de Li Yang, China

Spre sfârșitul lui octombrie 2020, am fost demisă din funcția de conducătoare, nefăcând lucrare reală și m-am întors la biserica mea locală. Din cauza arestării făcute de PCC existau riscuri la mine acasă și, o vreme, n-am putut merge la adunări. Mă simțeam foarte negativă și slabă. O soră pe nume Li Yan, din satul meu, era conducătoare în altă biserică. Deși nu eram membră a bisericii pe care o supraveghea, oricând ne vedeam, întreba de starea mea și citea cuvintele lui Dumnezeu ca să mă ajute. I-am fost foarte recunoscătoare că nu mă disprețuia pentru că am fost demisă pe motiv că eram o conducătoare falsă și chiar m-a ajutat. Mi-am spus: „Dacă va avea vreo problemă în viitor, o s-o ajut cât pot de bine.”

După câteva luni, am preluat lucrarea de curățire din biserică și-am lucrat mult cu Li Yan. Am observat că întârzia des la adunări din motive personale, lucra mecanic și rar avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Când ceilalți nu puteau discerne neîncrezătorii, antihriști sau oamenii răi, ea nu avea părtășie cu ei despre adevărurile-principii. Am și auzit de la un diacon al bisericii că deseori se certa cu sora parteneră a ei din cauza unor nimicuri, iar adunările nu puteau continua normal. Auzind asta, m-am cam enervat. Credeam că, în calitate de conducătoare, Li Yan nu doar că eșuase să facă lucrare reală, dar și tulbura viața bisericească, și că asta avea să întârzie intrarea în viață a celorlalți și lucrarea bisericii. Am căutat-o pentru părtășie și ca să-i semnalez că nu făcea lucrare reală. Am și avertizat-o că, dacă va continua așa, va deveni o conducătoare falsă. Dar părea să nu-i pese deloc și a zis: „Foarte bine, sunt o conducătoare falsă. Dacă eu nu am părtășie cu ei despre adevăr, de ce nu ai tu?” După aceea, am observat cum câțiva membri răspândeau negativitate și tulburau mult viața bisericească. I-am cerut lui Li Yan să afle ce părere au ceilalți despre ei, să vedem dacă erau neîncrezători și ar trebui îndepărtați. Dar ea s-a scuzat spunând că e ocupată și a tot amânat asta, permițându-le să tulbure mai departe viața bisericii. Văzând că tratează lucrarea bisericii cu lejeritate, i-am semnalat iar problemele ei, însă a continuat să riposteze și să se apere. Am realizat că Li Yan a eșuat încontinuu să facă lucrare reală, nu accepta părtășie și sfaturi și întârziase deja lucrarea bisericii. Judecând după principii, m-am gândit că era foarte probabil să fie o conducătoare falsă, deci am vrut să raportez situația ei conducătorilor superiori. Apoi, însă, mi-am spus: „Ea m-a ajutat înainte, când mă simțeam negativă, și s-a purtat foarte frumos. Dacă află că am raportat-o conducătorilor superiori, oare nu va avea prejudecăți față de mine? Dacă asta duce la demiterea ei, nu va zice că n-am conștiință? Poate dacă n-o raportez acum și am mai multă părtășie, se va schimba.” Așa că am avut părtășie cu ea despre importanța lucrării de curățire a bisericii și cum să-și abordeze datoria. După o vreme, însă, Li Yan tot nu făcea lucrare reală și tot nu obținuse evaluări despre acei membri ai bisericii. Am auzit și că Li Yan era iresponsabilă în lucrarea ei și nu supraveghease gestionarea resurselor din biserică, ducând la avarierea multor articole și provocând bisericii pierderi financiare grave. După aceea, n-a reflectat asupra ei și chiar a dat vina pe alții, zicând că aceștia nu păstraseră bine articolele. Am văzut că nu făcea nicio lucrare reală. Trata cu lejeritate toată lucrarea bisericii și nu accepta criticile. Când a fost împiedicată lucrarea bisericii și bunurile ei au fost avariate, ea nu s-a simțit deloc vinovată. Nu indica asta o falsă conducătoare? Eu, însă, n-am raportat la timp problemele ei. Când am înțeles, m-am simțit foarte vinovată. Am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți susține mărturia bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care arată considerație față de povara lui Dumnezeu? Poți să practici dreptatea pentru Dumnezeu? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai sentimentele la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie satisfăcute în tine? Ți-ai oferit inima în momente cruciale? Ești cineva care respectă voia Mea? Pune-ți adesea aceste întrebări și gândește-te adesea la ele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Mi s-a părut că mă trăgeau la răspundere cuvintele lui Dumnezeu. Mai ales când am văzut această parte care spunea: „Ești cineva care arată considerație față de povara lui Dumnezeu? Poți să practici dreptatea pentru Dumnezeu?” „Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei?” M-am simțit extrem de rușinată și vinovată. Dumnezeu speră că Îi putem lua în considerare intenția și acționa repede să-i demascăm și oprim pe oamenii care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, pentru a-i apăra interesele. Eu o cunoscusem pe Li Yan demult, văzusem cum nu făcea lucrare reală și nu accepta critici și știam foarte bine că, dacă nu era demisă, lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor vor suferi pierderi. Dar m-am gândit cum mă ajutase ea înainte și mi-am făcut griji că mă va urî aflând că am raportat-o și va zice că nu am conștiință. Ca să protejez relația noastră, n-am vrut să raportez problemele ei, nici când am văzut clar că eșua să facă lucrare reală, făcând ca mai mulți neîncrezători să nu fie îndepărtați prompt și să tot tulbure viața bisericii. Cât de egoistă și josnică am fost! Încălcând adevărurile-principii, încurajând și apărând o conducătoare falsă și lăsând-o să tulbure viața bisericii, nu devenisem, oare, paravan pentru aceasta și părtașă la fărădelegile ei? Realizând asta, m-am detestat că n-am raportat-o pe Li Yan la timp și-am hotărât să-i denunț imediat problemele conducătorilor.

După ce am făcut asta, conducătorii superiori mi-au cerut să adun evaluările fraților și surorilor despre Li Yan și apoi se puteau decide, pe baza prestației ei constante, dacă trebuia demisă. Conducătorii au mai spus că dacă se determina că era o conducătoare falsă, trebuia să fiu de acord cu ei și s-o demit pe Li Yan. Am ezitat puțin când conducătorii superiori au spus asta, gândindu-mă: „Li Yan m-a ajutat mult când am fost demisă. Dacă o expun și-i ajut pe alții s-o discearnă, va zice că n-am conștiință.” M-am simțit sfâșiată și n-am vrut s-o expun. Mi-am dat seama că starea mea era greșită, deci m-am rugat lui Dumnezeu, căutând să-mi alung temerile. Am găsit acest pasaj din cuvintele Lui: „Cine sunt satanele, cine sunt demonii și cine sunt dușmanii lui Dumnezeu, dacă nu cei care se împotrivesc și care nu cred în Dumnezeu? Nu sunt ei acei oameni care sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu? Nu sunt aceia care pretind că au credință și, totuși, nu dețin adevărul? Nu sunt ei aceia care doar caută să obțină binecuvântări, în timp ce nu sunt în stare să aducă mărturie pentru Dumnezeu? Tu tot te amesteci cu acei demoni astăzi și îi tratezi cu conștiință și iubire, dar nu cumva echivalează asta cu a arăta bunătate față de Satana? Nu ești în cârdășie cu demonii? Dacă oamenii au ajuns până în acest punct și sunt încă incapabili să distingă între bine și rău și continuă orbește să fie iubitori și miloși fără nicio dorință de a căuta inima lui Dumnezeu și fără a fi capabili în vreun fel de a considera inima lui Dumnezeu ca pe a lor, atunci finalurile lor vor fi cu atât mai jalnice. Cine nu crede în Dumnezeul întrupat este un dușman al lui Dumnezeu. Dacă poți să tratezi dușmanii lui Dumnezeu cu conștiință și iubire, nu cumva îți lipsește simțul dreptății? Dacă tu ești compatibil cu aceia pe care Eu îi detest și cărora Mă opun, și continui să îi tratezi cu iubire sau să le arăți sentimente personale, atunci nu ești răzvrătit? Nu te împotrivești intenționat lui Dumnezeu? Chiar deține o astfel de persoană adevărul? Dacă oamenii îi tratează pe dușmanii lui Dumnezeu cu conștiință, pe demoni cu iubire și pe Satana cu milă, atunci nu perturbă ei în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au descris perfect. Pasajul afirma clar că oamenii care urmăresc adevărul și susțin lucrarea bisericii ar trebui tratați cu iubire, pe când cei care sunt scârbiți de adevăr și perturbă și tulbură lucrarea ar trebui urâți profund și respinși. Însă eu, deși am văzut clar că Li Yan nu făcea lucrare reală practic și perturba și tulbura lucrarea bisericii, totuși, am fost bună cu ea și n-am raportat-o imediat. Apoi, când a fost timpul s-o expun și să-i ajut pe ceilalți să capete discernământ și să învețe lecții, am fost copleșită de griji că ea mă va urî și va spune că sunt o trădătoare ingrată. Așa că mi-am trădat conștiința, apărând-o și tăinuind-o. N-am avut umanitate. Unde-mi era loialitatea față de Dumnezeu? Nu devenisem unul din complicii Satanei? Deși mă bucuram de atât de mult ajutor de la Dumnezeu, totuși, mușcam mâna care mă hrănește. Nu m-a deranjat să las să sufere lucrarea bisericii și intrarea în viață a celorlalți, cât timp interesele mele erau protejate. N-am avut conștiință, nici umanitate! Dacă mai continuam să nu mă căiesc și să nu practic adevărul, până la urmă, Dumnezeu avea să mă disprețuiască și să mă respingă, și să mă elimine.

Apoi, am citit încă două pasaje din cuvintele Lui: „Dacă Dumnezeu vrea să te mântuiască, indiferent de serviciile cui Se folosește pentru a îndeplini acest lucru, mai întâi ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu și să accepți acest lucru din partea Lui. Nu ar trebui să-ți îndrepți recunoștința doar către oameni, să nu mai vorbim de a-ți oferi viața cuiva în semn de recunoștință. Aceasta este o greșeală gravă. Lucrul crucial este ca inima ta să fie recunoscătoare lui Dumnezeu și să accepți acest lucru din partea Lui” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (7)”]. „Este un fenomen foarte normal să oferi ajutor cuiva care se întâmplă să aibă nevoie de el, la momentul și în locul potrivit. Este, de asemenea, responsabilitatea fiecărui membru al rasei umane. E pur și simplu un fel de responsabilitate și obligație. Când i-a creat, Dumnezeu le-a dat oamenilor aceste instincte. […] A-i ajuta pe oameni și a arăta bunătate față de ei este un lucru aproape lipsit de efort pentru oameni, se încadrează în sfera instinctului uman și e unul pe care oamenii sunt complet capabili să-l realizeze. Nu este nevoie să-l ridicăm la nivel de bunătate. Cu toate acestea, mulți oameni tratează ajutorul din partea altora ca pe o mare favoare, vorbesc mereu despre acesta și-l răsplătesc în mod constant, crezând că, dacă nu o fac, nu au conștiință. Se privesc cu dispreț pe ei înșiși și se detestă, chiar îngrijorându-se că vor fi admonestați de opinia publică. Este necesar să-ți faci griji pentru aceste lucruri? (Nu.) Există mulți oameni care nu pot vedea acest lucru așa cum este de fapt și care sunt, în mod constant, constrânși de această problemă. Asta înseamnă să nu înțelegi adevărurile-principii” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (7)”]. Da. Dumnezeu e Creatorul; El are suveranitate peste toate lucrurile și le orchestrează. Când am fost cât se poate de slabă și negativă, poate a părut că Li Yan mă trata bine cu ajutorul și părtășia ei, dar, de fapt, toate astea erau suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, nu grija ei pentru mine. Trebuia să accept asta din partea Lui și să-I mulțumesc Lui, nu să i le atribui ei. În plus, Li Yan era conducătoare de biserică, deci era datoria ei, de fapt, să sprijine frații și surorile și să rezolve orice probleme din intrarea lor în viață. Când Li Yan m-a sprijinit și a avut părtășie cu mine despre cuvintele lui Dumnezeu, ea doar își îndeplinea responsabilitatea și era datoria ei. Să-i tratăm cu iubire pe ceilalți, să ne ajutăm și să ne sprijinim unii pe alții e ceea ce Dumnezeu le cere aleșilor Lui. Trebuia să accept ajutorul lui Li Yan de la Dumnezeu și să-I fiu Lui recunoscătoare. Dar eu l-am interpretat fals ca fiind grija ei față de mine, așa că, în inima mea, am continuat să îmi amintesc de bunătatea ei. Am apărat-o în mod repetat în virtutea sentimentelor personale. Știam clar că era o falsă conducătoare, însă n-am luat atitudine s-o raportez și s-o expun. Am fost atât de confuză! Ar fi trebuit să iau în considerare intenția lui Dumnezeu, să respect adevărurile-principii și să o expun pentru a proteja lucrarea bisericii. Asta ar trebui să facă o persoană care are conștiință și umanitate. Dacă Li Yan era cineva care acceptă adevărul, când a fost emondată și expusă, reflecta și ajungea să se cunoască, își vedea corupția și carențele în mod clar, se căia și transforma. Asta i-ar face bine și ei. Dacă ea nu era cineva care acceptă adevărul și, când era emondată, nu se căia, asta revela faptul că nu urmărea adevărul și trebuia demisă la timp. Ar fi util pentru lucrarea bisericii și pentru intrarea în viață a celorlalți. Eu am avut o viziune absurdă asupra lucrurilor: mereu am crezut că emondarea și expunerea oamenilor îi umilea și-i rănea. Consideram ca negativ ceva foarte pozitiv. Drept rezultat, am tot fost constrânsă de ideea asta falsă și n-am îndrăznit să expun problemele lui Li Yan. Chiar nu înțelegeam adevărul și eram cu adevărat jalnică! Realizând asta, m-am simțit ușurată și n-am mai fugit de responsabilitate.

Câteva zile mai târziu, după investigarea prestației constante a lui Li Yan, biserica a stabilit că era o conducătoare falsă și a fost demisă. După demitere, ea n-a reflectat asupra ei, n-a ajuns să se cunoască și s-a plâns c-a fost nedreptățită. A susținut că a fost conducătoare ani de zile, că renunțase la șansa de-a face bani în lume și îndurase nenumărate greutăți, deci considera că biserica o trata injust. Apoi, a devenit obsedată de avere, și-a luat o slujbă să facă bani și n-a mai venit regulat la adunări. După demiterea ei, biserica a selectat prin alegeri o nouă conducătoare, neîncrezătorii au fost îndepărtați, viața bisericii n-a mai fost tulburată și diversele elemente ale lucrării bisericii s-au putut derula fără piedici. Văzând toate astea, am fost mult mai liniștită. M-am bucurat mult că am putut, în situația asta, să caut adevărul, să-mi identific la timp problemele și să-mi fac datoria.

Mai târziu, când m-am întâlnit cu Li Yan, m-a luat la zor, spunând: „Să nu te văd în fața ochilor! Toți spun acum că sunt o conducătoare falsă și tu le-ai zis asta! Te urăsc!” M-a supărat destul de mult s-o aud zicând asta, dar știam că tot ce raportasem conducătorilor superiori era real. Era o conducătoare falsă și trebuia expusă și raportată. Era în total acord cu intenția lui Dumnezeu. Dar de ce m-a durut așa s-o aud spunând că mă ura? Ulterior, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a făcut să înțeleg rădăcina problemei. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Deși oamenii pot adesea să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să le citească rugându-se și să chibzuiască la ele, perspectivele și principiile de bază cu care privesc oamenii și lucrurile, și se poartă și acționează, sunt încă sub controlul culturii tradiționale și rareori se bazează pe adevăr. Prin urmare, în inimile oamenilor, cultura tradițională încă ocupă poziția principală, iar gândurile și opiniile oamenilor sunt încă influențate, constrânse și controlate de cultura tradițională, fără să se fi schimbat prea multe. Pentru ei, cultura tradițională este ceva de care nu se pot descotorosi, la fel de inevitabilă precum propria umbră a oamenilor. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece oamenii nu pot descoperi, diseca sau expune, din adâncul inimilor lor, diferitele idei și opinii pe care cultura tradițională și Satana le-au insuflat în ei; nu pot recunoaște aceste lucruri, nu le pot vedea cum sunt de fapt, nu se pot răzvrăti împotriva lor și nu le pot abandona; ei nu pot să privească oamenii și lucrurile, să se poarte și să acționeze în modul în care le spune Dumnezeu sau în modul în care El îi învață și-i instruiește. În ce fel de situație neplăcută continuă să trăiască majoritatea oamenilor din această cauză? Într-una în care au adânc în inimile lor o dorință de a privi oamenii și lucrurile, de a se purta și a acționa pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, de a nu se opune intențiilor lui Dumnezeu sau adevărului, însă, incapabili să se împotrivească și involuntar, continuă să interacționeze cu oamenii, să se poarte și să gestioneze lucrurile conform metodelor insuflate de Satana. Cu inima, oamenii tânjesc după adevăr și doresc să aibă o dorință extraordinară pentru Dumnezeu, vor să privească oamenii și lucrurile, să se poarte și să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu și să nu încalce adevărurile-principii, însă lucrurile ajung întotdeauna să fie contrare dorințelor lor. Chiar și după ce și-au dublat eforturile, rezultatul pe care îl obțin tot nu este ceea ce își doresc. Indiferent cum se luptă oamenii, cât de mult efort depun, cât de hotărâți sunt și cât își doresc să dobândească iubire pentru lucrurile pozitive, în cele din urmă, adevărul pe care sunt capabili să-l practice și adevărurile-criterii pe care sunt capabili să le respecte în viața reală sunt puține și la intervale mari de timp. Asta e ceea ce îi tulbură cel mai mult pe oameni în adâncul inimii. Care este cauza acestui lucru? Motivul principal este că diversele gânduri și opinii pe care cultura tradițională le insuflă oamenilor încă le ocupă inimile și le controlează cuvintele, faptele, gândurile, precum și metodele și modurile în care se poartă și acționează. Astfel, oamenii trebuie să treacă printr-un proces pentru a diseca și a expune cultura tradițională, pentru a o discerne și a o desluși și, în cele din urmă, pentru a o abandona pentru totdeauna, iar oamenii trebuie să caute constant adevărul pentru a rezolva pe deplin această problemă. Aceasta este o chestiune foarte importantă și este, de asemenea, o problemă care nu poate fi ignorată sub nicio formă. Acest lucru se întâmplă deoarece cultura tradițională a ocupat deja inimile oamenilor și a devenit ceva care îi guvernează – până în ziua de azi, controlează și influențează gândurile și opiniile, cuvintele și acțiunile oamenilor, precum și conduita și modul lor de a gestiona lucrurile și îi face să încalce involuntar adevărul, să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să I se împotrivească” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?”). Meditând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am realizat că trăiam după valori ale culturii tradiționale și filosofii satanice precum: „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește” și „O bunătate primită ar trebui răsplătită cu recunoștință.” Luam ideile astea ca principiile mele de conduită personală. Credeam că trebuie să fac tot ce-mi stă în putință să-i protejez și să-i răsplătesc pe cei care au fost amabili și-au făcut ceva pentru mine, indiferent dacă erau oameni buni sau răi, ori dacă se purtau sau nu după adevărurile-principii. Chiar dacă făceau rău și perturbau și tulburau lucrarea bisericii, eu trebuia să-i acopăr, altfel nu aveam conștiință și umanitate. Din cauză că eram constrânsă de aceste filosofii și falsități satanice, deși vedeam clar că Li Yan nu făcea lucrare reală și era o conducătoare falsă, am amânat s-o expun și s-o raportez fiindcă mă ajutase înainte. Mereu am vrut să-i mai dau o șansă și să fiu îngăduitoare, să fiu amabilă și iubitoare cu ea. N-am ținut cont dacă lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor au fost sau nu afectate. Toleram răul făcut de o conducătoare falsă și eram de partea Satanei, răzvrătindu-mă împotriva lui Dumnezeu și împotrivindu-mă Lui. Am văzut că, în esență, aceste valori tradiționale erau toate falsități și cuvinte diavolești cu care Satana îi induce în eroare și îi corupe pe oameni. Nu sunt principii după care ar trebui să ne purtăm. Să trăiesc după astfel de idei doar m-ar face tot mai ridicolă și absurdă. Gândurile mele ar deveni tot mai confuze, n-aș deosebi binele de rău și doar aș încălca adevărul și m-aș împotrivi lui Dumnezeu.

Într-o zi, am mai citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Uneori, efectele conștiinței omului sunt constrânse și influențate de sentimentele sale și, drept rezultat, deciziile lui intră în conflict cu adevărurile-principii. Ca atare, putem vedea clar un lucru: efectul conștiinței omului este inferior standardului adevărului și, uneori, oamenii încalcă adevărul în timp ce acționează pe baza conștiinței lor. Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu trăiești după adevăr și, în schimb, acționezi pe baza propriei conștiințe, poți să faci rău și să te împotrivești lui Dumnezeu? Vei fi cu adevărat capabil să faci unele lucruri rele – în niciun caz nu se poate spune că nu e niciodată greșit ca omul să acționeze pe baza conștiinței sale. Acest lucru arată că, dacă cineva își dorește să-L mulțumească pe Dumnezeu și să se conformeze intențiilor Sale, doar a acționa pe baza conștiinței omului va fi extrem de insuficient. Omul trebuie să acționeze pe baza adevărului pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (2)”]. Da. Toți ar trebui să avem o conștiință, dar ea nu e adevărul și nu-l poate înlocui. Dacă acționăm și ne purtăm doar după conștiința noastră, în loc să urmăm adevărul, probabil ne vom opune adevărului și ne vom împotrivi lui Dumnezeu. El ne cere să iubim ce iubește El și să urâm ce urăște El. Acesta e principiul de aplicat pentru a-i aborda pe ceilalți. Dacă un frate sau o soră e urmăritor de adevăr, indiferent dacă a fost sau nu amabil cu mine, când întâmpină probleme, se cuvine să-l ajut cu iubire. Dacă săvârșește fapte rele, ori dacă-i conducător fals, persoană rea sau antihrist, atunci, chiar dacă a fost binevoitor cu mine, ar trebui să-l tratez conform adevărurilor-principii, să-l expun și să-l raportez. Deci, când Li Yan a perturbat și a tulburat lucrarea bisericii și n-a acceptat deloc adevărul, nereușind să se căiască și transforme, în ciuda părtășiei și ajutorului nostru, eu nu trebuia s-o apăr potrivit cu așa-zisa mea „conștiință”, ci s-o expun și s-o raportez conform adevărurilor-principii. Nefăcând asta, doar le făceam rău fraților și surorilor și cauzam și mai mari pierderi lucrării bisericii. Înțelegând asta, m-am luminat și-am simțit că am o cale de practică și principii pentru tratarea altora. Ulterior, Li Yan era așa de sfidătoare și nemulțumită din cauza demiterii, încât nu doar c-a urmărit averea și a lipsit de la adunări, ci chiar a răspândit negativitate printre ceilalți, a continuat să tulbure viața bisericii și a refuzat s-accepte părtășia și emondarea. Conform principiului, trebuia îndepărtată. De data aceea n-am mai încercat s-o apăr. În schimb, am ajutat conducătorii să adune evaluări despre ea de la ceilalți. Cu aprobarea a peste 80% dintre frați și surori, Li Yan a fost îndepărtată din biserică.

Abia experimentând toate astea, am înțeles că a trăi după filosofiile Satanei doar împiedică practicarea adevărului și poate chiar să perturbe și tulbure lucrarea bisericii. Numai cei care privesc oamenii și lucrurile și acționează și se comportă după cuvintele lui Dumnezeu au cu adevărat umanitate și pot să protejeze lucrarea bisericii și să se alinieze la intenția lui Dumnezeu. Cuvintele Lui mi-au corectat convingerile false și m-au ajutat să înțeleg principiile pentru tratarea altora.