de Li Min, China

Fiica mea s-a născut cu epilepsie. Eu și soțul meu am căutat tratament medical peste tot și am făcut tot ce am putut, dar starea ei nu s-a îmbunătățit. Pe când mă simțeam îndurerată și într-un impas, cineva mi-a predicat Evanghelia, iar eu am început să cred în Domnul Isus. Starea fiicei mele s-a îmbunătățit curând, iar soțul meu și mama sa au început și ei să creadă în Domnul. Ulterior, soțul meu a devenit predicator, în timp ce eu am găzduit acasă adunări pentru conlucrătorii bisericii.

În 1997, credincioșii în Fulgerul de la Răsărit au venit la mine acasă și ne-au mărturisit, mie și soțului meu, că Domnul Isus Se întorsese deja, că Se întrupase și că făcea o lucrare nouă și că numele Său era Dumnezeu Atotputernic. M-am întrebat cum putea fi posibil acest lucru. Biblia spune: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!” (Faptele Apostolilor 4:12). „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Numele Domnului Isus este veșnic neschimbător, deci cum ar putea El să fie numit Dumnezeu Atotputernic? Cum ar putea El să facă o lucrare nouă? Pe atunci nu am putut accepta lucrul acesta și nu am fost dispusă să le acord nicio atenție. După un timp, au venit din nou să ne predice Evanghelia, dar m-am încăpățânat și nu am vrut să ascult, gândindu-mă: „Biblia spune clar că numele Domnului Isus este veșnic neschimbător și totuși voi spuneți că Domnul a venit și că Se numește Dumnezeu Atotputernic. Nu este în acord cu Biblia. Indiferent ce spuneți, nu voi accepta.” Nici soțul meu nu i-a ascultat și nici nu a acceptat.

În 2002, soțul meu s-a dus să predice. La întoarcere, a părut entuziasmat și mi-a spus: „Am o veste bună pentru tine! Domnul Isus pe care L-am așteptat cu dor S-a întors! Dumnezeul Atotputernic mărturisit de Fulgerul de la Răsărit este Domnul Isus care S-a întors! Planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu este împărțit în trei etape: prima a fost lucrarea Epocii Legii, când Iahve Dumnezeu a proclamat legea pentru a-i îndruma pe oameni în viețile lor pe pământ. A doua a fost lucrarea Epocii Harului, când Domnul Isus a fost răstignit și a răscumpărat omenirea. A treia este lucrarea Epocii Împărăției, când Dumnezeu Atotputernic exprimă multe adevăruri și face lucrarea de judecată și de mustrare, înlăturând firea păcătoasă a omului, curățindu-l și mântuindu-l absolut pe om și, în cele din urmă, conducându-l într-o destinație frumoasă. Aceste trei etape ale lucrării reprezintă lucrarea completă a mântuirii omului de către Dumnezeu și fiecare dintre ele este esențială.” Soțul meu mi-a spus multe lucruri atunci, însă mie mi s-a părut de neconceput. M-am întrebat: „Cum ai putut accepta Fulgerul de la Răsărit? Predici de atâția ani, deci cum de te-a indus în eroare? Citim Biblia toată ziua. În Galateni 1:6-7 se spune: «Mă uimește cât de repede v-ați îndepărtat de cel care v-a chemat în harul lui Hristos, către o altă evanghelie: căci nu există alta; însă există unii care vă fac neplăceri și care ar răstălmăci evanghelia lui Hristos.» Dar se spune și în Evrei 13:8: «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna.» Aceste versete afirmă clar că numele Domnului Isus nu se va schimba niciodată. Totuși, credincioșii în Fulgerul de la Răsărit spun că numele lui Dumnezeu este Dumnezeu Atotputernic. Oare asta nu înseamnă schimbarea numelui lui Dumnezeu? Oare nu pervertesc ei Evanghelia lui Hristos? Cum poți crede așa ceva? Trebuie să păstrăm mereu numele Domnului în credința noastră în El. Numele Domnului nu se poate schimba!” Știam că, deoarece soțul meu cunoștea foarte bine Biblia și se pricepea să țină predici, nu aș fi putut să-l conving și că, atunci când își lua angajamentul pentru un lucru, nimeni nu-l putea face să se răzgândească. Așa că nu am zis nimic. M-am gândit: „Nu voi accepta lucrul acesta indiferent cât de iscusit vorbești! Domnul Isus ne-a oferit atât de mult har; nu L-aș putea trăda niciodată. Îl voi urma pe Domnul până la sfârșit, chiar dacă trebuie să divorțăm!” Așa că i-am spus: „Dacă tu continui să predici despre Domnul Isus, atunci te voi asculta. Încă suntem o familie. Dar dacă predici despre Fulgerul de la Răsărit, atunci tu mergi pe drumul tău, iar eu voi merge pe al meu – pur și simplu o vom apuca pe căi separate.” Soțul meu a clătinat din cap neajutorat văzând că refuz cu încăpățânare să ascult și nu a mai spus nimic.

După aceea, a predicat Evanghelia oamenilor din confesiunea noastră. În mod neașteptat, cel mai apropiat conlucrător al său din biserică, Feng, l-a dat afară. După aceea, Feng și ceilalți au început să închidă locurile de adunare și nu le-au permis credincioșilor să asculte ce avea de zis soțul meu. Ei mi-au spus: „Soțul tău a acceptat Fulgerul de la Răsărit. Nu-l asculta! A apucat-o pe o cale greșită în credința lui!” Eu am spus: „Nu l-am acceptat, dar unele lucruri pe care le spune sunt în acord cu Biblia.” Deoarece am spus asta, au devenit precauți chiar și față de mine. Vorbeau despre mine pe la spate, spunând: „Soțul ei crede acum în Dumnezeu Atotputernic, așa că nu trebuie să avem nimic de-a face cu ea! Pe măsură ce trece timpul, sigur va fi influențată. Va accepta cu siguranță!” M-am simțit foarte nedreptățită auzind asta. Indiferent cum am explicat și chiar am jurat că nu acceptasem Fulgerul de la Răsărit, nu m-au crezut. Ori de câte ori mergeam la un loc de adunare, expresiile lor se schimbau. Erau precauți față de mine, temându-se că aș putea induce în eroare alți credincioși, și își doreau ca eu să nu mai vin deloc la adunări. De obicei, nu îndrăzneau să-mi vorbească, de parcă aș fi avut vreo boală contagioasă. M-am simțit foarte rănită și am nutrit resentimente față de soțul meu. Simțeam că faptul că mă respingeau era o problemă cauzată în întregime de el. M-am simțit foarte nefericită și oprimată, așa că m-am rugat Domnului: „O, Doamne, frații și surorile m-au respins. Mă simt atât de rănită! Nu știu care este intenția Ta.” Pentru a dovedi că nu acceptasem Fulgerul de la Răsărit, când o soră care găzduia adunări s-a îmbolnăvit și a ajuns la spital, i-am cumpărat intenționat un cadou și m-am dus s-o văd ca să știe cât de sinceră eram. Dar după ce a fost externată, a început iarăși să mă ignore. Așa că mai târziu, am încetat să mai merg la adunări și doar m-am rugat și am citit Biblia acasă. Soțul meu a văzut cât de nefericită eram și mi-a mărturisit din nou despre noua lucrare a lui Dumnezeu. L-am dojenit cu furie, spunând: „Dacă nu ai fi acceptat Fulgerul de la Răsărit, mi-ar fi întors spatele biserica? M-ar fi respins toată lumea? Chiar dacă nu mă lasă să merg la adunări, nu o să cred în Fulgerul de la Răsărit ca tine! O să păstrez numele Domnului și nu voi nega niciodată că Hristos este Domnul meu!” Nu s-a supărat când a văzut că aveam o atitudine proastă, ci doar a devenit neliniștit și îngrijorat. Mai târziu a adus doi frați ca să aibă părtășie cu mine. Unul dintre ei a spus foarte sincer: „Soră, Domnul Isus chiar S-a întors și a exprimat milioane de cuvinte. Toate aceste cuvinte sunt adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu pot să-ți risipească întru totul confuzia. Doar ascultă și apoi vei ști.” La vremea aceea, mă preocupa doar ceea ce făceam și nu eram dispusă să le acord atenție. Frații au văzut că nu ascultam, așa că nu au avut de ales decât să plece. Am văzut cât de demni, de integri și de iubitori erau oamenii din Fulgerul de la Răsărit. Nu s-au înfuriat chiar dacă i-am umilit în felul acela și au avut părtășie cu mine foarte răbdători. Erau în mod clar adevărați credincioși, dar cum puteau crede în Fulgerul de la Răsărit? Nu reușeam să înțeleg. După aceea, soțul meu a călătorit în altă parte pentru a predica Evanghelia. Cât a fost plecat, oamenii au tot continuat să-mi mărturisească despre noua lucrare a lui Dumnezeu, dar nu eram dispusă să ascult. Ori de câte ori venea cineva, încuiam ușa și mă ascundeam într-o parte. Vedeau că ușa era încuiată și plecau. În acele zile, ori de câte ori mă gândeam la cum mă înțeleseseră greșit și mă respinseseră oamenii din biserică, mă simțeam foarte rănită. Am plâns și mi-am mărturisit suferința Domnului de atâtea ori. Odată, m-am gândit din senin: „Biserica nu mă lasă să particip la adunări. Dacă aduc înapoi la biserică oile bune pe care le-a furat Fulgerul de la Răsărit, atunci frații și surorile mele vor crede că nu L-am trădat pe Domnul.” O lumină s-a aprins în inima mea când m-am gândit la asta și m-am rugat imediat Domnului: „O, Doamne, Tu scrutezi cele mai tainice unghere ale inimilor noastre și știi că sunt sinceră față de Tine. Nu am acceptat Fulgerul de la Răsărit. O, Doamne, biserica nu mă mai vrea, iar eu sufăr! Nu sunt dispusă să stau acasă, simțindu-mă nedreptățită și neglijată în felul acesta. O, Doamne, Te rog, dă-mi înțelepciunea și puterea să aduc înapoi la numele Tău oile bune pe care le-a furat Fulgerul de la Răsărit. O, Doamne, Te rog, ajută-mă!” După ce m-am rugat, am plănuit să iau inițiativa de a-i contacta pe oamenii din Fulgerul de la Răsărit și să-i confrunt direct, folosind Biblia pentru a-i contrazice și aducând înapoi oile lui Dumnezeu. Așadar, zilnic am petrecut mult timp citind Biblia.

Într-o zi, devoram Scripturile când am văzut brusc ce se spune în Luca 17:24-25: „Căci așa cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot așa va fi și cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație.” Am fost uluită. De ce acest verset mi se părea diferit acum, când îl citeam, față de înainte? Am cugetat la cuvintele: „Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație.” Mereu obișnuiam să cred că acest verset e despre Domnul Isus deoarece, în Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat pentru a deveni Domnul Isus Hristos și a fost respins de acea generație, răstignit, și a suferit atât de multă durere. Cum de a spus Domnul: „și să fie respins de această generație” când a profețit întoarcerea Fiului Omului? Oare aceste cuvinte se referă tot la Domnul Isus de acum 2000 de ani? Cu cât am cugetat mai mult la asta, cu atât am simțit mai mult că spusele credincioșilor din Fulgerul de la Răsărit erau în acord cu Biblia. M-am gândit și la credincioșii din Fulgerul de la Răsărit care mărturisesc faptul că Dumnezeu Atotputernic este cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu și la cum oamenii din toate confesiunile judecă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, i se împotrivesc și o condamnă, și la cum partidul de guvernământ al PCC vânează și persecută cel mai grav Fulgerul de la Răsărit: oare acesta nu este Dumnezeu Atotputernic care suferă multe lucruri și este respins de această generație? S-ar putea ca spusele „Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație” să se refere la Dumnezeu Atotputernic? Este Dumnezeu Atotputernic Domnul Isus întors? Gândindu-mă la asta, m-am speriat: „O, nu! Chiar m-am împotrivit Domnului?” Dar apoi m-am gândit: „Cu siguranță nu! Numele Domnului este neschimbător!” Pe de altă parte, m-am gândit: „Este o problemă foarte gravă; nu pot pur și simplu să condamn orbește Fulgerul de la Răsărit. Chiar nu trebuie să mă împotrivesc Domnului.” Apoi m-am gândit la cuvintele Domnului: „Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide” (Matei 7:8). M-am simțit de parcă mi s-ar fi deschis ochii și m-am gândit: „Da, trebuie să caut.”

Mi-am amintit că soțul meu avea o broșură despre Evanghelie. Îmi spusese: „Această broșură îți poate înlătura toate confuziile.” M-am grăbit să găsesc broșura, dar înainte să o citesc, am spus o rugăciune: „O, Doamne, Te rog, luminează-mă și permite-mi să discern conținutul acestei cărți! Statura mea e mică și mă tem să nu fiu indusă în eroare, dar mă tem și să nu mă împotrivesc Ție. O, Doamne, Te rog, ocrotește-mă în timp ce citesc această carte astăzi!” După ce m-am rugat, am deschis cartea și am frunzărit-o. Acolo chiar erau întrebări pe care voiam să le adresez. Prima era despre numele lui Dumnezeu. În carte se spunea: „În Biblie este scris: «În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!» (Faptele Apostolilor 4:12). Acest lucru este absolut adevărat. Dar asta nu putea dovedi că Dumnezeu putea fi numit doar Isus și că numele Său nu se putea schimba niciodată. Cu toții ne amintim că, în Vechiul Testament, Iahve a spus: «Eu, chiar Eu, sunt Iahve; și mai presus de Mine nu este niciun Mântuitor» (Isaia 43:11). «Iahve […] este numele Meu pentru totdeauna, iar acesta este memoriul Meu pentru toate generațiile» (Exodul 3:15). Și în Noul Testament, în Faptele Apostolilor 4:12, se spune: «În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!» Aici, «nimeni altul» se referă la oricine în afară de Isus. Așadar, care este numele unic al lui Dumnezeu: Iahve sau Isus? Numele lui Dumnezeu a fost inițial Iahve, dar mai târziu a fost Isus. Deci nu s-a schimbat numele lui Dumnezeu? Când Domnul Isus Se va întoarce în zilele de pe urmă, numele Său va suferi o schimbare similară. Haideți să citim această profeție din Apocalipsa și apoi vom înțelege. În Apocalipsa 3:12 se spune: «Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai pleca din el; și voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, și noul Meu Nume.» Aceasta profețește clar că, atunci când Dumnezeu Se va întoarce în zilele de pe urmă, El va avea un nume nou. Deci ar putea acest nou nume să fie tot Isus? Cum ar putea fi un nume nou, dacă El tot Isus S-ar numi?” Am simțit că aceste cuvinte erau foarte raționale, că erau în acord cu Biblia și că nu se abăteau de la aceasta. Citisem aceste versete de multe ori, deci cum de nu înțelesesem? Iahve a fost numele lui Dumnezeu în Epoca Legii. Isus a fost numele lui Dumnezeu în Epoca Harului. Iahve și Isus erau ambele nume ale lui Dumnezeu. Au primit nume diferite în epoci diferite. Numele Sale în aceste două epoci au fost diferite. Obișnuiam să cred că numele lui Dumnezeu era neschimbător, dar acest lucru era în contradicție cu faptele. Apocalipsa spune că Domnul va avea un „nume nou”. Se pare că acest „nume nou” nu se referă la Domnul Isus.

În răspunsul la această întrebare, broșura despre Evanghelie cita și cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „În fiecare epocă, Dumnezeu face o lucrare nouă și este numit cu un nou nume; cum ar putea El să facă aceeași lucrare în epoci diferite? Cum ar putea El să Se agațe de ceea ce este vechi? Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de răscumpărare, deci oare ar mai fi El numit cu același nume când Se întoarce în zilele de pe urmă? Ar mai face El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul și, totuși, sunt numiți cu nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile lucrării Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume diferit într-o epocă diferită, iar El trebuie să utilizeze numele pentru a schimba epoca și pentru a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte complet pe Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte caracteristica firii lui Dumnezeu dintr-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie să facă este să Îi reprezinte lucrarea” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”]. „«Iahve» este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel și înseamnă Dumnezeul israeliților (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni și să le ghideze viața; înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. «Isus» este Emanuel, care înseamnă jertfa pentru păcat plină de iubire și de compasiune și care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului și El reprezintă Epoca Harului și poate să reprezinte doar o parte a lucrării planului de gestionare. […] Numele de Isus a venit din Epoca Harului și a ajuns să existe datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a luat naștere ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou și să fie mântuiți și este un nume special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Așadar, numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare și înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă și în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificație reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. «Iahve» reprezintă Epoca Legii și este unul de onoare pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. «Isus» reprezintă Epoca Harului și este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca Harului. Dacă omenirea încă tânjește după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele de pe urmă și încă Îl așteaptă să sosească sub înfățișarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare de 6000 de ani s-ar fi oprit în Epoca Răscumpărării și nu ar mai fi putut să progreseze. Mai mult, zilele de pe urmă nu ar mai sosi niciodată și epoca nu ar mai cunoaște niciodată un sfârșit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»”). După ce am citit aceste cuvinte, am înțeles oarecum. Lucrarea lui Dumnezeu progresează mereu și numele lui Dumnezeu se schimbă mereu odată cu lucrarea Sa. Dumnezeu face lucrări diferite în epoci diferite și primește nume diferite. Prin numele Său, El schimbă epoca, iar numele Său reprezintă epoca. Dumnezeu primește nume diferite în epoci diferite pentru a reprezenta diferitele firi pe care El le exprimă în fiecare epocă. În Epoca Legii, Dumnezeu a proclamat legea pentru a-i îndruma pe israeliți în viețile lor pe pământ, iar numele Iahve reprezintă firea lui Dumnezeu, care e măreață, mânioasă, milostivă și care chiar îi blestemă pe oameni. În Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat pentru a deveni Domnul Isus. A fost răstignit și a devenit jertfa de păcat pentru om. Numele Isus reprezintă firea milostivă și iubitoare a lui Dumnezeu. Am văzut că numele pe care-l ia Dumnezeu în fiecare epocă are o semnificație și totuși, eu spusesem că lucrarea lui Dumnezeu și numele Său nu se puteau schimba niciodată: oare nu-L limitasem pe Dumnezeu?

Apoi am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și inima mi s-a luminat și mai mult. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cândva am fost numit Iahve, odată oamenii Mă știau și drept Mesia, iar altădată oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul, cu iubire și respect. Astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoșteau în vremurile trecute. Mai degrabă, sunt Dumnezeu care S-a întors în zilele de pe urmă, Dumnezeu care va aduce sfârșitul epocii; sunt Dumnezeu Însuși care Se înalță de la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire și plin de autoritate, onoare și glorie. Oamenii nu au intrat niciodată în contact cu Mine, nu M-au cunoscut niciodată și au fost mereu neștiutori în privința firii Mele. De la crearea lumii și până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeu care Se înfățișează oamenilor în zilele de pe urmă, dar Se ascunde printre ei. El locuiește printre oameni, adevărat și real, ca soarele arzător și focul mistuitor, plin de putere și abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele și nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. La urma urmei, multitudinea de țări vor fi binecuvântate grație cuvintelor Mele și, de asemenea, sfărâmate în bucăți din cauza cuvintelor Mele. Astfel, toți oamenii din zilele de pe urmă vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors și că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucerește toată omenirea. Și toți vor vedea că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar că, în zilele de pe urmă, am devenit flăcările soarelui dogoritor, care ard toate lucrurile, precum și Soarele dreptății care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea în zilele de pe urmă. Am luat numele acesta și duc cu Mine firea aceasta pentru ca toți oamenii să poată vedea că sunt Dumnezeu drept, soarele arzător și focul dogoritor și ca toți să Mă poată venera pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, și ca să poată să Îmi vadă adevăratul chip: nu sunt numai Dumnezeul israeliților și nu sunt doar Răscumpărătorul; ci, mai degrabă, sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, de pe pământ și din mări” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»”). Am simțit că aceste cuvinte erau atât de pline de autoritate, că acestea erau cuvintele lui Dumnezeu. De asemenea, am înțeles că Iahve, Mesia, Isus și Dumnezeu Atotputernic erau toate numele lui Dumnezeu, că Ei sunt toți un singur Dumnezeu și că Dumnezeu Atotputernic este numele lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Asta împlinește ceea ce se spune în Biblie: „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era și Care vine, Cel Atotputernic!” (Apocalipsa 1:8). M-am supărat foarte tare când m-am gândit la asta. Fariseii din vechime s-au agățat de cuvintele Bibliei, considerând că cineva care nu se numea Mesia nu putea fi Dumnezeu, și, drept urmare, L-au răstignit pe Domnul Isus și au fost pedepsiți de Dumnezeu. Oare nu eram eu acum la fel ca fariseii? Mă agățam de cuvintele Bibliei și trăiam în noțiunile și închipuirile mele, considerând că, dacă Dumnezeu nu Se numea Isus, atunci El nu era Dumnezeu. Când venea vorba de întâmpinarea Domnului, nu căutam și nu cercetam, ci doar mă agățam cu încăpățânare de noțiunile și închipuirile mele, considerând că apăram numele Domnului și că-I susțineam calea, fără să-mi dau seama că mă împotriveam noii lucrări a lui Dumnezeu. Am avut atâtea remușcări, încât am plâns.

M-am grăbit să citesc mai departe și am văzut că în broșura despre Evanghelie se spunea: „Mulți oameni au această noțiune. Aceștia cred că Biblia afirmă clar că toți aceia care predică ceva diferit de ei vor fi blestemați, că ceea ce predică Fulgerul de la Răsărit este diferit de ceea ce predică ei, că este o altă Evanghelie, și deci nu îndrăznesc să accepte acest lucru.” Eram confuză și în privința asta, așa că am simțit că trebuie să citesc cu atenție. În carte se spunea: „Cartea Galatenilor a fost o epistolă scrisă de Apostolul Pavel pentru biserica din Galatia. La vremea aceea, Evanghelia Domnului Isus se răspândise deja în mod spectaculos și mulți oameni din Galatia acceptaseră și ei noua lucrare a Domnului Isus și se înființaseră biserici. Aceea a fost vremea în care Epoca Legii trecea în Epoca Harului și, printre evreii de atunci, existau două grupuri de predicatori: un grup predica vechea lucrare a Epocii Legii, făcându-i pe oameni să respecte legile lui Iahve, adică să fie circumciși, să țină Sabatul, să intre în templu și așa mai departe. Celălalt grup (condus de cei 12 ucenici ai lui Isus) predica noua lucrare a Epocii Harului, făcându-i pe oameni să creadă în Domnul Isus și să fie mântuiți, să facă ceea ce le cerea Domnul Isus, adică să se mărturisească, să se căiască, să fie botezați, să frângă pâinea, să se iubească unii pe alții, să fie toleranți și răbdători și așa mai departe. Fariseii care se agățau de legea Vechiului Testament spuneau că Evanghelia predicată de ucenicii lui Isus era diferită de ceea ce predicau ei, că drumul lui Isus depășea Biblia și că El abandonase legea. Ei au condamnat noua lucrare a lui Isus și i-au tulburat pe cei care acceptaseră mântuirea prin răstignirea lui Isus. Spuneau că oamenii nu puteau fi mântuiți crezând în Isus, că lucrul acesta era împotriva învățăturilor lui Iahve, că trebuiau să continue să țină Sabatul, să fie circumciși și așa mai departe. Totuși, pe atunci, galatenii nu au avut discernământ și s-au îndepărtat de Evanghelia lui Isus predicată de Pavel pentru a-i urma pe evreii care predicau legea Vechiului Testament. Când Pavel a auzit că frații și surorile din biserica din Galatia respinseseră Evanghelia Domnului Isus și că se întorseseră la templu, a scris bisericii din Galatia, spunând: «Mă uimește cât de repede v-ați îndepărtat de cel care v-a chemat în harul lui Hristos, către o altă evanghelie: căci nu există alta; însă există unii care vă fac neplăceri și care ar răstălmăci evanghelia lui Hristos» (Galateni 1:6-7). El a scris aceste lucruri pentru a-i îndemna pe galateni să se întoarcă la adevărata cale. Știm cu toții că fariseii s-au agățat de lege și L-au condamnat pe Domnul Isus, că au fost eliminați din noua lucrare a Duhului Sfânt și că, în cele din urmă, au fost pedepsiți și blestemați de Dumnezeu. Așadar, cum ar trebui să abordăm astăzi noua lucrare a lui Dumnezeu?” Abia după ce am citit această părtășie mi-am dat seama că nu înțelesesem Biblia. Fără să știu de ce spusese Pavel ceea ce spusese, interpretasem cum îmi plăcuse mie, în conformitate cu noțiunile și închipuirile mele. Acea „altă Evanghelie” menționată de Pavel se referea la Evanghelia lui Iahve predicată la sfârșitul Epocii Legii pentru a-i determina pe oameni să respecte legea Vechiului Testament, și nu se referea la Evanghelia Epocii Împărăției. Aceasta deoarece Dumnezeu încă nu Își făcuse lucrarea din zilele de pe urmă când Pavel a scris această epistolă și nimeni nu predica Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Am considerat că aceia care predică Evanghelia Împărăției predică o altă Evanghelie. Încurcasem totul și aveam o înțelegere denaturată a Scripturilor! Eram atât de săracă, de jalnică și de oarbă! Chiar m-am simțit foarte rușinată. Anterior, spusesem cu nerușinare că voiam să aduc înapoi la biserică oile furate de Fulgerul de la Răsărit. Abia acum am înțeles că nu fuseseră induși în eroare. În schimb, văzuseră că spusele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și constataseră că sunt glasul lui Dumnezeu, așadar, au început să-L urmeze pe Dumnezeu Atotputernic. Nu e de mirare că, după ce au acceptat Fulgerul de la Răsărit, credința lor era atât de puternică, încât nici caii sălbatici nu i-ar fi putut trage înapoi. S-a dovedit că Îl întâmpinaseră pe Domnul. Crezusem că puteam să citesc mai mult Biblia și să aduc înapoi oile bune furate de Fulgerul de la Răsărit. Nu mi-am imaginat niciodată că Dumnezeu ar folosi această situație specială pentru a-mi reînsufleți inima amorțită și intransigentă. M-am simțit atât de entuziasmată!

Am început să citesc cu nerăbdare cuvintele lui Dumnezeu și am citit următoarele: „După lucrarea lui Iahve, Isus S-a întrupat ca să-Și facă lucrarea printre oameni. Lucrarea Lui nu a fost făcută în izolare, ci a fost construită pe lucrarea lui Iahve. A fost o lucrare pentru o nouă epocă pe care Dumnezeu a făcut-o după ce a încheiat Epoca Legii. În mod similar, după ce lucrarea lui Isus s-a încheiat, Dumnezeu a continuat cu lucrarea Sa pentru următoarea epocă, deoarece întreaga gestionare a lui Dumnezeu progresează mereu. După ce vechea epocă va trece, va fi înlocuită de o nouă epocă, iar odată ce vechea lucrare va fi completată, va exista o nouă lucrare pentru a continua gestionarea lui Dumnezeu. Această întrupare este a doua întrupare a lui Dumnezeu, care este ulterioară lucrării lui Isus. Bineînțeles, întruparea aceasta nu se petrece independent; este a treia etapă a lucrării după Epoca Legii și Epoca Harului. De fiecare dată când Dumnezeu inițiază o nouă etapă a lucrării, trebuie să fie mereu un nou început și trebuie să aducă mereu o nouă epocă. La fel, există și schimbări corespunzătoare în firea lui Dumnezeu, în maniera Lui de a lucra, locația lucrării Lui și numele Lui. Deci, nu e de mirare că omului îi este greu să accepte lucrarea lui Dumnezeu în noua epocă. Dar, indiferent de cum I se opune omul, Dumnezeu Își face mereu lucrarea și conduce mereu înainte întreaga omenire. Când Isus a venit în lumea omului, El a inaugurat Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată și, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului și a inaugurat Epoca Împărăției. Toți cei care sunt în stare să accepte cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduși în Epoca Împărăției și, mai mult, vor deveni capabili să accepte personal îndrumarea lui Dumnezeu. Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a completat doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui coruptă. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui coruptă de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Cu cât am citit mai mult cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, cu atât mai luminoasă a devenit inima mea. Am înțeles că lucrarea lui Dumnezeu și numele Său nu sunt neschimbătoare. Lucrarea lui Dumnezeu progresează mereu, iar lucrarea fiecărei epoci se bazează pe cea a epocii anterioare. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu este diferită în fiecare epocă, numele Său și firea pe care El o exprimă sunt și ele diferite. Dacă ar fi fost așa cum credeam eu, că numele și lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată, atunci Dumnezeu S-ar fi numit veșnic Iahve și numele Său nu S-ar fi putut schimba în Isus. Nici lucrarea lui Dumnezeu nu ar fi putut progresa, ci s-ar fi oprit la Epoca Legii. Atunci omul nu ar fi putut fi răscumpărat de Dumnezeu, ci ar fi murit sub lege. Dacă aș fi respectat doar numele lui Isus și nu aș fi acceptat noua lucrare și noul nume ale lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, atunci nu aș fi putut niciodată să întâmpin întoarcerea Domnului și, în cele din urmă, aș fi căzut pradă dezastrelor, plângând și scrâșnind din dinți, pentru că ratasem lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu.

Am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Poate că, auzind calea adevărului și citind cuvântul vieții, crezi că numai unul din 10000 dintre aceste cuvinte se aliniază punctelor tale de vedere și Bibliei, și atunci ar trebui să continui să cauți în cel de-al 10000-lea dintre aceste cuvinte. Încă te sfătuiesc să fii smerit, să nu fii prea încrezător și să nu te înalți pe tine însuți prea mult. Cu o părticică din inima ta cu frică de Dumnezeu, vei dobândi mai mare lumină. Dacă examinezi cu atenție și contempli în mod repetat aceste cuvinte, vei înțelege dacă ele reprezintă sau nu adevărul, și dacă sunt sau nu sunt viață” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic mi-au mers direct la inimă: aceasta era starea în care mă aflam. În trecut, soțul meu îmi mărturisise adesea despre lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, dar eu eram prea plină de propria importanță și ignorantă, total lipsită de o inimă cu frică de Dumnezeu, mă bazam pe puținele mele cunoștințe biblice pentru a limita lucrarea lui Dumnezeu și chiar voiam să găsesc mai multe temeiuri în Biblie pentru a tăgădui noul nume al lui Dumnezeu și noua Sa lucrare. Chiar eram foarte încăpățânată și gândirea mea era atât de denaturată! Voiam să renunț la noțiunile mele, să continui să caut și să cercetez, să mă mărturisesc și să mă pocăiesc înaintea lui Dumnezeu. Refuzasem mereu să-l ascult pe soțul meu având părtășie cu mine despre lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, dar acum voiam atât de mult să aud despre ea. Soțul meu, însă, era plecat să predice Evanghelia, iar eu nu știam când urma să se întoarcă. Așa că, în fiecare zi, deschideam ușa din față și așteptam frați și surori de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, sperând că, într-o zi, cineva avea să vină și să aibă părtășie cu mine.

Într-o dimineață, de-abia mâncasem micul dejun când am auzit pe cineva strigându-mă. Când am văzut că erau două surori de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, am fost incredibil de entuziasmată. Le-am invitat cu bucurie înăuntru. Au avut părtășie cu mine puțin, iar apoi una dintre ele a deschis volumul Cuvântul Se arată în trup, a dat la capitolul „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” și a început să mi-l citească. Sora a citit cu voce tare în timp ce eu am ascultat cu înflăcărare. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cele trei etape ale lucrării sunt în centrul întregii gestionări a lui Dumnezeu și în ele sunt exprimate firea lui Dumnezeu și ceea ce este El. Cei care nu cunosc cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt incapabili să realizeze cum Își exprimă Dumnezeu firea, nici nu cunosc înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu. De asemenea, rămân ignoranți cu privire la multele feluri în care El mântuiește omenirea și la intențiile Lui pentru întreaga omenire. Cele trei etape ale lucrării sunt expresia completă a lucrării de mântuire a omenirii. Cei care nu cunosc cele trei etape ale lucrării vor fi ignoranți cu privire la diferitele metode și principii ale lucrării Duhului Sfânt, iar cei care doar se țin strict de doctrina rămasă dintr-o anumită etapă a lucrării sunt oameni care Îl limitează pe Dumnezeu la doctrină și a căror credință în Dumnezeu este vagă și nesigură. Asemenea oameni nu vor primi niciodată mântuirea lui Dumnezeu. Numai cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu pot exprima pe deplin întreaga fire a lui Dumnezeu și pot exprima complet intenția lui Dumnezeu de a mântui întreaga omenire și întregul proces de mântuire a omenirii. Aceasta este dovada că El l-a înfrânt pe Satana și a câștigat omenirea; este dovada victoriei lui Dumnezeu și este expresia întregii firi a lui Dumnezeu. Cei care nu înțeleg decât una dintre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu nu cunosc decât o parte a firii lui Dumnezeu. În noțiunile omului, este ușor ca această singură etapă a lucrării să devină doctrină, și va deveni probabil ca omul să stabilească reguli fixe în privința lui Dumnezeu, iar omul va folosi această singură parte a firii lui Dumnezeu ca pe o reprezentare a întregii firi a lui Dumnezeu. Mai mult, se amestecă și o mare parte din imaginația omului, în așa fel încât omul constrânge cu rigiditate firea, ființa și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și principiile lucrării lui Dumnezeu, între parametri limitați, crezând că dacă Dumnezeu a fost odată astfel, atunci El va rămâne același pe vecie și nu Se va schimba niciodată. Numai aceia care cunosc și apreciază cele trei etape ale lucrării Îl pot cunoaște corect și complet pe Dumnezeu. Cel puțin, ei nu-L vor defini pe Dumnezeu ca pe Dumnezeul israeliților sau al evreilor și nu Îl vor vedea ca pe un Dumnezeu care va fi pe vecie răstignit pe cruce de dragul omului. Dacă omul ajunge doar să-L cunoască pe Dumnezeu numai dintr-o etapă a lucrării Sale, atunci și cunoașterea lui este mult prea mică, nici cât o picătură în ocean. Dacă nu, de ce mulți din vechea gardă religioasă L-ar răstigni pe Dumnezeu pe cruce de viu? Nu pentru că omul Îl limitează pe Dumnezeu în anumiți parametri? Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să «confirme» lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I se opun în mod deschis răufăcători ignoranți și neinformați, care încearcă pur și simplu să arate cât sunt de geniali? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să răstoarne «sistemul academic» al lumii; având doar o doctrină superficială de a-i învăța pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire. Miopi cum sunt, încearcă să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Acești oameni nu au vreo rațiune care merită menționată! De fapt, cu cât mai mare este cunoașterea de Dumnezeu a oamenilor, cu atât sunt mai lenți în a-I judeca lucrarea. Mai mult, ei vorbesc doar puțin despre știința lor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu astăzi, dar nu sunt pripiți în judecățile lor. Cu cât oamenii cunosc mai puțin despre Dumnezeu, cu atât mai aroganți și mai îngâmfați sunt și cu atât mai nesăbuit proclamă ființa lui Dumnezeu – și totuși ei nu vorbesc decât de teorie și nu oferă nicio dovadă reală. Asemenea oameni nu au nicio valoare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu). Când am auzit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, am simțit că El chiar îmi cercetase inima și îmi dăduse în vileag noțiunile atât de clar. Cunoșteam doar una dintre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu și mă agățam de cuvintele Bibliei care rămăseseră din acea etapă a lucrării. L-am îngrădit pe Dumnezeu în cadrul reglementărilor și am crezut că numele lui Dumnezeu era Isus și că nu se putea schimba niciodată. Am spus și că a accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic însemna a-L trăda pe Domnul Isus și a comite apostazia. Am văzut că nu știam nimic despre lucrarea lui Dumnezeu și că era foarte vagă credința mea în Dumnezeu. Cele trei etape ale lucrării sunt întreaga expresie a lucrării lui Dumnezeu pentru a mântui omenirea. Cunoscând doar una dintre cele trei etape ale lucrării, cunoșteam doar o parte din firea lui Dumnezeu și totuși, I-am îngrădit firea, ființa, înțelepciunea și lucrarea atât de mult sub forma acestui domeniu limitat, crezând că, dacă Dumnezeu a fost așa odată, atunci El trebuie să fie mereu așa. Eram obtuză și nu-L cunoșteam pe Dumnezeu, și totuși I-am limitat numele și lucrarea. Chiar eram foarte arogantă!

Mai târziu, am citit mult mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și m-am convins că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, așa că m-am alăturat Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și am început să particip la adunări cu frații și cu surorile și să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic împreună cu ei. Mă simt atât de aprovizionată. Slavă lui Dumnezeu că mi-a arătat milă și bunătate, astfel încât am putut accepta în mod miraculos mântuirea din zilele de pe urmă din partea lui Dumnezeu și am putut întâmpina apariția Domnului!