de Chunqiu, China

Eram conlucrătoare în Biserica Locală. În aprilie 1997, la o întâlnire a conlucrătorilor, fratele Zhang, conducătorul, a spus: „Recent, a apărut un grup care predică «Fulgerul de la Răsărit» și sunt cu adevărat redutabili. Au cunoștințe biblice vaste și, dacă nu suntem atenți și prudenți, putem fi induși în eroare. Ei spun că Domnul Isus S-a întors deja și că este Dumnezeu Atotputernic. La adunările lor nu mai citesc Biblia, ci doar cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Biblia spune: «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate» (2 Timotei 3:16). Acest pasaj din Scriptură ne spune clar că toate cuvintele din Biblie sunt inspirate de Dumnezeu. Trebuie să reținem că tot ce este în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu, că Biblia este temelia credinței noastre în Domnul, iar să credem în Domnul înseamnă să credem în Biblie. A te îndepărta de Biblie nu înseamnă a crede în Domnul, ci a-L trăda!” Toți cei de față i-au încuviințat spusele. Fratele Zhang a făcut un gest cu mâna și a continuat: „Trebuie să rețineți asta: oricât de profund sau de bine ar suna predicile lor, dacă nu sunt din Biblie, nu trebuie să le credem. Chiar dacă propriul vostru tată sau propria voastră mamă vă predică asta, să nu credeți! Dacă acești oameni vin la voi acasă să predice, alungați-i! Dacă sunteți induși în eroare și vă rătăciți, Domnul Isus nu vă va recunoaște, iar atunci, oricât ați plânge, n-o să vă ajute.” La vremea aceea, nu aveam discernământ. M-am gândit la ce a spus odată Domnul Isus: „Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!” (Matei 24:35). Și m-am gândit: „Tot ce este cuprins în Biblie sunt cuvintele Domnului, deci cum ar putea ele să nu mai fie de actualitate? Biblia este pașaportul nostru pentru a intra în Împărăția Cerurilor și este și garanția vieții noastre, așa că a nu citi Biblia înseamnă a nu crede în Domnul.” Apoi, el a continuat să răspândească niște zvonuri de senzație nefondate. Am crezut că spusele fratelui Zhang sunt adevărate. Pentru a ocroti turma și a apăra calea Domnului, după ce am ajuns acasă, le-am spus credincioșilor că trebuie să se ferească de „Fulgerul de la Răsărit”. Dar, ulterior, tot mai mulți frați și surori au acceptat totuși „Fulgerul de la Răsărit”.

La o adunare, fratele Zhang a spus că sora Liu fusese atrasă de „Fulgerul de la Răsărit”. Mi-a venit greu să cred. Sora Liu cunoștea foarte bine Biblia și ținea predici bune. Cum a putut o persoană de un asemenea calibru să fie atrasă? Mai târziu, fratele Wang, care predica adesea alături de fratele Zhang, a ajuns și el să creadă în „Fulgerul de la Răsărit”. Am început să mă întreb: „La fiecare adunare, ni se spune să nu primim oameni de la «Fulgerul de la Răsărit», să nu-i ascultăm și să nu le citim cărțile. Dar de ce continuă frații și surorile să creadă în Dumnezeu Atotputernic, unul după altul? Ce anume este atât de atrăgător la învățăturile «Fulgerului de la Răsărit»? Ce spun de fapt cărțile lor? Fratele Wang și sora Liu, printre alți câțiva conlucrători, erau foarte stăruitori și aveau o credință mare, predicau adesea și cunoșteau foarte bine Biblia, deci cum au putut fi ei atrași atât de ușor? Biserica noastră este curentul de restaurare, iar învățăturile noastre sunt mai profunde decât cele ale altor confesiuni. Să fie oare învățăturile «Fulgerului de la Răsărit» chiar mai profunde decât cele ale Bisericii noastre Locale? Altfel, de ce ar fi atrași toți acești oameni unul după altul și ar refuza categoric să se întoarcă?” Ulterior, fratele Zhang a organizat special o întâlnire de rugăciune, în principal pentru a se ruga și a-i blestema pe cei care predicau „Fulgerul de la Răsărit”. Am simțit că acest lucru nu era în conformitate cu intențiile Domnului. Domnul Isus ne-a învățat că a urî este la fel de rău ca a ucide și că ar trebui să ne iubim dușmanii. Oare ceea ce făceau ei nu era împotriva cuvintelor Domnului Isus? Nu am fost de acord cu asta, așa că nu am participat.

La sfârșitul lui octombrie 2002, nepoata mea a venit la mine acasă. A spus că Domnul Isus Se întorsese, că exprimase adevărul și că făcea lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. A mai spus că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii se desfășura în trei etape. Prima etapă a fost lucrarea făcută de Iahve în Epoca Legii, a doua etapă a fost lucrarea făcută de Domnul Isus în Epoca Harului, iar a treia etapă este lucrarea făcută de Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăției. Aceste trei etape ale lucrării avansează pas cu pas, ridicându-se de fiecare dată mai sus. Mi-am dat seama că era posibil ca nepoata mea să fi acceptat „Fulgerul de la Răsărit”, așa că am întrerupt-o: „Prima etapă e Epoca Legii, iar a doua e Epoca Harului; chiar trebuie să menționezi asta? Crezi că nu știu deja? Indiferent de numărul etapelor lucrării, nu poți crede în nimic fără Biblie! De câte ori ți-am spus? Nu crede în nimic în afara Bibliei! De ce nu asculți? Ei spun că Domnul S-a întors. Unde e Domnul? Cine L-a văzut?” Nepoata mea a spus: „Domnul S-a întors și a exprimat multe adevăruri. Dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu, trebuie să căutăm în cuvintele Sale. Dacă citești cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, vei auzi glasul lui Dumnezeu și vei vedea arătarea Lui.” Auzind-o spunând asta, m-am simțit și mai potrivnică. M-am gândit cum spunea mereu fratele Zhang: „Indiferent cine predică «Fulgerul de la Răsărit», dacă predică ceva din afara Bibliei, oricât de profund ar suna predica, nu putem asculta. Chiar dacă e vorba de familie sau de prieteni, tot este inacceptabil.” Așa că m-am certat cu ea: „Oare nu sunt toate cuvintele lui Dumnezeu în Biblie? Oricât de profund sau de bine ar suna orice predică din afara Bibliei, nu putem crede în ea! De câți ani citești tu Biblia? Ce știi tu? Ai fost indusă în eroare și nici măcar nu-ți dai seama, și totuși încerci să-mi predici mie! Dacă ești aici ca să mă vizitezi, poți să mai stai câteva zile, dar dacă ești aici ca să-mi predici, atunci pleacă! După asta, voi rupe legăturile cu tine!” Nepoata mea a spus: „Mătușă, te rog, cercetează! Crezi în Domnul de atâția ani și ai suferit atât de mult. Dacă nu accepți lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, toate eforturile tale vor fi în zadar. După ce am acceptat adevărata cale, tu ai fost prima persoană la care m-am gândit.” Oricât a încercat nepoata mea să mă convingă, pur și simplu nu am vrut s-o ascult, iar la final a plecat plângând. Mai târziu, m-am simțit foarte supărată. Nepoata mea bătuse atâta drum ca să-mi predice Evanghelia, și totuși eu o alungasem. Asta nu se alinia la învățăturile Domnului! Dar apoi m-am gândit: „Ea L-a trădat pe Domnul, așa că n-a fost chiar greșit s-o alung.”

Într-o zi din ianuarie 2003, nepoata mea a sunat și a spus că mama ei se intoxicase cu gaz și m-a rugat să vin să o văd. M-am gândit să profit de această ocazie ca să vorbesc din nou cu ea și să încerc s-o conving să renunțe la calea „Fulgerului de la Răsărit”. A doua zi, m-am dus s-o vizitez pe sora mea mai mare, iar după cină, a venit un frate și m-a salutat călduros, dar la vremea aceea, eram în gardă față de el. Fratele a spus: „Soră, care este părerea dumitale despre venirea Domnului?” Am spus: „Dacă tu crezi în Domnul, putem discuta despre lucruri din Biblie, dar dacă ești aici ca să mă convingi să cred în «Fulgerul de la Răsărit», atunci nu avem ce discuta. Eu cred doar în cuvintele Bibliei și nu cred în nimic în afară de asta!” Fratele a spus: „Pot să înțeleg ce simți; și eu mă agățam de Biblie la fel ca dumneata. Așa că hai să vorbim despre acest subiect astăzi!” În acel moment, mi-am amintit ce spusese fratele Zhang: „Oricât de profund sau de bine ar suna predica lor, n-o ascultați niciodată, ca să nu fiți induși în eroare.” Așa că am găsit o scuză, am spus că sunt obosită și m-am dus să mă odihnesc. A doua zi, au venit două surori și am continuat să inventez scuze pentru a le evita și a le respinge. La momentul respectiv, voiam doar să merg acasă. Totuși, zăpada de afară avea mai bine de 15 centimetri, iar autobuzele nu mai circulau, așa că nu puteam pleca. Mă simțeam neliniștită și agitată, iar cuvintele fratelui Zhang îmi tot răsunau în minte. Cele două surori m-au îndemnat să ascult cu atenție, altfel aveam să ratez șansa de a întâmpina venirea Domnului. Una dintre ele a continuat: „Domnul Isus a spus: «Căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!» (Matei 7:7). În Apocalipsă se spune: «Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine» (Apocalipsa 3:20). «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» (Apocalipsa 2:7). Dacă nu ne deschidem inimile în fața lui Dumnezeu, cum ne poate lumina El?” Am văzut că fiecare dintre ele se purta cu demnitate, decență și dragoste. Oricât de urât m-am purtat cu ele, nu s-au supărat niciodată pe mine și au continuat pur și simplu să mă îndrume folosind vorbele Domnului. Nu erau deloc cum spusese fratele Zhang și nu m-am mai simțit atât de potrivnică lor. În a treia zi, au venit câțiva frați și surori. Le-am spus: „«Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16). Cuvintele din Biblie sunt toate cuvintele lui Dumnezeu, iar credința în Domnul nu poate fi separată de Biblie. Dacă voi nu citiți Biblia, nu vă abateți oare de la calea Domnului?” Un frate a spus: „Haideți să vedem mai întâi cine a folosit expresia «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu» și dacă există vreo bază în cuvintele lui Dumnezeu pentru asta. Domnul Isus nu a spus niciodată că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu; expresia «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu» a fost folosită de Pavel, nu de Domnul Isus.” Spunând acestea, a scos Biblia și mi-a arătat versetul „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu”. M-am uitat și, într-adevăr, Pavel a fost cel care a spus asta, nu Domnul Isus. De obicei mă concentram doar la citirea acestui verset, dar cum de nu observasem această chestiune?

Apoi, fratele mi-a citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Astăzi, oamenii cred că Biblia este Dumnezeu și că Dumnezeu este Biblia. Și mai cred că toate cuvintele din Biblie au fost singurele cuvinte rostite de Dumnezeu, că toate acestea au fost spuse de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu chiar susțin că, deși toate cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament au fost scrise de oameni, totuși, toate au fost dăruite prin inspirația lui Dumnezeu și sunt o consemnare a cuvântărilor Duhului Sfânt. Aceasta este înțelegerea denaturată a oamenilor, care nu este în totalitate conformă cu faptele. În realitate, în afară de cărțile profetice, cea mai mare parte a Vechiului Testament este o consemnare istorică. Unele dintre epistolele Noului Testament provin din experiențele oamenilor, iar altele provin din iluminarea Duhului Sfânt; epistolele lui Pavel, de pildă, s-au născut din lucrarea unui om, toate au fost rezultatul iluminării Duhului Sfânt, au fost scrise pentru biserici și au fost cuvinte de îndemn și încurajare pentru frații și surorile din biserici. Nu au fost cuvinte rostite de Duhul Sfânt – Pavel nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt, nu a fost profet și cu atât mai puțin nu a avut viziunile pe care le-a avut Ioan. Epistolele lui au fost scrise pentru bisericile din Efes, Corint, Galatia și biserici ale acelei vremi. Și astfel, epistolele pauline din Noul Testament sunt epistole pe care Pavel le-a scris pentru biserici, nu inspirații de la Duhul Sfânt, nici vorbiri directe ale Duhului Sfânt. Ele sunt doar cuvinte de îndemn, mângâiere și încurajare, pe care le-a scris pentru biserici în cursul lucrării sale. De asemenea, sunt o consemnare a multor lucrări pe care Pavel le-a făcut în acele vremuri. Acestea au fost scrise pentru toți cei care sunt frați și surori întru Domnul, astfel încât frații și surorile din bisericile de la acea vreme să îi asculte sfatul și să urmeze calea pocăinței a Domnului Isus. În nici un caz Pavel nu a spus că, indiferent că era vorba de bisericile de atunci sau altele din viitor, toți ar trebui să mănânce și să bea lucrurile scrise de el și nu a spus nici că toate cuvintele lui au venit de la Dumnezeu. Potrivit împrejurărilor bisericii din acea vreme, el pur și simplu avea părtășie cu frații și surorile, îndemnându-i și inspirând în ei credința; el doar a predicat sau a reamintit oamenilor și i-a îndemnat. Cuvintele lui au avut ca temelie propria sa povară și el a sprijinit oamenii prin aceste cuvinte. El a făcut lucrarea unui apostol al bisericilor din acea vreme, a fost un lucrător folosit de Domnul Isus și, astfel, a trebuit să-și asume responsabilitatea pentru biserici și a trebuit să preia lucrarea bisericilor, a trebuit să afle despre starea fraților și surorilor – și, de aceea, a scris epistole pentru toți frații și surorile întru Domnul. Tot ce a spus edificator și pozitiv pentru oameni a fost corect, dar acelea nu erau cuvintele Duhului Sfânt și nu puteau să-L reprezinte pe Dumnezeu. Este o înțelegere strigătoare la cer și o blasfemie grozavă ca oamenii să trateze consemnările experiențelor și epistolele unui om ca fiind cuvintele rostite de Duhul Sfânt către biserici!” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”]. Fratele a continuat: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. În Vechiul Testament, în afară de cărțile profetice dezvăluite profeților de către Iahve Dumnezeu, cea mai mare parte o reprezintă consemnări ale experiențelor oamenilor cu lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Legii, de exemplu, cum au ieșit israeliții din Egipt, experiențele lui Iacov, David, Solomon și așa mai departe. Toate acestea sunt experiențe ale oamenilor și nu pot fi numite inspirația lui Dumnezeu. Toate cuvintele date de inspirația lui Dumnezeu în Biblie sunt marcate clar, cu expresii precum «Așa vorbește Iahve» și «Iahve zice așa». Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus, iar cuvintele Domnului Isus din el sunt cuvintele lui Dumnezeu. Cartea Apocalipsei este viziunea pe care Ioan a avut-o pe insula Patmos; aceasta este inspirată de Dumnezeu și este cuvântul Său. Restul sunt cuvinte ale oamenilor și înțelegere bazată pe experiență și, chiar dacă vorbele oamenilor au luminarea Duhului Sfânt, ele nu pot fi numite cuvintele lui Dumnezeu sau inspirația lui Dumnezeu. Prin urmare, Biblia este doar o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu, o mărturie a lucrării Lui și nu toate cuvintele din Biblie sunt inspirate de Dumnezeu. Dacă luăm toate cuvintele din Biblie ca fiind inspirate de Dumnezeu și le tratăm ca pe cuvintele Sale, nu este aceasta o blasfemie la adresa Lui?” La auzul acestor cuvinte ale fratelui, am simțit că mi se luminează inima și m-am gândit: „Deci Biblia nu este în întregime inspirația lui Dumnezeu; în ea sunt și cuvinte ale oamenilor. Dacă tratăm cuvintele oamenilor ca pe cuvintele lui Dumnezeu, aceasta este o blasfemie la adresa Lui. Nu mai pot să amestec cuvintele lui Dumnezeu cu ale oamenilor. În Biserica Locală, nimeni nu a făcut vreodată atât de clar distincția între cuvintele lui Dumnezeu și cele ale oamenilor. Este prima dată când aud o astfel de părtășie.” Fratele a continuat: „Și eu credeam că, în afară de Biblie, nu mai există altă lucrare sau alte cuvinte ale lui Dumnezeu, că toate cuvintele lui Dumnezeu au fost consemnate în Biblie și că toate cuvintele lui Dumnezeu din Biblie sunt atotcuprinzătoare și complete, dar am neglijat o chestiune importantă.” Auzindu-l spunând asta, curiozitatea mi-a fost stârnită și am întrebat repede: „Ce chestiune importantă am trecut cu vederea?” El m-a întrebat: „Spune-mi, cine a apărut mai întâi: Dumnezeu sau Biblia? Este Dumnezeu mai mare sau este Biblia mai mare?” Am fost surprinsă când m-a întrebat asta. Nimeni nu mă întrebase vreodată așa ceva și chiar m-a luat prin surprindere. După o pauză, mi-am amintit că în capitolul unu din Geneza se vorbește despre crearea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu. Când Dumnezeu exista, nu exista încă nicio Biblie, așa că firește că Dumnezeu a fost primul. Am izbucnit, spunând: „Dumnezeu a fost primul, apoi Biblia. Firește că Dumnezeu e mai mare.” După ce am spus asta, am simțit o claritate bruscă: „Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, deci cu siguranță Dumnezeu este mai mare, dar în trecut, am pus Biblia mai presus de Dumnezeu. Oare n-a fost greșit?” Fratele a continuat: „Mai întâi au fost lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu, apoi a apărut consemnarea Bibliei. Deci, dacă Îl limităm pe Dumnezeu la Biblie și credem că nu există cuvinte ale Lui în afara Bibliei, este acest punct de vedere corect? Haideți să vedem ce a spus Domnul Isus! În Ioan 16:12-13: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul.» În Apocalipsa 2:7: «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da să mănânce din pomul vieții, care se află în Raiul lui Dumnezeu.» Domnul Isus ne-a spus clar că sunt multe lucruri pe care nu le-a spus încă oamenilor, pentru că oamenii de la acea vreme nu le puteau duce. Așadar, când Domnul Se va întoarce în zilele de pe urmă, va exprima mai multe cuvinte și va dezvălui omenirii toate tainele adevărului, permițându-i astfel să înțeleagă adevărul și să pătrundă în el. Cartea Apocalipsei profețește și că, în zilele de pe urmă, Duhul Sfânt va vorbi tuturor bisericilor, sulul cel mic va fi deschis, iar mana ascunsă va fi dată oamenilor din zilele de pe urmă. Dacă nu există cuvinte de la Dumnezeu în afara Bibliei, cum se pot împlini aceste profeții? Prin urmare, când Dumnezeu va veni în zilele de pe urmă, va exprima mai multe cuvinte, niciunul dintre ele nefiind în Biblie.” Auzind aceste versete citite de frate, m-am gândit că Domnul Isus a spus într-adevăr astfel de cuvinte. Cuvintele lui Dumnezeu sunt inepuizabile și abundente. Să spui că nu există cuvinte ale lui Dumnezeu dincolo de Biblie chiar nu este în conformitate cu faptele. Ceea ce a spus el se aliniază la Biblie. Dar apoi mi-am amintit ce se spune în cartea Apocalipsei: „Depun mărturie înaintea oricui aude cuvintele profeției din această carte că, dacă cineva adaugă ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile descrise în această carte; și dacă cineva scoate din cuvintele cărții acestei profeții, Dumnezeu îi va lua partea de la pomul vieții și din Cetatea Sfântă, care sunt descrise în această carte” (Apocalipsa 22:18-19). Cei de la „Fulgerul de la Răsărit” spun că Dumnezeu a făcut o nouă lucrare și că a rostit cuvinte noi, adică sunt cuvinte din afara Bibliei. Oare nu însemna asta o adăugire la Biblie? Dacă aș accepta ceea ce predicau ei, aș accepta cuvinte din afara Bibliei, ceea ce ar însemna trădarea Domnului. Așa că am găsit o scuză și am ieșit, nevrând să mai ascult.

Noaptea, m-am tot zvârcolit, neputând să dorm. M-am gândit la spusele fratelui, la cât de bune și de întemeiate pe Biblie erau. Dacă ceea ce spusese fratele Zhang, că „nu vor mai fi cuvinte ale lui Dumnezeu în afara Bibliei”, era adevărat, atunci profeția Domnului nu s-ar putea împlini, iar micul sul nu ar putea fi deschis. Dar apoi m-am gândit la cum spusese fratele Zhang într-o întâlnire specială că acei oameni erau experți în Biblie și că, oricât de profund sau de bine ar suna predica lor, nu ar trebui să-i ascultăm, așa că tot m-am îngrijorat: „Dacă ajung să cred în ceva greșit?”

În a patra zi, le-am spus: „În Apocalipsă, la capitolul 22, scrie: «Depun mărturie înaintea oricui aude cuvintele profeției din această carte că, dacă cineva adaugă ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile descrise în această carte; și dacă cineva scoate din cuvintele cărții acestei profeții, Dumnezeu îi va lua partea de la pomul vieții și din Cetatea Sfântă, care sunt descrise în această carte» (Apocalipsa 22:18-19). Aceste două versete spun clar că la Biblie ori din Biblie nu trebuie să se adauge sau să se scoată nimic. Voi citiți doar cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic; oare asta nu înseamnă că dați laoparte cuvintele Domnului? Dacă ajung să cred în ceva greșit, nu numai că nu voi primi aprobarea lui Dumnezeu, ci El va abate și dezastre asupra mea.” După ce a auzit asta, fratele a zâmbit și a spus: „Deci de aceste lucruri vă îngrijorați! Cuvintele lui Dumnezeu sunt în întregime adevăr și nu își vor pierde niciodată valabilitatea. Acest lucru este absolut adevărat. Biblia spune că nimeni nu ar trebui să adauge sau să scoată ceva din Biblie, ceea ce înseamnă că oamenii nu pot adăuga la ea, dar dacă Dumnezeu Însuși vine să lucreze și să-Și exprime cuvintele, nu putem spune că este o adăugire. Așa cum Domnul Isus a făcut o nouă lucrare și a exprimat cuvinte noi pe temeiul Epocii Legii, putem spune că El a adăugat la Vechiul Testament?” În acel moment, m-am gândit: „Da, Biblia spune că nimeni nu ar trebui să adauge sau să scoată ceva din profeții, dar nu spune că Dumnezeu nu va rosti cuvinte noi.” În acel moment, inima mi s-a luminat și am devenit oarecum interesată de părtășia fratelui.

Fratele a continuat să-mi citească din cuvintele lui Dumnezeu, așa că am ajuns să înțeleg mai bine ce scrie de fapt în Biblie și cum să o tratez în mod corespunzător. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oare trebuie să i se aplice reglementări lucrării lui Dumnezeu? Și trebuie lucrarea lui Dumnezeu să corespundă cu prevestirea prorocilor? În definitiv, ce este mai măreț: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie Dumnezeu să lucreze conform Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să practice având în vedere Sabatul și după poruncile din Vechiul Testament, de ce nu a ținut Sabatul după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a încălcat El aceste reglementări? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”]. „Lucrarea făcută de Isus în epoca Noului Testament a început o nouă lucrare: El nu a lucrat după lucrarea din Vechiul Testament, nici nu a pus în practică cuvintele spuse de Iahve al Vechiului Testament. El Și-a făcut propria lucrare, o lucrare mai nouă și care se afla deasupra Legii. Astfel, El a spus: «Să nu credeți că am venit să anulez Legea sau Profeții! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc.» Deci, în consonanță cu ceea ce El a realizat, o mare parte dintre doctrine au fost încălcate. De Sabat, când El i-a dus pe ucenici în lanurile de grâu, ei au cules și au mâncat spicele; El nu a ținut sabatul și tot El a spus: «Fiul Omului este Domn și al Sabatului!» În acel timp, după legile israeliților, orice persoană care nu ținea sabatul ar fi fost omorâtă cu pietre. Isus însă nici nu a intrat în templu, nici nu a ținut sabatul, iar lucrarea Lui nu fusese făcută de Iahve în timpul Vechiului Testament. Astfel, lucrarea făcută de Isus a depășit Legea Vechiului Testament, i-a fost superioară și nu a fost în consonanță cu aceasta. În timpul Epocii Harului, Isus nu a lucrat după legea din Vechiul Testament și El deja rupsese cu acele doctrine. Dar israeliții s-au agățat cu înverșunare de Biblie și L-au condamnat pe Isus – oare acest lucru nu nega lucrarea lui Isus? Astăzi, lumea religioasă se agață, de asemenea, de Biblie cu înverșunare, iar unii oameni spun că «Biblia este o carte sfântă și trebuie citită». Alții spun că «Lucrarea lui Dumnezeu trebuie urmată de-a pururi, că Vechiul Testament e legământul lui Dumnezeu cu israeliții și nu poate fi ocolit, precum și că Sabatul trebuie ținut întotdeauna!» Oare nu sunt aceștia ridicoli? De ce oare Isus nu a ținut Sabatul? Oare El păcătuia? Cine poate înțelege pe deplin asemenea lucruri? Indiferent cum citesc oamenii Biblia, îți va fi imposibil să cunoști lucrarea lui Dumnezeu cu ajutorul capacității lor de a pricepe. Nu doar că ei nu vor dobândi o cunoaștere pură a lui Dumnezeu, ci noțiunile lor vor deveni tot mai sfruntate, până în punctul în care vor începe să I se opună lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeul întrupat nu ar exista astăzi, pe oameni i-ar distruge propriile lor noțiuni și ei ar sfârși în mijlocul mustrării lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”]. După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu, fratele a avut părtășie: „Din cuvintele lui Dumnezeu înțelegem că, după lucrarea Lui, oamenii au consemnat și au compilat faptele lucrării Sale, și aceasta a devenit Biblia. Este doar o carte istorică și o consemnare a celor două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu. Biblia este mărturia lui Dumnezeu, slujind lucrării Lui, și nu este menită să limiteze lucrarea Sa. Vechiul Testament consemnează lucrarea lui Iahve în Epoca Legii, înregistrând în principal cum a creat Dumnezeu lumea și lucrarea Sa în Epoca Legii. Noul Testament consemnează lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Harului, înregistrând lucrarea și cuvintele Domnului Isus, chemând oamenii spre pocăință și spre mărturisire, să-și iubească aproapele ca pe sine înșiși și să ierte de șaptezeci de ori câte șapte, precum și iertarea păcatelor de către Domnul Isus, vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor, învierea morților și așa mai departe. Oare nu erau lucrarea și cuvintele Domnului Isus și ele în afara a ceea ce este consemnat în Vechiul Testament? În ochii omului, nu a depășit și asta Biblia? Dar aceasta nu a fost o adăugire din afara Bibliei, ci mai degrabă o înălțare a lucrării lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu Atotputernic a venit, clădind pe lucrarea din Epoca Harului pentru a deschide lucrarea Epocii Împărăției, și El a exprimat cuvinte noi. Acestea sunt cuvintele Duhului Sfânt către biserici, profețite în Apocalipsă, iar sulul cel mic a fost deschis. Cum s-ar putea spune că s-a adăugat ceva la Biblie? Aceasta este o cu totul altă chestiune. Când oamenii văd că Dumnezeu Atotputernic a exprimat atâtea adevăruri, că tainele sulului celui mic au fost dezvăluite și că aceste cuvinte sunt exact ceea ce are nevoie omenirea acum, adevăruri care privesc dacă omenirea poate fi mântuită și dacă poate intra în Împărăția Cerurilor, se vor mai întoarce oamenii la religie și vor mai asculta predici din Biblie în fiecare zi? La fel ca aceia care L-au urmat pe Domnul în Epoca Harului; când L-au auzit pe Domnul Isus exprimând cuvinte noi și făcând o nouă lucrare, s-ar mai fi dus ei la templu să-i asculte pe farisei predicând Vechiul Testament? Dacă respingem cuvintele noi ale lui Dumnezeu pentru că noua lucrare a lui Dumnezeu depășește Biblia sau este peste aceasta, nu facem oare aceeași greșeală ca fariseii care I s-au împotrivit lui Dumnezeu?” Cuvintele fratelui m-au convins complet și nu am avut nicio replică. Într-adevăr, idolatrizasem Biblia și o pusesem mai presus de Dumnezeu. Am înțeles și că, dacă oamenii de la „Fulgerul de la Răsărit” nu citesc Biblia, nu înseamnă că o neagă; ci mai degrabă că urmează pașii lucrării lui Dumnezeu. Așa cum cei care L-au urmat pe Domnul Isus s-au concentrat pe Noul Testament și au lăsat deoparte Vechiul Testament; nici asta nu însemna că se abătuseră de la calea lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că nu mai puteam continua în acest mod greșit și că, dacă Dumnezeu Atotputernic era cu adevărat Domnul întors, iar eu nu reușeam să cercetez cu atenție și pierdeam ocazia de a întâmpina întoarcerea Domnului, nu aș fi devenit oare o fecioară nechibzuită? M-am rugat Domnului: „Doamne, dacă Tu Te-ai întors cu adevărat, sunt dispusă să-mi las deoparte noțiunile și să urmez luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt. Dacă aceasta este lucrarea Ta, Te rog, luminează-mă, ca să-Ți pot recunoaște glasul!” După ce m-am rugat așa, am simțit o mare pace și ușurare în inima mea.

Ulterior, am citit mai multe cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar cuvinte, doctrine și, chiar mai mult, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi provizia vieții, atunci cu siguranță nu vei avea adevărul și, în afară de închipuiri și noțiuni, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trupul tău, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria consemnată nu poate fi consfințită ca adevăr, iar reglementările din trecut nu pot servi drept relatare a cuvintelor lui Dumnezeu din prezent. Doar cuvintele exprimate de Dumnezeu atunci când El vine pe pământ și trăiește printre oameni sunt adevărul, viața, intențiile lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă iei consemnările cuvintelor rostite de Dumnezeu în veacurile trecute și le respecți astăzi, asta face din tine un arheolog, caz în care cel mai bun mod de a te descrie este ca pe un expert în relicve istorice. Tu crezi mereu în urmele lucrării pe care Dumnezeu a săvârșit-o în vremuri trecute, crezi doar în umbra lui Dumnezeu lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe care a dăruit-o Dumnezeu adepților Lui în vremurile trecute, dar nu crezi în orientarea lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Prin urmare, ești, fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă acum încă te mai agăți de cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o bucată de ramură uscată, fără speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața rațiunii!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). „Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este drumul prin care omul câștigă viața și este singurul drum prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferită de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să intri pe poarta Împărăției Cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de reglementări, de cuvinte și de lanțurile istoriei, nu vor fi niciodată capabili să câștige viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure la care nu renunță de mii de ani, în locul apei vieții care se revarsă din tron. Cei care nu sunt aprovizionați cu apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci, cum pot ei să-L vadă pe Dumnezeu? Doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să stai nemișcat și să menții lucrurile așa cum sunt și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie; prin urmare, nu vei fi mereu potrivnic față de Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile năvalnice și tunetele asurzitoare – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți demonstra că Dumnezeul de care te agăți este un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt cuvinte care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să îți dea viață. Cuvintele Scripturilor pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul și nu sunt cuvinte filosofice care te pot ajuta să cunoști viața umană, cu atât mai puțin calea care te poate conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Nu te fac să înțelegi tainele pe care le cuprind? Oare ești capabil să te trimiți singur în cer pentru a-L întâlni pe Dumnezeu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți duce singur în cer să te bucuri de fericirea familiei împreună cu Dumnezeu? Încă visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei dobândi niciodată adevărul și nu vei câștiga niciodată viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Dumnezeu mi-a expus toate noțiunile. Eram pe deplin conștientă că Dumnezeu este adevărul, calea și viața și că belșugul Lui este inepuizabil și nu seacă niciodată. Dar m-am agățat cu încăpățânare de lucrarea pe care Domnul Isus o făcuse în trecut. Domnul S-a întors în zilele de pe urmă și face o nouă lucrare și totuși, în prezent, eu încă mă țineam de cuvintele și de lucrarea trecute ale Domnului. Nu eram eu arheologul la care se referă Dumnezeu? Domnul nu se mai agață de lucrarea Sa trecută și a venit din nou să facă o nouă lucrare, și totuși eu m-am agățat de lucrarea trecută a lui Dumnezeu, folosind-o chiar pentru a-I măsura noua lucrare. Oare nu mă împotriveam eu lui Dumnezeu în acest fel? Dacă încă mă țineam de Biblie și nu acceptam calea vieții oferită de Hristos în zilele de pe urmă, atunci credința mea în Domnul până la sfârșit nu mi-ar fi adus viață, nici aprobarea Domnului, și cu atât mai puțin mi-ar fi permis să intru în Împărăția Cerurilor. Cuvintele lui Dumnezeu m-au lovit profund și m-au umplut de rușine. Fața îmi ardea și am simțit un sentiment profund de condamnare în inima mea. În acel moment, eram și fericită, și rușinată. Eram fericită pentru că în sfârșit văzusem întoarcerea Domnului Isus, dar eram rușinată pentru că fusesem atât de oarbă, idolatrizând orbește oameni și crezând în zvonuri nefondate, și pentru că respinsesem în mod repetat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, crezând că sunt loială Domnului. Fusesem atât de neghioabă și de încăpățânată! M-am gândit la vremea când crezusem în zvonuri nefondate și izolasem biserica și chiar îi trăsesem înapoi în biserica religioasă pe frații și pe surorile care tocmai Îl acceptaseră pe Dumnezeu Atotputernic. Am făcut multe fapte rele. Eram ocupată cu lucrarea în Biserica Locală în fiecare zi; nu însemna oare că, de fapt, îmi făceam de lucru împotrivindu-mă lui Dumnezeu și acționând împotriva Lui? Răul pe care l-am făcut nu era diferit de cel făcut de farisei sau de saducheii iudei. Am închis ușa Împărăției Cerurilor pentru frații și surorile mele, neintrând eu însămi și nelăsându-i nici pe ei să intre. Am făcut atâtea fapte rele prin împotrivirea față de Dumnezeu și totuși El nu m-a tratat conform faptelor mele rele, ci, în schimb, a trimis frați și surori să-mi predice Evanghelia, aducându-mă înaintea Lui. Cu adevărat nu meritam o dragoste atât de mare din partea lui Dumnezeu! Nu mi-am mai putut stăpâni mustrarea de conștiință și vinovăția din inima mea și, în lacrimi, am îngenuncheat pe pat pentru a mă ruga și a mă mărturisi lui Dumnezeu: „Doamne, ți-am auzit glasul și Te-ai întors cu adevărat. Sunt atât de entuziasmată și de fericită, dar sunt și plină de regrete. Ai trimis oameni să-mi aducă vestea cea bună, să-mi predice Evanghelia, și totuși nu numai că nu am ascultat, dar am continuat să cred zvonurile nefondate și noțiunile răspândite de conducătorii religioși și Ți-am închis ușa iar și iar. De asemenea, i-am indus în eroare pe frații și pe surorile mele și i-am împiedicat să vină înaintea Ta. Asemenea fariseilor, Te-am limitat în cadrul Scripturilor. Dumnezeule, am greșit atât de mult! Am fost atât de oarbă! Doresc să mă mărturisesc și să mă pocăiesc înaintea Ta, nu mai vreau să merg pe calea fariseilor și sunt dispusă să urmez pașii lucrării Tale.” După ce m-am rugat, inima mea s-a simțit atât de luminată și de liniștită. Era ca și cum aș fi devenit o altă persoană.

În zilele următoare, prin participarea la adunări și având părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu cu frații și cu surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, toată confuzia din inima mea s-a risipit. Am confirmat pe deplin în inima mea că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, pe care Îl așteptam de mult. Inima mea era atât de mișcată și voiam să mă grăbesc înapoi și să împărtășesc această veste minunată cu frații și cu surorile mele. M-am dus mai întâi acasă la mama mea și, o săptămână mai târziu, am convertit câțiva frați și câteva surori. Ulterior, m-am întors în localitatea mea și i-am predicat Evanghelia surorii Li din confesiunea mea. Sora Li a fost foarte fericită să audă și a fost dispusă să cerceteze adevărata cale. Dar, în mod neașteptat, a fost tulburată și atrasă înapoi de conlucrătorii din Biserica Locală.

Mai târziu, când conlucrătorii din Biserica Locală au aflat că Îl acceptasem pe Dumnezeu Atotputernic, m-au exclus. Nu am fost constrânsă de ei și am continuat să predic Evanghelia. Văzând că nu mă puteau opri, au început să folosească tactici mai blânde. Au trimis oameni în grupuri de câte doi sau trei la mine acasă, care plângeau și mă implorau să mă întorc la Biserica Locală. Și-au cerut scuze, spunând că nu ar fi trebuit să mă excludă. M-am gândit la toți anii pe care îi petrecusem cu ei predicând Evanghelia, sprijinindu-i pe frații și pe surorile mele și participând împreună la adunările conlucrătorilor. Toate aceste amintiri se derulau continuu în mintea mea ca un film. M-am simțit foarte tulburată și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, ce ar trebui să fac? Încă am sentimente pentru ei și nu mă pot desprinde, dar știu și că Tu Te-ai întors să faci lucrarea de judecată și de curățire și că, dacă mă întorc la religie cu ei, Te-aș trăda. Nu vreau să ajung să fiu nedemnă de mântuirea Ta. Nu pot fi o persoană fără conștiință.” După ce m-am rugat, mi-am amintit brusc cuvintele lui Dumnezeu pe care mi le-a citit fratele meu: „În fiecare etapă a lucrării pe care Dumnezeu o face asupra oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau tulburări umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și tulburarea oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele a toate acestea este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au luminat inima și, în cele din urmă, am înțeles că gestul lor de a-i pune pe frați și pe surori să mă implore și să-mi spună cuvinte măgulitoare pentru a mă ridica în slăvi ascundea, de fapt, uneltirile Satanei. Încercau să folosească această tactică blândă pentru a mă induce în eroare, pentru a mă face să-L trădez pe Dumnezeu Atotputernic și să abandonez adevărata cale. Nu puteam să mă las convinsă de șiretlicurile lor. Când au văzut că nu mă puteau convinge, au plecat. Dar, spre surprinderea mea, zece zile mai târziu, fratele Zhang a adus peste zece conlucrători la mine acasă pentru a mă tulbura. M-am gândit în sinea mea: „Acum, Domnul S-a întors și, în calitate de reprezentanți de frunte ai Bisericii Locale, nu numai că ei refuză să accepte acest lucru, ci răspândesc și noțiuni și falsități pentru a ne induce în eroare și condamnă lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Sunt ei cu adevărat credincioși în Domnul?” Le-am predicat fraților și surorilor mele Evanghelia lucrării din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și toată lumea a fost dispusă să caute și să cerceteze. Dar de îndată ce am plecat, au venit și i-au atras înapoi. M-am gândit la cuvintele Domnului Isus, care îi condamna și îi blestema pe farisei: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:15). Oare nu erau acțiunile fratelui Zhang și ale celorlalți exact ca ale fariseilor ipocriți? În trecut, când fariseii au văzut că Domnul Isus a exprimat atâtea adevăruri și că a făcut atâtea minuni, nu au căutat, ci, în schimb, s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus. Au adus chiar mărturie falsă pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i împiedica să-L urmeze pe Domnul, iar natura lor esență era una de ură la adresa lui Dumnezeu și a adevărului. Acum, Dumnezeu Atotputernic a exprimat atâtea adevăruri și atât de mulți oameni L-au acceptat și au venit să-L urmeze. Dar fratele Zhang și ceilalți nu numai că au refuzat să cerceteze, ci s-au și împotrivit și L-au condamnat pe Dumnezeu Atotputernic, izolând biserica, răspândind zvonuri nefondate și falsități, pentru a-i intimida pe credincioși și a-i împiedica să cerceteze adevărata cale. Ei nu intrau în Împărăția Cerurilor și îi împiedicau și pe alții să intre. Îi făceau pe alții să I se împotrivească lui Dumnezeu alături de ei, ducându-i în iad. Nu erau ei farisei și demoni vii, care îi blocau pe alții să intre în Împărăția Cerurilor și îi făceau copii ai iadului? Când m-am gândit la asta, am putut să-i discern și le-am văzut clar esența de împotrivire la adresa lui Dumnezeu. Indiferent cât de mult încercau să mă tulbure, nu aveam să mă las păcălită de șiretlicurile lor și eram hotărâtă să urmez pașii Mielului.

Cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care m-au condus să mă eliberez de robia zvonurilor nefondate ale conducătorilor religioși și să deslușesc uneltirile Satanei. După aceea, m-am alăturat activ rândurilor celor care predicau Evanghelia și, lucrând împreună cu frații și cu surorile mele, am convertit peste treizeci de oameni din Biserica Locală. Văzând îndrumarea lui Dumnezeu, credința mea în a-L urma a devenit și mai puternică. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!