de Wang Yin, China

În august 2015, am fost aleasă conducătoare de biserică. Pe atunci, biserica avea nevoie de cineva să se ocupe de niște scrisori de denunț, dar eu abia începusem să lucrez în biserică și nu mai avusesem de a face cu scrisori de denunț. Nu cunoșteam principiile scrisorilor de denunț și nu știam cum să mă ocup de ele, așa că eram foarte neliniștită. Ulterior, liderii superiori au pus-o pe Wang Jing să se ocupe de scrisorile de denunț. Am auzit că ea credea de aproape douăzeci de ani și că slujise drept lider, iar acum era desemnată să supravegheze lucrarea scrisorilor de denunț. M-am gândit: „Probabil înțelege mult adevăr și are realitatea lui. Ne va ajuta mult.” După aceea, am descoperit că Wang Jing oferea o analiză lucidă și rațională a scrisorilor de denunț. Nu doar că putea rezolva problemele menționate în scrisorile de denunț, dar oferea și părtășii pătrunzătoare despre adevărul discernământului, folosind exemple reale, și găsea pasaje potrivite din cuvintele lui Dumnezeu ca să abordeze problemele fiecăruia. Asta mi-a făcut o impresie foarte bună despre Wang Jing și mi se părea că avea realitatea adevărului și că ar fi trebuit să învăț cât puteam de mult de la ea. La întruniri, Wang Jing a discutat despre niște scrisori de denunț dificile, cum alții le trataseră necorespunzător și cum ea a corectat problemele și, în final, le-a rezolvat, folosind principiile. După un timp, mi s-a părut că nu exista problemă pe care ea să n-o poată rezolva și am început s-o admir, fără să-mi dau seama. Altă dată, am primit o scrisoare de denunț care conținea o problemă foarte complexă, dar Wang Jing a identificat miezul problemei în câteva cuvinte și a rezolvat-o rapid. O soră i-a spus, admirativ: „Niciunul dintre noi n-a înțeles problema din această scrisoare și nici măcar supraveghetoarea noastră, sora Lin Yuhan nu a putut s-o rezolve, dar printr-o singură părtășie de la tine s-a rezolvat problema. Ești tare!” Wang Jing a aprobat din cap, părând să se bucure de laudă și chiar a făcut niște comentarii critice la adresa lui Lin Yuhan. Am conștientizat vag că se preamărea criticând-o pe Lin Yuhan, dar apoi m-am gândit că tot ce spusese era adevărat, așa că n-am mai dat importanță. În schimb, m-am gândit că, dacă în viitor aș putea rezolva probleme ca Wang Jing, cu siguranță aș putea să-mi fac bine datoria. Wang Jing nu discuta niciodată despre problemele sau eșecurile din datoria ei sau despre ce corupție sau slăbiciune arătase și cum căutase adevărul ca să rezolve aceste probleme. Așadar, cu timpul, toți au ajuns s-o admire. Consideram și că întrunirile cu Wang Jing mă ajutau să înțeleg mai mult adevăr. Întrucât voiam să pot rezolva probleme ca Wang Jing, mergeam la toate întrunirile cu ea, ca să văd cum analiza scrisorile de denunț, ce cuvinte ale lui Dumnezeu găsea referitor la stările fraților și surorilor și cum aveam părtășie. Puneam totul pe foaie. După aceea, când aveam întruniri cu colegii, cea mai mare parte a părtășiei erau lucruri învățate de la Wang Jing. Văzând cum colegii îmi ascultau atent părtășia și chiar luau notițe, am considerat că eram un lucrător talentat, exact ca Wang Jing, că probabil ceilalți erau mulțumiți de munca mea și că Dumnezeu avea să mă laude.

Ulterior, m-am bazat tot mai mult pe Wang Jing. Când aveam de-a face cu scrisori de denunț dificile sau probleme cu lucrătorii care se ocupau de scrisori, nu mă linișteam înaintea lui Dumnezeu ca să mă rog și să caut adevărul. Mă gândeam că imediat ce Wang Jing venea să aibă părtășie, problemele mele aveau să se rezolve. Treptat, Dumnezeu Și-a pierdut statutul în inima mea, iar cel al lui Wang Jing se contura tot mai mare. Mă bazam pe o persoană mai mult decât pe Dumnezeu. Cu timpul, am început să nu mai înțeleg nici cele mai simple probleme din lucrarea bisericii. În întruniri, nu puteam comunica luminarea Duhului Sfânt. Împărtășeam doar cunoștințe doctrinare și nu puteam rezolva problemele de intrare în viață a oamenilor. Simțeam că Dumnezeu mi-a întors spatele și sufeream enorm. Însă, pe atunci, nu am reflectat asupra mea.

Înainte de o întrunire, drumurile erau blocate din cauza zăpezii și mașinile nu puteau trece. Wang Jing a spus că nu putea ajunge și ne-a cerut, mie și partenerei mele, să găzduim adunarea. Când am auzit, m-am simțit de parcă mi-ar fi fost tras covorul de sub picioare. În timpul adunării, nu mi-am putut da seama care era sursa problemei din scrisoarea de denunț și m-am panicat. Dar nu i-am îndrumat pe ceilalți să se roage și să se bazeze pe Dumnezeu, să caute principiile adevărului din cuvintele Lui; în schimb, mi-am dorit doar ca Wang Jing să apară și să rezolve problema urgentă. Când întrunirea s-a încheiat, m-am simțit vinovată fiindcă nu fusese productivă, iar eu nu-mi îndeplinisem datoria. Dar tot n-am căutat intenția lui Dumnezeu, ci am sperat cu încăpățânare că Wang Jing avea să vină și să rezolve problema. Altă dată, Wang Jing a spus că avea să găzduiască o întrunire pentru noi, dar n-a dat niciun semn întreaga dimineață, iar eu am început să mă panichez, îngrozită că n-avea să poată veni. Îmi făceam griji că nu puteam rezolva problemele tuturor dacă ea nu venea. După prânz, am auzit ușa și am știut că Wang Jing venise. Încântată că îmi venise salvarea, m-am grăbit s-o întâmpin, dar, în timp de traversam curtea, mi-am pierdut echilibrul și mi-am scrântit glezna. Glezna mi s-a umflat ca un balon și mă durea atât de tare încât nu puteam să merg. Dar, de vreme ce ajunsese Wang Jing, trebuia să-i anunț pe toți să vină la întrunire, ca nimeni să nu rămână cu problemele nerezolvate. M-am dus acasă la o soră, îndurând durerea, dar tocmai când voiam să bat la ușă, mi-am pierdut echilibrul și am căzut. După ce m-am chinuit să mă ridic, am văzut că palma dreaptă îmi era plină de sânge și cenușă. Această serie de incidente mi-a insuflat teamă și am realizat vag că aleanul pe care-l simțeam așteptând-o pe Wang Jing era cam anormal. Oare Dumnezeu mă disciplina? Așa că m-am rugat lui Dumnezeu, căutând un răspuns. După aceea, am văzut următorul pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să se închine Lui. Nu înălța sau admira pe nimeni; nu-L pune pe Dumnezeu primul, oamenii pe care-i admiri pe locul doi și pe tine pe al treilea. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt comparabili cu Dumnezeu sau că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”). Am chibzuit la cuvintele lui Dumnezeu și interacțiunile mele cu Wang Jing mi s-au derulat în minte ca scenele dintr-un film. De când o întâlnisem, am văzut că era talentată, elocventă, pricepută la predici și foarte bună la rezolvarea problemelor. Scrisori care pe mine mă derutau erau rezolvate ușor prin analiza și părtășia ei. Fără să-mi dau seama, am început s-o divinizez, crezând că, dacă îi ascultam părtășia în întruniri, aveam să înțeleg adevărul și să devin pătrunzătoare. Dacă nu mă întâlneam cu ea, era ca și cum pierdusem șansa de a câștiga adevărul. Am început să prefer să mă întâlnesc cu ea și să avem părtășie decât să mă rog și să caut adevărul. Mă bazam întru totul pe Wang Jing și, când apăreau probleme, nu mă rugam și nu căutam adevărul, ci așteptam să aibă ea părtășie și să le rezolve. Când drumurile au fost blocate și nu a putut veni, am simțit că nu puteam să lucrez fără ea. Cu cât reflectam, cu atât mă îngrozeam. Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să-L venereze pe El mai presus decât orice. Ar trebui să-L divinizăm și să privim spre El. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inimile noastre, dar eu nu aveam un loc pentru Dumnezeu în inima mea. În schimb, slăveam persoana pe care o divinizam și o făcusem idolul meu. Deși credeam în Dumnezeu, divinizam o persoană și, fără să știu, ofensasem firea lui Dumnezeu. Situația era un avertisment pentru mine și o formă de protecție. M-am grăbit să mă rog și am fost gata să mă căiesc.

După aceea, am găsit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Indiferent de nivelul unui conducător sau lucrător, dacă îl slăviți pentru că înțelege un pic din adevăr și pentru că are câteva daruri, dacă voi credeți că se află în posesia realității adevărului și vă poate ajuta, dacă îl venerați și depindeți de acesta în toate lucrurile și încercați să obțineți mântuirea prin asta, atunci e nesăbuit și ignorant din partea voastră și, în final, asta nu va duce la nimic, pentru că punctul de pornire este inerent greșit. Indiferent câte adevăruri înțelege cineva, nimeni nu poate sta în locul lui Hristos și, indiferent cât de înzestrat este, asta nu înseamnă că are adevărul – și, astfel, în cele din urmă, cei care slăvesc, venerează și urmează oameni vor fi alungați cu toții, vor fi condamnați cu toții. Când oamenii cred în Dumnezeu, ei pot să-L venereze și să-L urmeze doar pe Dumnezeu. Indiferent de rangul lor în rândul conducerii, conducătorii și lucrătorii rămân oameni obișnuiți. Dacă îi vezi drept superiorii tăi imediați, dacă simți că îți sunt superiori, că sunt mai competenți decât tine și că ar trebui să te conducă și că sunt, din toate punctele de vedere, cu un pas înaintea tuturor, atunci acest lucru este greșit – este amăgirea ta. Și care sunt consecințele la care duce această iluzie? Te va face să-ți evaluezi în mod inconștient conducătorii, pe baza unor cerințe care nu sunt conforme cu realitatea și să nu fii capabil să tratezi corect problemele și lacunele pe care le au; în același timp, fără să știi, vei fi de asemenea profund atras de așa-zisul lor fler, de darurile și talentele lor, astfel încât, înainte să-ți dai seama, te vei închina lor și vor deveni dumnezeii tăi. Acea cale, din momentul în care încep să devină idolii tăi, obiectele venerației tale și până în momentul în care devii unul dintre adepții lor, este una care te va conduce, în mod inconștient, departe de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șase: Ei se comportă cu viclenie, sunt arbitrari și dictatoriali, nu au niciodată părtășie cu ceilalți și îi forțează pe alții să li se supună”). „Unii oameni admiră pe oricine poate să țină o predică profundă sau este un bun orator și râvnesc la cei care au un stil impunător atunci când țin predici. Este aceasta o perspectivă bună? Este corect să urmărim un astfel de scop? (Nu.) Atunci, ce este corect? Ce fel de persoană ar trebui să cauți să devii? (Una care își ține capul plecat și își îndeplinește datoria cu picioarele pe pământ, care se comportă și acționează într-o manieră realistă.) Așa este. Trebuie să vă comportați și să acționați într-un mod realist, fără să vă îndepărtați în nicio privință de rugăciune și de cuvintele lui Dumnezeu. Veniți deseori înaintea lui Dumnezeu și aveți părtășie adevărată cu El. Acestea sunt fundamentele credinței în Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai a dobândi adevărul înseamnă cu adevărat a-L dobândi pe Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am aflat că, fiind credincioși, trebuie să venim adesea înaintea Lui. În toate, ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu, să căutăm adevărul, să ne îndeplinim îndatoririle conform cerințelor Lui, să-L venerăm mai presus decât orice și să nu divinizăm nicio persoană. Orice talente ar avea, orice pricepere la muncă sau abilitate de a rezolva probleme, toate sunt dăruite de Dumnezeu. Prin luminarea lui Dumnezeu, oamenii oferă părtășie pătrunzătoare și dacă această arată o cale e fiindcă e conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Pot să caut cu ei cu privire la lucrurile pe care nu le înțeleg și pot învăța din calitățile lor, dar oricât de bine ar avea părtășie, ar trebui să consider că vine de la Dumnezeu și să nu divinizez simpli oameni. După aceea, am practicat conform cuvintelor lui Dumnezeu și nu m-am mai bazat doar pe Wang Jing. Când aveam probleme, mă rugam și căutam principii relevante ale adevărului în cuvintele lui Dumnezeu. Uneori, dacă nu puteam înțelege ceva, o întrebam pe Wang Jing, dar mă linișteam conștient înaintea lui Dumnezeu și mă axam pe aspectele adevărului pe care le comunica, în loc să o admir în toate. Treptat, am început să am o perspectivă normală asupra lui Wang Jing și am putut rezolva câteva probleme din scrisorile de denunț. Ulterior, Wang Jing a fost aleasă conducătoare a altei biserici, iar eu nu m-am mai panicat când nu era în preajmă. În întruniri, când apăreau probleme insolubile, ne rugam și priveam spre Dumnezeu și, prin cuvintele Lui, găseam o cale de practică. Când nu puteam rezolva problema, întrebam un lider sau pe cineva care înțelegea adevărul. Problemele noastre au fost rezolvat treptat, iar eu am evoluat.

Curând după aceea, un lider superior mi-a scris să-mi spună că Wang Jing se baza pe talentele ei în lucrare și nu căuta adevărul. Se dădea mereu în spectacol și se preamărea, ca să fie admirată și divinizată de ceilalți. Nu voia să accepte tratarea și nu reflecta asupra ei înseși. Fusese expusă fiindcă mersese pe calea unui antihrist și fusese demisă drept lider fals. Asta m-a afectat profund. În timpul petrecut cu Wang Jing, ea arătase deja aceste purtări: nu discuta niciodată despre corupția pe care o arătase în datoria ei sau despre eșecurile experimentate. Vorbea doar despre succesele ei, de parcă nu exista problemă pe care să n-o poată rezolva. Drept urmare, toți o admirau și o divinizau. Ulterior, am văzut acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Unii își pot folosi poziția pentru a mărturisi despre ei înșiși, pentru a-și întări autoritatea și a concura cu Dumnezeu pentru oameni și pentru statut. Ei folosesc diverse metode și măsuri pentru a-i face pe oameni să-i venereze, încercând constant să-i cucerească și să-i controleze. Unii chiar îi induc în eroare pe oameni în mod intenționat, convingându-i că sunt Dumnezeu ca să poată fi tratați ca Dumnezeu. Ei nu ar spune niciodată cuiva că au fost corupți, că sunt și ei corupți și aroganți, să nu îi venereze și că, indiferent cât de mult bine fac, totul este datorită înălțării lui Dumnezeu și că fac ceea ce ar trebui să facă oricum. De ce nu spun aceste lucruri? Deoarece se tem profund că își vor pierde locul în inimile oamenilor. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni nu Îl slăvesc niciodată pe Dumnezeu și nu sunt martori pentru Dumnezeu […]” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”). Văzând-o în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, am câștigat discernământ asupra ei. Avea adesea părtășie despre felul în care cauta adevărul când se confrunta cu greutăți, cum se descurcase ușor cu scrisori dificile și cum îi ajuta pe ceilalți să-și rezolve problemele. Dar rareori vorbea despre devierile și neajunsurile ei și nu se destăinuia cu privire la corupția și slăbiciunea ei. Nu a discutat niciodată despre probleme sau scrisori pe care le judecase greșit sau pe care nu le putuse pătrunde și despre felul în care asta îi dezvăluise neajunsurile. Nu vorbise niciodată despre probleme pe care nu le-a putut înțelege, cum alții o ajutaseră și ce aspecte ale adevărului ajunsese să înțeleagă. Doar lăsa oamenii să vadă această fațadă falsă perfectă pe care o etala. Când am divinizat-o și am lăudat-o, nu a avut părtășie cu noi despre divinizarea oamenilor simpli și a părut că savurează și se bucură de asta. Când i-am discernut purtarea în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut că doar se baza pe talentele ei când lucra și predica și că niciodată nu L-a slăvit pe Dumnezeu și nu I-a fost martor, ci doar s-a lăudat ca să-i înșele pe alții. Asta i-a făcut pe oameni să nu-i vadă corupția și neajunsurile și s-o divinizeze și urmeze. S-a comportat astfel pentru a câștiga un loc în inimile oamenilor. Ce lucru perfid și rău! Însă nu numai că nu i-am discernut purtarea, ba chiar i-am admirat talentele, expertiza și abilitatea de a rezolva probleme. Credeam că înțelegea adevărul, că avea realitatea lui, așa că am divinizat-o. Am fost atât de oarbă!

După aceea, am găsit aceste pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există oameni care sunt deseori înșelați de către cei care, la exterior, par spirituali, nobili, elevați și măreți. Cât despre oamenii care pot să discute elocvent despre slove și doctrine și ale căror vorbe și fapte par a fi demne de admirație, cei care sunt înșelați de aceștia nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor, nici la principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au. Mai mult, nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni se supun cu adevărat lui Dumnezeu și nici nu au stabilit dacă acești oameni se tem sincer de Dumnezeu și se feresc de rău. Nu au deslușit niciodată esența umanității acestor oameni. În schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i admire și să-i venereze pe acești oameni, iar în cele din urmă, acești oameni au devenit idolii lor” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”). „Indiferent dacă oamenii se axează asupra unor chestiuni superficiale sau de profunzime sau asupra slovelor și doctrinelor sau asupra realității, ei nu aderă la ceea ce ar trebui mai mult să adere și nici nu știu ceea ce ar trebui mai mult să știe. Motivul pentru asta este că oamenilor nu le place deloc adevărul; în consecință, nu sunt dispuși să investească timp și efort în căutarea și punerea în practică a principiilor practicii găsite în cuvântările lui Dumnezeu. În schimb, ei preferă să folosească scurtături, rezumând ceea ce înțeleg și știu că reprezintă o bună practică și un bun comportament; această socoteală devine apoi un țel propriu pe care îl urmăresc, pe care-l consideră un adevăr de practicat. Consecința directă a acestui fapt este că oamenii folosesc bunul comportament uman drept substituent pentru practicarea adevărului, ceea ce satisface și dorința lor de a încerca să se pună bine cu Dumnezeu. Asta le oferă un capital cu ajutorul căruia ei se confruntă cu adevărul și pe care-l folosesc pentru a cădea la învoială cu Dumnezeu și a concura cu El. În același timp, oamenii Îl dau pe Dumnezeu la o parte, fără niciun scrupul, punându-i în locul Său pe idolii pe care-i admiră” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”). În cuvintele lui Dumnezeu am văzut că de-a lungul anilor mei de credință, mereu am avut această idee aberantă: am presupus că oamenii deștepți și talentați, care lucrau și predicau bine și puteau rezolva probleme, înțelegeau în mod natural adevărul și aveau realitatea lui. Mi-am dat seama că habar n-aveam care era realitatea adevărului. Dumnezeu exprimă adevăruri și face lucrarea de judecată pentru a curăța oamenii de firile lor corupte și a le permite să pătrundă în realitatea adevărului și să trăiască o asemănare umană adevărată. Dar un om poate să rezolve problemele celorlalți și să-i discearnă pe ceilalți, dar nu poate să accepte judecata cuvintelor lui Dumnezeu și tratarea, atunci, oricât de talentat ar fi și oricât de bine ar lucra și predica, tot nu are realitatea adevărului. Wang Jing n-a vorbit niciodată despre cunoașterea de sine, nu s-a destăinuit, nu și-a analizat firea coruptă, nu a acceptat adevprul și nu a ascultat când a fost emondată și tratată. Cum putea să aibă realitatea adevărului? Putea să se ocupe de scrisorile de denunț doar fiindcă avea puțină experiență de lucru și o mai bună cunoaștere a principiilor. Dar asta nu însemna că avea realitatea adevărului. Nu am înțeles adevărul și nu am putut s-o discern. Ba chiar am divinizat-o orbește și am considerat-o idolul meu, încercând s-o imit și s-o copiez. Ce nesăbuită am fost! Eram în mare pericol practicându-mi credința în felul ăsta!

Ulterior, am văzut alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să ai o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de acceptat și o refuzi. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță întotdeauna în inima ta; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de venerație. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”). Cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu m-au afectat profund. Dumnezeu S-a întrupat smerit și nu Se preamărește niciodată. El doar exprimă adevăruri ca să mântuiască omenirea. Smerenia lui Dumnezeu e o expresie a onorabilității, măreției și sfințeniei Lui. Asta merita cu adevărat admirația noastră. Dar văzând că Wang Jing fusese lider, putea să rezolve probleme și vorbea cu convingere și determinare, am admirat-o. Am crezut în Dumnezeu fără să-L divinizez și nu am venerat smerenia și frumusețea lui Hristos. În schimb, am divinizat figuri mărețe și impozante, admirandu-i pe cei cu personalități mărețe, cu talent și abilitatea de a lucra și predica. Ba chiar i-am considerat idoli. Asta chiar a ofensat firea lui Dumnezeu. N-ar trebui să admirăm și să apreciem orice simplu om: doar Dumnezeu este adevărul și ar trebui urmat și divinizat. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Eu spun că toți aceia care nu prețuiesc adevărul sunt necredincioși și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”). N-am căutat adevărul și nu L-am cunoscut deloc pe Dumnezeu, deși credeam de mulți ani. Ba chiar am idolatrizat o persoană coruptă, divinizând-o și urmând-o. Totuși nu L-am divinizat pe Hristos și n-am prețuit adevărul. Asta însemna că Îl trădam pe Dumnezeu și mă purtam ca o non-credincioasă și că, dacă nu mă căiam, Dumnezeu avea să se sature de mine și să mă alunge!

Ulterior, am auzit că Wang Jing se purtase ca Iuda când fusese arestată de PCC. Turnase mai mulți frați și surori. Când a fost eliberată, tot nu s-a căit și, în final, a fost exclusă din biserică. Am văzut că, deși Wang Jing îndeplinise multe îndatoriri, avea talent, abilități de a predica și putea folosi cuvintele lui Dumnezeu ca să rezolve probleme, întrucât nu a urmărit să se cunoască și să accepte adevărul și nu avea deloc realitatea adevărului, deși credea de mulți ani, când a înfruntat arestarea, a fost expusă pe deplin și alungată. După aceea, am găsit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, dacă ești jalnic de murdar, atunci legea Raiului nu va tolera dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și care sunt dispuși să fie mărturie pentru Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). Cuvintele lui Dumnezeu afirmă că un om nu dobândește mântuirea pe baza talentelor lui, a cât de mult lucrează sau predică. Contează dacă el caută sau nu adevărul, dacă poate accepta și asculta judecata cuvintelor lui Dumnezeu și dobândi o transformare a firii vieții lui. În credința lui, Petru L-a preamărit pe Dumnezeu și a căutat adevărul în toate. A pus pe primul loc obținerea adevărului și a vieții, așadar, deși nu a lucrat la fel de mult ca Pavel, după ce a experimentat judecata lui Dumnezeu, a putut fi ascultător până la moarte și, în final, a fost un martor grozav pentru Dumnezeu și a dobândit lauda Lui. Din drumul parcurs de Petru, am găsit o cale de practică: nu voi mai admira oamenii talentați și nu voi mai căuta să fiu ca ei. În schimb, am hotărât să caut sincer adevărul, să practic cuvintele lui Dumnezeu și să-mi fac datoria drept ființă creată. Doar asta e calea corectă.

După aceea, când mi-am făcut datoria, m-am putut baza pe Dumnezeu și am putut căuta principiile adevărului. Când am întâlnit oameni talentați, capabili să predice, am încercat conștient să-i văd în lumina corectă. Când părtășia lor avea luminarea Duhului Sfânt, consideram că venea de la Dumnezeu. Când ideile lor erau conform principiilor, le acceptam și le ascultam. Dacă nu erau conform principiilor, nu îi ascultam orbește, ci căutam adevărul împreună cu ei. După ce am practicat astfel un timp, m-am simțit mai liberă și mai liniștită. În datoria mea, am putut și să identific căi de practică și să obțin câteva rezultate. Slavă lui Dumnezeu!