de Gina, Filipine

În 2022, făceam datorie bazată pe texte. Din întâmplare, am întâlnit-o pe Kelli, o conducătoare de district. Auzindu-i experiențele, am aflat că fusese conducătoare timp de cinci ani. Avea unele daruri, era destul de ageră la minte și își organiza bine rânduielile în lucrare. O admiram foarte mult. Însă, am mai aflat că, pentru a le arăta colegilor competența ei în lucrare, atunci când întâmpinau dificultăți în îndatoririle lor, nu numai că nu îi ajuta, dar își și etala rezultatele lucrării, făcându-i să o admire și să se limiteze ca fiind neadecvați. Am văzut că se dădea mare destul de mult, dar că se cunoștea pe sine destul de puțin și m-am gândit: „Chiar dacă are ceva aptitudini intelectuale și daruri, nu reflectează asupra ei sau nu se cunoaște pe sine atunci când se confruntă cu probleme, iar intrarea ei în viață este destul de slabă.” Ulterior, am auzit că și sora Stacey descoperise despre Kelli că nu îi cultiva pe alții și că fusese nepăsătoare, având o abordare lipsită de implicare în lucrarea de evanghelizare. Îi întrebase pe colegii lui Kelli dacă aceasta făcea lucrare concretă, iar când Kelli a aflat despre asta, nu numai că nu a reflectat asupra ei înseși, dar a început să aibă și prejudecăți împotriva colegilor ei și împotriva lui Stacey. Nu a fost dispusă să coopereze și să discute lucrarea cu ceilalți, acest lucru ducând la rezultate slabe în lucrarea de evanghelizare. Când am văzut-o din nou pe Kelli, am aflat că starea ei nu era bună și că îi era teamă să rezolve problemele fraților și surorilor, așa că a lăsat această responsabilitate în seama colegilor ei. Am fost foarte surprinsă, gândindu-mă: „Kelli este conducătoare de district, iar sarcina ei principală este să aibă părtășie despre adevăr și să rezolve probleme. Dar ea nu poate nici măcar să rezolve problemele fraților și surorilor. Poate ea să își facă bine principala ei treabă de conducătoare?” Dar apoi m-am gândit: „Oare e posibil ca ea să fi mers pe calea greșită în această perioadă de timp? Dacă prin sfaturi și ajutor starea ei poate fi redresată, ea își poate îndeplini în continuare îndatoririle de conducătoare. La urma urmei, este conducătoare de mulți ani și poate rândui și implementa lucrarea întrucâtva. În ceea ce privește neglijarea intrării ei în viață, ar trebui să-i ofer mai mult ajutor și sfaturi.” Așadar, i-am semnalat problema. Kelli a spus că este dispusă să îndrepte lucrurile, dar, mai târziu, am aflat că încă își găsea de lucru în fiecare zi și că încă nu avea deloc intrare în viață. M-am gândit în sinea mea: „Lui Kelli îi lipsește intrarea în viață. Nu poate rezolva problemele fraților și surorilor și nu poate face lucrare concretă. Oare să fie o conducătoare falsă?” Dar îi înțelegeam limitat randamentul lui Kelli și încă nu puteam să îl deslușesc clar, așa că nu am raportat această problemă la nivelul superior.

Până în aprilie 2023, am fost demisă fiindcă urmăream reputație și statut și fiindcă nu reușeam să fac lucrare concretă, așa că nu m-am mai gândit la problema lui Kelli. Mai târziu, biserica a emis o scrisoare prin care le cerea fraților și surorilor să-i raporteze pe toți conducătorii falși sau pe antihriștii pe care îi descopereau. M-am gândit la Kelli: „Lui Kelli îi place să se dea mare pentru a-i face pe alții să o admire. Ea nu acceptă sugestii din partea surorilor și chiar nutrește prejudecăți împotriva lor. În plus, nu trage învățăminte atunci când se întâmplă ceva și nu are intrare în viață. Oare ar trebui să raportez problema ei superiorilor, astfel încât biserica să poată investiga?” Dar apoi m-am gândit: „Kelli este responsabilă cu lucrarea mai multor biserici. Dacă raportez incorect și acest lucru îi dăunează sau îi afectează starea, ducând la întârzieri în îndatoririle sale, aș ajunge să fiu o sursă de perturbare și tulburare. Mi-aș putea pierde datoria actuală și, în cazuri grave, aș putea fi izolată pentru reflecție. Lasă! Cu cât e mai puțină bătaie de cap, cu atât mai bine. În plus, eu înțeleg situația limitat și nu pot fi complet sigură că ea este o conducătoare falsă. Cel mai bine este să-mi văd de treaba mea și să-mi fac bine îndatoririle pe care le am.” Gândindu-mă la asta, nu am raportat problema lui Kelli.

În acea perioadă, biserica emitea frecvent scrisori prin care ne cerea să verificăm dacă există conducători falși și antihriști. De fiecare dată când vedeam astfel de scrisori, nu știam ce să fac. Exact când ezitam, am auzit că o soră raportase o conducătoare a bisericii. După ce s-au făcut verificări și situația a fost înțeleasă mai bine, s-a dovedit că aceasta avea doar câteva dezvăluiri de corupție și nu era o conducătoare falsă care nu făcea lucrare concretă. Persoana care o raportase avea o fire arogantă. Ea a profitat de corupția dezvăluită de conducătoare pentru a o condamna ca fiind conducătoare falsă și adesea îi constrângea pe ceilalți în conversații și nu juca un rol pozitiv în grup. În cele din urmă, a fost izolată pentru a reflecta. Auzind această veste, m-am alarmat și m-am gândit: „Dacă raportez problema lui Kelli și dacă o raportez greșit, oare va fi investigată și situația mea? Mai numisem un antihrist într-o funcție importantă când eram conducătoare, provocând tulburări și perturbări în lucrarea bisericii. Dacă raportez greșit de data asta, afectând starea lui Kelli și întârziind lucrarea bisericii, fărădelegile mele se vor acumula. Oare atunci voi ajunge să fiu izolată pentru a reflecta sau chiar voi fi îndepărtată? În plus, am o înțelegere limitată a lui Kelli și nu pot fi sigură că este o conducătoare falsă. Lasă, mai bine să nu risc și să raportez problema. De obicei, Kelli interacționează și cu alți frați și surori, așa că, dacă este o conducătoare falsă, îi vor observa și alții problemele și vor scrie un raport. La momentul respectiv, eu voi putea oferi informații despre manifestările ei și, astfel, nu voi fi investigată. Ar fi mult mai bine.” Când m-am gândit la asta, am renunțat complet la ideea de a raporta problema.

În iunie 2023, biserica a emis o notificare de expulzare pentru un antihrist. Acest antihrist, care era supraveghetor, urmărea reputația și statutul, provocând grave perturbări și tulburări în lucrarea bisericii. Conducătoarea ne-a spus că, dacă descoperim vreun conducător fals sau vreun antihrist în biserică, ar trebui să raportăm asta imediat superiorilor pentru a proteja lucrarea bisericii. M-am gândit din nou la Kelli. Deși nu era un antihrist, avea manifestările unei conducătoare false. Trecuseră aproape șase luni de când observasem prima dată problema și evitasem să o raportez superiorilor, neîndrăznind să o fac. Dacă era cu adevărat o conducătoare falsă, oare asta nu le-ar fi făcut rău tuturor fraților și surorilor? Ar face mult rău lucrării bisericii! Mi-am amintit cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu atunci când l-a expus pe antihristul Yan: „Există anumite manifestări atunci când antihriștii fac lucruri. El nu făcea lucruri doar departe de ochii lumii; ați putea recunoaște acele manifestări în persoană. Dacă n-ați putut vedea acele manifestări, n-ați fost oare orbi? (Ba da.) Prin urmare, dacă ar exista din nou o astfel de persoană, ați fi în stare să o discerneți? Poate cineva ca Yan să îndeplinească o lucrare reală? Poate să aibă părtășie despre adevăr și să rezolve probleme? (Nu.) De ce spui «nu»? (În ceea ce privește rezultatele lucrării, biserica a avut multe probleme care nu au fost rezolvate mult timp, progresul întregii lucrări a fost incredibil de lent, iar filmele pe care le-am filmat nu au întrunit cerințele casei lui Dumnezeu.) Înainte ca Yan să fie tratat, ați văzut că aceasta e o problemă? (Nu.) Ce înțelegeți așadar după ce ascultați predici? Nu puteți vedea astfel de probleme grave și apoi doar găsiți întruna scuze, spunând: «Nu ne-am asociat cu el. Cum am putea să știm lucrurile pe care le făcea departe de ochii noștri? Suntem doar credincioși de rând, el era conducător. Nu puteam să-l urmărim mereu, așa că este rezonabil că n-am putut să-i vedem adevărata față și nu l-am raportat.» Asta ați vrut să spuneți? (Da.) Care este natura acestui lucru? (Încercăm să ne sustragem de la responsabilitățile noastre.)” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”]. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu m-a lovit în inimă. Folosisem mereu scuza că nu înțelegeam pe deplin situația și că nu o puteam desluși pentru a nu raporta niciodată problema. În realitate, observasem comportamentul lui Kelli și crezusem că ar putea fi o conducătoare falsă, dar mi-era teamă că, dacă aș fi făcut un raport incorect, aș fi fost trasă la răspundere. Așa că am născocit justificarea că nu interacționasem prea mult cu ea și nu puteam să văd lucrurile clar. De fiecare dată când era o părtășie care ne îndemna să raportăm conducătorii falși și antihriștii, aveam mustrări de conștiință, dar am continuat să le reprim cu scuza că nu puteam să înțeleg situația. Adevărul era că această scuză era complet nefondată, iar eu doar evitam responsabilitatea. După ce am văzut o problemă la o conducătoare, ar fi trebuit să o raportez imediat. Chiar dacă nu puteam s-o înțeleg, puteam totuși să o menționez și să caut părtășie din partea fraților și surorilor care înțelegeau adevărul, astfel încât să nu se prelungească atât de mult. De data aceasta, nu puteam continua să evit acest lucru. Dar, când m-am gândit să raportez situația lui Kelli, mi-am amintit brusc că-mi spusese conducătoarea că vrea să mă promoveze și să mă cultive. M-am gândit: „Dacă raportez incorect acest lucru, s-ar putea să-mi pierd șansa de a fi promovată și aș putea chiar să-mi pierd șansa de a-mi face datoria actuală. Dar, dacă nu îl raportez, iar Kelli chiar are o problemă, aceasta ar putea dăuna semnificativ lucrării bisericii.” Aceste gânduri m-au făcut să mă simt foarte tulburată. Am vrut cu adevărat să mă ridic și să raportez problema pentru a proteja lucrarea bisericii, dar, de câte ori mă gândeam la modul în care acest lucru mi-ar putea afecta propriile interese, îmi dispărea curajul. Aveam în continuare mustrări de conștiință. Am văzut problema și nu am raportat-o și, chiar dacă am înțeles cuvintele lui Dumnezeu, nu le-am practicat. Nu apăram deloc interesele bisericii. Chiar dacă aș fi fost promovată, care ar fi fost rostul? Am plâns și am venit înaintea lui Dumnezeu să mă rog: „O, Dumnezeule, această situație cu care mă confrunt astăzi este ceva ce Tu ai orchestrat și ai rânduit. Este și un test pentru mine, ca să vezi dacă pot ține cont de intenția Ta. Sunt foarte tulburată acum. O, Dumnezeule, Te rog, îndrumă-mă să fac alegerea corectă!” În acel moment, mi-a venit în minte un rând din cuvintele lui Dumnezeu: „Esența lui Dumnezeu este dreptatea. Deși ceea ce face El nu este ușor de înțeles, tot ceea ce face El este drept; doar că, pur și simplu, oamenii nu înțeleg” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Da, firea lui Dumnezeu este dreaptă și orice face El este drept. Principalul motiv pentru care nu am îndrăznit să raportez problema a fost că nu am înțeles firea dreaptă a lui Dumnezeu, ceea ce m-a determinat să trăiesc într-o stare de înțelegere greșită și de prudență. Mi-L imaginam pe Dumnezeu ca fiind asemenea oamenilor corupți, lipsit de echitate și dreptate, de parcă aș fi izolată pentru reflecție sau chiar îndepărtată doar pentru că am raportat incorect o problemă sau pentru că am făcut o greșeală. A fost cu adevărat înșelător din partea mea să-L suspectez pe Dumnezeu în acest fel! Dumnezeu este drept și totul în casa lui Dumnezeu este gestionat corect și echitabil. Dacă aș raporta o problemă cu un conducător, biserica ar investigat-o și ar trata-o conform principiilor și, dacă ar fi cu adevărat o conducătoare falsă, Kelli ar fi demisă imediat. Dar, dacă n-ar fi conducătoare falsă, biserica i-ar semnala problema și ar ajuta-o, astfel încât să poată reflecta asupra ei și să pătrundă, iar acesta ar fi, de asemenea, un lucru bun. Gândindu-mă la acest lucru, m-am simțit oarecum ușurată.

Mai târziu, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care mi-a dat o cale de practicare. Dumnezeu Atotputernic spune: „Uneori, conducătorii falși și antihriștii se dau în spectacol o vreme și dezvăluie anumite probleme. Unii oameni pot doar să vadă că există probleme, dar nu pot să-și dea seama de esența și de adevărul acestor probleme și nici nu știu cum să le rezolve – acest lucru ține tot de lipsa discernământului. Ce ar trebui să faceți în astfel de circumstanțe? În asemenea momente, ar trebui să chemați pe cineva care înțelege adevărul pentru a-i discerne. Dacă sunt mai mulți oameni care își pot asuma responsabilitatea, când toți caută, au părtășie și discută împreună despre problemă, puteți să ajungeți cu toții la un consens și să vă dați seama de esența problemei și atunci veți putea discerne dacă sunt conducători falși și antihriști. Nu este atât de dificil de rezolvat problema conducătorilor falși și a antihriștilor; conducătorii falși nu îndeplinesc o lucrare reală și sunt ușor de descoperit și de văzut limpede; antihriștii tulbură și perturbă lucrarea bisericii și sunt și ei ușor de descoperit și de văzut limpede. Toate acestea au legătură cu problema tulburării aleșilor lui Dumnezeu când își îndeplinesc îndatoririle și ar trebui să raportați și să dați în vileag asemenea oameni – doar procedând astfel puteți împiedica întârzierea lucrării bisericii. Raportarea și expunerea conducătorilor falși și a antihriștilor este o lucrare esențială, care garantează că aleșii lui Dumnezeu își pot îndeplini bine îndatoririle și că toți aleșii Lui poartă această responsabilitate. Indiferent despre cine e vorba, atât timp cât este un conducător fals sau un antihrist, aleșii lui Dumnezeu ar trebui să-l dea în vileag și să-l scoată la lumină și, astfel, vă veți îndeplini responsabilitatea. Atât timp cât problema raportată este adevărată și chiar există un incident privind un conducător fals sau un antihrist, casa lui Dumnezeu se va ocupa mereu în mod prompt și conform principiilor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”]. Da, atunci când întâlnesc conducători falși sau antihriști în biserică, dacă nu pot vedea clar esența problemei, pot să am părtășie și să discern cu cei care înțeleg adevărul. În acest fel, pot obține o înțelegere mai precisă. Din moment ce nu știam clar despre Kelli dacă era sau nu conducătoare falsă, puteam să caut părtășie cu alții. Prin căutare și părtășie, am putut obține o înțelegere mai clară a principiilor acestui aspect. Am vorbit apoi cu sora mea parteneră, Shirley, despre această chestiune. Și Shirley o considera pe Kelli ca fiind pe calea greșită și mi-a sugerat să raportez acest lucru superiorilor. Ea m-a mai întrebat și ce mă îngrijora de mă împiedicase să raportez problema. Datorită întrebării lui Shirley, mi-am dat seama că am ezitat să raportez problema în tot acest timp în principal ca să mă protejez și să-mi mențin propriile interese. Am fost atât de egoistă și de detestabilă!

Mi-am amintit de un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și l-am căutat ca să-l citesc. Dumnezeu spune: „Majoritatea oamenilor doresc să urmărească și să practice adevărul, dar, în cea mai mare parte a timpului, ei au numai hotărârea și dorința de a proceda așa; adevărul nu a devenit viața lor. Ca urmare, când dau peste forțele răului sau întâlnesc oameni răi și haini care comit fapte rele sau falși conducători și antihriști ce fac lucrurile într-un mod care încalcă principiile – tulburând astfel lucrarea bisericii și rănindu-i pe aleșii lui Dumnezeu – ei își pierd curajul de a se ridica și a vorbi deschis. Ce înseamnă când nu ai curaj? Înseamnă, oare, că ești sfios ori incoerent? Sau că nu înțelegi pe deplin și, în consecință, nu ai încrederea de a vorbi deschis? Nu înseamnă niciuna dintre acestea; aceasta reprezintă, în primul rând, consecința faptului că ești constrâns de firi corupte. Una dintre firile corupte pe care le dezvălui este o fire înșelătoare; când ți se întâmplă ceva, primul lucru la care te gândești îl reprezintă propriile interese, primul lucru pe care îl iei în considerare îl reprezintă consecințele, dacă acest lucru îți va aduce sau nu beneficii. Aceasta este o fire înșelătoare, nu-i așa? O alta este o fire egoistă și abjectă. Te gândești: «Ce legătură are cu mine o pierdere pentru interesele casei lui Dumnezeu? Nu sunt conducător, așadar, de ce mi-ar păsa? Nu are nimic de-a face cu mine. Nu este responsabilitatea mea.» Nu tu te gândești conștient la asemenea idei și cuvinte, ci subconștientul tău le produce – acestea reprezintă firea coruptă pe care o dezvăluie oamenii când întâmpină o problemă. Firile corupte ca aceasta guvernează modul în care gândești, te leagă de mâini și de picioare și controlează ceea ce spui. În inima ta, vrei să te ridici și să vorbești, dar ai îndoieli și, chiar și atunci când îți exprimi opinia, nu atingi fondul problemei și-ți lași loc de manevre, altfel spus, tergiversezi și nu spui adevărul. Oamenii care sunt clarvăzători pot să vadă asta; în realitate, știi în inima ta că nu ai spus tot ce ar fi trebuit, că ceea ce ai spus nu a avut niciun efect, că doar ai făcut totul mecanic și că problema nu a fost rezolvată. Nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea, totuși spui fără ocolișuri că ți-ai îndeplinit responsabilitatea sau că nu-ți era clar ce se întâmpla. Este adevărat? Și chiar este ceea ce crezi? Nu ești atunci pe deplin sub controlul firilor tale satanice? […] Tu nici nu cauți adevărul vreodată, darămite să-l practici. Ești doar în permanență în rugăciune, îți stabilești rezoluții, aspirații și te rogi în inima ta. Și care este rezultatul? Rămâi un slugarnic, nu ești deschis în legătură cu problemele pe care le întâmpini, nu-ți pasă de oamenii răi atunci când îi vezi, nu reacționezi când cineva face rău sau creează o tulburare și te ții la distanță atunci când nu ești afectat personal. Te gândești: «Nu vorbesc despre nimic din ceea ce nu mă privește. Atât timp cât nu-mi afectează interesele, vanitatea sau imaginea, nu țin cont de nimic, fără excepție. Trebuie să fiu foarte atent, căci glonțul lovește pasărea care scoate capul afară. Nu am de gând să fac vreo prostie!» Ești complet și ferm controlat de firile tale stricate de ticăloșie, înșelăciune, rigiditate și aversiune față de adevăr. Pentru tine, acestea au devenit mai greu de îndurat decât bentița fixă de aur purtată de Regele Maimuță. Să trăiești sub controlul firilor stricate este atât de obositor și chinuitor!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Expunerea lui Dumnezeu reflectă exact starea mea. Știam că exista o problemă a lui Kelli care trebuia raportată superiorilor. Mai ales după ce am citit scrisorile în care casa lui Dumnezeu îndemna la raportarea conducătorilor falși și a antihriștilor, m-am gândit de mai multe ori să raportez problema. Dar mi-era teamă că, dacă o raportez incorect, aș putea să-mi pierd datoria sau să fiu izolată pentru reflecție. Întotdeauna m-am gândit la propriile mele interese. În momentele critice, nu am putut spune nici măcar un cuvânt pentru a apăra interesele casei lui Dumnezeu și nu am îndrăznit să raportez o problemă. Chiar nu am fost bună de nimic! Știam prea bine despre Kelli că era responsabilă pentru mai multe biserici și, dacă era cu adevărat o conducătoare falsă, acest lucru ar fi avut un impact semnificativ asupra lucrării bisericii, iar intrarea în viață a multor frați și surori ar fi suferit pierderi. Dar, când m-am gândit la faptul că raportarea problemei ar putea să nu mă avantajeze și chiar mi-ar putea afecta interesele, am căutat să mă protejez, găsind scuze pentru a fugi de responsabilitate și am așteptat ca alții să se ofere să raporteze. Mi-a păsat doar de propriile interese și nu am dat nicio atenție impactului asupra lucrării bisericii sau asupra intrării în viață a fraților și surorilor. Atât timp cât nu am suferit nicio pierdere, nu mi-a păsat. Chiar dacă am văzut probleme la conducătoare, mă făceam că nu văd, suprimându-mi conștiința, chiar dacă era plină de vinovăție. Mă gândeam la propriile interese în toate. Am fost cu adevărat înșelătoare, egoistă și detestabilă! Înainte, crezusem că aveam simțul dreptății și puteam să semnalez și să expun problemele altor frați și surori. Acum, gândindu-mă la asta, am îndrăznit să semnalez și să expun problemele înainte pentru că nu erau implicate interesele mele. Acum, că îmi implicau direct propriile interese, am devenit o țestoasă care își ascunde capul, lipsită de orice integritate. În această perioadă, mi-am amintit și cuvintele lui Dumnezeu și am știut ce ar fi potrivit să fac, dar mi-am pus propriile interese mai presus de orice și, deși am înțeles adevărul, nu l-am putut practica. Nu am fost doar egoistă și detestabilă, ci și intransigentă și potrivnică față de adevăr. După ce am citit atât de multe din cuvintele lui Dumnezeu, când a trebuit să mă ridic în momente cruciale pentru a apăra interesele bisericii, nu am avut curajul. Chiar ascultasem în zadar cuvintele lui Dumnezeu timp de atâția ani; n-am avut nicio mărturie!

Mai târziu, Shirley mi-a citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dați-Mi voie să vorbesc sincer: dacă nu urmezi calea cea dreaptă și nu practici adevărul, dacă fluturi stindardul credinței în Dumnezeu, dar vrei să trăiești ca non-credincioșii și să te porți la întâmplare, atunci credința ta în Dumnezeu este lipsită de sens. De ce spun că este lipsită de sens? În ce constă sensul credinței în Dumnezeu? Constă în schimbarea completă a căii pe care merg oamenii, a viziunii lor asupra vieții, a direcției și scopurilor lor în viață după ce ajung să creadă în Dumnezeu, în faptul că aceste lucruri devin complet diferite față de cei care nu cred în Dumnezeu, de oamenii din lume și de diavoli, iar calea pe care merg credincioșii este total opusă față de calea lor. Care este această direcție opusă? Este faptul că vrei să fii o persoană bună și cineva care se supune lui Dumnezeu și are o asemănare umană. Așadar, cum poți realiza asta? Ar trebui să te axezi pe strădania de a obține adevărul și doar atunci vei fi capabil să te schimbi. Dacă nu urmărești sau nu practici adevărul, credința ta în Dumnezeu nu are nicio semnificație sau valoare, fiind o formă fără fond, cuvinte diavolești menite să înșele, doar vorbe goale, fără absolut niciun efect” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au străpuns inima. Crezusem în Dumnezeu de mulți ani și citisem multe cuvinte ale lui Dumnezeu, dar, în momentele cruciale, nu am practicat adevărul. Trăiam exact ca o non-credincioasă, ghidată de filosofiile Satanei: „Lasă lucrurile să treacă, dacă ele nu te afectează direct” și „Oamenii înțelepți se pricep să se auto-protejeze, căutând doar să nu facă greșeli”. Mi-am protejat propriile interese în toate, fără să țin cont deloc de intențiile lui Dumnezeu. Am pretins că am credință în Dumnezeu, dar nu I-am practicat cuvintele. Nu cumva devenisem o neîncrezătoare? Dumnezeu nu îi mântuiește pe neîncrezători. Dacă nu mă pocăiam și continuam să nu practic adevărul, aveam să fiu eliminată. N-ar trebui să-mi mai protejez propriile interese; trebuia să raportez superiorilor problema cu Kelli. A doua zi, am redactat raportul cu privire la problema lui Kelli și l-am trimis conducătorilor de nivel superior.

La scurt timp după aceea, fratele Rupert de la nivelul superior a stabilit o întâlnire cu mine pentru a înțelege problema cu Kelli. Când am menționat că mai comisesem fărădelegi în îndatoririle mele și mă temusem că, dacă raportez incorect această problemă, aș putea ajunge la izolare pentru reflecție și la pierderea oportunității de a-mi face îndatoririle, Rupert a spus că acest lucru denotă o lipsă de înțelegere a firii drepte a lui Dumnezeu și a principiilor pe care casa lui Dumnezeu le folosește pentru a-i trata pe oameni și a avut părtășie cu mine cu privire la acest aspect al adevărului. Prin părtășia lui Rupert, am dobândit în cele din urmă o anumită înțelegere. Casa lui Dumnezeu îi tratează pe oameni pe baza naturii-esențe și a comportamentului lor consecvent. Dacă intențiile mele erau drepte și menite să protejeze interesele casei lui Dumnezeu, atunci, chiar dacă aș raporta eronat o problemă din cauza lipsei de discernământ, frații și surorile ar avea părtășie cu mine pentru a corecta acest lucru și nu aș fi demisă sau izolată doar pentru că am comis o eroare în raportarea unei probleme o singură dată. Totuși, dacă aș continua să trăiesc după filosofiile Satanei, dacă nu aș reuși să practic adevărul, nu aș proteja interesele casei lui Dumnezeu și dacă atitudinea mea față de adevăr ar fi una de aversiune și intransigență, atunci, chiar dacă nu aș fi făcut nicio greșeală, tot aș fi dezvăluită și eliminată în cele din urmă. Mi-am amintit că văzusem o soră izolată pentru reflecție după ce a raportat o problemă, dar nu s-a întâmplat pentru că a raportat-o incorect, ci pentru că avea o fire prea arogantă, îi constrângea constant pe alții și nu era o influență pozitivă în echipa sa. A fost izolată pentru reflecție ca să primească șansa de a se pocăi. Atât timp cât și-ar cunoaște firea coruptă și nu ar mai provoca tulburări, încă ar avea ocazia să fie mântuită. Cred în Dumnezeu de atât de mulți ani și nu am văzut pe nimeni eliminat pentru raportarea problemelor cu conducători falși. Casa lui Dumnezeu chiar tratează oamenii în funcție de natura-esență și de comportamentul lor consecvent. Ulterior, după ce au înțeles și au verificat comportamentul lui Kelli, liderii de nivel superior au descoperit că ea nu numai că nu avea intrare în viață și nu putea să facă o lucrare concretă, dar avea și o dorință puternică de statut. Ea aducea mărturie în mod constant despre ea însăși, își subestima colegii și îi suprima și îi chinuia pe alții. Când vedea că nu era luată în serios, purta pică și, dacă cineva îndrăznea să-i semnaleze problemele sau avea opinii diferite de ale ei, îl trata chiar ca pe un dizident și un dușman. Pe baza comportamentului lui Kelli, s-a stabilit că era o conducătoare falsă care mergea pe calea unui antihrist și a fost demisă și izolată. Conducătorii au menționat și că problema pe care o raportasem a fost crucială și m-au încurajat să raportez cu promptitudine orice alte probleme pe care le voi descoperi în viitor. Când am văzut că a fost demisă Kelli și că biserica nu mai era perturbată sau tulburată de o conducătoare falsă, m-am simțit profund recunoscătoare lui Dumnezeu!

De fiecare dată când mă gândesc la cum mi-a lipsit curajul să raportez problema pe care o găsisem, cum m-am concentrat doar la protejarea intereselor mele, fără să protejez interesele casei lui Dumnezeu și cum am lăsat problema conducătoarei false să treneze mai bine de jumătate de an înainte de a fi abordată, urăsc cât de egoistă și de detestabilă am fost și cât am fost de constrânsă de firea mea coruptă. Cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care m-au condus să scap de influențele întunericului și mi-au dat curajul să raportez problema, protejând interesele bisericii. Îi sunt cu adevărat recunoscătoare lui Dumnezeu, din adâncul inimii mele!