de Su Mi, China

În anul 2002, aveam 18 ani și lucram într-o fabrică de confecții. Ori de câte ori îi vedeam pe protagoniștii serialelor de televiziune îmbrăcați atrăgător și la modă, purtând aur și argint, trăind în vile de lux și conducând mașini scumpe, tratați cu căldură atât la sosire, cât și la plecare, indiferent unde mergeau, și arătând atât de încântător, invidiam modul acela de viață. Visam ca, după ce îmi întemeiam o familie, să muncesc din greu ca să duc o viață prestigioasă ca aceea. Pentru a-mi îndeplini visul, la scurt timp după ce ne-am căsătorit, eu și soțul meu ne-am mutat pentru muncă. Pentru a câștiga mai mulți bani, am continuat să lucrez la cusutul hainelor peste zece ore pe zi, chiar și atunci când eram însărcinată în șapte sau opt luni. Din cauza epuizării prelungite, starea mea de sănătate s-a deteriorat semnificativ și am slăbit aproape cinci kilograme. Pentru că stătea foarte mult pe scaun și nu se hidrata suficient, soțul meu a făcut pietre la rinichi și nu a mai putut să lucreze cu mine la confecționatul hainelor. Mai târziu, soțul meu a obținut o slujbă la o companie și, în scurt timp, a câștigat încrederea șefului. Acesta i-a încredințat multe dintre afacerile companiei, astfel că, după câțiva ani, pusesem niște bani deoparte și am luat un împrumut ca să cumpărăm o casă în oraș. Cariera soțului meu mergea bine și intenționam să cumpărăm și o mașină. Ori de câte ori ne întorceam în localitatea noastră natală, ceilalți săteni ne admirau pentru că ne stabiliserăm în oraș deși eram atât de tineri, și spuneau că suntem capabili. Auzind aceste laude, mă simțeam foarte mândră și aveam impresia că plutesc. Credeam că este grozav să ai bani; oriunde mergeam, eram admirată și lăudată. Însă, treptat, am simțit o deșertăciune interioară inexplicabilă. Mergeam să cumpăr haine de lux și produse de îngrijire a pielii sofisticate sau călătoream și publicam poze pe rețelele de socializare, dar nimic nu putea să umple golul din inima mea. Nu mă puteam abține să nu mă întreb: „Chiar am muncit atât de mult ca să fac bani doar ca să mănânc, să mă îmbrac și să trăiesc bine și ca să câștig admirația oamenilor? Însă de ce continui să mă simt atât de goală pe dinăuntru după ce am obținut toate acestea?” Treceam prin viață în această stare de confuzie, simțindu-mă epuizată.

În anul 2019, compania soțului meu a fost implicată într-o dispută financiară. Soțul meu era responsabil de resursele financiare ale companiei, astfel că a fost și el prins la mijloc. A trebuit să plătim o despăgubire de 400000 de yuani. În plus, soțul meu a ajuns să fie dat în judecată și a fost condamnat la patru ani și jumătate de închisoare. Am simțit că lumea mea se prăbușea. Soțul meu fusese stâlpul familiei noastre. Dacă el era la închisoare, nu avea cine să câștige bani și să ne întrețină. Trebuia să plătim în continuare ipoteca, în fiecare lună, precum și costurile cu educația celor doi copii ai noștri și cheltuielile zilnice. De asemenea, împrumutaserăm mulți bani ca să plătim despăgubirea. Toată această presiune a căzut doar pe mine. Pe lângă povara financiară, a trebuit să îndur și privirile disprețuitoare și batjocoritoare ale celor din jurul meu. Să continui să trăiesc mi se părea o agonie și mă gândeam că mi-ar fi mai bine moartă. Însă, exact în acel moment, copiii mei aveau cea mai mare nevoie să am grijă de ei, astfel că nu am putut suporta să îi abandonez. Plângeam în fiecare zi și nu știam cum aveam să fac față viitorului. Chiar când simțeam că nu exista cale de ieșire, mama mea mi-a predicat Evanghelia din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvintele lui Dumnezeu și ascultând părtășia fraților și a surorilor, am ajuns să înțeleg că, la început, oamenii din Grădina Edenului nu aveau deloc griji, necazuri sau durere. Însă, după ce au fost corupți de Satana, oamenii au dezvoltat diverse ambiții, dorințe și perspective greșite în spatele a ceea ce urmăreau. De aceea există atât de multă suferință și nefericire. De această dată, Dumnezeu a venit să facă lucrare ca să elibereze omenirea de răul Satanei și să restabilească viața pe care omenirea a avut-o cândva în Grădina Edenului. Doar dacă acceptăm mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă putem să scăpăm de răul Satanei și să primim mântuirea lui Dumnezeu. Am simțit că am găsit ceva pe care să mă bazez, iar durerea din inima mea s-a domolit considerabil. Am devenit dispusă să particip la adunări și să citesc cuvintele lui Dumnezeu.

După aceea, participam la adunări și, în același timp, confecționam haine. Deoarece mă pricepeam să confecționez haine, pe lângă faptul că banii pe care îi câștigam acopereau cheltuielile zilnice ale familiei mele, îmi și permiteau să economisesc puțin. Am început să îmi fac planuri de viitor, gândindu-mă: „Dacă muncesc în continuare timp de câțiva ani, voi face niște bani și, atunci, alții nu mă vor desconsidera și batjocori pentru că sunt săracă.” Însă trebuia să particip la adunări de trei ori pe săptămână și, cu toate că acest lucru era benefic pentru intrarea mea în viață, însemna că lucram mai puține ore și câștigam mai puțini bani ca înainte. Prin urmare, m-am gândit: „Aș putea să limitez adunările doar la o dată pe săptămână? În acest fel, voi putea să câștig câteva mii de yuani în plus în fiecare lună și, chiar și după ce plătesc ipoteca, tot voi avea bani în plus. Dacă economisesc câțiva ani, voi putea să îmi plătesc datoriile și, apoi, dacă reușesc să cumpăr o mașină, voi putea să ies în lume cu mai multă demnitate.” Mai târziu, datorită părtășiei cu frații și cu surorile în cadrul adunărilor, mi-am dat seama că, dacă m-aș concentra doar să fac bani și nu aș participa în mod regulat la adunări, aș ajunge pur și simplu să mă îndepărtez și mai mult de Dumnezeu. În acest caz, cum aș putea să primesc grija și ocrotirea Lui? Când vor veni dezastrele, banii nu vor putea răscumpăra viața unei persoane! Mi-am adus aminte că am auzit despre faptul că fabricarea hainelor de protecție a fost foarte profitabilă în timpul pandemiei, iar unii oameni au muncit zi și noapte ca să facă bani, ajungând să moară în fabrică. Există destul de multe astfel de cazuri. Trebuia să deslușesc uneltirile Satanei și să nu pierd șansa de a dobândi viață de dragul banilor. Trebuia să continui să particip la adunări în mod regulat. La început, am putut să particip la adunări de trei ori pe săptămână, însă, după o vreme, când salariul meu lunar a scăzut semnificativ deoarece munceam mai puțin, am început să mă îngrijorez: „Participarea la mai multe adunări mă va ajuta să înțeleg mai multe adevăruri și va fi benefică pentru intrarea mea în viață, dar, în momentul de față, fabrica are foarte multe comenzi, salariul este mare și este momentul perfect ca să fac bani. Dacă ratez această perioadă, mai târziu afacerile vor merge greu, iar hainele pe care le voi confecționa nu îmi vor aduce mult profit. Nu, în acest moment trebuie să prioritizez banii. O să particip la mai multe adunări atunci când fabrica nu are atât de mult de lucru, în extra-sezon.” Așa că m-am hotărât să particip la adunări de două ori pe săptămână. După fiecare adunare, alergam la fabrică pentru a munci și chiar și după ce alții plecau de la lucru, eu continuam. În acea perioadă, nu aveam timp să citesc cuvintele lui Dumnezeu, nici măcar nu știam ce să Îi spun când mă rugam, iar inima mea s-a îndepărtat tot mai mult de El.

Mai târziu, în extra-sezon, fabrica s-a închis temporar. Aș fi putut folosi pauza ca să particip la mai multe adunări și ca să mă înzestrez cu mai multe adevăruri, dar am vrut să câștig rapid mai mulți bani, ca să redobândesc admirația pe care o aveam când eram bogată. Astfel, m-am dus la o altă fabrică, să confecționez haine de protecție. Uneori, ca să câștig mai mult, amânam ora de pontare la plecare și, când ajungeam acasă, sora mea mă aștepta deja ca să particip la adunare. Însă după o zi de muncă, mă durea tot trupul, iar brațele mă dureau atât de tare încât nu puteam să le ridic. Voiam doar să mă odihnesc devreme, așa că adunările nu erau eficiente. Ca să câștig mai mult, mă trezeam în fiecare zi la ora 5:30 și pregăteam micul dejun, iar ca să economisesc timp, luam prânzul cu mine, la fabrică. Din cauza obiceiurilor mele alimentare neregulate pe termen lung și pentru că prânzul meu era mereu rece, într-o zi, o lună mai târziu, am avut dintr-o dată vărsături grave și diaree. Medicul a spus că aveam gastroenterită acută, că era destul de grav și că trebuia să stau acasă pentru recuperare. Întinsă pe pat, am început să chibzuiesc: „Nu mi-am făcut devoționalele și nici nu am mers la adunări în mod regulat. M-am concentrat doar să fac bani și să trăiesc o viață bună, ca să câștig admirația oamenilor. Este acest lucru în conformitate cu intenția lui Dumnezeu?” În timpul unei adunări, o soră a citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care aborda în mod specific starea mea: „Credința lui Iov în Dumnezeu nu era de formă; el a fost modelul reprezentativ al unui credincios sincer. Se ruga lui Dumnezeu în toate. Când era neliniștit cu privire la petrecerile copiilor săi, s-a rugat lui Dumnezeu și i-a încredințat lui Dumnezeu; cu siguranță, se ruga frecvent cu privire la modul în care să își crească șeptelul. El a încredințat totul în mâinile lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost ca un non-credincios, planificând și calculând permanent creșterea șeptelului cu voința omului, bazându-se doar pe propria minte și imaginație și storcându-și creierii pentru a atinge țelurile pe care le plănuise, atunci, chiar dacă ar fi experimentat multe eșecuri și obstacole, ar fi putut să vadă mâinile lui Dumnezeu și suveranitatea și rânduielile Lui? […] De ce oamenii își storc creierii folosind metode umane pentru a-și atinge propriile scopuri, în loc să se bazeze pe Dumnezeu? Când fac planuri, caută dorințele lui Dumnezeu? Au ei o atitudine supusă, zicând: «Nu știu ce urmează să facă Dumnezeu. Voi face întâi acest plan, acest calcul, dar nu știu dacă planul meu își va atinge sau nu țelul; este doar un plan. Dacă îmi pot atinge țelul, atunci este o binecuvântare de la Dumnezeu. Dacă nu, este din cauza propriei mele orbiri; planul meu nu a fost în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu»? Au acest tip de atitudine? (Nu.) Așadar, cum apar aceste moduri de acțiune? Acestea sunt închipuiri și noțiuni umane, dorințe umane, cerințe umane iraționale, adresate lui Dumnezeu; ele se nasc din firi corupte. Acesta este un aspect. În plus, au asemenea oameni o inimă supusă lui Dumnezeu? (Nu.) Cum vezi că nu au o inimă supusă lui Dumnezeu? (Simt nevoia absolută de a îndeplini planurile pe care le fac.) Ce fire este aceasta? Este aroganță și răzvrătire. Ei cred că Dumnezeu îi binecuvântează, dar când au propriile dorințe și calcule, Îl dau pe Dumnezeu la o parte; aceasta este o fire arogantă. Se supun când Îl dau pe Dumnezeu la o parte? Nu, și Dumnezeu nu este în inima lor. Nu iau deloc în considerare modul în care Dumnezeu deține suveranitate asupra lucrurilor și le rânduiește, cu atât mai puțin modul în care El vrea să facă lucrurile. Ei nu iau în considerare aceste lucruri. Ce putem vedea din asta? Ei nu caută nimic, nici nu se supun, nici nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Întâi își fac propriile planuri, apoi acționează și muncesc din greu conform propriilor planuri, bazându-se pe metode, închipuiri și noțiuni umane, fără să se gândească deloc la intențiile lui Dumnezeu. Când e vorba de a-și crește șeptelul, oamenii ar trebui să știe măcar în inimile lor că «omul ar trebui să se străduiască să facă ceea ce trebuie să facă și să se supună voii Cerului», ceea ce înseamnă că «îmi voi îndeplini responsabilitatea de a hrăni șeptelul, nu voi lăsa să le lipsească hrana sau să înghețe, să flămânzească sau să se îmbolnăvească. Numărul de pui pe care îl vor avea anul viitor este în mâinile lui Dumnezeu; nu îl știu, nu îl cer și nu voi face planuri. Aceste chestiuni depind de Dumnezeu». Dacă persistă să se bazeze pe închipuirile și noțiunile umane pentru a acționa, au ei o atitudine supusă față de Dumnezeu? (Nu.) Care din cele două metode de acțiune provine din voința omului și care este supusă lui Dumnezeu? (Prima vine din voința omului și este metoda de acțiune a neîncrezătorilor; a doua vine de la cei care cred sincer în Dumnezeu și caută adevărul.) Toți cred în Dumnezeu și toți fac același lucru, dar motivul, sursa și țelul acțiunilor lor, precum și principiile lor sunt diferite. Astfel poate fi văzută calea pe care sunt oamenii” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile de practică ale supunerii față de Dumnezeu”). Sora a avut părtășie despre faptul că Iov era o persoană care credea cu adevărat în Dumnezeu. În viață, indiferent ce s-a întâmplat, nu a avut planuri sau intenții personale și nu a acționat în concordanță cu voința sa. În toate lucrurile, el s-a supus suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Însă când ne uităm la noi înșine, cu toate că avem credință în Dumnezeu, nu credem cu adevărat în suveranitatea Lui. Vrem mereu să ne bazăm pe propriile eforturi ca să ne schimbăm destinul și, drept urmare, trăim în suferință și în epuizare. Am tot dat din cap aprobator în timp ce ascultam părtășia surorii. M-am gândit cum, înainte să Îl găsesc pe Dumnezeu, am vrut mereu să mă bazez pe eforturile mele și să lucrez frenetic ca să mă îmbogățesc. Însă, până la urmă, nu doar că nu am ajuns bogată, ci am și sfârșit prin a avea o grămadă de datorii. Acum voiam să mă bazez pe abilitățile mele la cusut ca să lucrez mai mult și să câștig bani. Am vrut să revin la stilul meu de viață prosper de dinainte, așa că am lucrat ore suplimentare și am făcut tot posibilul ca să câștig bani, însă am sfârșit prin a mă epuiza și a mă îmbolnăvi, folosind aproape toți banii câștigați pentru cheltuieli medicale. Soarta mea nu este ceva ce aș putea planifica sau hărăzi singură. Nu puteam dobândi faima și câștigul pe care le doream doar prin propriile eforturi, și totul se supune suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Acum, că Îl găsisem pe Dumnezeu, dacă tot nu aș crede în suveranitatea Lui și aș continua să mă bazez pe eforturile mele ca să încerc să îmi schimb destinul, atunci aș fi exact ca un non-credincios. Aș fi o neîncrezătoare. Înțelegând acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am fost prea răzvrătită. Sunt dispusă să încredințez totul în mâinile Tale.” După aceea, am participat în mod regulat la adunări și mi-am făcut îndatoririle cât mai bine posibil.

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am ascultat un imn bazat pe cuvintele lui Dumnezeu, intitulat „Dumnezeu deplânge viitorul omenirii”:

1  În întinderea vastă a lumii, oceanele se înnămolesc devenind câmpuri și câmpurile se revarsă în oceane, de nenumărate ori. În afară de El, care deține suveranitatea asupra tot printre toate lucrurile, nu există nimeni care să fie capabil să conducă și să îndrume rasa umană. Nu există nimeni „puternic”, care să trudească sau să facă pregătiri pentru această rasă umană, cu atât mai puțin există cineva care să poată conduce această rasă umană spre destinația luminii și să o elibereze de nedreptățile lumii oamenilor. Dumnezeu deplânge viitorul omenirii, El jelește căderea omenirii și e îndurerat de faptul că omenirea mărșăluiește, pas cu pas, spre decădere și spre calea fără de întoarcere. Nimeni nu s-a gândit vreodată la acest lucru: unde s-ar putea îndrepta o astfel de omenire, care I-a frânt pe deplin inima lui Dumnezeu și a renunțat la El pentru a-l căuta pe cel rău?

2  Tocmai din acest motiv, nimeni nu încearcă să simtă mânia lui Dumnezeu, nimeni nu caută calea care Îl mulțumește pe Dumnezeu și nu încearcă să se apropie mai mult de Dumnezeu și, chiar mai mult decât atât, nimeni nu încearcă să aprecieze mâhnirea și durerea lui Dumnezeu. Chiar și după ce aude glasul lui Dumnezeu, omul continuă pe propriul drum, continuă să se depărteze de Dumnezeu, ocolind harul și grija lui Dumnezeu, ferindu-se de adevărul Lui, preferând să se vândă Satanei, dușmanul lui Dumnezeu. Și cine s-a gândit vreodată – în caz că omul ar stărui în încăpățânarea sa – la cum va trata Dumnezeu această omenire care Îl desconsideră atât de profund?

3  Nimeni nu știe că motivul atenționărilor și îndemnurilor repetate ale lui Dumnezeu către om este acela că El a pregătit în mâinile Lui o calamitate cum nu a mai fost vreodată, una care va fi de nesuportat pentru trupul și sufletul omului, nu doar o pedeapsă a trupului, ci una care țintește sufletul omului. Trebuie să știi asta: ce fel de furie va dezlănțui Dumnezeu când planul Lui eșuează și când atenționările și îndemnurile Lui nu sunt răsplătite? Va fi complet diferit de ceea ce a fost vreodată experimentat sau cunoscut până acum de vreo ființă creată. Și astfel spun că această calamitate este fără precedent și nu va mai fi repetată niciodată. Căci planul lui Dumnezeu este să creeze omenirea doar de data aceasta și să mântuiască omenirea doar de data aceasta. Aceasta este prima dată, și este și ultima. Prin urmare, nimeni nu poate aprecia intențiile minuțioase și anticiparea înflăcărată cu care Dumnezeu mântuiește omenirea de data aceasta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”

În timp ce cugetam la versuri, am simțit că Dumnezeu deplânge viitorul și destinația omenirii și că, în același timp, le reamintește oamenilor și îi îndeamnă constant. El speră că oamenii vor veni dinaintea Lui și Îi vor accepta mântuirea, renunțând la încăpățânare și la evitarea mântuirii oferite de El. Aceste cuvinte reprezintă exprimările sincere ale lui Dumnezeu, fiecare cuvânt fiind autentic și adevărat. M-am gândit cum, după ce am acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că El deține suveranitatea asupra destinului oamenilor și că poți trăi o viață valoroasă doar crezând în Dumnezeu și închinându-te Lui. Însă, ca să trăiesc o viață în bogăție și ca să câștig admirația altora, m-am dedicat întru totul muncii mele. Am văzut adunările ca pe o povară, iar relația mea cu Dumnezeu a devenit din ce în ce mai distantă. Dacă nu m-aș fi îmbolnăvit, aș fi rămas blocată în vârtejul urmăririi banilor, incapabilă să mă eliberez. Gândindu-mă la acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, doresc să mă pocăiesc și să mă eliberez din robia banilor, dar nu am puterea să fac singură acest lucru. Te rog, îndrumă-mă!” Apoi mi-am adus aminte de un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să iei aminte! Cei care sunt inteligenți ar trebui să se trezească rapid la adevăr! Renunță la toate lucrurile de care nu vrei să te desparți. Îți spun încă o dată că aceste lucruri sunt într-adevăr dăunătoare pentru viața ta și nu au niciun folos!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 14). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să îmi dau seama că, dacă urmăream bogăția, faima și câștigul, aveam să îmi distrug viața. La fel ca soția lui Lot: când Dumnezeu era pe punctul de a distruge Sodoma, ea nu a putut să renunțe la averea ei și a insistat să se uite înapoi. Drept urmare, s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Dacă mă concentram doar pe beneficiile imediate și nu urmăream adevărul sau nu căutam transformarea firii, atunci, când lucrarea lui Dumnezeu este finalizată, îmi voi pierde șansa la mântuire. Înțelegând iubirea lui Dumnezeu pentru omenire și intențiile sale imperioase de a mântui oamenii, am decis să particip mai des la adunări și să mănânc și să beau mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu. Ulterior, participam frecvent la adunări împreună cu frați și cu surori, ca să avem părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Simțeam că fiecare zi îmi aducea împlinire și eliberare, iar starea mea de sănătate s-a îmbunătățit rapid. Credința în Dumnezeu și cititul cuvintelor Lui erau mult mai pline de sens decât truda nesfârșită pentru bani.

Mai târziu, am revenit în casa părinților mei, iar mătușa mea, care obișnuia să mă întâmpine cu căldură de la depărtare, s-a întors cu spatele și m-a ignorat. Sora mea mai mică, deși în trecut își vărsa ofurile în fața mea și mi se destăinuia, a încetat să mai facă acest lucru după ce familia mea a intrat într-o perioadă de criză. Chiar a făcut unele observații sarcastice despre mine, atât intenționat, cât și neintenționat. Din această cauză, am rămas cu unele sentimente neplăcute. În trecut, eram admirată oriunde mergeam, dar acum, că nu mai aveam deloc bani, mătușa mea mă privea altfel și chiar și sora mea mai mică încetase să mă mai ia în serios. Părea că e mai bine să ai bani; oamenii te iau în serios doar când ai bani, iar o persoană nu ar trebui să trăiască pentru a fi desconsiderată. Prin urmare, am hotărât să mă întorc la muncă și să câștig bani. Totuși, apoi m-am gândit că, odată ce aș începe să lucrez, aș amâna participarea la adunări și mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, iar inima mea s-ar îndepărta din nou de El. Însă, dacă nu aș lucra, nu aș avea bani și aș fi desconsiderată. În sufletul meu se dădea o luptă. Într-un final, m-am gândit că, atât timp cât participam regulat la adunări, cu siguranță Dumnezeu avea să aibă înțelegere față de mine, deoarece eram o nou-venită și aveam o statură imatură, și că puteam să nu mă grăbesc cu urmărirea adevărului. Prin urmare, m-am întors să lucrez la fabrica de confecții.

La început, încă mai puteam să particip în mod regulat la adunări, însă, mai târziu, când mi-am dat seama că salariul meu era mult mai mic decât cel al colegilor mei, am început să chibzuiesc: „Cum aș putea să folosesc fiecare moment ca să îmi îmbunătățesc viteza la cusut și să câștig mai mulți bani?” Munca pusese complet stăpânire pe inima mea. La acea vreme, participam pur și simplu de mântuială la adunări și, de îndată ce se terminau, fugeam imediat la fabrică. Acolo, apăsam neobosită pedala mașinii de cusut și chiar mi se părea că mașina era prea lentă. În acest fel, pur și simplu am revenit la vechiul meu mod de viață și, ca un robot, munceam fără încetare ca să fac bani. Nu aveam deloc timp să mănânc sau să beau cuvintele lui Dumnezeu și mă simțeam din ce în ce mai îndepărtată de El. Uneori, aveam sentimente de vinovăție, gândindu-mă: „De ce nu pot renunța la bani? De ce sunt atât de necinstită față de Dumnezeu și de ce îmi tot încalc cuvântul?” Eram atât de furioasă pe mine însămi încât pur și simplu îmi venea să îmi dau palme peste față. Am venit dinaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule, vreau să particip la adunări și să mănânc și să beau cum se cuvine cuvintele Tale, dar nu pot să renunț la dorința mea de a face bani. Te rog, călăuzește-mă să ies din capcana banilor.”

Într-o zi, în timpul unei adunări, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? […] Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu pentru a obține bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? Pe măsură ce treci de la a te opune acestei zicale populare la a o accepta în cele din urmă ca adevăr, inima ta cade întru totul în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi să trăiești, necugetat, după aceasta. În ce măsură te-a afectat această expresie? S-ar putea să cunoști adevărata cale și s-ar putea să știi adevărul, dar nu ai putere s-o urmărești. Ai putea să știi clar cum cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, însă nu ești dispus să plătești prețul sau să suferi pentru a dobândi adevărul. În schimb, ai prefera să-ți sacrifici propriul viitor și destin pentru a te împotrivi lui Dumnezeu chiar până la sfârșit. Indiferent ce spune sau ce face El, indiferent cât de profundă și cât de mare este iubirea pe care o are Dumnezeu pentru tine, în măsura în care ești capabil să o înțelegi, ai insista cu încăpățânare să faci cum vrei și să plătești prețul pentru această zicală. Adică, această zicală ți-a indus în eroare și controlat deja gândurile, ți-a guvernat deja comportamentul și tu ai prefera să îi permiți să-ți conducă soarta decât să încetezi să mai cauți bogăția. Faptul că oamenii pot acționa astfel, că pot fi controlați și manipulați de cuvintele Satanei nu înseamnă că au fost induși în eroare și corupți de Satana? Oare filosofia, mentalitatea și firea Satanei nu au prins rădăcini în inima ta? Când urmărești orbește bogăția și abandonezi căutarea adevărului, nu și-a atins Satana scopul de a te induce în eroare?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). „De fapt, indiferent de cât de înalte sunt idealurile omului, cât de realiste sau de cuvenite pot fi dorințele lui, tot ceea ce omul dorește să realizeze, tot ceea ce caută el este strâns legat de două cuvinte. Aceste două cuvinte sunt de o importanță vitală pentru viața fiecărei persoane și sunt lucruri pe care Satana intenționează să le insufle în om. Care sunt aceste două cuvinte? Sunt «faimă» și «câștig». Satana folosește o metodă foarte blândă, o metodă care este foarte mult în conformitate cu noțiunile oamenilor și care nu este foarte agresivă, pentru a-i face pe oameni să accepte pe neștiute modalitățile și legile lui de supraviețuire, să-și dezvolte obiectivele și direcția în viață și să ajungă să aibă aspirații de viață. Indiferent cât de pompoase ar putea să pară cuvintele pe care le folosesc oamenii pentru a vorbi despre aspirațiile lor de viață, acestea sunt legate inextricabil de «faimă» și de «câștig». Tot ceea ce orice persoană importantă sau faimoasă – sau, de fapt, orice persoană – urmărește de-a lungul vieții are legătură doar cu aceste două cuvinte: «faimă» și «câștig». Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, au un capital pe care îl pot folosi ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și de viață. Ei cred că, odată ce au faimă și câștig, au un capital pe care îl pot folosi ca să caute plăcere și ca să se implice în desfătări nesăbuite ale trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig pe care și le doresc, oamenii, de bună voie, totuși fără să știe, îi predau Satanei trupurile și inimile lor și chiar tot ceea ce au, inclusiv perspectivele și sorțile lor. Ei fac asta fără rezerve, fără niciun moment de îndoială și fără să știe vreodată să recupereze tot ce au avut odată. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au predat Satanei și i-au devenit loiali în felul acesta? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). O soră a avut părtășie: „Satana folosește faima, câștigul și banii ca să îi corupă pe oameni și ca să îi înrobească. Otrăvuri precum «Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poți face nimic», «Când ai bani, ai totul» și «Banii fac lumea să se învârtă» au devenit tendința predominantă a societății contemporane și sunt reguli pe care oamenii le respectă în viață. Oamenii cred că, cu cât ai mai mulți bani, cu atât statutul tău este mai înalt și duci o viață mai respectată și mai minunată, astfel că, pentru a atinge acest obiectiv, nu precupețesc niciun efort când vine vorba de câștigarea banilor. Odată ce oamenii cad în capcana Satanei, își pierd controlul. Trupul și mintea lor încep să fie controlate de Satana și nu mai au timp să urmărească adevărul sau să I se închine lui Dumnezeu. Viața devine din ce în ce mai epuizantă și ei se îndepărtează tot mai mult de El.” După ce am ascultat părtășia surorii, mi-am dat seama că exact așa eram și eu. Visul meu dintotdeauna fusese să devin bogată și am crezut că acest lucru îmi va permite să duc o viață fericită. Ca să îmi îndeplinesc scopul, am muncit cu disperare ca să câștig bani și mi-am dedicat toată energia obiectivului meu. Am lucrat ore suplimentare chiar și când eram însărcinată. Mai târziu, a survenit o dispută financiară neașteptată. Soțul meu a fost condamnat la închisoare, familia noastră avea datorii și, dintr-o dată, viața mea s-a întors cu susul în jos. Mă temeam că alții m-ar desconsidera dacă ar vedea că am căzut în dizgrație, astfel că am lucrat cu și mai mare disperare ca să câștig bani. După ce L-am găsit pe Dumnezeu, am știut foarte bine că Dumnezeu S-a întrupat ca să exprime adevărul și ca să mântuiască oamenii în zilele de pe urmă, iar aceasta era o oportunitate extrem de rară. De asemenea, știam că ar trebui să particip mai des la adunări și să mănânc și să beau mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, ca să pot să înțeleg mai multe adevăruri. Însă inima mea era plină de dorința de a avea bani, faimă și câștig și am crezut că participarea la adunări avea să îmi afecteze capacitatea de a câștiga bani, astfel că am ales mereu să particip la mai puține adunări sau, uneori, chiar să nu particip deloc. Când fabrica la care lucram în mod normal nu avea de lucru, munceam la o altă fabrică și am refuzat să fac cale întoarsă chiar și atunci când m-am îmbolnăvit din cauza epuizării. Când am văzut că familia mea nu mă trata bine, am ales să câștig bani ca să îmi salvez reputația. Satana folosea banii, faima și câștigul ca să mă înrobească strâns, prinzându-mă în vârtejul lor, din care nu puteam să scap. Prețuiam urmărirea banilor, a faimei și a câștigului mai mult decât urmărirea adevărului și chiar mai mult decât viața. Dacă aș continua pe această cale fără să mă schimb, în cele din urmă mi-aș pierde șansa la mântuire. Doar atunci am văzut clar intențiile rele ale Satanei, de a-i corupe pe oameni prin intermediul banilor, faimei și câștigului. Și am înțeles că Dumnezeu mi-a dat o abilitate ca să pot să supraviețuiesc în lume și ca să am grijă de mine, însă nu ca să folosesc acea abilitate pentru a-mi satisface ambițiile nesăbuite de faimă, câștig și statut. Viața este mai ușoară dacă ești mulțumit doar cu faptul că ai haine și mâncare, ceea ce îți lasă destul timp ca să I te închini lui Dumnezeu. Înțelegând aceste lucruri, nu am mai vrut să muncesc frenetic și să fiu păcălită și rănită de Satana, devenind dispusă să particip la adunări și să urmăresc corespunzător adevărul.

După aceea, am și reflectat: „Pot cu adevărat să obțin faima și câștigul dorite prin propriile eforturi?” Mi-am adus aminte că Dumnezeu a spus: „Oricare ar putea fi trecutul tău și oricare ar putea fi drumul care te așteaptă, în orice caz, nimeni nu poate scăpa de orchestrările și rânduielile Cerului și nimeni nu-și poate controla propria soartă, deoarece doar Cel care e suveran peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Soarta unei persoane se află în mâinile lui Dumnezeu și nu poate fi schimbată prin eforturi proprii. Nu pot eu să decid ce fel de viață voi duce, indiferent că este minunată și prestigioasă sau sărăcită și banală, și ar trebui să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Pot să devin o persoană aprobată de Dumnezeu doar urmărind adevărul și eliberându-mă de firea coruptă satanică. Doar o astfel de viață este valoroasă și plină de sens. După aceea, nu am mai muncit frenetic ca să fac bani și am putut să particip la adunări și să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu în mod regulat.

În anul 2020, conducătoarea de biserică a spus că mulți nou-veniți fuseseră convertiți și m-a întrebat dacă eram dispusă să îi ud. M-am gândit în sinea mea: „Dacă îi ud pe nou-veniți, nu voi avea timp să muncesc și să fac bani. Apoi, ce voi face dacă rămân fără bani? Revenirea la zilele de glorie de altădată este exclusă. Însă, în plus, acesta este un moment critic pentru răspândirea Evangheliei și dacă nu îi udă nimeni, Satana i-ar putea lua oricând pe acești nou-veniți care nu înțeleg adevărul.” M-am gândit cum, prima dată când L-am găsit pe Dumnezeu, nu am înțeles nimic, iar dacă frații și surorile nu și-ar fi oferit timpul și energia ca să mă ude și să mă sprijine la momentul potrivit, nu aș fi devenit convinsă de Dumnezeu adevărat și nici nu aș fi primit mântuirea Lui. Astfel, acum, că mi se prezentase șansa de a face această datorie, dacă aș refuza, nu aș fi complet lipsită de conștiință? Apoi, am dat peste un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Omul trebuie să urmărească să trăiască o viață plină de semnificație și nu ar trebui să fie satisfăcut cu circumstanțele sale actuale. Pentru a trăi după imaginea lui Petru, el trebuie să posede cunoștințele și experiențele lui Petru. Omul trebuie să urmărească lucruri care sunt mai înalte și mai profunde. El trebuie să urmărească o iubire mai profundă și mai pură pentru Dumnezeu și o viață care are valoare și semnificație. Doar aceasta este viață; doar atunci omul va fi la fel ca Petru. Trebuie să te concentrezi să intri proactiv în partea pozitivă și nu trebuie să fii pasiv și să îți permiți să recidivezi pentru o liniște temporară, în timp ce ignori adevăruri mai profunde, mai amănunțite și mai practice. Trebuie să ai iubire practică și trebuie să găsești orice mod posibil de a te elibera de această viață decadentă, fără griji, care nu este diferită de cea a unui animal. Trebuie să trăiești o viață plină de semnificație, o viață de valoare, și nu trebuie să te păcălești sau să îți tratezi viața ca pe o jucărie cu care să te joci. Pentru toți cei care sunt hotărâți și-L iubesc pe Dumnezeu, nu există adevăruri de neobținut și nu există dreptate pentru care să nu poată rămâne de neclintit. Cum ar trebui să-ți trăiești viața? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu și să utilizezi această iubire pentru a-I satisface intențiile? Nu există vreo chestiune mai importantă în viața ta. Mai presus de toate, trebuie să ai acest tip de hotărâre și perseverență și nu ar trebui să fii precum cei fără coloană vertebrală și slabi. Trebuie să înveți cum să experimentezi o viață plină de semnificație și să experimentezi adevăruri pline de semnificație și nu ar trebui să te tratezi superficial în acel mod. Fără să realizezi, viața ta va trece pe lângă tine; după aceea, vei mai avea tu acest tip de oportunitate de a-L iubi pe Dumnezeu? Poate omul să-L iubească pe Dumnezeu după ce e mort? Trebuie să ai aceeași hotărâre și aceeași conștiință precum Petru; viața ta trebuie să fie plină de semnificație și nu trebuie să te joci cu tine însuți. Ca ființă umană și ca persoană care Îl urmărește pe Dumnezeu, trebuie să poți lua în considerare și să abordezi viața cu atenție – luând în considerare cum ar trebui să te oferi lui Dumnezeu, cum ar trebui să ai o credință mai semnificativă în Dumnezeu și cum, din moment ce Îl iubești pe Dumnezeu, ar trebui să-L iubești într-un mod care este mai pur, mai frumos și mai bun” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că trebuie să urmărești adevărul și să duci o viață plină de sens, ca Petru, care a trăit doar ca să urmărească iubirea față de Dumnezeu. Am înțeles că trebuie să îți îndeplinești datoria de ființă creată și că doar în acest mod poți primi aprobarea lui Dumnezeu. Obișnuiam să muncesc din greu ca să urmăresc o viață de înaltă calitate și ca să câștig admirația oamenilor, dar, într-un final, toate eforturile mele au fost în zadar. Familia noastră și-a pierdut toți banii și am ajuns datornici, iar corpul meu s-a îmbolnăvit din cauza epuizării. Cu toate că am obținut faimă și câștig, că am primit admirația și laudele oamenilor, iar orgoliul meu a fost satisfăcut, aceste lucruri superficiale nu au putut să umple deșertăciunea din inima mea. De când L-am găsit pe Dumnezeu, duceam o viață bisericească și aveam părtășie despre cuvintele Lui cu frații și cu surorile, înțelegeam unele adevăruri, iar inima mea dobândise stabilitate, pace și sprijin. În special când îmi făceam datoria, eram capabilă să vin adeseori dinaintea Lui, să citesc cuvintele Lui și să primesc luminarea și îndrumarea cuvintelor Sale și simțeam o mare bucurie în inimă. Ori de câte ori aveam probleme cu starea mea, frații și surorile aveau părtășie cu mine în timp util. De asemenea, am dobândit o oarecare înțelegere asupra firii mele corupte și am simțit că viața mea evolua rapid. Mi-am dat seama că puteam să înțeleg mai multe adevăruri și să duc o viață plină de sens doar dacă îmi fac datoria. Frații și surorile își făceau îndatoririle în mod activ și se concentrau pe urmărirea adevărului și pe înlăturarea firilor corupte pe parcursul îndatoririlor lor. Dacă în continuare nu aș urmări adevărul, atunci, în încercările viitoare, fără cuvintele lui Dumnezeu ca bază, aș fi predispusă să mă plâng și poate chiar să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și să mă împotrivesc Lui, pierzându-mi șansa la mântuire. Atunci, aș sfârși într-un dezastru, plângând și scrâșnind din dinți. Când m-am gândit la acest lucru, am luat hotărârea să îmi fac datoria corespunzător. A doua zi, i-am spus conducătoarei că eram dispusă să îi ud pe nou-veniți. După aceea, m-am dedicat din toată inima datoriei mele și nu m-am mai dus la muncă. Când vedeam că nou-veniții nu participau în mod activ la adunări, aveam părtășie cu ei despre experiențele mele și le trezeam entuziasmul.

Mai târziu, soacra mea a văzut că nu eram bine și mi-a spus să am mare grijă de sănătatea mea și să nu îmi fac griji în legătură cu datoriile, deoarece ea, socrul meu și cumnata mea le vor prelua. Am folosit banii câștigați din muncă pentru plata ipotecii și am putut să o achit la timp în fiecare lună. Am știut că aceasta era iubirea lui Dumnezeu și credința mea în El a devenit și mai puternică. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a salvat de puterea Satanei. În zilele ce vor veni, sunt dispusă să îmi fac îndatoririle în mod corespunzător și să urmăresc adevărul ca să înfăptuiesc transformarea firii.