de Wang Qin, China

Într-o zi din iunie 2021, m-am simțit amețit și mi-a fost rău, așa că mi-am măsurat tensiunea. Cea sistolică era peste 200, iar cea diastolică, 120. Mai târziu, am luat medicamente și a scăzut, dar tensiunea sistolică tot urca uneori brusc la 160, provocându-mi dureri de cap și amețeli. Am început să mă îngrijorez. Cu tensiunea atât de mare și fiind nevoit să lucrez zilnic la calculator, m-am gândit: „Dacă lucrurile continuă așa, ce se va întâmpla dacă starea mea se agravează și nu-mi voi mai putea face datoria? Voi mai putea fi mântuit atunci?” Așa că n-am vrut să mă forțez prea mult. La acea vreme, eram conducător de biserică și trebuia să monitorizez zilnic lucrarea. Mai mult, fratele și sora cu care cooperam abia începuseră instruirea, așa că trebuia să duc o povară mai grea. Am început să am ceva resentimente, temându-mă că tot acest stres îmi va crește tensiunea. Eram constant îngrijorat de boala mea, așa că nu mi-am făcut datoria din inimă. Doar citeam pe sărite diversele principii, înțelegând numai sensul lor literal, dar nu le puteam aplica efectiv în datoria mea. Când vedeam că lucrarea noastră nu dădea rezultate bune, nu depuneam niciun efort real ca să caut o soluție pentru problemele noastre, deoarece îmi era constant teamă că, dedicând multă energie acestui lucru, tensiunea mea va crește.

În februarie 2023, din cauza durerilor de cap și a amețelilor frecvente, fratele din familia gazdă m-a îndemnat să merg la spital pentru un control. După aceea, medicul mi-a spus că suferisem un infarct cerebral și că aveam urgent nevoie de tratament. M-a avertizat că, dacă starea se agrava, puteam să paralizez sau chiar să-mi pierd viața. M-am îngrijorat că, dacă situația chiar s-ar fi agravat, nu aș mai fi putut să-mi fac datoria, și atunci nu s-ar fi năruit toată speranța mea de a fi mântuit? Am vrut să încep tratamentul imediat, dar apoi am primit o scrisoare în care se spunea că un conducător de biserică fusese arestat și devenise o iudă și că trebuia să mă mut imediat. După aceea, n-am mai îndrăznit să mă întorc la spital. Mai târziu, am început să fac datoria bazată pe texte. Într-o dimineață, am încercat să mă dau jos din pat și m-a lovit un val de amețeală și greață atât de puternic, încât nici nu am putut să stau în picioare. A trebuit să mă întind la loc. M-am gândit în sinea mea: „Am deja tensiune mare și un infarct cerebral. Să se fi agravat oare infarctul și să se fi blocat un vas de sânge?” Am vrut să merg acasă pentru tratament, dar poliția era încă pe urmele mele. Nu mă puteam întoarce. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu și am citit cuvintele Sale de părtășie despre cum să treci prin boală. A doua zi, amețeala s-a mai ameliorat. Două luni mai târziu, starea mea de sănătate se refăcuse destul de bine, dar încă trăiam în îngrijorare și anxietate. Mi-era teamă că un efort mintal suplimentar mă va epuiza și îmi va înrăutăți starea, așa că am devenit reticent să plătesc un preț prea mare în datoria mea. Făceam pur și simplu lucrurile de formă, doar ca să scap de lucrarea pe care o aveam de făcut. Nu eram atent când selectam articolele, ceea ce m-a făcut să aleg unele de slabă calitate. În aprilie 2024, fratele Zheng s-a alăturat echipei mele pentru a coopera cu mine, iar eu am simțit că povara mi se ușurase puțin. Văzându-l acolo, total concentrat asupra datoriei lui, m-a cuprins invidia. „De-aș fi și eu sănătos ca el!”, m-am gândit. „Sănătatea mea s-a înrăutățit atât de mult în ultimii ani. Nu e vorba doar de tensiunea mare și de infarctul cerebral; îmi țiuie și urechile. Deseori mă simt amețit și confuz în timp ce-mi fac datoria. Și brațul drept îmi este puțin amorțit – poate din cauza circulației proaste. Am peste șaizeci de ani acum și sistemul meu imunitar este, de asemenea, slăbit. Cu o stare de sănătate ca asta, dacă într-o zi voi paraliza și nu-mi voi mai putea face datoria, n-aș ajunge inutil și nu mi-aș pierde șansa de a fi mântuit și de a intra în Împărăția Cerurilor? N-ar fi fost în zadar prețul pe care l-am plătit și suferința pe care am îndurat-o în toți acești ani?” Gândindu-mă la asta, m-am simțit oarecum demoralizat. Fratele Zheng a avut părtășie cu mine, spunându-mi că atunci când ne confruntăm cu boala, ar trebui să căutăm intenția lui Dumnezeu. M-am simțit puțin supărat, gândindu-mă că el nu putea nicidecum să înțeleagă prin ce treceam. Dar apoi m-am gândit cum de ani de zile trăiam constant în nefericire și îngrijorare din cauza sănătății mele, fără să pun vreodată suflet în a căuta intenția lui Dumnezeu. Știam că starea mea nu era corectă, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, știu că în venirea acestei boli asupra mea se află intenția Ta. Te rog, călăuzește-mă să înțeleg adevărul și să-mi învăț lecția!”

După aceea, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu și am început să-I înțeleg puțin mai bine intenția. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu rânduiește să te îmbolnăvești, fie că e vorba de o boală gravă, fie de una ușoară, scopul Său când face acest lucru nu este să te facă să experimentezi dedesubturile bolii, răul pe care ți-l face boala, diversele inconveniente și dificultăți pe care ți le provoacă aceasta și toate sentimentele variate pe care boala te face să le ai – scopul Său nu este ca tu să experimentezi boala în procesul de a fi bolnav. Scopul Lui este mai degrabă ca tu să tragi învățăminte din boală, să înveți cum să pricepi intențiile lui Dumnezeu, să cunoști firile corupte pe care le dezvălui și atitudinile greșite pe care le ai față de Dumnezeu atunci când ești bolnav și să înveți cum să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, astfel încât să poți ajunge la o supunere adevărată față de Dumnezeu și să fii capabil să rămâi ferm în mărturia ta – acest lucru este esențial. Dumnezeu vrea să te mântuiască și să te curățească prin boală. Ce anume vrea să curățească la tine? Vrea să curățească toate dorințele și cerințele tale extravagante pe care le pui asupra lui Dumnezeu și chiar diversele socoteli, judecăți și planuri pe care le faci cu orice preț, pentru a supraviețui și a te menține în viață. Dumnezeu nu-ți permite să faci planuri și să judeci și nu-ți permite să-ți dorești ceva extravagant de la El; îți cere doar să I te supui și, prin practicarea ta și experimentarea supunerii tale, să ajungi să-ți cunoști atitudinea față de boală și atitudinea ta față de aceste condiții trupești pe care ți le dă El, precum și dorințele personale. Când ajungi să cunoști aceste lucruri, poți aprecia beneficiile pe care ți le aduce faptul că Dumnezeu a pregătit circumstanțele bolii pentru tine sau că ți-a dat această condiție fizică; și poți aprecia cât de mult te ajută acestea să-ți schimbi firea, să atingi mântuirea și să dobândești intrare în viață. De aceea, atunci când boala se abate asupra ta, nu trebuie să te întrebi mereu cum poți să scapi sau să te eliberezi de ea sau s-o respingi” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (3)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că bolile vin asupra noastră cu intențiile Sale bune, pentru a ne transforma și a ne purifica. Cei care urmăresc adevărul pot învăța lecții din boală și pot ajunge la o supunere adevărată față de Dumnezeu. Dar când boala a venit asupra mea, nu am căutat intenția lui Dumnezeu, nici n-am reflectat pentru a mă cunoaște. Trăiam pur și simplu mereu sub povara bolii, îngrijorându-mă că, dacă voi paraliza și nu-mi voi mai putea face datoria, sau chiar voi muri, speranța mea de a fi mântuit și de a intra în Împărăția Cerurilor va fi complet spulberată. Deoarece eram îngrijorat că starea mea se va agrava, nu purtam nicio povară în datoria mea, de teamă să nu-mi epuizez trupul. Când frații și surorile au avut părtășie cu mine despre lecțiile ce pot fi învățate din boală, tot n-am acceptat. M-am gândit: „Vă e ușor să vorbiți; nu voi sunteți cei în suferință și durere.” Eram mereu invidios pe starea bună de sănătate a altora și mă plângeam că Dumnezeu nu-mi dăduse un trup sănătos. Nu căutam adevărul și nici nu încercam câtuși de puțin să învăț vreo lecție. Cum puteam spera vreodată să dobândesc adevărul, să fiu purificat sau transformat?

Mai târziu, am început să caut adevărul cu privire la problemele mele. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent de ce boală se îmbolnăvește trupul îmbătrânit al unei persoane, în ce măsură suferă sau dacă această boală poate fi vindecată – nimic din toate acestea nu depinde de ea, totul este în mâinile lui Dumnezeu. Când boala se abate asupra ta, indiferent dacă te poți supune orchestrărilor lui Dumnezeu sau nu, indiferent dacă ești dispus să accepți acest fapt sau nu, boala este tot în trupul tău; nu poți scăpa de ea. Așadar, zilele trec la fel, indiferent dacă îți înfrunți boala în mod pozitiv sau negativ, și nu poți schimba faptul că această boală este în trupul tău. Poți, totuși, să alegi ce atitudine să adopți față de ea” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (4)”]. „Când oamenii normali se îmbolnăvesc, toți suferă și se simt tulburați și au o anumită limită la ceea ce pot îndura. Dar dacă oamenii vor mereu să depindă de propria lor putere pentru a scăpa de boală și a se elibera de ea, care va fi rezultatul final? Nu numai că nu vor putea să-și aline suferința, dar vor suferi și se vor simți și mai tulburați. De aceea, cu cât suferi mai mult din cauza bolii, cu atât mai mult ar trebui să cauți adevărul și să cauți cum să practici în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Cu cât suferi mai mult din cauza bolii, cu atât mai mult ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să-ți cunoști propria corupție și cerințele irezonabile pe care le ai de la Dumnezeu. Cu cât suferi mai mult din cauza bolii, cu atât mai mult ești testat în ceea ce privește supunerea adevărată. Prin urmare, dacă ești încă în stare să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu în timp ce înduri boala și te poți abține să te plângi de Dumnezeu și, de asemenea, să renunți la cerințele tale irezonabile de la El, chiar dacă ești bolnav pe moarte, aceasta arată că ești cineva care urmărește cu sinceritate adevărul și se supune lui Dumnezeu, că ai mărturie și că loialitatea și supunerea ta față de Dumnezeu sunt reale, că nu sunt sloganuri sau doctrine, ci în schimb rezistă la testare. Asta este ceea ce se cuvine să practice oamenii atunci când se îmbolnăvesc. Când te îmbolnăvești, într-o privință, acest lucru este menit să-ți scoată la iveală toate cerințele irezonabile, toate închipuirile și noțiunile tale nerealiste despre Dumnezeu, iar în altă privință este menit să-ți testeze credința în Dumnezeu și supunerea față de El. Dacă treci testul în aceste privințe, atunci ai o mărturie adevărată și o dovadă reală a credinței tale în Dumnezeu, a loialității și supunerii tale față de El. Asta este ceea ce vrea Dumnezeu și este ceea ce o ființă creată ar trebui să aibă și să trăiască. Nu sunt toate acestea lucruri pozitive?” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (4)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat perspectiva corectă și calea de practică atunci când ne confruntăm cu boala: să credem cu adevărat și să ne supunem suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și să nu încercăm să scăpăm de boală prin forțe proprii – asta nu va aduce decât mai multă suferință. Și eu aveam o oarecare experiență practică a cuvintelor lui Dumnezeu. Când tensiunea mea a depășit 200 mmHg, am fost îngrozit. M-am gândit că, dacă nu mă concentram să am grijă de mine sau dacă se întâmpla să cad, aș fi ajuns paralizat sau chiar mort. Mi-era teamă că, dacă depuneam prea mult efort mintal în datoria mea, starea mea s-ar fi agravat și ar fi dus la consecințe grave, așa că trăiam constant în mijlocul emoțiilor negative de suferință și anxietate. Acest lucru mi-a supus trupul și mintea la multă presiune și durere și mi-a afectat datoria. Nu era totul din cauză că nu aveam nicio cunoaștere a suveranității lui Dumnezeu? Adevărul este că, indiferent dacă starea mea este gravă sau ușoară, sau când voi muri, îngrijorarea sau suferința nu poate schimba nimic din toate acestea. Totul ține de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. De exemplu, după ce am făcut hipertensiune, a fost o săptămână în care am căzut de pe bicicletă de două ori, și au fost căzături foarte urâte. Atunci, m-am gândit: „Gata, probabil că voi paraliza.” Dar s-a dovedit că am avut doar câteva zgârieturi minore; n-a fost nici pe departe atât de grav pe cât îmi imaginasem. Nu a fost aceea protecția lui Dumnezeu? Trebuia să-mi schimb viziunea greșită și să înfrunt boala în mod corect. Trebuie să urmez un tratament atunci când este necesar, dar în ceea ce privește dacă mă voi însănătoși sau dacă voi trăi sau voi muri, nu pot să am cerințe de la Dumnezeu și cu siguranță nu trebuie să-L înțeleg greșit sau să mă plâng de El. Trebuie să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și, în mijlocul bolii, să caut mai mult adevărul, să reflectez asupra mea și să ajung să mă cunosc. Acesta este singurul mod de a obține câștiguri reale.

După aceea, am continuat să reflectez asupra cauzei principale pentru care trăiam în emoții negative. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Toți oamenii cred în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări, recompense și coroane. Nu are fiecare persoană această intenție în inimă? În realitate, fiecare persoană o are. Acesta este un fapt. Deși oamenii nu vorbesc adesea despre asta și chiar își ascund intenția și dorința de a obține binecuvântări, această dorință, această intenție și acest motiv care se află adânc în inimile oamenilor nu s-au clintit niciodată. Indiferent câtă teorie spirituală înțeleg oamenii, ce înțelegere bazată pe experiență au, ce datorie pot face, câtă suferință îndură sau ce preț plătesc, ei nu renunță niciodată la intenția de a obține binecuvântări care este ascunsă adânc în inimile lor și întotdeauna trudesc și aleargă de colo-colo în tăcere în slujba ei. Nu este acesta lucrul îngropat cel mai adânc în inimile oamenilor? Fără această intenție de a obține binecuvântări, cum v-ați simți? Cu ce atitudine v-ați face datoria și L-ați urma pe Dumnezeu? Ce s-ar întâmpla cu oamenii dacă această intenție de a obține binecuvântări care este ascunsă în inimile lor ar fi complet eliminată? Mulți oameni ar putea să devină negativi și unii ar putea să devină demotivați în îndatoririle lor și să-și piardă interesul pentru credința lor în Dumnezeu. Ar părea că și-au pierdut sufletele și ar părea ca și cum le-ar fi fost luate inimile. De aceea spun că intenția de a obține binecuvântări este ceva ascuns adânc în inimile oamenilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”). „Înainte să decidă să-și facă datoria, în adâncul inimilor lor, antihriștii debordează de așteptări față de perspectivele lor, de câștigarea binecuvântărilor, a unei destinații bune și chiar a unei cununi și au încredere deplină că vor obține aceste lucruri. Vin în casa lui Dumnezeu ca să-și facă datoria cu astfel de intenții și aspirații. Așadar, îndeplinirea datoriei lor conține sinceritatea, credința adevărată și loialitatea pe care le cere Dumnezeu? În acest moment, încă nu se pot vedea loialitatea, credința sau sinceritatea lor adevărată, pentru că toți au o mentalitate întru totul tranzacțională înainte să-și facă datoria; toți iau decizia de a-și face datoria motivați de interese și, de asemenea, pe baza condiției prealabile a ambițiilor și dorințelor lor debordante. Care este intenția antihriștilor când își fac datoria? De a face un târg, de a face un schimb. Se poate spune că acestea sunt condițiile pe care le stabilesc pentru a-și face datoria: «Dacă îmi fac datoria, atunci trebuie să obțin binecuvântări și să am o destinație bună. Trebuie să obțin toate binecuvântările și beneficiile despre care dumnezeu a spus că sunt pregătite pentru omenire. Dacă nu le pot obține, atunci nu voi face această datorie.» Vin în casa lui Dumnezeu ca să-și facă datoria cu astfel de intenții, ambiții și dorințe. Se pare că au o oarecare sinceritate și, desigur, pentru cei care sunt credincioși noi și care abia încep să-și facă datoria, se poate numi și entuziasm, dar nu există deloc credință sau loialitate reală în asta; există doar acel grad de entuziasm. Nu se poate numi sinceritate. Judecând după această atitudine pe care antihriștii o au față de datoria lor, aceasta este una complet tranzacțională și plină de dorințele lor de beneficii, precum a câștiga binecuvântări, a intra în Împărăția Cerurilor, a câștiga o cunună și a primi recompense” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a șaptea)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că antihriștii vin în biserică să-și facă datoria doar de dragul de a obține binecuvântări. Pentru a obține binecuvântări, un antihrist poate să se lepede de toate, să se consume și să plătească un preț, dar în momentul în care simte că nu poate obține binecuvântări, este capabil să-L trădeze pe Dumnezeu. Reflectând asupra mea, mi-am dat seama că intențiile și scopurile mele în a crede în Dumnezeu erau exact aceleași: să obțin binecuvântări și să intru în Împărăția Cerurilor. De-a lungul tuturor acestor ani de credință, nu am fost constrâns de persecuția PCC sau de batjocura și calomnia lumii și am stăruit în a-L urma pe Dumnezeu și a-mi face datoria. Am făcut toate acestea gândindu-mă că prețul pe care l-am plătit și efortul meu îmi vor câștiga harul și binecuvântările lui Dumnezeu și îmi vor asigura intrarea în Împărăția Cerurilor. Când am făcut hipertensiune și un infarct cerebral, m-am îngrijorat că, dacă tensiunea mea creștea, aș fi ajuns paralizat chiar dacă nu aș fi murit și, dacă n-aș mai fi putut să-mi fac datoria, aș fi pierdut binecuvântarea de a intra în Împărăția Cerurilor. De aceea eram mereu demoralizat. Când vedeam că datoria mea nu dădea rezultate bune, nu eram neliniștit din această cauză; mai degrabă, eram îngrijorat că surmenajul mintal îmi va agrava starea și că voi pierde șansa de a obține binecuvântări. Am văzut că tot ceea ce gândeam și făceam era pentru propriul beneficiu trupesc. Am crezut, m-am lepădat de toate și m-am consumat de dragul de a obține binecuvântări. Trăiam după acea regulă satanică de supraviețuire: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.” Pentru a obține binecuvântări, puteam să mă lepăd de toate și să mă consum fără să țin seama de nimic altceva, dar dacă nu existau binecuvântări pentru mine, deveneam negativ și delăsător. Nu dezvăluiam oare firea unui antihrist? În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevărul pentru a face lucrarea de mântuire a omenirii. Intenția lui Dumnezeu nu este ca eu să-L urmez și să-mi fac datoria doar pentru a obține binecuvântări. El speră că, în procesul realizării datoriei mele, voi urmări adevărul pentru a-mi îndepărta firile corupte, pentru a-mi schimba viziunile greșite asupra credinței, mă voi elibera de lucrurile care sunt ale Satanei și voi deveni cineva care este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Doar atunci pot primi aprobarea lui Dumnezeu. În schimb, eu trăisem mereu într-o fire satanică egoistă și egocentrică, urmărind doar binecuvântări. Oare nu mergeam pe calea lui Pavel? Pavel credea în Dumnezeu, dar nu urmărea adevărul și viața. El trata toată lucrarea și truda sa pentru Dumnezeu ca pe o monedă de schimb pentru a obține o cunună și binecuvântări, încercând să negocieze cu Dumnezeu. După ani de credință, firile sale corupte satanice nu se schimbaseră deloc. El a strigat cu nerușinare împotriva lui Dumnezeu, cerând o cunună și, făcând acest lucru, a ofensat firea lui Dumnezeu și a fost pedepsit. Dacă eu cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul și viața și urmăresc mereu binecuvântări și încerc să negociez cu Dumnezeu, voi fi și eu pedepsit dacă nu mă pocăiesc. Dându-mi seama de consecințele continuării pe această cale, m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, știu că intențiile Tale bune se află în spatele acestei boli. Este pentru a mă dezvălui și a mă mântui. Este dragostea Ta care se pogoară asupra mea, permițându-mi să văd clar că, în tot acest timp, am urmărit doar binecuvântări și am mers pe calea greșită. O, Dumnezeule, sunt dispus să mă pocăiesc. De acum înainte, mă voi concentra asupra urmăririi adevărului.” După ce m-am rugat, inima mea s-a simțit mult mai împăcată și mai liniștită.

Mai târziu, am reflectat asupra unei alte viziuni greșite pe care o aveam: că, dacă boala mea se agrava și nu-mi mai puteam face datoria, nu puteam fi mântuit. Am continuat să caut adevărul pentru a rezolva acest lucru. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „A atinge mântuirea înseamnă în primul rând a te elibera de păcat și de influența Satanei și a te întoarce cu adevărat la Dumnezeu și a te supune lui Dumnezeu. Ce trebuie să posede oamenii pentru a se elibera de păcat și de influența Satanei? Adevărul. Pentru a dobândi adevărul, oamenii trebuie să se echipeze cu multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și trebuie să fie capabili să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și să le pună în practică, astfel încât să poată înțelege adevărul și să intre în realitate – doar atunci vor fi mântuiți. Dacă cineva poate fi sau nu mântuit nu are nicio legătură cu cât timp a crezut în Dumnezeu, cât de avansate sunt cunoștințele sale, dacă posedă daruri și puncte forte sau cât de mult suferă. Singurul lucru care are o relație directă cu atingerea mântuirii este dacă o persoană dobândește sau nu adevărul” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). Dumnezeu a făcut standardul pentru a fi mântuit extrem de clar. În principal, El Se uită dacă oamenii pot trăi realitatea cuvintelor Sale; dacă, în toate lucrurile, încetează să trăiască după filosofiile Satanei și, în schimb, privesc oamenii și lucrurile și se poartă și acționează conform cuvintelor Sale și adevărurilor-principii; dacă au teamă, supunere, loialitate și dragoste față de El și dacă trăiesc o adevărată asemănare umană. Doar cei care dețin aceste adevăruri-realități vor fi mântuiți de Dumnezeu. Dar în ceea ce mă privește, după toți anii mei de credință, nu mă eliberasem de niciuna dintre firile mele corupte, cum ar fi aroganța, îngâmfarea, egoismul sau caracterul detestabil. Deși eram capabil să sufăr puțin și să plătesc un preț mic pentru a-mi face datoria, de fapt încercam să negociez cu Dumnezeu, din dorința de a obține binecuvântări. Întreaga mea ființă trăia încă sub influența întunecată a Satanei, nici pe departe de a fi mântuită. Dacă nu rezolv aceste firi corupte, dacă acea dorință de binecuvântări este încă în inima mea, atunci chiar dacă fac o datorie, tot nu voi fi mântuit la sfârșit. Trebuie să mă concentrez asupra urmăririi adevărului. Acesta este singurul mod să am o șansă de a fi mântuit.

De asemenea, îngrijorarea mea constantă că, dacă m-aș îmbolnăvi grav și aș muri, nu aș putea fi mântuit izvora, la rândul ei, din neînțelegerea adevărului. Așa că am căutat cuvinte relevante ale lui Dumnezeu pentru a le citi. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă, în clipa în care urmează să-ți fie luată viața, tu ești liniștit, dispus, și te supui fără să te plângi, dacă simți că ți-ai îndeplinit până la capăt responsabilitățile, obligațiile și îndatoririle, iar inima ți-e bucuroasă și împăcată – dacă pleci în felul acesta – atunci, pentru Dumnezeu, nu ai plecat deloc, ci trăiești în alt tărâm și în altă formă. Tot ce s-a întâmplat a fost că modul tău de a trăi s-a schimbat – nu ești cu adevărat mort. Omul zice: «Persoana aceasta a murit atât de tânără, ce lucru demn de milă!» În ochii lui Dumnezeu, însă, nu ai murit și nu ai plecat să suferi; dimpotrivă, ai plecat să te bucuri de binecuvântări și să vii mai aproape de El. Asta deoarece, ca ființă creată, în ochii lui Dumnezeu tu corespunzi deja standardului în realizarea datoriei, acum ți-ai încheiat datoria, iar Dumnezeu nu mai are nevoie să realizezi această datorie în rândurile ființelor create. Pentru El, «plecarea» ta nu se numește «plecare» – tu ești «luat», «dus» sau «condus» de aici, și e un lucru bun” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Predicarea Evangheliei este datoria pe care toți credincioșii sunt obligați să o îndeplinească”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că unii oameni, în timpul vieții, sunt capabili să se țină tare de datoria lor, indiferent cu ce se confruntă – fie că este vorba de persecuție, necaz, suferința bolii sau dificultăți financiare – fără să se plângă de Dumnezeu sau să-L trădeze. Astfel de oameni au adus o mărturie autentică. Chiar dacă trupul lor moare, de fapt, ei sunt luați de Dumnezeu pentru a trăi într-un alt spațiu. Mă îngrijorasem mereu că moartea însemna pierderea șansei mele de a fi mântuit, dar realitatea este că finalul unei persoane după moarte este determinat de atitudinea sa față de Dumnezeu și de adevăr în timpul vieții. M-am gândit la Iov. El credea că Dumnezeu este Suveranul cerului, pământului și tuturor lucrurilor. Toată viața, el L-a urmat pe Dumnezeu și a mers pe calea fricii de Dumnezeu și a feririi de rău. Când s-a confruntat cu moartea, nu a avut nicio grijă sau teamă, pentru că el credea că Dumnezeu este suveran și rânduiește viața și moartea unei persoane. Prin urmare, a putut să o înfrunte cu calm. Iov era un om care se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. El a rămas ferm în mărturia sa în timpul ispitelor Satanei și, chiar dacă a murit, a fost mântuit de Dumnezeu. Deoarece nu înțelegeam adevărul și nu puteam să văd clar chestiunile ce țineau de viață, moarte și mântuire, eram mereu îngrijorat că moartea însemna că nu puteam fi mântuit. Cât de nesăbuit am fost! În realitate, chiar dacă sunt în viață, dacă nu urmăresc adevărul, dacă nu merg pe calea fricii de Dumnezeu și a feririi de rău și, în credința mea în Dumnezeu, mă lepăd de toate și mă consum doar pentru a obține o cunună și binecuvântări, atunci în ochii lui Dumnezeu, nu există nicio diferență dacă sunt viu sau mort. Nu are nicio legătură cu mântuirea. Asta pentru că un astfel de efort este în beneficiul trupului; este egoist și nu este îndeplinirea datoriei și responsabilității unei ființe create. Acum, Dumnezeu încă îmi dă șansa de a trăi. Nu mai pot fi consumat de griji legate de viață, moarte sau binecuvântări. Cât timp sunt în viață, trebuie să urmăresc adevărul cu sârguință și să-mi fac bine datoria de ființă creată pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acesta e lucrul care ar trebui să mă preocupe cel mai mult și asupra căruia ar trebui să mă concentrez cel mai mult. Doar dobândind adevărul și trăind adevărul-realitate inima mea va avea bucurie și pace; doar atunci nu mă voi mai teme de moarte.

În prezent, încă am dureri de cap și mă simt amețit când îmi fac datoria o perioadă lungă, dar nu mai trăiesc atât de mult sub povara bolii. Dacă mă doare capul, iau o scurtă pauză. În viața de zi cu zi, încerc, de asemenea, să fac mai multă mișcare și nu mai sunt îngrijorat sau anxios cu privire la ce se va întâmpla cu trupul meu și dacă voi trăi sau voi muri. În fiecare zi în care voi trăi, îmi voi face datoria cât mai bine cu putință. Slavă lui Dumnezeu!