O inimă rătăcitoare se întoarce acasă

mai 4, 2019

de Novo, Filipine 

Numele meu este Novo și sunt din insulele Filipine. Am urmat-o pe mama în credința ei în Dumnezeu de când eram mic și mă duceam cu frații mei să ascult predici la biserică. Deși crezusem în Domnul mulți ani, simțeam că nu trecusem prin nicio schimbare și că eram asemenea unui necredincios. În inima mea, mă gândeam într-una cum să câștig mai mulți bani, cum să-mi petrec zilele în confort și să mă bucur de traiul bun. În plus, ieșeam să beau împreună cu prietenii mei tot timpul și, când aveam ceva bani de cheltuială, mă duceam la jocuri de noroc. Știam că a face aceste lucruri era în contradicție cu voia Domnului – deseori mă rugam Domnului, îmi mărturiseam păcatele și luam înaintea Sa hotărârea fermă că voi renunța la aceste obiceiuri proaste și că nu voi mai păcătui niciodată începând din acea zi. Dar, de vreme ce prietenii mei mă amăgeau și mă atrăgeau, pur și simplu nu mă puteam controla. Și așa se face că am devenit din ce în ce mai degenerat, inima mea s-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu, iar în rugăciunile mele nu mai exista nicio sinceritate. În fiecare săptămână, spuneam doar câteva rugăciuni simple, ca să scap cât mai repede. Uneori, simțeam o adevărată disperare deoarece știam că, atunci când Domnul Se va întoarce, El va judeca fiecare persoană pe baza acțiunilor și comportamentului său și apoi va hotărî dacă va fi ridicată la ceruri sau va coborî în iad. Simțeam că sunt atât de degenerat încât Dumnezeu nu avea să mă ierte din nou. Mai târziu, m-am însurat și am avut copii și nu mă gândeam decât la soția mea și la copiii mei. Îmi împinsesem credința într-un ungher al minții cu mult înainte. Pentru a le oferi un viitor mai bun copiilor mei și a-mi împlini dorința de a deveni bogat, am hotărât să plec la muncă în străinătate, acesta fiind motivul care m-a adus în Taiwan. După ce am găsit un loc de muncă, tot nu mi-am schimbat stilul de viață. În timpul liber, ieșeam cu colegii să bem și să cântăm karaoke, ducând o viață plină de desfrâu; de mult timp îmi împinsesem credința în Dumnezeu într-un ungher al minții.

În 2011, lucram ca sudor într-o fabrică din Taiwan. Într-o zi, în 2012, o colegă din Taiwan a aflat că sunt catolic, așa că m-a invitat la Liturghie la biserica ei. Într-o duminică dimineață, a venit să mă ia de la fabrică și m-a dus la casa prietenului ei. Acolo l-am întâlnit pe fratele Joseph. El m-a întrebat: „Frate, crezi în a doua venire a Domnului Isus?ˮ I-am spus că da. Apoi, m-a întrebat: „Știi ce lucrare va face Domnul Isus atunci când Se va întoarce?ˮ Eu i-am răspuns: „Cred că atunci când Domnul Isus Se va întoarce, va sta pe un mare tron alb și va judeca omenirea. Toți vor răspunde pentru păcatele lor, îngenunchind în fața scaunului de judecată, iar apoi Domnul va decide dacă vor merge în ceruri sau în iad, pe baza acțiunilor și faptelor lor.ˮ Fratele Joseph a continuat să mă întrebe: „Dacă ți-am spune că Domnul Isus a venit deja și că, în prezent, Își face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, îndeplinind astfel profeția că «Judecata începe cu casa lui Dumnezeu», ai crede acest lucru?ˮ Am fost destul de surprins când l-am auzit spunând asta. M-am gândit: „Domnul Isus S-a întors deja? Cum este posibil? Nu am văzut marele tron alb apărând pe cer și nu L-am văzut pe Domnul coborând pe un nor alb. Și, totuși, spune că Domnul S-a întors să-Și facă lucrarea de judecată, îndeplinind astfel profeția că «Judecata începe cu casa lui Dumnezeu». Are sens. Înțelepciunea lui Dumnezeu este de nepătruns pentru om, prin urmare, aș face mai bine să continuu să caut.ˮ Apoi, am răspuns: „Frate, nu aș îndrăzni să spun dacă Domnul Isus S-a întors sau nu, așa că te rog să-mi comunici despre astaˮ. După aceea, ei au găsit în Biblie o serie de pasaje referitoare la profețiile despre întoarcerea Domnului și faptul că-Și face lucrarea de judecată, pe care mi le-au citit. De exemplu, în capitolul 4, versetul 17 din Epistola Întâi a lui Petru, se spune: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu.” Și, de asemenea, în capitolul 16, versetele 12-13 din Evanghelia după Ioan: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină.” Fratele Joseph a spus că acest „Duh al adevăruluiˮ se referă la întoarcerea Domnului și la faptul că El exprimă adevărul și-Și face lucrarea de judecată. Dumnezeu din zilele de pe urmă S-a întors în trup ca Fiul Omului. Pe baza lucrării Sale de răscumpărare din Epoca Harului, El exprimă adevărul și face etapa lucrării Sale de judecată începând din casa lui Dumnezeu. În realitate, această lucrare de judecată este lucrarea pentru purificarea și mântuirea deplină a omului. Aceasta îndeplinește întocmai profețiile Domnului Isus: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă(Ioan 12:47-48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului(Ioan 5:22). „Şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului(Ioan 5:27). Am ascultat cu atenție părtășia fratelui și am crezut că toate aceste mesaje pe care mi le împărtășea sunt adevărate, deoarece cred că toate profețiile Domnului trebuie să se împlinească, trebuie să se adeverească.

Apoi, fratele Joseph mi-a mai citit două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă, Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu.” „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

După ce a citit aceste cuvinte, fratele Joseph mi-a comunicat multe adevăruri privitoare la lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă. Am ajuns să înțeleg că lucrarea lui Dumnezeu este foarte practică și că nu este deloc supranaturală, că lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă nu este deloc așa cum îmi imaginasem eu. Îmi închipuisem că Dumnezeu pune o masă uriașă în înaltul văzduhului, că Dumnezeu stă pe un mare tron alb și toată omenirea îngenunchează înaintea Lui. Apoi, că Dumnezeu ne va enumera păcatele unul câte unul, pentru a stabili dacă am fost buni sau răi și va decide dacă ne ducem în cer sau în iad. În schimb, Dumnezeu a devenit trup și a venit în lume ca să exprime adevărul într-un mod practic, să judece păcatele omului și să expună adevărul stricăciunii omului, precum și natura și esența lui. Fratele Joseph și-a continuat părtășia, spunându-ne că firile noastre satanice, cum ar fi aroganța și trufia noastră, necinstea și viclenia noastră și egoismul și josnicia noastră, trebuie să fie toate supuse judecății lui Dumnezeu înainte să putem fi purificați. Rezultatul final al lucrării de judecată a lui Dumnezeu este ca noi să ne putem vedea murdăria și corupția, urâțenia și ticăloșia noastră și să ne vedem esența care-L sfidează și trădează pe Dumnezeu, ca să putem ști că am fost atât de profund corupți de Satana, că suntem plini de firi satanice, că suntem întruchiparea Satanei și că ar trebui să pierim. Numai în acest fel putem ajunge să ne urâm și să ne blestemăm și să ne lepădăm de Satana odată pentru totdeauna. Mai mult decât atât, este ca prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu să putem ajunge să cunoaștem firea dreaptă, sfântă și de neofensat a lui Dumnezeu. Aunci, fără să ne dăm seama, frica de Dumnezeu va spori în inimile noastre, nu vom mai îndrăzni niciodată să ne răzvrătim cu nesăbuință împotriva lui Dumnezeu și să-L sfidăm și vom deveni capabili să ne lepădăm de trup și să practicăm adevărul. Odată ce firea vieții noastre s-a schimbat, vom putea să ascultăm cu adevărat de Dumnezeu și să ne închinăm Lui. Și, odată ce am dobândit diferite aspecte ale adevărului exprimat de Dumnezeu în zilele de pe urmă, atunci vom fi purificați și mântuiți pe deplin de Dumnezeu și vrednici de a fi aduși de Dumnezeu în Împărăția Lui. Aceia care refuză să accepte lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sunt incapabili să dobândească purificarea de la Dumnezeu – în cele din urmă, ei pot fi doar eliminați de lucrarea lui Dumnezeu și vor fi pierdut șansa de a fi mântuiți și de a intra în Împărăția cerurilor. Auzind părtășia fratelui Joseph, am simțit că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omului este atât de adevărată și de practică!

M-am gândit la felul în care crezusem în Domnul mulți ani și, cu toate că adeseori îmi mărturiseam Domnului păcatele și mă căiam, tot continuam apoi să păcătuiesc, să mint, să înșel, să fiu necinstit și viclean și, frecvent, chiar îmi dezvăluiam firea cea satanică, nebunesc de arogantă, înfumurată și trufașă. Trăiam constant într-un ciclu al păcătuirii și mărturisirii, al mărturisirii și păcătuirii – trăiam într-o durere de nedescris. Dumnezeu a venit acum să-Și facă lucrarea de judecată și purificare din zilele de pe urmă, iar acest lucru este extrem de necesar pentru omenirea coruptă. Aceia care cred în Domnul și ale căror păcate au fost iertate tot au nevoie de purificarea lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Biblia spune: „Sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!” (Evrei 12:14). Domnul este sfânt. Dacă doar ni se iartă păcatele, dar natura noastră păcătoasă și firile satanice nu sunt purificate, atunci, în orice moment, încă suntem capabili să păcătuim și să-L sfidăm pe Dumnezeu, să ne plângem frecvent sau chiar să-L trădăm pe Dumnezeu. Plini de o asemenea pângărire și stricăciune, cum am putea fi vrednici să privim chipul Domnului? Numai atunci am simțit în inima mea cât de necesară este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă! Ar fi atât de nerealist, atât de nepractic dacă Domnul ar veni și, potrivit noțiunilor și închipuirilor oamenilor, i-ar lua pe toți în aer să-L întâlnească! Apoi, fratele Joseph mi-a comunicat experiențele lui și mărturia privind modul în care a acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Am simțit cu adevărat că părtășia lui conținea luminarea și iluminarea Duhului Sfânt. Să o ascult a fost foarte edificator și am crezut că Domnul Isus S-a întors într-adevăr. Astfel, am hotărât să caut și să cercetez lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ca să nu-mi ratez șansa de a întâmpina venirea Domnului.

După aceea, fratele Joseph mi-a dat un exemplar din Cuvântul Se arată în trup, iar eu am fost încântat. Când m-am întors în dormitorul meu în acea seară, am început să citesc din cuvintele lui Dumnezeu și le-am citit toată noaptea. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Gurile voastre sunt pline de cuvinte mincinoase și obscene, trădătoare și arogante. Nu ați rostit niciodată cuvinte sincere către Mine, nici cuvinte sfinte, nici cuvinte prin care să vă arătați supunerea față de Mine, după ce ați experimentat cuvântul Meu. Cum este credința voastră, la urma urmelor? Inimile voastre sunt pline de dorințe și bogății, mințile voastre sunt pline de lucruri materiale. Zilnic, calculați cum să obțineți ceva de la Mine, cât de multă bogăție și cât de multe lucruri materiale ați primit de la Mine. Zilnic, așteptați ca și mai multe binecuvântări să se pogoare asupra voastră, ca să vă puteți bucura, și mai mult și mai bine, de acele lucruri care pot aduce bucurie. Ceea ce este în cugetul vostru în fiecare moment nu sunt Eu, nici adevărul care de la Mine purcede, ci soții (soțiile) voastre, fii, fiicele, ceea ce mâncați și îmbrăcați, și cum s-ar putea ca plăcerile voastre să fie chiar și mai numeroase, chiar și mai bune. Chiar și atunci când vă umpleți stomacurile până la refuz, oare nu sunteți doar cu puțin mai mult decât niște cadavre? Chiar și când vă împodobiți splendid înfățișarea exterioară, nu sunteți oare tot niște cadavre ambulante, fără viață? Vă spetiți de dragul stomacurilor voastre, până când părul vostru ajunge să fie presărat cu fire cărunte, dar niciunul dintre voi nu sacrifică un singur fir de păr pentru lucrarea Mea. Sunteți mereu pe fugă, solicitându-vă trupurile și storcându-vă creierii, de dragul trupurilor voastre și pentru fii și fiicele voastre, însă niciunul dintre voi nu arată vreo preocupare sau vreo grijă față de voia Mea. Oare ce mai sperați să obțineți de la Mine?(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”).

Ceea ce au dezvăluit aceste cuvinte era exact situația din viața mea, ele erau ce simțeam cu adevărat în inima mea. Cuvintele au fost ca o sabie cu două tăișuri care mi-a străpuns inima amorțită. Am știut că numai Dumnezeu putea scruta profunzimile inimii omului și că numai Dumnezeu putea dezvălui adevărul corupției omenirii, precum și ceea ce este profund ascuns în om. Am simțit că aceste cuvinte erau cuvântările Duhului Sfânt și că erau glasul lui Dumnezeu. Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să aflu că, deși crezusem în Domnul mulți ani și de multe ori mărturisisem și mă căisem în fața Domnului, natura mea păcătoasă și firea satanică nu fuseseră purificate și nu se schimbaseră deloc. Doar recunoșteam numele Domnului, dar, în inima mea, nu era loc pentru Domnul și nici nu mă sacrificam sau lucram pentru El. Mă preocupa mereu modul prin care să câștig mai mulți bani, să-mi sporesc plăcerile trupești și cum puteam să-mi fac familia să trăiască mai prosper, nefiind nici măcar o dată preocupat de voia lui Dumnezeu. Chiar știam că mințeam și păcătuiam des, dar nu mă gândeam deloc la asta. Crezusem întotdeauna că Dumnezeu era Dumnezeu cel mereu iubitor, milostiv pentru totdeauna și, chiar dacă aș fi păcătuit, El mi-ar fi iertat păcatele, ar fi fost milostiv față de mine și m-ar fi binecuvântat. Numai după ce am citit aceste cuvântări rostite de Dumnezeu în zilele de pe urmă, am văzut firea dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu și am știut că firea lui Dumnezeu nu poate fi ofensată de nimeni. Înlăuntrul meu, judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu au dat naștere respectului pentru El, iar eu mi-am deplâns trecutul. Am căzut înaintea lui Dumnezeu și am plâns cu amărăciune: „Dumnezeule, m-am răzvrătit împotriva Ta, Te-am înșelat și Te-am sfidat în multe lucruri și nu sunt demn să vin înaintea Ta. Tot ce am făcut merită numai pedeapsă. O, Dumnezeule, Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat ocazia de a mă pocăi și de a fi mântuit. De acum înainte, voi face tot ce-mi stă în putere să caut adevărul, să îmi realizez bine datoria și să-Ți răsplătesc dragostea.ˮ După ce m-am rugat, am luat o hotărâre fermă: trebuie să accept judecata lui Dumnezeu și să-mi schimb viața în care păcătuiesc și apoi mărturisesc; trebuie să citesc mai mult cuvintele lui Dumnezeu și să le contemplu mai mult ca să înțeleg mai mult din adevăr și să am puterea de a-mi lepăda trupul, de a practica adevărul și de a împlini voia lui Dumnezeu.

Din acel moment, am luat Cuvântul Se arată în trup cu mine la serviciu, că să pot citi și contempla cuvintele lui Dumnezeu în timpul pauzelor de lucru. Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut cât de corupte și răzvrătite erau comportamentul și gândurile mele. Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, care spun: „Ar trebui să te rogi pas cu pas, în conformitate cu adevărata ta stare și cu ceea ce trebuie făcut de către Duhul Sfânt, și ar trebui să te afli în comuniune cu Dumnezeu, respectând voința lui Dumnezeu și ceea ce El cere de la oameni. Când începi să practici rugăciunile, mai întâi dăruiește-ți inima lui Dumnezeu. Nu căuta să înțelegi voința lui Dumnezeu; încearcă doar să rostești cuvintele venite din inima ta către Dumnezeu. Când vii înaintea lui Dumnezeu, grăiește astfel: «O, Dumnezeule! Abia azi înțeleg că m-am obișnuit să nu mă supun Ție. Sunt cu adevărat decăzut și vrednic de dispreț. Înainte, mi-am irosit timpul; dar începând de azi, voi trăi pentru Tine, voi duce o viață care să aibă un sens și voi face voia Ta. Aș vrea ca Spiritul Tău să lucreze întotdeauna în mine și să mă ilumineze și să mă lumineze mereu, astfel încât să pot aduce mărturie puternică și răsunătoare înaintea Ta, astfel încât Satana să vadă gloria Ta, mărturia Ta și dovada triumfului Tău în noi.» Când te rogi astfel, inima ta se va elibera pe deplin, după ce te-ai rugat în acest fel inima ta va fi mai aproape de Dumnezeu(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre practica rugăciunii”). În cuvintele lui Dumnezeu, am găsit o cale de practică pentru a-mi înlătura firea coruptă și am început să mă rog lui Dumnezeu cu toată convingerea, cu o inimă sinceră, destăinuindu-mă lui Dumnezeu în legătură cu firea mea coruptă și spunându-I ceea ce speram, în inima mea, să realizez. L-am rugat să mă îndrume ca să pot trăi respectându-I cuvintele. Prin asemenea rugăciuni, am simțit adeseori că Dumnezeu mă călăuzea și mă lumina, iar inima mi s-a umplut de credință și putere. Nu am mai trăit așa cum făcusem înainte și nici nu am mai acționat conform acelor gânduri și idei corupte pe care le aveam în inima mea. Viața mea se schimbase; nu mai era viața degenerată pe care o dusesem înainte, păcătuind și mărturisind, ci, în schimb, trăiam cu adevărat înaintea lui Dumnezeu și dobândisem grija și protecția lui Dumnezeu.

În iulie 2014, m-am întors în insulele Filipine și numai atunci am conștientizat că Dumnezeu alesese, de asemenea, mulți frați și multe surori din Filipine. Am fost atât de fericit. Acum, am părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu cu frații și surorile mele din biserică, trăim o viață duhovnicească și ne ajutăm și ne sprijinim unii pe alții. Căutăm cu toții adevărul; căutăm să ne schimbăm firile și să fim mântuiți de Dumnezeu. De asemenea, suntem martori ai lucrării din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic pentru oamenii din țara noastră, precum și pentru cei din alte țări, astfel încât ei să știe că Domnul Isus S-a întors deja și că ei, ca și noi, pot dobândi mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic! Acum trăiesc o viață foarte îmbogățită și fericită. M-am debarasat complet de viața degenerată și decadentă pe care o trăisem înainte. Dumnezeu Atotputernic este acela care m-a îndrumat să-mi găsesc scopul și direcția în viață. Simt că aceasta este singura cale de a trăi o viață plină de însemnătate!

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Furtuna divorțului s-a potolit

de Lu Xi, Japonia În 2015, o prietenă de-a mea m-a determinat să încep să cred în Dumnezeu Atotputernic. După ce am primit lucrarea lui...

Mântuită într-un mod diferit

de Huang Lin, China Obișnuiam să fiu o credincioasă de rând în creștinismul carismatic și de când am început să cred în Domnul, niciodată...