de Xu Nuo, China

În august 2019, sora Lin Xin, conducătoarea unei biserici, a scris o cerere de demisie. Conducătoarea mea m-a trimis la biserica aceea ca să investighez. A zis că, dacă Lin Xin chiar nu putea să facă lucrare practică, ar trebui demisă și ar trebui să fie alegeri noi. După ce am ajuns, diaconii de acolo mi-au spus despre situația lui Lin Xin, zicând că, atunci când era vorba de interesele familiei sale sau de probleme personale, ea punea deoparte lucrarea bisericii și lăsa totul în seama surorii care îi e parteneră. Astfel, i-a dat partenera ei foarte multă treabă, iar urmărirea lucrării nu s-a făcut cum trebuia. Existau chestiuni urgente, care n-au fost rezolvate prompt. Conducătorii superiori îi oferiseră lui Lin Xin ajutor și sprijin de multe ori, dar ea nu se schimbase, iar lucrurile n-au putut fi schimbate. Părtășia ei despre cuvântul lui Dumnezeu nu avea nicio luminare la întâlniri, iar când frații și surorile aveau probleme sau greutăți, nu putea să aibă părtășie despre adevăr ca să le rezolve, putea doar să-i încurajeze cu cuvinte și doctrine, ori folosea metode proprii și filosofii lumești pentru a rezolva lucrurile. De exemplu, dacă un frate sau o soră era într-o stare spirituală proastă din cauza bolii, le spunea doar ce doctori să consulte și ce remedii să ia, în loc să-i îndrume să caute voia lui Dumnezeu și să învețe o lecție. De asemenea, când unii oameni vorbeau despre investiții în timpul adunărilor, Lin Xin nu doar că nu avea discernământ să-i expună și să-i oprească, ba chiar participa și ea și îi invita pe frații și surorile ei să facă la fel. Câțiva frați și surori îi amintiseră de multe ori să se concentreze pe căutarea adevărului și să-și îndeplinească îndatoririle, dar ea n-a ascultat. De teamă că frații și surorile vor spune că e avidă de bani, investise în secret și pierduse peste 400000 de yuan, ceea ce a distras-o și mai mult de la îndatoriri. Lin Xin își neglija datoria și nu făcea lucrare practică, astfel că viața bisericii de acolo era ineficientă, iar frații și surorile erau negativi și slabi. Unii dintre ei nu mai voiau să vină la adunări și chiar ea se temea să se întâlnească cu frații și surorile, fiindcă nu era capabilă să le rezolve problemele.

După ce am auzit raportul diaconilor despre situație, m-am gândit: „Lin Xin nu caută adevărul, nici nu face lucrare practică și vede lucrurile ca un necredincios. Cum poate să conducă în felul acesta o biserică? Chiar și fără cererea ei de demisie, ar trebui demisă ca lideră falsă pentru comportamentul ei.” Așa că am găsit principiul relevant și, pe baza lui și a comportamentului ei, am avut părtășie despre discernământ. Când am terminat, toți diaconii au confirmat că Lin Xin n-are lucrarea Duhului Sfânt. Dar când am vorbit despre demiterea lui Lin Xin din îndatoririle sale, unul dintre diaconi a spus: „Lin Xin are umanitate bună, își ajută frații și surorile la orice greutăți, acolo unde poate, este prietenoasă și fără pretenții.” Unul a spus că ea are calibru bun, e inteligentă și că, atunci când frații și surorile erau în stare proastă sau aveau greutăți, ea putea să-i consoleze. Dacă era demisă, biserica nu avea să poată găsi un conducător mai potrivit. Un alt diacon a mai spus: „Lin Xin s-ar putea să fie temporar într-o stare proastă. Să-ncercăm mai întâi s-o ajutăm.” Au tot discutat pe tema asta și toți au fost de-acord că nu ar trebui demisă. Conform principiilor cu privire la înlocuirea conducătorilor și lucrătorilor, dacă un conducător sau lucrător nu primește lucrarea Duhului Sfânt și nu poate face lucrare practică mult timp, ar trebui înlocuiți. Dacă nu au lucrarea Duhului Sfânt, iar noi îi păstrăm, oare nu suntem de altă părere decât Dumnezeu? Acei diaconi au văzut doar că lui Lin Xin putea să-i pese de oameni, că ținea cont de interesele lor fizice, că era oarecum iubitoare, inteligentă și că avea calibru, dar n-au putut să vadă dacă era cineva care caută adevărul sau dacă poate să facă lucrare practică. N-o evaluau folosind standardele casei lui Dumnezeu pentru selectarea oamenilor. Evident, Lin Xin era o persoană care nu căuta adevărul și avea opinii întocmai ca ale necredincioșilor. N-a avut părtășie despre adevăr când trebuia și n-a putut să rezolve deloc problemele practice ale intrării în viață întâlnite de frați și surori. A fost dezvăluită drept conducătoare falsă. Dacă își păstra îndatoririle, doar împiedica și perturba lucrarea bisericii și întârzia intrarea în viață a fraților și surorilor ei. Așa că am mai avut o părtășie cu diaconii pe tema înlocuirii ei. După părtășia mea, toți diaconii au tăcut, dar am văzut că tot nu erau de acord să o demită. În momentul acela, am ezitat: „Dacă insist să-mi impun punctul de vedere și să am în continuare părtășie despre adevăr și să o deslușesc pe Lin Xin, oare vor spune acești diaconi că sunt prea arogantă și despotică și că nu accept părerile celorlalți? Dacă îmi stricam relația cu ei la scurt timp după sosirea mea, restul lucrării mele avea să fie mai dificil.” Când m-am gândit la asta, n-am mai avut părtășie cu diaconii despre principiile deslușirii conducătorilor falși și am raportat situația bisericii conducătoarei mele superioare. M-am gândit că, dacă lidera mea era de acord cu părerea mea, atunci puteam s-o demit pe Lin Xin, iar acei diaconi nu urmau să aibă o părere proastă despre mine. După aceea, am mers la alte surori din biserica aceea, ca să le aflu opiniile despre Lin Xin, dar am descoperit că nici ele nu aveau discernământ despre ea. Toate au spus că are umanitate bună, că e iubitoare față de ele, e atentă la greutățile lor, e inteligentă și are calibru. Opinia lor coincidea cu cea a diaconilor. Când am văzut asta, n-am îndrăznit să am părtășie despre adevăr pentru a o desluși pe Lin Xin. M-am temut că aveau să spună că sunt arogantă, neprihănită de sine, că ignor părerilor celorlalți și că ei aveau să aibă o impresie proastă despre mine. Așadar, am așteptat pasiv scrisoarea cu răspunsul conducătoarei mele. În acest fel, problema demiterii lui Lin Xin nu cădea pe umerii mei. Am văzut clar că acestor frați și surori le lipsea adevărul și nu puteau să discearnă, dar nu doream să am părtășie cu ei. În timpul acelor zile, am simțit întuneric în interior și n-am simțit prezența lui Dumnezeu. Așa că am mers repede înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat, cerându-I luminarea și îndrumarea Lui, ca să-mi pot cunoaște starea.

După câteva zile, conducătorul meu a cerut să ne adunăm. Am citit împreună un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „În casa lui Dumnezeu, indiferent ce datorie faceți, trebuie să înțelegeți principiile și să fiți capabili să practicați adevărul. Asta înseamnă să ai principii. Dacă nu puteți să vedeți ceva clar și nu sunteți siguri care este modul potrivit de a acționa, trebuie să căutați și să aveți părtășie pentru a ajunge la un consens. Odată ce ați stabilit ce este benefic pentru lucrarea bisericii și pentru frați și surori, faceți acel lucru! Nu fi constrâns de diverse reglementări, nu întârzia, nu aștepta și nu fi un observator pasiv! Dacă ești întotdeauna un observator pasiv și nu ai niciodată opinii proprii, dacă aștepți mereu ca altcineva să ia o decizie înainte de a face ceva și dacă tergiversezi și aștepți când nimeni nu a luat o decizie, care va fi consecința? Fiecare aspect al lucrării se va bloca și nu se va face nimic. Ar trebui să înveți să cauți adevărul și cel puțin să fii capabil să acționezi pe baza conștiinței și a rațiunii. Atât timp cât poți înțelege clar metoda potrivită de a face ceva, iar majoritatea oamenilor consideră, de asemenea, că acea metodă este viabilă, atunci așa ar trebui să practici. Să nu-ți fie teamă să îți asumi responsabilitatea sau să îi ofensezi pe alții ori să suporți consecințele. Dacă cineva nu face nimic real, calculează mereu, se teme să-și asume responsabilitatea și nu îndrăznește să respecte principiile în acțiunile sale, atunci acest lucru arată că este prea alunecos și înșelător și că ascunde destul de multe planuri viclene. Își dorește să se bucure de harul și de binecuvântările lui Dumnezeu și, totuși, nu face nimic real! Acest lucru este atât de lipsit de virtute. Pe nimeni nu detestă Dumnezeu mai mult decât pe acest tip de persoană vicleană și înșelătoare. Indiferent de ceea ce gândești, dacă nu practici conform adevărului, nu ai loialitate, ești întotdeauna întinat de alterări personale și ai tot timpul propriile intenții și idei, Dumnezeu scrutează toate aceste lucruri și știe despre ele. Crezi că Dumnezeu nu știe despre ele? În acest caz, ești foarte prost! Și dacă nu te căiești imediat, nu vei avea lucrarea Duhului Sfânt. De ce nu vei avea lucrarea Duhului Sfânt? Din cauză că Dumnezeu scrutează adâncurile inimilor oamenilor și vede, cu o claritate absolută, toate planurile tale viclene; nu ești în asentiment cu El și există lucruri care ridică în zid între inima ta și Dumnezeu. Care sunt principalele lucruri care ridică acest zid între inima ta și Dumnezeu? Gândurile tale, interesele și mândria ta, statutul tău și planurile tale viclene. Aceste lucruri ridică un zid între inima ta și Dumnezeu și întotdeauna nutrești secrete și ai motive ascunse, iar asta este foarte problematic” (Părtășia lui Dumnezeu). Am învățat din cuvântul lui Dumnezeu că, atunci când îți faci datoria în biserică, totul trebuie să se bazeze pe adevărurile-principii. În chestiuni care nu ne sunt clare, putem să discutăm, să ajungem la un consens și să facem tot ce e în folosul lucrării bisericii. În chestiuni care ne sunt clare, trebuie să practicăm adevărul și să acționăm conform principiilor. Doar făcând astfel ținem cont de voia lui Dumnezeu. Dar dacă nu avem inima sinceră, dacă jucăm feste înaintea lui Dumnezeu și încercăm mereu să ne protejăm interesele personale, dacă înțelegem adevărul, dar nu-l practicăm și nu arătăm loialitate și considerație față de Dumnezeu, atunci nu vom primi niciodată lucrarea Duhului Sfânt și nu vom primi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu în îndatoririle noastre. Determinasem deja clar că Lin Xin nu era cineva care căuta adevărul, nu făcea deloc lucrare practică și era o conducătoare falsă, care trebuia înlocuit imediat, dar, când am văzut că diaconii n-au fost de acord, m-am temut că vor spune că sunt arogantă și neprihănită de sine, așa că n-am îndrăznit să susțin adevărurile-principii și n-am vrut să fac efortul ca să am părtășie cu ei despre adevăr legat de deslușirea conducătorilor falși. Când am scris o scrisoare ca să raportez conducătoarei mele, în aparență, îmi luam în serios îndatoririle, dar, de fapt, ezitam să merg mai departe, de teamă că frații și surorile aveau să mă vadă în lumină negativă. În datoria mea, n-am avut considerație față de voia lui Dumnezeu, n-am protejat lucrarea bisericii, m-am gândit doar la reputația și statutul meu. Pentru a-mi proteja reputația și statutul, chiar am tolerat ca o conducătoare falsă să perturbe lucrarea bisericii și să împiedice intrarea fraților și surorilor mele în viață. Am văzut că eram foarte egoistă și vicleană. Dumnezeu cercetează inimile și mințile oamenilor, iar gândurile mele poate că i-au înșelat pe oameni, dar nu și pe El. În perioada aceea, spiritul meu era întunecat și n-am simțit prezența lui Dumnezeu. Asta a fost, de fapt, mustrarea și disciplina lui Dumnezeu!

Chiar în acel moment, am auzit despre o biserică în care a fost descoperit un antihrist care făcea rău, dar nimeni nu l-a raportat, nici expus. Chiar și când acest antihrist a fost expulzat, membrii l-au acoperit și protejat. Asta a înfuriat firea lui Dumnezeu și toți din biserică au fost izolați, pentru a reflecta. Când am auzit ce au pățit, mi-a tremurat inima de frică. M-am întrebat de nenumărate ori de ce nu am putut să demit o conducătoare falsă imediat ce am descoperit-o. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Odată ce adevărul a devenit viața ta, dacă vezi pe cineva hulindu-L pe Dumnezeu, netemându-se de Dumnezeu, fiind superficial în timp ce își face datoria sau perturbând și tulburând lucrarea bisericii, vei fi capabil să îl tratezi conform adevărurilor-principii, discernându-i pe cei care trebuie discernuți și expunându-i pe cei care trebuie expuși. Dacă adevărul nu a devenit viața ta și încă trăiești în firile tale satanice, atunci când vei vedea oameni răi și diavoli provocând perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, te vei face că nu vezi și că nu auzi și vei ignora acest lucru, fără să simți vreun reproș din partea conștiinței tale. Vei crede chiar că, indiferent cine provoacă tulburări în lucrarea bisericii, nu are nicio legătură cu tine. Indiferent cât de mult sunt vătămate lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu, nu-ți va păsa, nu te vei interesa de asta și nu vei simți niciun reproș din partea conștiinței tale. În acest caz, ești o persoană care nu are conștiință sau rațiune, un neîncrezător, un muncitor. Mănânci ce este al lui Dumnezeu, bei ce este al lui Dumnezeu și te bucuri de tot ce vine de la Dumnezeu, dar simți că orice vătămare adusă intereselor casei lui Dumnezeu nu are nicio legătură cu tine – asta te face un trădător care se aliază cu cei din afară în detrimentul alor săi, genul de om care mușcă mâna care îl hrănește. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu, mai ești om? Ești un demon care s-a infiltrat în biserică. Mimezi credința în Dumnezeu, te prefaci că ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu și vrei să mănânci gratis în casa lui Dumnezeu – nu semeni cu o ființă umană și ești în mod clar un neîncrezător” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele Lui mi-au străpuns inima și am fost îngrozită. Parcă Dumnezeu era mânios pe mine. Am văzut clar o conducătoare falsă în biserică, perturbând lucrarea, împiedicând intrarea fraților și surorilor în viață, dar, pentru a-mi proteja relația cu diaconii, frații și surorile și de teamă să nu-i ofensez, n-am îndrăznit s-o expun pe conducătoarea falsă sau să mă ocup de el și n-am avut părtășie despre adevăr pentru a-i ajuta pe frați și surori să discearnă. Am devenit fără să vreau un scut pentru conducătoarea falsă. Devenisem un complice al Satanei. Ceea ce făceam era rău! Dumnezeu a venit întrupat și a exprimat atât de mult adevăr ca să ne ude și să ne aprovizioneze, iar eu mă bucuram de tot ce venea de la El, dar când a apărut în biserică o conducătoare falsă, de dragul de a-mi proteja interesele, am tolerat când a perturbat lucrarea bisericii. Chiar mușcam mâna care mă hrănea. Mi-au lipsit cu desăvârșire conștiința, rațiunea și n-am avut niciun pic de umanitate. Îi produsesem foarte multă durere lui Dumnezeu. Apoi, mi-am amintit un alt fragment din cuvântul Lui: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți susține mărturia bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care arată considerație față de povara lui Dumnezeu? Poți să practici dreptatea pentru Dumnezeu? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai sentimentele la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie satisfăcute în tine? Ți-ai oferit inima în momente cruciale? Ești cineva care respectă voia Mea? Pune-ți adesea aceste întrebări și gândește-te adesea la ele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Din aceste rânduri ale cuvântului lui Dumnezeu, am înțeles voia Lui. O conducătoare falsă a apărut în această biserică, iar Dumnezeu a sperat că voi fi de partea Lui, că voi ține cont de voia Lui și voi proteja interesele bisericii. Din moment ce descoperisem o conducătoare falsă, trebuia s-o demit repede, să folosesc principii pentru a selecta persoana potrivită și să le ofer fraților și surorilor mele o viață bisericească bună. Dacă mă gândeam mereu la interesele mele și nu puteam lua atitudine să protejez lucrarea bisericii, cu siguranță aveam să fiu detestată și respinsă de Dumnezeu. Când mi-am dat seama de asta, am decis s-o înlocuiesc imediat pe Lin Xin. Nu mi-am mai făcut griji că voi fi numită arogantă și neprihănită de sine. Deoarece am știut clar că, procedând astfel, susțineam principiile, practicam adevărul și protejam lucrarea bisericii, nu însemna aroganță și neprihănire de sine. Doar cei care acționează fără să se bazeze pe adevărul din cuvintele lui Dumnezeu fac orice doresc și rămân fideli noțiunilor și ideilor lor, sunt aroganți, neprihăniți de sine și sunt contra adevărului.

Așadar, după aceea, am folosit cuvântul lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu ei despre ce lucrare practică ar trebui să facă liderii și lucrătorii, despre consecințele nedemiterii conducătorilor falși, despre ce sunt umanitatea bună, calibrul bun și o inimă iubitoare. Prin părtășia mea, frații și surorile mele au căpătat discernământ asupra lui Lin Xin. Au văzut și că există principii pentru transferuri și demiteri în casa lui Dumnezeu. Nu e vorba despre a privi la iubirea superficială, darurile și calibrul unei persoane, ci la capacitatea ei de a căuta adevărul, de a-l practica și de a face lucrare practică. Toți au văzut clar că Lin Xin era o conducătoare falsă și trebuia să fie demisă. După ce a fost demisă, am avut părtășie cu frații și surorile despre principiile alegerilor și am ales un nou conducător de biserică.

După ce am terminat alegerile, m-am gândit la felul cum frații și surorile au raportat câteva comportamente ale lui Xiao Lei. Au spus că el nu căuta niciodată adevărul, credea în Dumnezeu de mulți ani fără să-și schimbe opiniile asupra lucrurilor, tânjea după lucruri lumești și alerga după bani, era preocupat doar să se îmbogățească și să ducă o viață extraordinară. De fiecare dată când i se dădea o datorie, era ocupat cu afaceri pentru a câștiga bani și nu era dispus s-o îndeplinească. I-a convins pe frații și surorile din biserică să facă investiții și, drept urmare, toți au pierdut bani. Comportamentul lui tulbura și perturba deja viața bisericii. M-am gândit să am părtășie cu el ca să-l avertizez. Dar în ziua adunării, în mod intenționat nu a venit acasă până seara, când adunarea se terminase. L-am întrebat ce părere are despre evenimentele recente și dacă reflectase și încercase să se înțeleagă. Nu avea nicio înțelegere și nu-și regreta deloc faptele și era plin de confuzii și nemulțumiri. A spus că crezuse în Dumnezeu mulți ani și nu obținuse nimic. Fiul lui nu-l asculta, soția lui nu-l înțelegea… Tot ce spunea era din punctul de vedere al unui necredincios. Având părtășie cu el, l-am îndrumat să reflecteze și să ajungă să se cunoască, dar a fost foarte potrivnic. A mai spus: „Ce rost are să practic adevărul?” Frații și surorile îi amintiseră și îl ajutaseră înainte, dar reacțiile lui fuseseră la fel. Xiao Lei nu căutase niciodată adevărul și avea multe manifestări de necredincios. Conform principiilor, cine nu acceptă adevărul, nu-și îndeplinește îndatoririle și perturbă viața bisericii are nevoie să fie izolat, astfel încât să poată reflecta asupra sa. Nu trebuie lăsat să perturbe viața bisericii. Apoi, dacă nu se căiește, trebuie îndepărtat din biserică. Xiao Lei ar fi trebuit izolat și să primească timp să reflecteze, pentru a fi împiedicat să-i înșele și perturbe pe frații și surorile cu statură mai slabă, lipsiți de discernământ. Așa că am avut părtășie și am oferit discernământ cu liderii și diaconii bisericii. Toți au fost de acord că Xiao Lei ar trebui să fie izolat. Dar, după câteva zile, o soră mi-a trimis o scrisoare, spunându-mi că Xiao Lei voia să se căiască, să se schimbe și să practice adevărul, dar trăia cu firi corupte și nu putea să-l practice. Sora nu știa dacă era potrivit să fie izolat. După ce am citit scrisoarea, am ezitat. Dacă Xiao Lei voia să se căiască și să se schimbe, faptul că i-am aranjat să fie izolat avea să-l facă să fie și mai negativ? Dacă Xiao Lei, frații și surorile aflau că a fost sugestia mea să se procedeze așa, oare aveau să spună că nu le dau oamenilor șansa să se căiască? Ajunsesem de curând la acea biserică, dar demiteam deja conducători falși și mă ocupam de necredincioși. Oare frații și surorile aveau să spună că m-am comportat dur imediat ce am ajuns în noua poziție și că sunt prea nemiloasă? Xiao Lei a fost elocvent când l-am expuns, ce aș face dacă n-ar fi de acord, dacă mi s-ar opune sau și-ar ieși din fire de față cu mine? Când m-am gândit la toate astea, iar m-am aflat în dificultate și n-am știut ce să fac, așa că am mers înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat, cerându-I să mă îndrume să-I înțeleg voia, ca să pot acționa conform adevărurilor-principii.

După aceea, am citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Biserica se zidește și Satana încearcă tot ce îi stă în putință să o dărâme. El vrea să-Mi dărâme construcția prin orice mijloace posibile; din acest motiv, Biserica trebuie să fie purificată grabnic. Nu trebuie să rămână nici cele mai mici resturi ale răului; Biserica trebuie purificată astfel încât să devină fără cusur și să rămână la fel de curată ca în trecut. Voi trebuie să fiți treji și să așteptați în fiecare moment și trebuie să vă rugați mai mult înaintea Mea. Trebuie să deslușiți diferitele uneltiri și planuri viclene ale Satanei, să recunoașteți spiritele, să cunoașteți oamenii și să fiți capabili să deosebiți toate felurile de oameni, evenimente și lucruri; de asemenea, trebuie să mâncați și să beți mai mult din cuvintele Mele și, mai important, trebuie să fiți capabili să le mâncați și să le beți singuri. Echipați-vă cu tot adevărul și veniți înaintea Mea pentru ca Eu să vă pot deschide ochii spirituali și pentru a vă permite să vedeți toate tainele care se află în duh… Când Biserica intră în faza construcției sale, sfinții pornesc la luptă. Multele trăsături hidoase ale Satanei vă sunt puse înainte; vă opriți și decădeți, sau vă ridicați și, bazându-vă pe Mine, mergeți mai departe? Expuneți complet trăsăturile corupte și urâte ale Satanei, nu precupețiți niciun sentiment și nu arătați nicio îndurare! Luptați cu Satana până la moarte! Eu sunt întărirea ta și trebuie să ai duhul copilului de parte bărbătească! Satana se zbate în ultimele chinuri ale morții, dar tot nu va putea să scape judecății Mele. Satana este sub picioarele Mele și este, de asemenea, călcat sub picioarele voastre – este adevărat!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 17). Am învățat din cuvântul lui Dumnezeu că, în timp ce El lucrează ca să ne mântuiască, și Satana face totul ca să întrerupă și să tulbure lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu le permite conducătorilor falși, antihriștilor, răufăcătorilor și necredincioșilor să apară în biserică, ca noi să putem dobândi discernământ, să deslușim oamenii, situațiile și lucrurile din preajmă în funcție de adevărurile-principii, să înțelegem care lucruri vin de la Dumnezeu și care vin de la Satana, să fim de partea adevărului și să deslușim și să respingem toate lucrurile negative ale Satanei. Xiao Lei nu a căutat niciodată adevărul, crezuse în Dumnezeu mulți ani, dar totuși avea opinii de necredincios, iar atunci când frații și surorile au avut părtășie cu el, a avut mereu pregătite erezii ca să-i combată. N-a acceptat adevărul deloc. Mai ales, în timpul adunărilor a vorbit mereu despre lucruri fără legătură cu adevărul și i-a convins pe frați și surori să facă bani și să se îmbogățească, perturbând viața bisericii, fără să joace vreodată vreun rol pozitiv. Dacă nu ne ocupam imediat de genul acesta de persoană, frații și surorile nu puteau avea o viață bisericească obișnuită și cei cu statură mai slabă aveau să fie înșelați. Casa lui Dumnezeu cere ca necredincioșii să fie gestionați, pentru că necredincioșii și cei care cred în adevăr și-l iubesc sincer sunt tipuri total diferite de oameni. Izolarea necredincioșilor e pentru a le limita faptele rele și ca să existe siguranța că nu perturbă viața bisericii pentru frați și surori, permițându-le aleșilor lui Dumnezeu să caute mai bine adevărul și să fie mântuiți. Eu trebuia să mă ocup de necredincioși conform principiilor. Dacă dădeam înapoi, dacă nu mă ocupam de ei prompt, astfel încât să-mi apăr interesele și să nu-i ofensez pe ceilalți, oare nu-l acopeream pe Satana și toleram necredincioși care perturbă viața bisericii? Am citit un alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu și am aflat de ce nu am putut să practic adevărul și să susțin principiile. Dumnezeu Atotputernic spune: „Majoritatea oamenilor sunt dispuși să urmărească adevărul și vor să practice adevărul, dar de multe ori au doar hotărârea și dorința de a face acest lucru; în interior, însă, adevărul nu a devenit viața lor. Așa că, atunci când te confrunți cu forțe rele care tulbură și sabotează lucrarea bisericii – de exemplu, când te confrunți cu conducători falși care se ocupă de sarcini încălcând principiile și nu fac o lucrare reală sau cu oameni răi și antihriști care fac rău și tulbură lucrarea bisericii și, prin urmare, îi rănesc pe aleșii lui Dumnezeu – tu nu ai curajul să te ridici și să vorbești. De ce nu ai acest curaj? Este pentru că ești timid sau nu te poți exprima sau nu îndrăznești să vorbești pentru că nu poți vedea lucrurile clar? Nu se datorează niciunuia dintre aceste lucruri; este în primul rând consecința faptului că ești constrâns de firile tale corupte. Una dintre firile corupte pe care le dezvălui este o fire vicleană: când se întâmplă ceva, primul lucru pe care îl iei în considerare sunt propriile tale interese, consecințele acțiunilor tale și dacă acestea îți vor fi benefice. Aceasta este o fire vicleană, nu-i așa? O alta este o fire egoistă și josnică. Te gândești: «Ce legătură are cu mine faptul că ei dăunează intereselor casei lui Dumnezeu? Nu sunt un conducător, așa că de ce să mă implic? Nu are nicio legătură cu mine și nu este responsabilitatea mea.» Astfel de gânduri și cuvinte nu sunt ceva la care te gândești intenționat, ci sunt produse de tine inconștient – acestea sunt firile corupte pe care oamenii le dezvăluie atunci când se confruntă cu o problemă. Aceste firi corupte îți guvernează gândurile, îți leagă mâinile și picioarele și controlează ceea ce spui. În inima ta, vrei să te ridici și să vorbești, dar ai îndoieli […]. Nu ai nicio putere asupra a ceea ce spui și faci. Nu poți spune ceea ce gândești cu adevărat sau să spui adevărul, chiar dacă vrei s-o faci; nu poți practica adevărul, chiar dacă dorești s-o faci; nu poți îndeplini responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinești, chiar dacă ai vrea s-o faci. Tot ceea ce spui, tot ceea ce faci și fiecare comportament în care te angajezi este înșelăciune și totul este superficial. Ești complet încătușat și controlat de firile tale satanice. Chiar dacă vrei să accepți și să practici adevărul, nu ești propriul tău stăpân. Firile tale satanice te controlează și, astfel, trăiești după aceste firi și spui și faci tot ce vrei. Ai devenit întru totul o marionetă a trupului corupt; ai devenit o unealtă a Satanei” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Ceea ce a dezvăluit Dumnezeu era exact starea mea. De fiecare dată când a trebuit să practic adevărul și să protejez lucrarea bisericii, m-a preocupat doar reputația și statutul meu. Am fost foarte egoistă și vicleană. Filosofii satanice precum: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Oamenii raționali se pricep la autoprotecție, căutând doar să evite să facă greșeli” se înrădăcinaseră deja în mintea mea. Am trăit condusă de aceste otrăvuri satanice, așa că n-am îndrăznit să susțin adevărurile-principii. Când a trebuit să o demit pe Lin Xin, m-am temut să nu spună frații și surorile că sunt arogantă și neprihănită de sine și că n-ar avea o impresie bună despre mine, așa că n-am îndrăznit să susțin principiile. Când m-am ocupat de problema cu Xiao Lei, știam clar că, în conformitate cu principiul, ar fi trebuit să fie izolat, dar m-am temut că frații și surorile aveau să spună că nu-i dădeam o șansă să se căiască și că nu țineam cont de slăbiciunile lui. Am preferat ca viața bisericii să fie afectată, decât să susțin adevărurile-principii. Tot ce a contat pentru mine a fost să-mi protejez imaginea și statutul și nu mi-a păsat cât de mult au fost prejudiciate lucrarea bisericii și interesele acesteia. Cum aș putea să mă numesc o credincioasă în Dumnezeu sinceră? Doar atunci am realizat că eram profund otrăvită de filosofii satanice, că am fost egoistă și înșelătoare. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii care au simțul dreptății și care pot să susțină adevărurile-principii, care pot susține și proteja toate lucrurile pozitive și au curajul să ia atitudine față de toate cele negative, să le expună și să le respingă. Ar trebui să fiu cineva cu simțul dreptății, să susțin adevărurile-principii, orice ar crede ceilalți despre mine. După aceea, prin părtășie, frații și surorile au învățat să deslușească purtarea de necredincios a lui Xiao Lei și 80% dintre ei au fost de acord să-l izolăm, astfel încât el să poată reflecta asupra lui. Apoi, am avut părtășie cu Xiao Lei și i-am expus problemele, folosindu-mă de comportamentul lui invariabil. Dar, încă înainte să apuc să termin, a fost neclintit și nemulțumit, spunând că frații și surorile au investit de bunăvoie, că nu avea nicio legătură cu el… Comportamentul lui a dovedit că nu putea accepta deloc adevărul și că făcea parte dintre cei necredincioși. Dacă în timpul izolării tot nu demonstra că reflectează asupra lui sau că se căiește, urma să fie eliminat din biserică. După ce am practicat conform adevărurilor-principii, mi s-a umplut inima de un sentiment de siguranță, pace și bucurie de nedescris.

După această experiență, am început să-mi înțeleg firile corupte, am putut să renunț la interesele mele, să practic adevărul și am putut să trăiesc puțină asemănare umană. Toate acestea au fost mântuirea lui Dumnezeu. De asemenea, văd diferența dintre casa lui Dumnezeu și lume. Adevărul domnește în casa lui Dumnezeu. Când practicăm adevărul și acționăm cu principii, obținem binecuvântarea și îndrumarea lui Dumnezeu.