de Scott, Statele Unite

În octombrie 2024, îmi făceam datoria editând videoclipuri cu mărturii bazate pe experiențe în limbi străine. Odată, în timp ce editam un videoclip, am descoperit că multe dintre cadre nu se legau bine între ele. Îmi lua de trei ori mai mult timp decât de obicei să selectez materialul video potrivit și trebuia să încerc constant diferite cadre pentru a le potrivi cu sunetul. La început, am avut răbdare să editez cu atenție, dar până la sfârșitul dimineții, nu terminasem nici măcar jumătate din cât aș fi făcut în mod normal. Am început să-mi pierd răbdarea, gândindu-mă: „Acest videoclip are destul de multe cadre complexe. Dacă editez fiecare cadru atât de amănunțit, va fi atât de anevoios și îmi va lua atât de mult timp! E pur și simplu epuizant! Poate că de data asta o să scurtez niște etape. Trebuie doar să fie acceptabil. Probabil că spectatorii nici nu vor observa aceste mici probleme odată ce videoclipul va fi încărcat online. Câteva tranziții care nu sunt chiar atât de fluide nu sunt mare lucru.” Cu acest gând în minte, ori de câte ori dădeam peste cadre greu de legat, pur și simplu alegeam niște material video fără să mă gândesc prea mult și îl montam. Chiar dacă vedeam că tranzițiile nu erau foarte fluide, mă consolam, gândindu-mă: „E în regulă. Trebuie doar să fie acceptabil. Probabil că ceilalți nu vor observa aceste probleme minore.” Spre surprinderea mea, după ce am trimis videoclipul finalizat, fratele Brian, care l-a revizuit, a semnalat peste treizeci de probleme care trebuiau corectate. La început, nu mi-a venit să cred. Știam că am fost superficial la editarea acestui videoclip, dar nu credeam că vor fi atât de multe probleme. Am verificat cu atenție problemele pe care le semnalase și mi-am dat seama că toate observațiile lui erau întemeiate. Mi-a luat o jumătate de zi să repar totul. Când eram pe punctul de a-l retrimite, am început să mă îngrijorez din nou, gândindu-mă: „Am remediat problemele conform sugestiilor fratelui Brian, dar oare ar putea exista și alte probleme? Poate ar trebui să mai fac o verificare de ansamblu, ca să mă asigur că nu am omis nimic.” Dar apoi m-am gândit: „Aproape că s-a terminat programul pe ziua de azi. Dacă fac o verificare completă acum, voi termina foarte târziu și voi avea mai puțin timp de odihnă. Las-o baltă! În plus, fratele Brian l-a verificat deja, așa că ar trebui să fie de ajuns să remediez doar problemele pe care le-a găsit el.” Așa că, după ce am făcut modificările sugerate, l-am trimis direct. În mod neașteptat, de data aceasta a fost verificat de o altă persoană, fratele Kirk, care a semnalat alte șapte sau opt probleme de remediat. Văzând acest rezultat, mi-am dat seama că am întârziat programul de încărcare a videoclipului. Mi-am spus: „Dacă ieri aș fi alocat puțin mai mult timp și aș fi făcut o verificare completă, probabil că aș fi depistat aceste probleme, iar videoclipul ar fi putut fi difuzat astăzi online, la timp. Faptul că nu a putut fi încărcat la timp este în întregime din cauză că am fost superficial și nu am luat lucrurile în serios.” Gândindu-mă la asta, am simțit oarecare remușcări și mi-am spus că de data aceasta trebuie să fiu silitor cu revizuirile și că nu mai pot fi superficial. Așa că, după ce am remediat problemele, am verificat din nou întregul videoclip. Am descoperit alte câteva locuri unde tranzițiile nu erau fluide și le-am corectat. Deși a necesitat timp și efort suplimentar, m-am simțit liniștit. De data aceasta, după ce am trimis videoclipul, a fost încărcat pe site fără probleme.

Ulterior, gândindu-mă cum atitudinea mea superficială întârziase încărcarea, m-am simțit destul de vinovat. În timpul devoțiunii mele spirituale, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce mi-a dat o oarecare înțelegere a stării mele. Dumnezeu Atotputernic spune: „E un element al firilor corupte să te ocupi de lucruri într-un mod atât de neserios și iresponsabil: la mârșăvie se referă deseori oamenii. În toate lucrurile de care se ocupă, ei fac totul până în punctul în care «este aproximativ corect» și «cam așa»; este o atitudine a «posibilității», a «probabilității» și a cazurilor «patru din cinci»; ei fac lucrurile superficial, se mulțumesc să facă minimumul necesar și se mulțumesc să scape basma curată; nu li se pare că are vreun rost să ia lucrurile în serios sau să fie meticuloși, și mai puțin rost li se pare că are să caute adevărurile-principii. Nu este acesta un element al firilor corupte? Este o manifestare a umanității normale? Nu este. Este corect să o numim aroganță și, de asemenea, pe deplin potrivit să o numim lipsă de disciplină – dar, pentru a o surprinde perfect, singurul cuvânt potrivit este «mârșăvie». Mârșăvia se află în cei mai mulți oameni, doar că în măsuri diferite. În toate chestiunile, ei își doresc să facă lucrurile superficial și neglijent și în tot ceea ce fac există o fărâmă de înșelătorie. Îi înșală pe ceilalți când pot, apelează la scurtături când pot și economisesc timp când pot. Gândesc în sinea lor: «Atâta vreme cât evit să fiu dat în vileag, nu provoc probleme și nu sunt chemat să dau socoteală, o să o scot la capăt prefăcându-mă. Nu trebuie să fac o treabă foarte bună, e prea multă bătaie de cap.» Astfel de oameni nu stăpânesc niciodată nimic și nu sunt dispuși să se dedice sau să sufere și să plătească un preț în studiile lor. Vor să cerceteze un subiect numai la suprafață și apoi să se numească experți, crezând că au reușit să-l învețe, și apoi să se bazeze pe acest lucru pentru a se descurca. Nu este aceasta o atitudine pe care o au oamenii față de alte persoane, evenimente și lucruri? Este o atitudine bună? Nu este. Pe scurt, înseamnă «a face lucrurile de mântuială». O astfel de mârșăvie există în toată omenirea coruptă. Oamenii cu mârșăvie în umanitatea lor adoptă punctul de vedere și atitudinea «făcutului de mântuială» în tot ceea ce fac. Sunt astfel de oameni capabili să-și facă datoria corespunzător? Nu. Sunt ei capabili să facă lucrurile principial? Și mai puțin probabil” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a doua)”]. Abia după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu am înțeles. Când oamenii abordează întotdeauna lucrurile cu o atitudine neserioasă și iresponsabilă, recurgând la mijloace superficiale și înșelătoare doar pentru a-și ușura munca, este pentru că în interiorul lor există mârșăvie. Dumnezeu detestă această atitudine constantă de a face lucrurile de mântuială atunci când își fac datoria. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au expus starea exactă. Când trebuia să petrec mai mult timp selectând materialul video pentru videoclipul pe care îl editam, mi se părea prea anevoios și voiam doar să mă scutesc de efort, așa că luam orice cadre și le montam împreună. Chiar și când vedeam că tranzițiile nu erau fluide, nu voiam să le repar. Speram chiar să scap basma curată dacă fratele care verifica nu sesiza. În cele din urmă, videoclipul a avut multe probleme, iar revizuirile repetate au întârziat încărcarea lui. Perturbam și tulburam lucrarea video a bisericii! De fapt, datoria fundamentală a unui editor este să selecteze cel mai potrivit material video posibil și apoi să folosească anumite tehnici pentru a face videoclipul să curgă lin. Aceasta este atitudinea și simțul responsabilității pe care ar trebui să le aibă un editor, cel puțin. Dar eu încercam mereu să-mi ușurez munca, scurtând etape și fiind șiret, și mi-am abordat datoria purtându-mă cu mârșăvie, mulțumindu-mă cu o editare brută, care era doar „aproape bună”. Dacă aș continua așa pe termen lung, nu numai că aș eșua în datoria mea de editor, dar aș fi și dezvăluit și eliminat pentru întârzierea lucrării video. Consecințele ar fi prea grave! Realizând acest lucru, m-am simțit îngrozitor și am avut remușcări profunde. Apoi m-am rugat lui Dumnezeu, fiind dispus să îndrept lucrurile și să nu-mi mai tratez datoria pe baza mârșăviei mele.

După aceea, am devenit un pic mai sârguincios în datoria mea. Odată, editam un videoclip în limba slovacă și, după ce l-am trimis, sora care l-a verificat a semnalat o problemă cu pauzele dintre replicile dialogului. Ulterior, am descoperit o metodă care putea rezolva această problemă, așa că am încercat să o aplic în editarea mea. Spre surprinderea mea, când am retrimis videoclipul, sora a spus că era bine editat și că avea fluiditate. Am fost foarte fericit să aud asta și se părea că această metodă putea într-adevăr să îmbunătățească oarecum rezultatele datoriei mele. Totuși, această metodă era puțin cam anevoioasă de folosit; necesita câțiva pași suplimentari. Dacă aș edita fiecare videoclip în acest fel, ar fi prea multă bătaie de cap și ar trebui să sufăr mai mult. Așa că m-am întors la vechea mea metodă de editare și, drept urmare, au apărut din nou multe probleme. Eram pe deplin conștient că, dacă aș fi depus mai mult efort și aș fi petrecut puțin mai mult timp, aceste probleme ar fi putut fi evitate. Gândindu-mă la asta, am simțit remușcări profunde: „De ce nu pot pur și simplu să depun mai mult efort în datoria mea și să plătesc un preț mai mare? De ce sunt din nou superficial?” Mi-am amintit că Dumnezeu a expus că oamenii lipsiți de caracter nu pot face bine nicio datorie, așa că am căutat acel capitol din cuvintele lui Dumnezeu pentru a-l citi. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu? Ai putea spune că sunt toți oameni care au conștiință și rațiune și pot accepta adevărul, pentru că numai cei care au conștiință și rațiune sunt capabili să accepte și să prețuiască adevărul și, atât timp cât înțeleg adevărul, îl pot pune în practică. Aceia care nu au conștiință și rațiune sunt cei care nu au umanitate; mai pe șleau, spunem că le lipsește virtutea. Care este natura lipsei de virtute? Este faptul că le lipsește umanitatea, nu sunt vrednici să fie numiți ființe umane. […] Cei care nu au virtute sunt lipsiți de umanitate; cum își pot realiza ei bine îndatoririle? Aceștia sunt nedemni să își realizeze îndatoririle și nu le pot realiza bine. Astfel de oameni nu sunt demni să fie numiți ființe umane. Ei sunt bestii, bestii cu formă umană. Doar cei care au conștiință și rațiune pot să se ocupe de lucruri omenești, să își țină cuvântul, sunt demni de încredere și se califică drept «gentlemeni integri». Termenul de «gentlemeni integri» nu este folosit în casa lui Dumnezeu. În schimb, casa lui Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești – acesta este adevărul. Doar oamenii onești sunt demni de încredere, au conștiință și rațiune și sunt demni să fie numiți ființe umane. Dacă o persoană poate accepta adevărul și poate acționa conform principiilor în timp ce își realizează îndatoririle și ajunge să și le realizeze conform standardului, atunci această persoană este onestă și demnă de încredere. Iar cei care pot atinge mântuirea lui Dumnezeu sunt oameni onești. A fi o persoană onestă care este demnă de încredere nu are legătură cu abilitățile sau aspectul tău, și cu atât mai puțin are legătură cu calibrul, competența sau darurile tale. Atâta vreme cât accepți adevărul, acționezi responsabil, ai conștiință și rațiune și te poți supune lui Dumnezeu, asta îți este suficient. Indiferent de capacitățile pe care le are o persoană, adevărata preocupare este că îi lipsește virtutea. O persoană căreia îi lipsește virtutea nu este o ființă umană, ci mai degrabă o bestie. Cei care sunt eliminați de casa lui Dumnezeu sunt eliminați pentru că nu au umanitate și pentru că le lipsește cu desăvârșire virtutea. Prin urmare, aceia care cred în Dumnezeu trebuie să fie capabili să accepte adevărul și trebuie să fie oameni onești, să aibă măcar conștiință și rațiune, să fie capabili să își realizeze bine îndatoririle și să fie capabili să realizeze însărcinarea dată de Dumnezeu. Doar acești oameni pot să atingă mântuirea lui Dumnezeu; aceștia sunt cei care cred sincer în El și cei care se consumă sincer pentru El. Aceștia sunt oamenii pe care Dumnezeu îi mântuiește” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles. Dumnezeu îi mântuiește pe cei care au conștiință și rațiune, pentru că numai oamenii cu conștiință și rațiune pot să accepte adevărul, să practice adevărul și să-și facă bine îndatoririle. Cei cărora le lipsesc umanitatea, conștiința și rațiunea nu pot accepta adevărul; chiar dacă îl înțeleg, nu-l pot pune în practică. În ochii lui Dumnezeu, astfel de oameni nu sunt ființe umane, ci fiare, și vor fi doar eliminați de Dumnezeu. Expunerea cuvintelor lui Dumnezeu mi-a străpuns inima. Eram exact tipul de persoană pe care Dumnezeu o dădea în vileag, cineva fără conștiință și rațiune. Credeam în Dumnezeu de peste un deceniu și citisem multe dintre cuvintele Sale despre a-ți face datoria cu devotament și a nu fi superficial. Cu toate acestea, acum, doar pentru a-mi cruța trupul de puțină suferință, încă scurtam etape și eram șiret, întârziind lucrarea. Nu eram deloc cineva care acceptă adevărul, nici nu eram o persoană cu conștiință și rațiune. Adevărul este că, atunci când dădeam peste videoclipuri dificile, le-aș fi putut edita bine dacă aș fi investit mai mult efort și timp. Dar nu voiam să-mi bat capul. De dragul confortului meu fizic, alegeam la întâmplare niște cadre și le montam împreună. Chiar și când vedeam că tranzițiile nu erau fluide, nu le corectam, ceea ce a dus la returnarea videoclipului pentru revizuiri de mai multe ori, întârziindu-i progresul. Știam clar că existau modalități mai bune de a aborda problemele din videoclip pentru a obține un rezultat mai bun, dar pentru că îmi era teamă ca trupul meu să nu sufere, am ales metoda care implica cel mai mic efort, cauzând probleme videoclipului și întârziind procesul din cauza revizuirilor repetate. De fapt, buna editare a unui videoclip nu necesită abilități tehnice avansate; se poate face cu grijă, sârguință și puțin mai mult efort. Dar eu nu am putut face nici măcar atât. Chiar nu aveam deloc conștiință! Îmi păsa doar de confortul meu fizic, nu țineam câtuși de puțin cont de lucrarea bisericii și nu protejam deloc interesele bisericii. Eram atât de nedemn de încredere, atât de lipsit de virtute și atât de lipsit de umanitate! Dacă o persoană responsabilă ar fi editat acest videoclip, ar fi putut fi încărcat rapid și ar fi început să-și joace rolul în lucrarea de răspândire a Evangheliei cu o zi mai devreme. Eu am fost cel care a întârziat încărcarea videoclipului. Perturbam și tulburam lucrarea video; mă împotriveam lui Dumnezeu! Dacă nu aș îndrepta lucrurile, în cele din urmă aș fi disprețuit și respins, dezvăluit și eliminat de Dumnezeu. Nu puteam continua așa. Trebuia să practic conform cuvintelor lui Dumnezeu, să urmăresc să fiu o persoană onestă, să-mi îndeplinesc responsabilitățile și să fac tot posibilul pentru a remedia fiecare problemă pe care o observam. De asemenea, m-am rugat lui Dumnezeu în inima mea: „O, Dumnezeule, am fost superficial și iresponsabil în datoria mea. Nu am reușit să fac bine lucrurile pe care eram capabil să le fac și am întârziat încărcarea videoclipului. Îmi lipsesc cu adevărat conștiința și rațiunea și sunt nedemn de încredere. O, Dumnezeule, sunt dispus să mă pocăiesc. Chiar dacă înseamnă să investesc mai mult timp și energie, să sufăr mai mult și să plătesc un preț mai mare, atât timp cât pot obține rezultate bune, sunt dispus să o fac. Dacă voi mai fi vreodată superficial, fie ca Tu să mă disciplinezi și să mă cerți.”

După aceea, am renunțat la atitudinea greșită avută anterior față de datoria mea. Deși am investit timp și energie suplimentară în editarea videoclipurilor, videoclipurile editate păreau mult mai fluide, iar procesul de încărcare a devenit puțin mai rapid. Făcându-mi datoria în acest fel, m-am simțit mai liniștit. După un timp, supraveghetoarea mi-a trimis un mesaj spunând că mai mulți frați și surori comentaseră că videoclipurile pe care le-am editat erau destul de fluide și m-a întrebat dacă aveam vreo metodă bună de împărtășit cu toată lumea. M-am simțit profund mișcat și am reflectat îndelung când am auzit asta. Doar urmasem ce spune Dumnezeu, depunând mai mult efort în datoria mea și plătind un preț mai mare. Nu mă așteptasem ca rezultatele datoriei mele să se îmbunătățească atât de mult. Ulterior, mi-am împărtășit experiența și metoda de editare cu frații și surorile mele, și toți le-au găsit destul de utile.

În timpul unei devoțiuni spirituale, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere a consecințelor superficialității. Dumnezeu Atotputernic spune: „Pentru a-și realiza bine îndatoririle, este foarte important ca oamenii să-și facă partea; mentalitățile lor sunt cruciale; și unde își concentrează gândurile și ideile este foarte important. Dumnezeu scrutează și poate vedea ce mentalități au oamenii și cât suflet pun în timp ce își realizează îndatoririle. A-ți dedica toată inima și puterea este esențial, iar a-ți face partea este crucial. Oamenii ar trebui să se străduiască să nu aibă regrete cu privire la îndatoririle pe care le-au îndeplinit și la lucrurile pe care le-au făcut, și să nu fie îndatorați lui Dumnezeu. Aceasta este cu adevărat ceea ce înseamnă a-ți dărui toată inima și puterea. Dacă nu pui niciodată toată inima ta și toată puterea ta în datoria ta și ești în mod constant superficial, cauzând pierderi uriașe lucrării și fiind mult sub rezultatele cerute de Dumnezeu, atunci poți fi doar eliminat. Și va mai fi timp să simți remușcări atunci? Nu va fi. Acesta va fi un regret veșnic, o pată! A fi în mod constant superficial este o pată, o fărădelege gravă, nu-i așa? (Da.) Tu trebuie să te străduiești să faci bine ceea ce îți revine și tot ceea ce se cuvine să faci, cu toată inima și puterea ta, și să nu fii superficial sau să rămâi cu regrete. În acest fel, Dumnezeu va ține minte datoria pe care o faci. Acele lucruri pe care Dumnezeu le ține minte sunt fapte bune. Atunci, ce sunt lucrurile pe care Dumnezeu nu Și le amintește? (Sunt fărădelegi și fapte rele.) S-ar putea să nu poți accepta că le numim acum fapte rele, dar când va veni ziua în care aceste lucruri vor cauza consecințe grave și vor da naștere unei influențe negative, îți vei da seama că aceste fărădelegi nu sunt simple fărădelegi comportamentale, ci fapte rele. Când vei ajunge la această conștientizare, vei simți regret: «Dacă aș fi știut atunci ce știu acum! Dacă aș fi gândit puțin mai mult și aş fi depus puţin mai mult efort atunci, aceste consecințe ar fi putut fi evitate.» Nimic nu va șterge această pată veșnică din inima ta și, dacă rămâi cu un sentiment de vinovăție de durată, asta înseamnă necazuri. Așadar, în realizarea datoriei tale acum, trebuie să te concentrezi pe căutarea adevărului și pe acționarea conform principiilor, străduindu-te să-ți pui tot sufletul și toată puterea în însărcinarea dată de Dumnezeu, și tot ceea ce faci trebuie să te lase cu conștiința curată și fără regrete și să fie ceva ce Dumnezeu va ține minte. Evită cu orice preț să fii superficial. Dacă faci o greșeală din impuls și este o fărădelege gravă, aceasta va deveni o pată veșnică. Odată ce ai regrete, nu le vei putea repara; ele vor fi permanente. Ar trebui să vezi clar aceste două căi. Pe care ar trebui să o alegi pentru a câștiga aprobarea lui Dumnezeu? A-ți face datoria cu toată inima și toată puterea, pregătind suficiente fapte bune și străduindu-te să câștigi adevărul – doar în acest fel poți evita să ai regrete. Indiferent de situaţie, nu face rău și nu tulbura realizarea datoriei altor oameni, nu comite niciun act de încălcare a adevărului și de împotrivire faţă de Dumnezeu și nu-ți provoca regrete pe viață. Care este consecința comiterii prea multor fărădelegi? Este faptul că vei acumula împotriva ta furia lui Dumnezeu în prezența Sa! Cu cât comiți mai multe fărădelegi, cu atât mai mult acumulezi furia lui Dumnezeu – în cele din urmă, vei fi pedepsit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Am fost profund mișcat după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu. Am cugetat în mod repetat la aceste cuvinte: „A fi în mod constant superficial este o pată, o fărădelege gravă” și am ajuns să realizez că, fiind mereu superficial în datoria mea, nu numai că nu reușeam să pregătesc fapte bune, ci, de fapt, acumulam fapte rele. Dacă într-o zi acest lucru ar duce la consecințe grave, aș fi complet dezvăluit și eliminat. Dacă videoclipurile pe care le-am editat ar fi fost publicate online direct, fără ca cineva să le verifice, toate problemele din ele L-ar fi făcut de mare rușine pe Dumnezeu! M-am bucurat de atâta udare și hrană a adevărului din partea lui Dumnezeu, așa că ar fi trebuit să-mi îndeplinesc datoria și să editez videoclipurile bine. Cu toate acestea, am fost superficial și iresponsabil. Exista vreo diferență între mine și cei din Epoca Legii care Îi ofereau lui Dumnezeu vite, oi și porumbei șchiopi și orbi? Mă bucuram de harul și binecuvântările lui Dumnezeu fără să mă gândesc să-I răsplătesc dragostea, iar ceea ce ofeream era cea mai slabă jertfă. Aceasta însemna să-L păcălesc și să-L înșel pe Dumnezeu cu neobrăzare; însemna să acumulez mânia lui Dumnezeu! Dacă aș continua fără să mă pocăiesc, cel puțin aș fi privat de oportunitatea de a-mi face datoria, iar dacă ar fi grav, m-aș confrunta cu pedeapsa lui Dumnezeu. M-am gândit la cineva pe nume Matias, care fusese constant superficial în datoria sa. În tot ceea ce făcea, încerca doar să termine odată, iar alții trebuiau constant să-i corecteze greșelile și să facă curat în urma lui, provocând perturbări și tulburări grave lucrării bisericii. După ce a fost emondat de mai multe ori, tot nu s-a pocăit. După ce i-a fost ajustată atribuirea datoriei, chiar a încetat să-și mai facă îndatoririle și, în cele din urmă, a fost îndepărtat din biserică. Gândindu-mă la eșecurile altora, nu am putut să nu mă tem. Am ajuns, de asemenea, să experimentez că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează nicio jignire. Faptul că încă puteam să fac o datorie în biserică era mila lui Dumnezeu și o șansă pentru mine să mă pocăiesc. Trebuia să caut repede adevărul pentru a-mi rezolva problema superficialității în datoria mea.

Ulterior, am găsit în cuvintele lui Dumnezeu calea de a-mi înlătura atitudinea superficială. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când îți realizezi datoria, tu faci, de fapt, ceea ce se cuvine să faci. Dacă o faci înaintea lui Dumnezeu, dacă-ți realizezi datoria și te supui lui Dumnezeu cu o atitudine de onestitate și cu inimă, nu va fi cu mult mai corectă această atitudine? Așadar, cum poţi să aplici această atitudine vieții de zi cu zi? Trebuie să faci din a te «închina la Dumnezeu cu inima și cu onestitate» realitatea ta. Ori de câte ori vrei să fii superficial, ori de câte ori vrei să acționezi folosind tertipuri și să fii leneș și ori de câte ori ești neatent sau vrei să te distrezi, ar trebui să iei în considerare următoarele: «Comportându-mă astfel, sunt eu nedemn de încredere? Asta înseamnă să-mi pun inima în a-mi face datoria? Nu cumva nu sunt devotat procedând astfel? Nu cumva nu reușesc să mă ridic la nivelul însărcinării pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o?» Iată cum ar trebui să reflectezi asupra ta. Dacă ajungi să știi că ești mereu superficial în datoria ta, că nu ești devotat și că L-ai rănit pe Dumnezeu, ce ar trebui să faci? Ar trebui să spui: «La momentul respectiv, am simțit că era ceva în neregulă aici, dar n-am tratat acest lucru ca pe o problemă; doar am trecut peste el cu nepăsare. Nu mi-am dat seama până acum că fusesem cu adevărat superficial, că nu-mi îndeplinisem responsabilitatea. Chiar sunt lipsit de conștiință și rațiune!» Ai găsit problema și ai ajuns să te cunoști puțin – așa că acum trebuie să te întorci! Atitudinea ta față de realizarea datoriei era greșită. Ai tratat-o ca pe o slujbă în plus, ai făcut doar un efort formal și nu ai pus suflet în ea. Dacă mai ești superficial în acest fel, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să-L lași să te disciplineze și să te certe. Doar dacă ai o astfel de hotărâre în realizarea datoriei tale te poți pocăi cu adevărat. Te vei fi schimbat numai atunci când conștiința ta este curată și atitudinea ta față de realizarea datoriei tale este transformată” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai în citirea frecventă a cuvintelor lui Dumnezeu și în contemplarea adevărului poate exista o cale de urmat”). „Deoarece oamenii au firi corupte, ei sunt adesea superficiali în realizarea datoriei. Aceasta este cea mai gravă problemă. Dacă oamenii vor să-și facă bine îndatoririle, trebuie mai întâi să rezolve problema superficialității. Atât timp cât au o mentalitate superficială, nu vor putea să-și facă bine îndatoririle, ceea ce înseamnă că rezolvarea problemei superficialității este cel mai important lucru. Deci, cum ar trebui să practice? În primul rând, trebuie să rezolve problema mentalității lor – trebuie să-și trateze îndatoririle corect, să facă lucrurile cu seriozitate și responsabilitate și să evite a avea o inimă înșelătoare, superficială. Datoria cuiva este realizată pentru Dumnezeu, nu pentru vreo persoană; dacă oamenii sunt capabili să accepte scrutarea lui Dumnezeu, vor avea mentalitatea corectă. Mai mult, după ce fac ceva, oamenii trebuie să revizuiască lucrul respectiv și să reflecteze asupra lui. Dacă se simt puțin neliniștiți în inimile lor și, cu o revizuire atentă, descoperă că există cu adevărat o problemă, atunci trebuie să o corecteze și, după ce o corectează, se vor simți liniștiți în inimile lor. A te simți neliniștit în interior dovedește că există o problemă. Acest lucru necesită o revizuire atentă și nimic nu ar trebui trecut cu vederea în punctele critice. Aceasta este o atitudine de a fi responsabil în realizarea datoriei. Dacă cineva poate să fie conștiincios, să-și asume responsabilitatea și să-și dăruiască toată inima și puterea, lucrarea va fi bine făcută” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au luminat inima. Știam că trebuia să prețuiesc oportunitatea de a-mi face datoria și să accept scrutarea lui Dumnezeu în timp ce o făceam. Ori de câte ori mă gândeam să fiu superficial, trebuia să mă rog lui Dumnezeu și să mă răzvrătesc împotriva mea, străduindu-mă să obțin cele mai bune rezultate posibile în datoria mea. Mai mult, trebuia să depun efort și să fiu serios în tot ceea ce făceam și să nu evit problemele sau suferința pentru a obține rezultate bune. După aceea, am practicat în concordanță cu cuvintele lui Dumnezeu în datoria mea și am editat fiecare videoclip cu grijă. Când dădeam peste videoclipuri dificile, care necesitau mult timp pentru selectarea materialului video, și simțeam că era prea multă bătaie de cap, mă rugam conștient lui Dumnezeu să mă răzvrătesc împotriva trupului meu, străduindu-mă din răsputeri să găsesc material video bun care să se potrivească. După ce terminam de editat, îl verificam de două ori, corectând și remediind fiecare problemă pe care o puteam găsi. De asemenea, rezumam frecvent problemele care apăreau în datoria mea și, dacă era ceva ce nu puteam rezolva, îl întrebam pe fratele cu care cooperam. Cu timpul, abilitățile mele tehnice s-au îmbunătățit puțin, fratele care îmi verifica videoclipurile semnala mai puține probleme și multe videoclipuri erau încărcate direct după o singură verificare. Văzând aceste rezultate, m-am simțit foarte fericit și liniștit.

Ulterior, s-a întâmplat ceva ce am simțit că a fost un test pentru mine. Trimisesem deja un videoclip pe care îl editasem, dar, în mod neașteptat, două zile mai târziu, o soră mi-a trimis brusc un fișier audio reînregistrat. Ea a spus că au existat unele probleme tehnice la înregistrarea anterioară, prin urmare, calitatea sunetului nu era foarte bună și fusese reînregistrată. Trebuia să reeditez videoclipul pentru a se potrivi cu noua înregistrare audio. La început, nu am putut accepta această veste, gândindu-mă: „Nici vorbă, să-l reeditez? Nu înseamnă asta că cea mai mare parte a muncii mele anterioare a fost în zadar?” Gândul că trebuia să mai petrec o jumătate de zi făcând corecturi mă făcea să nu vreau să o fac; mi se părea prea multă bătaie de cap. Apoi m-am dus să o întreb pe supraveghetoare, iar ea a spus că, deși calitatea sunetului anterior nu era grozavă, era totuși în limite acceptabile, așa că ar fi în regulă să nu-l înlocuiesc. Auzind-o spunând asta, mi-am zis: „Perfect! Astfel, nu trebuie să-mi mai bat capul cu reeditarea.” Ulterior, am comparat noua înregistrare audio pe care mi-o trimisese sora cu cea veche și am constatat că cea nouă era, într-adevăr, mult mai bună. În acel moment, am ezitat: „Să înlocuiesc înregistrarea audio sau nu? Dacă nu o fac, nu-mi mai bat capul, iar videoclipul poate fi încărcat normal, însă calitatea va fi compromisă. Sora a reînregistrat deja partea audio, iar inserarea ei în locul celei vechi va îmbunătăți calitatea videoclipului. N-ar trebui să petrec un pic de timp pentru a înlocui partea audio și a reedita videoclipul?” Chiar atunci, mi-a venit în minte un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Tu trebuie să te străduiești să faci bine ceea ce îți revine și tot ceea ce se cuvine să faci, cu toată inima și puterea ta, și să nu fii superficial sau să rămâi cu regrete. În acest fel, Dumnezeu va ține minte datoria pe care o faci” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu au fost o reamintire venită la momentul potrivit pentru mine. A petrece un pic de timp suplimentar pentru a revizui acest videoclip i-ar permite să obțină un rezultat mai bun, iar acesta este un lucru plin de sens și valoros. Mai mult, aceste videoclipuri cu mărturii bazate pe experiențe vor fi păstrate pentru veșnicie. Dacă pot petrece puțin mai mult timp acum pentru a îmbunătăți acest videoclip, atunci ar trebui să fac tot posibilul pentru a-l face cât mai bun. Asta înseamnă să-mi îndeplinesc responsabilitatea și să nu las loc de regrete. Gândindu-mă la asta, i-am spus supraveghetoarei: „Partea audio reînregistrată este, într-adevăr, mai bună. Înlocuirea înregistrării audio va îmbunătăți calitatea videoclipului, așa că merită să petrec timp suplimentar pentru a-l edita.” Supraveghetoarea a fost de acord. Când am trimis videoclipul după ce l-am reeditat cu noua înregistrare audio, am simțit un sentiment deosebit de liniște și bucurie. Deși înlocuirea înregistrării audio și reeditarea au necesitat timp și energie, îmbunătățirea calității videoclipului cu mărturia bazată pe experiență a făcut ca totul să merite și să fie plin de sens.

M-am gândit retrospectiv la toate dățile în care am fost superficial în datoria mea, cum, râvnind la confortul fizic de moment, am întârziat încărcarea normală a atâtor videoclipuri și am comis multe fărădelegi. M-am simțit plin de regrete și îndatorat. De acum înainte, nu mai pot fi superficial în modul în care îmi tratez datoria; trebuie să-mi dedic întreaga inimă și toată puterea. Ulterior, în datoria mea, am început să mă concentrez asupra examinării atitudinii mele. Uneori, când dădeam peste videoclipuri dificile, încă îmi venea gândul că era prea multă bătaie de cap și că nu voiam să sufăr. Dar apoi mă gândeam că aceasta este datoria mea, responsabilitatea mea, și că trebuia să pun rezultatele pe primul loc și să nu-mi fie teamă de bătăile de cap. Treptat, am reușit să mă răzvrătesc împotriva acestor gânduri și să practic conform cuvintelor lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!