenită în aceleași idei vechi. Toate acestea le făceam pentru a obține laude din partea altora. De exemplu, câțiva frați și surori ne oferiseră recent câteva sugestii, spunând că formatul videoclipurilor pe care le produceam nu era variat. M-am gândit în sinea mea: „Dacă tot nu inovez, vor crede că nu sunt creativă?” Ca să nu le las această impresie, am început să studiez videoclipuri, alegând stiluri care păreau populare și aveau un număr mare de accesări, și m-am gândit să încerc să fac schimbări radicale în următorul videoclip pe care îl voi produce pentru ca oamenii să mă vadă într-o lumină nouă. Când am arătat mostrele de videoclipuri câtorva frați și surori, au spus că erau destul de inovatoare, așa că am fost foarte mulțumită de mine și am dorit ca mai mulți oameni să vadă videoclipul cât mai curând posibil. Nu am vrut nici măcar să i-l trimit conducătorului pentru evaluare, pentru că mi-era teamă că, după ce l-ar viziona, ar putea semnala unele probleme de principiu, ceea ce ar fi împiedicat încărcarea videoclipului. Pur și simplu nu voiam să-i cer părerea. Reflectând la toate acestea, am simțit un fior de groază. Mi-am dat seama că intențiile mele în îndeplinirea datoriei erau greșite și că eram prea încăpățânată. Eram cât pe-aci să încarc un videoclip problematic și acest lucru nu doar că nu ar fi adus mărturie despre Dumnezeu, ci, în loc de asta, L-ar fi făcut de rușine. Consecințele acestui lucru ar fi fost de neimaginat.

Mai târziu, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Știți care este cea mai mare interdicție în ceea ce privește serviciul făcut de om pentru Dumnezeu? Unii conducători și lucrători își doresc mereu să se deosebească, să fie mai presus decât restul, să se laude și să găsească noi tertipuri pentru a-L face pe Dumnezeu să vadă cât de capabili sunt ei în realitate. Nu se concentrează, însă, pe înțelegerea adevărului și pe intrarea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Acesta este cel mai nesăbuit mod de a acționa. Nu este oare aceasta tocmai dezvăluirea unei firi arogante? […] Așadar, nu acționa niciodată impulsiv, după bunul tău plac. Cum poți să nu iei în considerare finalul? Când Îi ofensezi firea lui Dumnezeu și Îi încalci decretele administrative și ești ulterior eliminat, nu vei mai avea nimic de zis” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Dumnezeu spune că cel mai greșit lucru pe care o persoană îl poate face în îndeplinirea datoriei sale este să dorească mereu să fie diferită și să se dea mare. Pentru a arăta cât de capabili și de pricepuți sunt, oamenii acționează adesea orbește și impulsiv, în funcție de propria voință. Aceasta este dezvăluirea unei firi arogante. La fel ca acum, când am făcut videoclipul, nu înțelegeam adevărul și aveam doar o cunoaștere superficială a abilităților profesionale implicate, nu am cercetat în detaliu multe dintre formatele și metodele de prezentare ale programului, ci doar am împrumutat idei în funcție de ceea ce mi se părea mie bun. Mai ales când aveam unele idei pentru videoclip care mi se păreau creative sau inspirate, mă simțeam foarte mulțumită de mine, aveam o mare încredere în mine și credeam că producerea acestui videoclip va face cu siguranță ca oamenii să mă vadă într-o lumină nouă. Dacă aș fi fost mai chibzuită și aș fi recunoscut lipsa mea de înțelegere a adevărului și incapacitatea de a vedea clar lucrurile, atunci, înainte de a încerca un nou format, aș fi cercetat cu atenție, m-aș fi consultat cu alții, aș fi revizuit videoclipul în mod repetat și aș fi căutat mai mult după ce l-am realizat, pentru a mă asigura că nu există probleme înainte de a-l încărca. Dar am avut o încredere oarbă în mine însămi, ceea ce este un semn de nesăbuință și de ignoranță. Am fost cu adevărat arogantă și ignorantă! Nu-mi înțelegeam propriile capabilități și nu căutam ajutor când făceam lucruri. Făcându-mi datoria în funcție de preferințele mele, eram predispusă să provoc perturbări. A-mi face datoria în acest fel era cu adevărat periculos!

În timpul devoționalelor mele, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, care mi-au clarificat întrucâtva calea de practică. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă nu reușești să acționezi pe baza adevărurilor-principii și, în schimb, înclini spre gândurile și punctele de vedere incorecte ale non-credincioșilor, bazându-ți acțiunile pe aceste lucruri, atunci eforturile tale vor fi în zadar. Chiar dacă ai plătit un preț mare și ai depus mult efort, rezultatul tău final va fi tot în zadar. Cum vede Dumnezeu această chestiune? Cum o caracterizează? Cum o tratează? Cel puțin, faptele tale nu sunt bune, nu sunt mărturie pentru Dumnezeu sau nu-I aduc slavă, iar prețul pe care l-ai plătit și efortul mental pe care l-ai depus nu vor fi ținute minte; totul este în zadar. Înțelegi? (Da.) Înainte de a face orice, rezervă-ți puțin timp și gândește-te bine, ai mai multă părtășie cu ceilalți, caută să-ți clarifici principiile înainte de a acționa și nu o face impetuos sau impulsiv, condus de egoismul și de dorințele tale. Indiferent de final, în cele din urmă, va trebui să-l înduri singur și, indiferent de rezultat, va exista un verdict de la Dumnezeu. Dacă speri că acțiunile tale nu vor fi în zadar, că Dumnezeu Își va aminti de ele, sau, mai bine, că vor deveni fapte bune care Îl vor mulțumi, atunci ar trebui să cauți mai des principiile. În cazul în care nu-ți pasă de aceste lucruri și pentru tine nu contează dacă faptele tale sunt bune sau dacă Dumnezeu este mulțumit de ele și nu-ți pasă nici măcar dacă vei fi pedepsit, dar te gândești: «Nu contează, oricum nu voi fi capabil să văd sau să simt asta acum», dacă ai aceste gânduri și puncte de vedere, atunci, când acționezi, nu vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Vei fi îndrăzneț, neînfrânat și nesăbuit, fără nicio grijă sau reținere față de nimic. Fără o inimă cu frică de Dumnezeu, este foarte posibil ca direcția în care vei merge când vei acționa să devieze. Conform naturii și instinctelor umane, rezultatul final va fi, probabil, că acțiunile tale nu numai că nu-L vor mulțumi pe Dumnezeu și nu vor fi ținute minte de El, dar vor deveni și perturbări, tulburări și fapte rele. Așadar, este evident care va fi finalul tău și cum vei fi tratat și gestionat de Dumnezeu. Prin urmare, înainte să faci orice, înainte să te ocupi de orice chestiune, ar trebui mai întâi să reflectezi asupra a ceea ce vrei, să te gândești bine care va fi rezultatul final al acestei chestiuni și abia atunci să acționezi. Așadar, ce implică această problemă? Atitudinea și principiile pe care le urmezi când faci ceva. Cea mai bună atitudine este să cauți principiile mai des și să nu-ți bazezi judecata pe propriile rațiuni, preferințe, intenții, dorințe sau interese imediate; în schimb, trebuie să cauți principiile, să te rogi și să cauți mai des înaintea lui Dumnezeu, discutând mai des chestiunile cu frații și surorile, având părtășie cu acei frați și surori care lucrează cu tine pentru a îndeplini îndatoriri și căutându-i. Înțelege corect principiile înainte să acționezi; nu acționa impulsiv, nu fi confuz. De ce crezi în Dumnezeu? N-o faci ca să capeți o masă, ca să treacă timpul, ca să ții pasul cu moda sau ca să-ți satisfaci nevoile spirituale. O faci pentru a fi mântuit. Așadar, cum poți fi mântuit? Când faci ceva, ar trebui să aibă legătură cu mântuirea, cu cerințele lui Dumnezeu și cu adevărul, nu-i așa?” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (15)”]. „Fiindcă aceasta este casa lui Dumnezeu, este corect și potrivit ca oamenii să îndeplinească îndatoririle pe care s-ar cuveni să și le îndeplinească aici. Dar oamenii nu fac acest lucru pentru ei înșiși, pentru existența lor de zi cu zi, pentru viețile, familiile sau carierele lor. Atunci, pentru ce o fac? Pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru gestionarea lui Dumnezeu. Indiferent ce profesie distinctivă sau ce fel de lucrare presupune, dacă este măruntă precum un semn de punctuație sau un stil de formatare, sau semnificativă precum un element specific al lucrării, totul intră în sfera lucrării lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă ai rațiune, mai întâi ar trebui să te întrebi: «Cum ar trebui să duc la îndeplinire lucrarea aceasta? Care sunt cerințele lui Dumnezeu? Ce principii a propus casa lui Dumnezeu?» Apoi, enumeră principiile relevante, unul câte unul, și acționează în strictă conformitate cu fiecare regulă și principiu. Atât timp cât se conformează principiilor și nu iese din sfera acestora, tot ce vei face va fi adecvat și Dumnezeu îl va trata și îl va clasifica drept îndeplinirea datoriei de către tine. Nu este ceva ce oamenii ar trebui să înțeleagă? (Ba da.) Dacă înțelegi acest lucru, nu ar trebui să reflectezi mereu la cum dorești să faci lucrurile sau la ce dorești să faci. A gândi și a acționa în acest fel e lipsit de rațiune. Ar trebui făcute lucrurile lipsite de rațiune? Nu, nu ar trebui. Dacă dorești să le faci, cum ar trebui să procedezi, în acest sens? (Ar trebui să mă lepăd de mine.) Ar trebui să te răzvrătești împotriva ta și să renunți la tine și să pui pe primul loc datoria ta și cerințele și principiile casei lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (6)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi s-a luminat inima și am înțeles ce este o faptă bună. Mai exact, a face lucrurile în conformitate cu principiile și cu cerințele lui Dumnezeu și, astfel, a-L mărturisi și a-L slăvi. Doar când sunt obținute aceste rezultate pozitive, o faptă poate fi numită faptă bună și doar atunci Dumnezeu o va aproba și o va accepta. Dacă acționăm orbește, în funcție de voința sau de pasiunile proprii, fără a căuta adevărurile-principii, atunci, indiferent cât efort am depune și ce preț am plăti, totul este în van și nu se aliniază deloc la intențiile lui Dumnezeu. Ba chiar ar putea încălca principiile și ar putea cauza tulburări și perturbări. Mi-am dat seama că, atunci când cineva face ceva, intențiile sale sunt cruciale, iar calea pe care o alege este, de asemenea, foarte importantă. Totodată, a-mi face datoria în casa lui Dumnezeu nu înseamnă a-mi gestiona chestiunile personale și nu pot acționa pur și simplu după cum doresc. Așa cum spune Dumnezeu, chiar și pentru un lucru minor, precum un semn de punctuație sau un format, trebuie să căutăm principiile relevante. Aceasta reflectă atitudinea unei persoane față de datoria sa și dacă are sau nu o inimă cu frică de Dumnezeu. Prin urmare, înainte de a face orice, trebuie mai întâi să reflectăm la ce principii sunt implicate în acel lucru, care este cerința lui Dumnezeu, cum poate fi făcut acel lucru pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și cum pot fi obținute rezultate pozitive. Reflectând mai mult asupra acestor chestiuni, putem acționa cu grijă, având o dorință mai puternică de a ne ruga și de a căuta și, de asemenea, vom căuta în mod conștient principiile relevante. Chiar dacă, pentru moment, nu găsim principii clare, putem căuta să avem mai multă părtășie cu cei care înțeleg adevărul sau au cunoștințe în privința acestor abilități și putem căuta o modalitate relativ potrivită de a acționa. Dacă majoritatea oamenilor nu pot înțelege clar o problemă, atunci putem căuta îndrumare de la Cel de mai sus și ar trebui să facem tot posibilul, în limitele calibrului nostru, iar dacă, ulterior, sunt găsite abateri, ar trebui să le rezumăm și să le corectăm. Astfel, îndeplinirea datoriei noastre va fi relativ precisă. După aceea, când mi-am făcut datoria, m-am rugat în mod conștient lui Dumnezeu și am căutat cum să obțin rezultate pozitive. Mai ales în cazul lucrurilor care mi se păreau foarte bune și satisfăcătoare, am devenit mai puțin încrezătoare în mine și am căutat să obțin confirmări din partea mai multor persoane. Dacă majoritatea oamenilor erau de acord că ceva era potrivit, procedam în consecință. Făcându-mi datoria în acest mod, am ajuns să mă simt mai liniștită. De exemplu, recent, am încercat un nou format pentru afișe și am încorporat câteva elemente noi. Am discutat lucrurile cu frații și cu surorile pentru a crea mai întâi mai multe planuri. Nu eram siguri dacă direcția în care ne îndreptam era potrivită, așa că am cerut opinia conducătorului. În timpul procesului de producție, unii oameni au pus întrebări și am continuat să căutăm ajutor pentru problemele pe care nu le înțelegeam. În căutarea noastră, conducătorul a semnalat unele probleme cu afișele noastre, așa că am studiat abilitățile și cunoștințele profesionale relevante în acest domeniu și, în final, afișele pe care le-am creat au devenit oarecum mai potrivite.

Prin această experiență, mi-am dat seama că procesul de a-ți face datoria presupune căutarea adevărurilor-principii și că, atunci când îți faci datoria, ar trebui să ai o inimă cu frică de Dumnezeu și să găsești principiile corecte. Doar în acest fel poți acționa în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Nu doar că acest lucru aduce liniște sufletească, dar îți și permite să faci progrese în abilitățile tale profesionale. Cel mai important, prin căutare, îți petreci mai mult timp liniștit înaintea lui Dumnezeu, te concentrezi mai mult asupra lucrării tale cuvenite, iar relația ta cu Dumnezeu devine și mai apropiată. Acestea sunt roadele acționării în concordanță cu principiile. Slavă lui Dumnezeu!