de Ma Hong, China

În toamna anului 2011, am întâlnit o consăteancă, Fang Min. Avea o umanitate bună și era amabilă, credea în Domnul de peste 20 de ani, participa la adunări și citea Biblia. Era o credincioasă adevărată. Am vrut să-i predic Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Atunci, credeam în Dumnezeu de puțin timp și cunoșteam puțin din adevăr. I-am zis surorii Song Jiayin să-i aducă lui Fang Min mărturie despre lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, iar Fang Min a decis să investigheze lucrarea. Atunci, am fost foarte fericită. Peste câteva zile, m-am dus s-o vizitez pe Fang Min; mi-a spus că nu mai vrea să investigheze. Fang Min a spus: „Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, le-am simțit bune. I-am dat și mamei vestea bună a întoarcerii Domnului. A zis că tu crezi în Fulgerul de la Răsărit, dar că eu n-ar trebui să cred. Predicatorii noștri spun adesea că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și că nu există nimic din acestea în afara Bibliei. Predica Fulgerului de la Răsărit se abate de la Biblie, nu e întoarcerea Domnului.” Fang Min a fost amăgită de mama ei și-am spus: „Dacă noi credem că lucrările și cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și că ele nu apar în afara Bibliei, nu-L delimităm pe Dumnezeu la ce se află-n Scripturi? Oare Dumnezeu nu poate face o lucrare nouă în afara Bibliei și nu poate spune cuvinte noi? Dumnezeu este Creatorul, sursa vieții. El este atotputernic, înțelept și divers. Poate Biblia singură să-L reprezinte pe de-a-ntregul? Cum pot fi lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu doar cele consemnate în Biblie? Lucrarea Lui e mereu nouă, niciodată veche. Fiecare etapă a lucrării Sale se construiește pe cea anterioară, în care El face o lucrare mai nouă, mai măreață. În Epoca Legii, Dumnezeu a emis legi pentru a-i conduce pe oameni în viața de pe Pământ. În Epoca Harului, Dumnezeu n-a repetat lucrarea din Epoca Legii. Pe baza lucrării din Epoca Legii, a făcut lucrarea de răscumpărare. Noua lucrare e consemnată în Vechiul Testament? Nu. Cei care au respectat Vechiul Testament au respins lucrarea Domnului Isus și-au fost alungați de Dumnezeu. În zilele de pe urmă e la fel. Pe baza planului Său pentru mântuire, El face judecata în funcție de nevoile oamenilor, ca să înlăture complet păcatul oamenilor, să fie curățiți. Numai călcând pe urmele Mielului și acceptând noua lucrare a lui Dumnezeu putem obține mântuirea și intra-n Împărăția Lui. Mama ta nu a văzut noile cuvinte ale lui Dumnezeu, de aceea îți spunea acele lucruri. Ar trebui să investighezi mai întâi. Nu decide orbește. Dacă ratezi întoarcerea Domnului, nu vei mai avea șansa de a fi mântuită de Dumnezeu.” Dar orice spuneam, ea nu voia să asculte. Am vrut să invit o altă soră la părtășie, dar Fang Min a vrut să se întâlnească doar cu mine. A mai spus că se-ntoarce în orașul natal, își cumpărase chiar și biletul de tren. Era atât de tulburată și de zguduită. Dacă se-ntorcea acolo, pastorul ei n-avea s-o tulbure și mai mult? Și eu eram îngrijorată, dar Fang Min decisese deja, n-aveam de ales. Știam că nu va asculta ce aveam de spus, așa că am plecat.

Ajunsă acasă, m-am gândit ce puține speranțe aveam să-i predic lui Fang Min odată ce pleca. Din prea puțină credință, mi s-a părut greu să predic Evanghelia. Mă simțeam tot mai prost. Tocmai atunci mi-am amintit de cuvântul lui Dumnezeu: „În Epoca Harului, Isus a avut milă și har pentru oameni. Dacă o oaie dintr-o sută ar fi pierdută, El le-ar părăsi pe cele nouăzeci și nouă pentru a o căuta pe cea singură. Acest șir de cuvinte nu reprezintă un fel de acțiune mecanică și nici vreo regulă; mai degrabă, arată intenția stringentă a lui Dumnezeu de a aduce oamenilor mântuirea, cât și dragostea Sa profundă pentru ei. Nu reprezintă un mod de a face lucrurile; este un tip de fire, un tip de mentalitate” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele au fost emoționante. Chiar de se pierde o oaie dintr-o sută, Dumnezeu va renunța la nouăzeci și nouă ca s-o găsească. Am văzut că dorința lui Dumnezeu de a mântui oamenii este serioasă și sinceră. Dumnezeu nu vrea să piardă pe nimeni care crede cu adevărat în El, atât de mare e iubirea Lui pentru oameni. Când am contemplat cuvintele lui Dumnezeu, m-am rușinat. Pentru a mântui omenirea coruptă, Dumnezeu S-a întrupat pe pământ și a plătit un preț mare, totul în speranța că aceia care cred sincer în Dumnezeu vor veni în fața Lui și vor accepta mântuirea lui Dumnezeu. Dar când mi-a fost greu să predic, m-am retras pasivă. Nu mi-a păsat de voia lui Dumnezeu. Fang Min era amăgită, tulburată, avea noțiuni religioase, dar credea cu-adevărat în Dumnezeu. Trebuia să fac tot ce puteam s-o ajut să înțeleagă adevărul, să-și elimine noțiunile și să se întoarcă la Dumnezeu. Aceasta era datoria mea. Mi-am amintit de cuvintele lui Dumnezeu: „Inima și duhul omului sunt ținute în mâna lui Dumnezeu, totul din viața lui este văzut de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu acest lucru, oricare și toate lucrurile, chiar dacă vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea potrivit gândurilor lui Dumnezeu. Acesta este modul în care domnește Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dat încredere și putere. Toate se află în mâinile lui Dumnezeu, inclusiv gândurile și ideile oamenilor. În viziunea umană, Fang Min era acum tulburată, trebuia să se întoarcă în orașul său natal, iar speranța de a-i predica Evanghelia era mică, dar Dumnezeu este suveran peste toate. Dacă era oaia lui Dumnezeu, ea ar fi înțeles glasul lui Dumnezeu. Tot ce am putut face a fost să încerc să cooperez, iar până la rezolvarea situației, nu puteam renunța. Odată ce am conștientizat acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Fang Min a fost tulburată și acum nu îndrăznește să investigheze adevărata cale. O încredințez în mâinile Tale. Dacă ea este oaia Ta, doresc să fac tot ce pot pentru a-i predica Evanghelia.” După aceea, am aflat că Fang Min credea că trenul ei era la ora 21.10, dar de fapt a fost la ora 9:10 dimineața, așa că nu a putut să plece. Am văzut că inimile și spiritele oamenilor sunt în mâinile lui Dumnezeu, El orchestrează și rânduiește totul. I-am mulțumit lui Dumnezeu iar și iar în inima mea și-am fost mai încrezătoare să-i predic lui Fang Min Evanghelia.

După aceea, m-am dus s-o văd pe Fang Min. Încă se agăța de noțiunile ei și i-am citit din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Întrucât căutăm urmele lui Dumnezeu, se cuvine să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele și cuvântările Lui deoarece, oriunde există noi cuvinte rostite de Dumnezeu, acolo este și glasul Lui și, oriunde se află urmele lui Dumnezeu, acolo sunt și faptele Lui. Oriunde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată El și, oriunde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața. În căutarea urmelor lui Dumnezeu, ați ignorat cuvintele «Dumnezeu este adevărul, calea și viața». Prin urmare, mulți oameni, chiar și atunci când primesc adevărul, nu cred că au găsit urmele lui Dumnezeu și tot cu atât mai puțin recunosc arătarea lui Dumnezeu. Ce greșeală gravă! Arătarea lui Dumnezeu nu poate fi împăciuită cu noțiunile omului și cu atât mai puțin poate Dumnezeu să Se arate la porunca omului. Dumnezeu Își face propriile alegeri și propriile planuri atunci când Își înfăptuiește lucrarea; mai mult, El are propriile Sale obiective și metode. Indiferent ce lucrare face, El nu are nevoie să discute despre aceasta cu oamenii sau să le ceară sfatul, cu atât mai puțin să anunțe fiecare persoană în parte despre lucrarea Lui. Aceasta este firea lui Dumnezeu, care, de altfel, ar trebui să fie recunoscută de toată lumea. Dacă doriți să fiți martori ai arătării lui Dumnezeu, să urmați pașii Lui, atunci trebuie mai întâi să vă îndepărtați de propriile noțiuni. Nu trebuie să-I ceri lui Dumnezeu să facă tot felul de lucruri, cu atât mai puțin ar trebui să-L constrângi și să-L limitezi la propriile tale noțiuni. În schimb, ar trebui să vă întrebați cum se cuvine să căutați urmele lui Dumnezeu, cum se cuvine să acceptați arătarea Lui și cum se cuvine să vă supuneți noii lucrări a lui Dumnezeu: asta ar trebui să facă omul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 1: Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă”). Apoi am avut părtășie cu ea: „Ca să-ntâmpinăm întoarcerea Domnului, trebuie să renunțăm la noțiuni. Știi că gândurile lui Dumnezeu sunt dincolo de gândirea umană. Dumnezeu nu lucrează conform noțiunilor și imaginației umane. Crezi că toate cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu se află în Biblie și că nu apar în afara ei, dar are acest lucru o bază în cuvântul lui Dumnezeu? Nu. Atunci nu se bazează pe noțiuni și închipuiri umane? Când Domnul Isus a venit să lucreze, fariseii nu s-au uitat la cât de mult adevăr a exprimat Domnul Isus. În schimb, ei s-au agățat de Vechiul Testament, crezând că lucrarea și cuvintele Domnului Isus erau dincolo de Biblie, așa că s-au folosit de scuza asta ca să-L condamne și, în cele din urmă, au comis păcatul atroce de a-L bate în cuie pe cruce. Trebuie să învățăm o lecție din eșecul fariseilor! Cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu nu sunt niciodată constrânse de persoane sau lucruri, darămite de Biblie. Dumnezeu spune cuvinte noi și face lucrări noi în funcție de planul Său de gestionare și de necesitățile mântuirii omenirii. Așadar, pentru a determina dacă Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel întors, nu ne uităm dacă lucrarea și cuvintele Lui transcend Biblia. Trebuie să vedem în ce măsură cuvintele Lui reprezintă adevărul și dacă El poate face lucrarea de mântuire a omenirii, căci doar Dumnezeu e adevărul, calea și viața și doar El poate mântui omenirea. Ai citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, recunoști autoritatea și puterea cuvântului Lui. Mai mult, cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie planul Său de gestionare pentru șase mii de ani, tainele Bibliei, cine poate intra în Împărăția Cerurilor și viitoarea destinație a omenirii. Nimeni nu cunoaște aceste taine ale adevărului și numai Dumnezeu le poate dezvălui…” Dar înainte să termin, Fang Min m-a întrerupt și nu m-a lăsat să continui. Mi-am spus: „Să fie din cauză că înțeleg prea puțin adevărul și că părtășia mea nu este clară?” Am vrut ca sora Li să-i comunice mai multe lui Fang Min după aceea, dar Fang Min nu m-a lăsat. Eram foarte îngrijorată. Credeam în Dumnezeu de puțin timp, dar Fang Min credea în Domnul de peste 20 de ani, iar eu n-o puteam ajuta. Confruntată cu aceste dificultăți, am vrut să mă retrag. Mi-am spus: „Dacă nu reușesc să-i predic, atunci mă voi opri. Este prea greu.” Mă simțeam mai pesimistă, iar în drum spre casă, nu mai simțeam nicio motivație.

La o adunare, ceilalți au aflat despre starea mea și mi-au citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „La ce se referă acest cuvânt, «credință»? Credința este încrederea adevărată și inima sinceră pe care ar trebui să le aibă oamenii când nu pot să vadă sau să atingă ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază noțiunilor umane, când este de neatins pentru oameni. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii au nevoie de credință în vremea greutăților și rafinării, iar credința este urmată de rafinare; rafinarea și credința nu pot fi separate. Indiferent cum lucrează Dumnezeu și indiferent de mediul tău, ești capabil să urmărești viața, să cauți adevărul și cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, să-I înțelegi acțiunile și să acționezi potrivit adevărului. A proceda astfel înseamnă a avea credință adevărată și asta arată că nu ți-ai pierdut credința în Dumnezeu. Poți să ai credință adevărată în Dumnezeu doar dacă poți să stărui în căutarea adevărului prin rafinare, dacă poți să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să nu începi să ai îndoieli în ceea ce-L privește, dacă indiferent ce face El tu tot practici adevărul pentru a-L mulțumi și dacă poți să-I cauți în profunzime voia și să fii atent la aceasta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu, o soră a avut părtășie: „Dacă suntem pasivi și ne retragem când e greu să predicăm, asta se întâmplă în principal pentru că nu înțelegem voia lui Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu permite ca aceste dificultăți să vină la noi ca să ne desăvârșim credința și să învățăm să ne bazăm pe El și, în același timp, trecând prin aceste dificultăți, putem să ne dotăm cu adevărul și să învățăm să mărturisim lucrarea lui Dumnezeu.” Prin părtășia ei despre cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că în predicarea mea anevoioasă era bunăvoința lui Dumnezeu. El a vrut să se folosească de asta ca să-mi desăvârșească credința, să-nțeleg mai mult adevăr. Dar când am avut dificultăți, în loc să mă bazez pe Dumnezeu ca să înlătur noțiunile lui Fang Min și să o aduc în fața lui Dumnezeu, am vrut să mă retrag și să renunț. Nu am vrut să depun mai mult efort și nu am ținut cont deloc de voia lui Dumnezeu. Când faptele m-au dezvăluit, am văzut în cele din urmă că nu aveam deloc credință în Dumnezeu, iar statura mea era jalnic de mică. Mi-am amintit cuvântul lui Dumnezeu: „Și, cu cât oamenii cooperează mai mult, cu cât mai mult caută să atingă standardele cerințelor lui Dumnezeu, cu atât e mai mare lucrarea Duhului Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să cunoști realitatea”). Așa-i, lucrează prin cooperarea oamenilor. Deși Fang Min credea în Domnul de peste 20 de ani și avea cunoștințe despre Biblie, eu aveam cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și poate rezolva toate problemele oamenilor. Atâta timp cât mă bazam cu adevărat pe Dumnezeu și plăteam un preț, Dumnezeu avea s-o lumineze.

După aceea, am căutat împreună cu cei care înțelegeau adevărul despre noțiunile pe care le avea Fang Min, și m-au ajutat să găsesc pasaje conexe pentru ea. Apoi, m-am dus din nou acasă la Fang Min și i-am citit două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. „Oare doctrina trebuie aplicată lucrării lui Dumnezeu? Și trebuie lucrarea lui Dumnezeu să corespundă cu prevestirea proorocilor? În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie Dumnezeu să lucreze conform Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să practice având în vedere Sabatul și după poruncile din Vechiul Testament, de ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a încălcat El aceste doctrine? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”). „Dacă vrei să vezi lucrarea din Epoca Legii și să vezi cum au urmat israeliții calea lui Iahve, trebuie să citești Vechiul Testament; dacă vrei să înțelegi lucrarea din Epoca Harului, trebuie să citești Noul Testament. Dar cum vezi lucrarea zilelor de pe urmă? Trebuie să accepți să fii condus de Dumnezeu cel de astăzi și să intri în lucrarea de astăzi, fiindcă aceasta este noua lucrare și nimeni nu a consemnat-o anterior în Biblie. Astăzi, Dumnezeu a devenit trup și a selectat alți oameni aleși, în China. Dumnezeu lucrează în acești oameni, El Își continuă lucrarea pe pământ și Își continuă lucrarea din Epoca Harului. Lucrarea de astăzi este o cale pe care omul nu a umblat niciodată, o cale pe care nimeni nu a văzut-o vreodată. Este o lucrare nefăcută niciodată până acum – este cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, lucrarea nefăcută niciodată până acum nu este istorie, pentru că prezentul este prezent, și nu a devenit încă trecut. Oamenii nu știu că Dumnezeu a făcut lucrări mai mari și mai noi pe pământ, în afara țării lui Israel, că acestea au depășit deja sfera lucrării din Israel și prezicerile proorocilor, că este vorba de o lucrare nouă și minunată în afara profețiilor, de o lucrare și mai nouă dincolo de Israel, o lucrare pe care oamenii nu pot nici să o perceapă, nici să și-o imagineze. Cum ar fi putut Biblia să conțină relatări explicite despre o astfel de lucrare? Cine ar fi putut să consemneze dinainte fiecare părticică a lucrării de astăzi, fără omisiuni? Cine ar fi putut să consemneze această lucrare mai grandioasă, mai înțeleaptă, care sfidează convențiile din acea carte veche și mucedă? Lucrarea de astăzi nu este istorie, prin urmare, dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te îndepărtezi de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de istorie din Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine și numai atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”). Apoi am avut părtășie cu ea: „Fiindcă lucrarea și cuvintele Lui nu-s în Biblie, tu crezi că El nu e Domnul întors. Deci Îl limitezi pe Dumnezeu la ce e în Biblie, adică Îl delimitezi. Dumnezeu a fost primul sau Biblia? Exista oare Biblia atunci când Dumnezeu a creat cerul, Pământul și toate lucrurile? Avraam nu avea Biblia. El nu a crezut în Dumnezeu potrivit Bibliei. Putem spune că Avraam nu a crezut în Dumnezeu? Trebuie să înțelegem că Biblia este doar consemnarea istorică a lucrării lui Dumnezeu. Ea a fost creată după ce Dumnezeu Și-a terminat lucrarea și după compilarea și editarea ei de către autorii ulteriori. Când Domnul Isus a venit să lucreze, nu exista Noul Testament. Oamenii citiseră doar Vechiul Testament. Abia după secole de la lucrarea Domnului Isus au luat naștere Vechiul și Noul Testament. Asta dovedește că lucrarea lui Dumnezeu a precedat Biblia. E un adevăr. Dumnezeu apare și lucrează în zilele de pe urmă, deci cum ar putea lucrarea și cuvintele Sale să fie consemnate în Biblie în avans? Dacă vrem să-L întâmpinăm pe Domnul, trebuie să mergem dincolo de Biblie și să căutăm și să investigăm lucrarea și cuvintele actuale ale lui Dumnezeu. Doar așa putem urma pașii lui Dumnezeu!” După părtășia cu Fang Min, ea a înțeles o parte din astea, dar, confuză încă, a spus: „E corect ce spune Dumnezeu Atotputernic. Este adevărat că mai întâi a fost lucrarea lui Dumnezeu, iar Biblia mai apoi și înțeleg că Dumnezeu este mai important decât Biblia. Dar citesc Biblia de zeci de ani și nu pot renunța, pur și simplu, la ea. Încă am nevoie să citesc Biblia.” Apoi, Fang Min mi-a pus câteva întrebări noi. Auzindu-le, am fost puțin derutată la început. Nu știam despre ce aspecte ale adevărului să am părtășie. După ce m-am întors acasă, m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă lumineze și să mă călăuzească. Apoi, am vrut să am părtășie din nou cu Fang Min. Într-o zi, m-am dus acasă la Fang Min și-am văzut deschise o Biblie și-o carte cu cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Mi-am dat seama că, deși Fang Min a spus că nu a acceptat-o, în sufletul ei, voia să investigheze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și am întrezărit o speranță pentru ea.

Mai târziu, Fang Min s-a îmbolnăvit. Mi-am luat liber de la slujbă pentru a avea grijă de ea și pentru a-i citi cuvântul lui Dumnezeu. Șeful m-a certat fiindcă mi-am luat multe zile libere. La început, am reușit să suport. Am simțit că, deși am suferit puțin, atât timp cât Fang Min putea accepta adevărata cale, avea să fie bine. Dar după mai multe părtășii cu ea, Fang Min tot n-a fost de acord. În acel moment, am fost puțin descurajată. Simțeam că plătisem un preț mare, dar ea continua să mă refuze. Cât timp trebuia să predic până când ea avea să accepte? Tot gândindu-mă, eram mai descurajată și voiam să renunț. După aceea, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji drept un bun stăpân în epoca următoare? Ai un puternic simț al stăpânirii? Cum L-ai descrie pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: «Unde este calea?» Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani? Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc la asta zi și noapte? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care trece lumina; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine s-a gândit la starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți pentru a-i salva pe acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). Putem simți dorința urgentă a lui Dumnezeu din cuvintele Sale. Pentru cei care trăiesc sub stăpânirea Satanei și nu au venit în fața lui Dumnezeu, El Se simte îngrijorat și neliniștit, și speră ca oamenii să poată obține mântuirea în zilele de pe urmă. Pentru că acceptasem lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, știam că pe cei care nu veniseră înaintea lui Dumnezeu trebuia să-i aduc în casa lui Dumnezeu ca să accepte mântuirea Lui. Aceasta era responsabilitatea mea. În Epoca Harului, mulți oameni au fost martirizați pentru propovăduirea Evangheliei, iar în cele din urmă, Evanghelia s-a răspândit în fiecare colț al lumii și a fost cunoscută de toți. M-am gândit și la Noe care a construit arca pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu. Timp de 120 de ani, după greutăți, batjocură și calomnie în această perioadă, tot n-a renunțat. A-ndeplinit însărcinarea dată de Dumnezeu și-a obținut încuviințarea Lui. Noe a avut o credință extraordinară în Dumnezeu. Deși am avut unele dificultăți în predicarea Evangheliei și am îndurat unele suferințe, acestea au fost departe de prețul plătit de sfinții din toate timpurile. M-am gândit la momentul în care frații și surorile mele mi-au predicat Evanghelia. I-am refuzat și eu în mod repetat și de câteva ori n-am acceptat-o De ce nu puteam acum s-o tratez pe Fang Min cu tot atâta iubire ca și ei? Înrobită de noțiuni religioase, ne-nțelegând adevărul, normal că era reticentă. Nu puteam să renunț la ea doar pentru că era puțin mai dificil. Conștientizând asta, am simțit un regret profund și am făcut un legământ înaintea lui Dumnezeu: Indiferent ce dificultăți aș întâmpina predicând Evanghelia, voi face tot posibilul să cooperez și să propovăduiesc Evanghelia. Aceasta era responsabilitatea și datoria mea.

Apoi, am continuat să am grijă de Fang Min și să îi citesc cuvintele lui Dumnezeu. Într-o zi mi-a spus: „Prin cuvintele lui Dumnezeu pe care mi le-ai citit în acest timp, înțeleg că oamenii nu ar trebui să-L delimiteze pe Dumnezeu la ceea ce se află în Biblie. Lucrarea Lui e mereu nouă, niciodată veche, iar Biblia conține lucrarea Lui din trecut. Dacă Dumnezeu S-ar întoarce și ar face lucrurile consemnate în Biblie, atunci lucrarea Lui s-ar repeta. Și astfel și-ar pierde sensul. Doar atunci când Dumnezeu face o nouă lucrare dincolo de Biblie, permițând oamenilor să treacă prin judecată și să fie curățiți pe baza acceptării lucrării Domnului Isus de răscumpărare, aceștia pot fi cu adevărat mântuiți. Dacă încă mă agăț de lucrarea anterioară a lui Dumnezeu, chiar citind Biblia, nu voi dobândi niciodată adevărul. Trebuie să calc pe urmele lui Dumnezeu și să accept mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.” Când am văzut că Fang Min se răzgândise în sfârșit, am fost foarte fericită. Și am văzut că oile lui Dumnezeu ascultă glasul lui Dumnezeu. Oricât de mult le tulbură Satana sau orice noțiuni au, în cele din urmă, ele vor accepta adevărul și vor veni în fața lui Dumnezeu. Apoi, Fang Min a început să citească proactiv cuvintele lui Dumnezeu și să participe la adunări, iar boala ei a început să se amelioreze treptat. Jiayin a avut părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu ca să abordeze greutățile și ideile lui Fang Min, iar Fang Min a devenit sigură despre lucrarea lui Dumnezeu. Și mi-a mai spus: „Când mi-ai citit cuvântul lui Dumnezeu în trecut, deși aparent te-am ignorat, de fapt, ascultam o parte și simțeam că în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic se află adevărul, dar mă temeam că aș putea greși, așa că n-am îndrăznit să le accept. Acum înțeleg și sunt dispusă să accept.” Văzând-o pe Fang Min convinsă de lucrarea lui Dumnezeu, am fost foarte fericită, dar și profund emoționată. Dumnezeu determină momentul în care fiecare persoană se întoarce în casa lui Dumnezeu, iar atâta timp cât ne bazăm cu adevărat pe Dumnezeu, putem vedea faptele Sale. Mai târziu, Fang Min s-a oferit să propovăduiască Evanghelia prietenilor și cunoștințelor ei. După o perioadă de cooperare, paisprezece persoane au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic.

Prin această experiență de predicare a Evangheliei, am văzut cu adevărat faptele lui Dumnezeu. În această perioadă, deși am întâmpinat multe dificultăți și uneori am fost slabă și m-am retras, am văzut cum Dumnezeu folosește acest lucru pentru a-mi desăvârși credința și iubirea și mă ajută să mă dotez cu mai mult adevăr. Am experimetnat cum a te baza pe Dumnezeu e cea mai mare înțelepciune. Acum, sunt și mai hotărâtă să predic Evanghelia.