de Jian Yi, China

M-am născut într-o familie obișnuită. Nu o duceam bine din punct de vedere financiar. Tatăl meu era un pierde-vară, nu avea o slujbă serioasă și, pe deasupra, juca la jocuri de noroc. Oamenii din sat ne priveau de sus și mă simțeam foarte inferioară. De mică, mi-am propus în sinea mea: când voi crește, să ies în evidență și să-i fac pe toți să mă privească cu un respect nou descoperit. Numai așa voi putea sta cu fruntea sus și nu voi mai fi disprețuită.

La școală, notele mele fuseseră întotdeauna foarte bune. Mai târziu, din cauza presiunilor de la clasa de intensiv, sufeream adesea de dureri de cap. Notele mele au continuat să scadă, până când, în cele din urmă, am abandonat școala. Familia mea spunea mereu: „Atât timp cât înveți o meserie, poți să-ți deschizi un magazin și să fii propriul tău șef și vei avea la fel de mult succes în felul acesta.” M-am gândit în sinea mea: „Deși nu pot câștiga stima oamenilor prin studiu, există o zicală în China: «Sunt trei sute șaizeci de meserii și fiecare meserie are maestrul ei.» Atât timp cât învăț cu sârguință o meserie, în viitor voi putea să-mi deschid un magazin și să fiu propriul meu șef. Atunci, rudele și prietenii mei cu siguranță mă vor privi cu un respect nou.” Mai târziu, am studiat tehnicile de machiaj. Când am început să lucrez, nu puteam fi decât o asistentă începătoare, pentru că nu aveam deloc experiență practică. În fiecare zi făceam comisioane și treburi mărunte și eram certată și comandată de profesoara de machiaj. Nu eram împăcată să accept asta. Pentru a învăța mai multe tehnici și a acumula experiență, ca să pot deveni make-up artist cât mai repede posibil, lucram de la 6 dimineața la 10 seara aproape în fiecare zi. După o perioadă de muncă asiduă, am devenit în sfârșit make-up artist. Nu m-am așteptat niciodată ca viața mea să devină și mai dureroasă după aceea. În fiecare zi, după ce terminam munca, trebuia să fac ore suplimentare pentru a-mi îmbunătăți performanța. Eram epuizată trupește și sufletește. Dar apoi m-am gândit: „«Trebuie să înduri cele mai mari greutăți pentru a deveni cel mai grozav dintre oameni». Atât timp cât persist și îmi îmbunătățesc tehnicile, voi avea mai multe șanse să fiu lăudată și admirată.” Așa că nu m-am mai simțit atât de nefericită. Pe atunci, mama îmi vorbea adesea despre credință. Știam că a crede în Dumnezeu era un lucru bun, dar simțeam și că eram prea ocupată cu lucrul, că nu aveam deloc timp și că eram în etapa în care făceam tot posibilul să-mi construiesc cariera. Prin urmare, nu luam credința prea în serios.

Mai târziu, am lucrat ca make-up artist într-un alt salon, unde am stat câțiva ani. Cu mult efort, am devenit omul de bază al departamentului meu. Tehnicile mele erau întotdeauna cele mai remarcabile, iar la performanță eram practic prima în fiecare lună. Șefa mă lăuda adesea pentru abilitățile mele în fața colegilor și le cerea să învețe de la mine. Acest lucru îmi satisfăcea enorm vanitatea. În special, auzeam o mulțime de cliente pe care nu le mai întâlnisem niciodată spunând: „Am auzit numai de bine despre dumneavoastră! Toate prietenele mele spun că nu numai că sunteți foarte pricepută, dar sunteți și o persoană deosebită. Am venit aici special pentru dumneavoastră.” Când auzeam astfel de cuvinte, începeam să mă simt foarte mulțumită de mine, iar dorința mea de a urmări faima și câștigul a devenit și mai aprinsă. Când îi auzeam pe cei din jur spunând că X sau Y, deși foarte tânără, își deschisese deja propriul salon, își conducea propria afacere și era foarte capabilă, eram extrem de invidioasă. Mă gândeam că și eu aveam tehnici bune, doar că nu aveam încă situația financiară potrivită. Aveam doar douăzeci și ceva de ani și atât timp cât munceam din greu și tratam fiecare clientă cu seriozitate, clădindu-mi o reputație bună, mai devreme sau mai târziu aveam să am și eu ocazia să-mi deschid un salon și să fiu propriul meu șef. Ori de câte ori mă gândeam la asta, simțeam o explozie nesfârșită de energie prin tot corpul, de parcă aș fi fost conectată la curent. Mă gândeam constant cum să-mi îmbunătățesc tehnicile și performanța și urmăream frecvent videoclipuri de machiaj pe diverse platforme de internet pentru a învăța tehnici bune din ele. Colegele mele abia așteptau să termine programul mai devreme, dar pentru a îmbunătăți experiența clientelor mele, eu petreceam timp suplimentar făcându-le fotografii sau videoclipuri. Le rugam să le posteze pe rețelele lor de socializare pentru a mă promova, și când vedeam că primeam multe aprecieri și comentarii favorabile, mă simțeam extrem de mulțumită de mine. Eram adesea ultima persoană care termina munca și chiar și după ce ajungeam acasă, discutam cu clientele pentru a cultiva relația cu ele. Pentru a păstra clientele, parcă trăiam în fiecare zi cu o mască pe față, rostind cuvinte false, dar plăcute la auz. Dacă o clientă era în mod evident supraponderală, o complimentam spunând: „Ai o siluetă perfectă! Ai nevoie de o astfel de siluetă ca hainele să-ți vină bine.” Unele cliente nu erau foarte atrăgătoare, dar eu mă străduiam să le găsesc calități pe care să le laud și le lingușeam pentru a le face fericite. Cât despre unele cliente dificile, pretențioase, chiar dacă în sinea mea eram exasperată de ele, mă forțam să zâmbesc atât timp cât era nevoie pentru a le mulțumi. Nu voiam cu adevărat să spun lucruri împotriva conștiinței mele, dar trebuia să o fac de dragul faimei și al câștigului. Deși am câștigat laudele și admirația celor din jurul meu, odată ce această fericire scurtă trecea, inima îmi era cuprinsă de și mai multă depresie și epuizare. Mă gândeam adesea: „Pentru a câștiga stima oamenilor, munceam ca o mașinărie în fiecare zi. În afară de muncă, era doar și mai multă muncă. Oare când se vor sfârși aceste zile? Viața mea chiar așa o să treacă?” Mă simțeam confuză și neajutorată. Apoi mi-am amintit că, încă de când eram copil, mama îmi spusese să-L chem pe Dumnezeu când întâmpinam dificultăți. În acea perioadă, Îi aduceam adesea dificultățile mele lui Dumnezeu în rugăciune: „Dumnezeule drag, sunt confuză și sunt sub multă presiune la locul de muncă. Simt chiar că viața mea nu are niciun sens. Te rog, ajută-mă!”

În mai 2021, compania, care fusese întotdeauna foarte solicitată în această perioadă a anului, a intrat într-un sezon mai puțin aglomerat. Am avut adesea ocazia să mă odihnesc acasă. Prin faptul că frații și surorile îmi citeau cuvintele lui Dumnezeu și aveau părtășie cu mine la adunări, chinul și apăsarea din inima mea s-au diminuat considerabil. Am acceptat în mod oficial lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și am început să trăiesc viața de biserică. În timpul adunărilor, toată lumea se deschidea cu sinceritate și avea părtășie despre înțelegerea experiențelor lor. Toată lumea avea părtășie pentru a-i ajuta pe cei care întâmpinau dificultăți. Nimeni nu disprețuia pe nimeni. Când mă adunam cu frații și cu surorile mele, inima mi se simțea liniștită și împăcată, și am descoperit în sfârșit că oamenii puteau trăi într-un mod atât de relaxat și de eliberat. Mai târziu, pentru că îmi luam adesea concediu pentru a participa la adunări, șefa mea s-a îngrijorat că voi pleca la altă companie și le-a cerut colegelor mele să afle ce se întâmpla cu mine. M-am gândit la cât de sârguincioasă fusesem la muncă în ultimii ani, cum câștigasem aprobarea șefei mele și cum eram o persoană-cheie în planurile de dezvoltare ale companiei. Dacă șefa vedea că îmi luam constant concediu, oare nu și-ar fi schimbat părerea despre mine în timp și nu ar fi încetat să mai investească în mine? Am început să regret că îmi luasem frecvent concediu pentru a participa la adunări și am decis că, de atunci înainte, voi participa doar la câteva adunări ocazional, cu condiția să nu-mi afecteze munca. Dar apoi m-am gândit la cum, adunându-mă cu frații și cu surorile mele pentru a avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, inima mi se simțea eliberată și liberă de apăsare, așa că, în inima mea, încă voiam să particip la adunări. De fiecare dată când adunarea intra în conflict cu munca, inima mea se simțea de parcă ar fi fost trasă în două direcții opuse.

În octombrie 2021, munca mea a devenit din ce în ce mai solicitantă. În special în sezonul de vârf, nu am mers la nicio adunare o lună întreagă. La momentul respectiv, m-am simțit oarecum vinovată, dar nu am îndrăznit să-mi iau concediu când am văzut că firma era atât de ocupată. Fiecare make-up artist avea cliente programate de companie în avans, și deci era pur și simplu imposibil să găsesc pe cineva care să-mi preia munca. Unele cliente chiar veneau special din alte localități, așa că nu le puteam refuza sub nicio formă. Dacă aș fi cerut concediu în acel moment, șefa mea cu siguranță nu ar fi fost mulțumită. Dacă șefa ar fi avut o părere proastă despre mine, atunci m-ar fi putut concedia. După ce am cântărit bine lucrurile, am decis că, de fapt, munca era mai importantă. În acea perioadă, am fost atât de ocupată încât nu m-am odihnit cum trebuie o lună întreagă. Când aveam puțin timp după muncă, mama îmi citea cuvintele lui Dumnezeu. Nu reușeam să-mi liniștesc inima și, înainte să aud câteva propoziții, începeam să adorm. Pentru a încerca să atenuez presiunea muncii, uneori, ieșeam să mănânc, să beau și să mă distrez cu prietenii și mă uitam la videoclipuri și la seriale TV pentru a mă anestezia. Deși simțeam o oarecare fericire de moment, când mă întorceam la realitate și mă confruntam cu toate problemele mele, inima mea era încă extrem de apăsată și mă simțeam epuizată atât trupește, cât și sufletește. Ulterior, abia când munca a fost mai puțin aglomerată, am mers la adunări.

După ce o soră a aflat despre starea mea, a căutat un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu pentru ca eu să-l citesc. Dumnezeu Atotputernic spune: „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile și, purtând aceste lanțuri, ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre, deoarece credeți că nu se poate trăi fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și atingă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, palid și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe masive pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le folosește pentru a te lega. Când va veni vremea să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci omenirea va avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că Satana folosește faima și câștigul pentru a-i lega pe oameni și a-i face să Îl evite pe Dumnezeu. Mi-am amintit de sărăcia familiei mele când eram mică și de cum oamenii din jur mă disprețuiau. Mi-am pus în gând să realizez lucruri mărețe și să ies în evidență, pentru ca toți să mă privească cu un respect nou. Deși mama îmi vorbea adesea despre credința în Dumnezeu, nu am luat-o niciodată în serios. Credeam că sunt tânără și că era momentul să muncesc din greu în cariera mea. După ce am devenit make-up artist, mi-am stors creierii gândindu-mă cum să-mi îmbunătățesc abilitățile și performanța, și adesea lingușeam clientele ca să le fac fericite și să-mi îmbunătățesc performanța la muncă. Pentru a-mi face bine treaba și a câștiga stima mai multor oameni, eram întotdeauna ultima care pleca de la firmă, și chiar și după muncă, în puținul timp liber pe care îl aveam, ajutam la editarea fotografiilor și videoclipurilor pentru cliente, pentru a mă promova. Uneori chiar visam despre lucruri legate de muncă. Inima mea fusese de mult timp strâns legată de faimă și câștig. Când apărea un conflict între muncă și adunări, eram îngrijorată că, dacă îmi luam prea mult concediu, șefa mea ar fi nemulțumită și asta mi-ar afecta viitoarea dezvoltare profesională, așa că o lună întreagă nu am mers la adunări și nu am citit cuvintele lui Dumnezeu. Mă simțeam epuizată trupește și sufletește și încercam să-mi alin stresul uitându-mă la seriale TV și la videoclipuri pe internet. Aceasta a făcut ca inima mea să se îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu. Inima mea se simțea și mai goală, și mai plină de chin. Am văzut că Satana folosea faima și câștigul pentru a mă controla. Mă făcea să-mi dedic toată inima muncii, împiedicându-mă să merg la adunări sau să-mi fac datoria, și treptat făcându-mă să-L evit pe Dumnezeu, să-L trădez și să-mi pierd șansa la mântuire. Trebuia să văd dincolo de planul Satanei și să particip la adunări cât mai mult posibil. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute.

În extrasezon, reușeam să-mi coordonez munca astfel încât să pot merge la adunări, dar în sezonul de vârf, când munca era multă, trebuia să cer frecvent concediu, ceea ce o nemulțumea pe șefa mea. Simțeam că a găsi constant tot felul de scuze pentru a-mi lua concediu nu era o soluție, dar dacă mi-aș fi schimbat locul de muncă, atunci aș fi pierdut șansa de a-mi îndeplini visul de a ieși în evidență. De îndată ce mă gândeam să renunț la slujbă, nu puteam suporta ideea. Dar dacă aș fi continuat așa, aș fi ajuns doar din ce în ce mai departe de Dumnezeu și, în cele din urmă, mi-aș fi pierdut șansa la mântuire. În fiecare zi, inima mea se simțea de parcă ar fi fost sfâșiată în două. Eram tulburată și sufeream, și nu știam ce să aleg. După ce mama a aflat despre starea mea, mi-a citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă vreți să dobândiți adevărul și viață, atunci trebuie să puneți o temelie pe cuvintele lui Dumnezeu. Asta vă va permite să porniți pe calea urmăririi adevărului, doar acesta fiind țelul și direcția în viață. Ești cu adevărat unul dintre aleșii lui Dumnezeu și predestinat, numai dacă lași cuvintele Sale și adevărul să pună o temelie în inima ta. În momentul acesta, temeliile voastre sunt încă instabile. Dacă ar veni peste voi fie și doar o ispită mică de la Satana – ca să nu mai vorbim de un mare dezastru sau încercare – ați putea să fiți zdruncinați și să vă poticniți. Asta este o lipsă de temelie, care e foarte periculoasă! Mulți oameni se împiedică și Îl trădează pe Dumnezeu când vin peste ei persecuții sau necazuri. Unii oameni încep să se poarte necugetat după ce dobândesc un oarecare statut, iar apoi sunt dezvăluiți și eliminați. Cu toții puteți vedea foarte limpede aceste lucruri. Așadar, acum ar trebui să stabiliți mai întâi direcția și țelul pe care se cuvine să le urmăriți în viață, precum și calea pe care se cuvine să mergeți, iar apoi să vă liniștiți mintea și să munciți din greu, să vă consumați, să depuneți efort și să plătiți un preț pentru țelul respectiv. Dă la o parte deocamdată alte chestiuni – dacă mai cugeți la ele, îți va afecta îndeplinirea datoriei și va afecta chestiunea vitală a urmăririi adevărului și a mântuirii tale. Dacă trebuie să te gândești la găsirea unui loc de muncă, la a face mulți bani și a te îmbogăți, la crearea unei poziții stabile în societate și la a-ți găsi locul tău, dacă trebuie să te gândești la căsătorie și la găsirea unui partener, la asumarea responsabilității de-a susține o familie și de-a le oferi o viață bună și dacă mai vrei și să deprinzi câteva abilități noi, să excelezi și să fii mai bun decât alții – oare nu ar fi epuizant să te gândești la toate aceste lucruri? Câte lucruri pot încăpea în mintea ta? Câtă energie are o persoană în viața ei? Câți ani buni are cineva? În viața asta, oamenii au cea mai multă energie între douăzeci și patruzeci de ani. În timpul acestei perioade, voi trebuie să stăpâniți adevărurile pe care se cuvine să le înțeleagă cei care cred în Dumnezeu și apoi să intrați în adevărul-realitate și să acceptați judecata și mustrarea lui Dumnezeu, precum și rafinarea și încercările de la El și să ajungeți în punctul în care nu Îl negați pe Dumnezeu, indiferent care sunt circumstanțele. Acesta e lucrul fundamental” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Plătirea prețului pentru a dobândi adevărul este de mare însemnătate”). Mama a avut părtășie cu mine: „Dumnezeu vrea ca viața noastră să aibă valoare și sens. Ești tânără și plină de energie, și nu mă aștept de la tine să fii cea care întreține întreaga familie. Sper doar să crezi cum se cuvine în Dumnezeu și să-ți folosești cei mai frumoși ani pentru a crede în El și a urmări adevărul. Acestea sunt cele mai importante lucruri din viața ta! Orice altceva în afară de credința în Dumnezeu este deșertăciune. Dacă nu mă crezi, atunci încearcă și vei vedea: chiar dacă îți dedici toată energia muncii, atunci când va veni ziua în care vei atinge succesul și faima, nu vei fi fericită. În zilele noastre, sunt mulți oameni bogați și faimoși, dar sunt ei cu adevărat fericiți? Dorințele oamenilor nu pot fi niciodată satisfăcute. Doar cuvintele lui Dumnezeu le pot arăta oamenilor calea și le pot face viața relaxată și fericită în fiecare zi.” M-am gândit în sinea mea: „Dorințele oamenilor sunt într-adevăr nesfârșite. E la fel ca atunci când am început să lucrez. Îmi lipsea experiența, salariul meu era mic și nu eram apreciată. Dar după eforturi constante, am devenit în sfârșit omul de bază al departamentului meu. Am câștigat stima tuturor, iar remunerația mea a devenit, de asemenea, din ce în ce mai bună, dar tot nu eram mulțumită. Am continuat să planific cum să-mi îmbunătățesc abilitățile și să-mi extind clientela, astfel încât să pot avea o carieră proprie și să câștig stima și mai multor oameni. Mi-am dedicat constant timpul și energia faimei și câștigului. Dar chiar și după ce am obținut aceste lucruri, am vrut și mai mult, iar dorințele mele au continuat să crească. Drept urmare, nu numai că obținerea acestor lucruri nu m-a făcut fericită, ci, dimpotrivă, mi-au adus și mai multă durere.” M-am gândit puțin mai mult și mi-am dat seama că sentimentele de ușurare și de pace din inima mea, după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles puțin din adevăr, nu puteau fi cumpărate cu nicio sumă de bani, faimă sau câștig. Numai făcându-ne datoria putem avea mai multe ocazii de a experimenta cuvintele Lui și numai venind constant înaintea Sa, mâncând și bând cuvintele Sale și rugându-ne Lui în cursul îndeplinirii datoriei noastre, creșterea noastră în viață va fi mai rapidă. Surorile mele care ajunseseră să creadă în Dumnezeu în același timp cu mine făceau acum cu toatele îndatoriri, iar creșterea lor în viață era foarte rapidă. Ele înțelegeau, de asemenea, adevărul din ce în ce mai clar. Dar apoi, când m-am uitat la mine, am văzut cum eram ocupată cu munca în fiecare zi. Nu mergeam la adunări, nu citeam cuvintele lui Dumnezeu și nu-mi făceam îndatoririle. Nu era mare diferență între mine și neîncrezători. Dacă aș fi continuat așa, nu aș fi câștigat niciodată adevărul! Câtă energie poate avea o persoană? Dacă vrea un lucru, dar nu este dispusă să renunțe la altul, este ca și cum ar încerca să stea în două bărci deodată; va sfârși prin a cădea. Dacă nu puteam face alegerea corectă, atunci chiar mi-aș fi pierdut șansa la mântuire.

După ce m-am luptat cu mine însămi în inima mea pentru o vreme, mi-am depus demisia la companie. Am depus-o de mai multe ori, dar de fiecare dată a fost refuzată. Șefa a vorbit cu mine de nenumărate ori: „Compania nu vrea să piardă o angajată atât de remarcabilă ca tine. Dacă ai vreo cerere, te rog, comunic-o, și vom face tot posibilul să te mulțumim. Trebuie să fi fost dificil să reziști până acum.” A mai spus că îmi va mări salariul, că mă va promova director tehnic și că îmi va oferi și o primă de 1.000 de yuani peste salariul meu inițial. Deși am refuzat, inimii mele îi era greu să renunțe. Dacă aș fi rămas și aș fi continuat să lucrez, atunci nu numai că aș fi primit un salariu mai mare, dar aș fi fost și promovată director tehnic. Nu aș fi fost atunci mai aproape de visul meu de a ieși în evidență? Acest lucru a făcut ca hotărârea mea, care nu fusese niciodată prea fermă, să înceapă să șovăie. În această perioadă, colegii mei spuneau și ei adesea: „Lucrezi aici de atâta timp; de ce vrei să pleci? Dacă aș fi în locul tău, nu aș pleca orice ar fi. Compania te prețuiește foarte mult și sunt atât de mulți clienți cărora le-ai plăcut. Cum poți să renunți la tot așa, pur și simplu?” Când am auzit asta, inima mea a simțit ezitare și șovăială. Am vrut să rămân și să continui să lucrez, dar apoi m-am gândit că alegerea acelei vieți însemna că nu voi mai avea deloc ocazii să merg la adunări sau să-mi fac datoria. M-am gândit la adunările cu frații și cu surorile mele. Toată lumea își deschidea inimile și avea părtășie, indiferent dacă simțeau durere, suferință sau bucurie. Acel gen de eliberare a spiritului poate fi găsit doar în casa lui Dumnezeu!

Mai târziu, o soră a venit să vorbească cu mine și am citit împreună un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu nu doar plătește un preț pentru fiecare persoană, în deceniile care se scurg de la nașterea acesteia până în prezent. Din punctul Lui de vedere, ai venit de nenumărate ori pe această lume și te-ai reîntrupat de nenumărate ori. Cine răspunde de acest lucru? Dumnezeu este responsabil de acest lucru. Nu ai de unde să știi aceste lucruri. De fiecare dată când vii pe această lume, Dumnezeu face personal aranjamente pentru tine: El rânduiește câți ani vei trăi, tipul de familie în care te vei naște, când îți vei întemeia o casă și o carieră, precum și ceea ce vei face în această lume și cum îți vei câștiga traiul. Dumnezeu îți rânduiește o cale de a-ți câștiga traiul, astfel încât să-ți poți îndeplini nestingherit misiunea în această viață. Iar, în ceea ce privește ce ar trebui să faci la următoarea întrupare, Dumnezeu îți rânduiește și îți predă acea viață în conformitate cu ceea ce s-ar cuveni să ai și ce s-ar cuveni să ți se dea… Dumnezeu a făcut aceste rânduieli pentru tine de multe ori și, în sfârșit, te-ai născut în această epocă a zilelor de pe urmă, în familia ta actuală. Dumnezeu a rânduit un mediu pentru tine în care ai putea să crezi în El, ți-a permis să-I auzi glasul și să te întorci înaintea Lui, astfel încât să fii capabil să-L urmezi și să îndeplinești o datorie în casa Lui. Numai cu o astfel de îndrumare de la Dumnezeu ai trăit până astăzi. Nu știi de câte ori te-ai născut printre oameni, nici de câte ori s-a schimbat înfățișarea ta, nici câte familii ai avut, nici prin câte epoci și dinastii ai trecut – însă mâna lui Dumnezeu te-a sprijinit tot timpul și El a vegheat mereu asupra ta. Cât de mult trudește Dumnezeu de dragul unei persoane! Unii oameni spun: «Am șaizeci de ani. Vreme de șaizeci de ani, Dumnezeu a vegheat asupra mea, m-a protejat și m-a îndrumat. Dacă, atunci când voi fi bătrân, nu voi putea să îndeplinesc o datorie și nu voi putea să fac nimic – Îi va mai păsa lui Dumnezeu de mine?» Nu este acesta un lucru prostesc de spus? Dumnezeu nu are suveranitate asupra sorții unei persoane și nu veghează asupra ei și nu o protejează doar pe durata unei singure vieți. Dacă ar fi vorba doar de durata unei singure vieți, de o singură viață, acest lucru nu ar putea demonstra faptul că Dumnezeu este atotputernic și că are suveranitate peste toate lucrurile. Munca pe care o face Dumnezeu și prețul pe care îl plătește pentru o persoană nu sunt doar ca să aranjeze ceea ce face ea în această viață, ci ca să-i rânduiască un număr nelimitat de vieți. Dumnezeu își asumă întreaga responsabilitate pentru fiecare suflet care este reîntrupat. El lucrează cu atenție, plătind cu prețul vieții Sale, îndrumând fiecare persoană și rânduind fiecare viață a ei. Dumnezeu trudește și plătește un preț în acest fel de dragul omului și îi dăruiește acestuia toate aceste adevăruri și această viață. Dacă oamenii nu îndeplinesc datoria unor ființe create în aceste zile de pe urmă și nu se întorc înaintea Creatorului – dacă, în final, prin oricât de multe vieți și generații au trecut, nu își fac bine îndatoririle și eșuează în îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu – nu ar fi atunci prea îndatorați față de Dumnezeu? Nu ar fi ei nevrednici de tot prețul plătit de Dumnezeu? Ar fi foarte lipsiți de conștiință, nu ar merita să fie numiți oameni, deoarece ar fi prea îndatorați față de Dumnezeu. Așadar, în viața aceasta – nu fac referire la viețile tale anterioare, ci la viața aceasta – dacă nu ești capabil să renunți la lucrurile care-ți plac sau la lucruri exterioare de dragul misiunii tale – de pildă la plăceri materiale și la dragostea și bucuria familiei – dacă nu renunți la plăcerile trupești de dragul prețului pe care îl plătește Dumnezeu pentru tine sau pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu, atunci ești cu adevărat rău! De fapt, orice preț pe care-l plătești pentru Dumnezeu merită. În comparație cu prețul pe care-l plătește Dumnezeu în numele tău, cât valorează puținul pe care îl oferi sau îl sacrifici tu? Cât valorează puținul pe care-l suferi tu? Știi cât a suferit Dumnezeu? Puținul pe care-l suferi tu nici măcar nu merită pomenit când e comparat cu ceea ce a suferit Dumnezeu. În plus, făcându-ți acum datoria, obții adevărul și viața, iar la sfârșit vei supraviețui și vei intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ce mare binecuvântare e asta!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Plătirea prețului pentru a dobândi adevărul este de mare însemnătate”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că Dumnezeu a plătit un preț uriaș pentru fiecare dintre cei aleși și predestinați de El, asigurându-le siguranța și protejându-i ca să nu fie înghițiți de diversele tendințe rele. Dacă nu ne putem face datoria în timpul vieții, Îi suntem cu adevărat datori lui Dumnezeu! Dumnezeu a plătit un preț chinuitor pentru mine. Încă de când eram copil, o ascultam pe mama vorbind despre credința în Dumnezeu. Dumnezeu a rânduit această familie pentru mine și întotdeauna m-a vegheat și m-a protejat. Când m-am scufundat în bani, faimă și câștig și nu am mai putut să ies de acolo, suferind și simțindu-mă neajutorată, mâna lui Dumnezeu m-a salvat și i-a folosit pe frații și pe surorile mele ca să mă aducă înaintea lui Dumnezeu. Prin adunări și citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am învățat să accept lucrurile ca venind de la Dumnezeu când mă confruntam cu diverse probleme și am încetat să mai fiu nemulțumită de soarta mea, așa cum eram înainte. Am trăit într-un mod mult mai relaxat și mai eliberat. Când nu puteam participa la adunări în mod normal, atunci, indiferent cât de târziu era, sora, de fiecare dată, mă aștepta să termin munca și avea părtășie cu mine despre intențiile lui Dumnezeu. Uneori chiar îmi scria scrisori pentru a avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu cu mine. Nu era oare totul stăpânit și rânduit de Dumnezeu? Dumnezeu nu putea suporta să mă vadă pierzându-mă în timp ce urmăream faima și câștigul și sfârșind prin a fi înghițită de Satana. De fiecare dată, El a ridicat oameni, evenimente și lucruri pentru a mă sprijini și ajuta, așteptând în tăcere să mă întorc. Dacă aș fi continuat să nu răsplătesc dragostea lui Dumnezeu, atunci aș fi fost prea lipsită de umanitate. Lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit și vedem că dezastrele devin din ce în ce mai grave. Dacă aș fi continuat să refuz cu încăpățânare să-mi vin în fire, atunci la ce bun ar fi fost banii, oricât de mulți aș fi câștigat? Mi-ar fi putut salva viața? Chiar dacă aș fi devenit o femeie puternică în ochii altora, ce importanță ar fi avut? M-ar fi putut mântui asta? Mi-am amintit de ceva ce a spus Domnul Isus: „Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Rememorând acei ani în care mi-am dedicat toată energia muncii, am pierdut multe ocazii să-mi fac datoria și să câștig adevărul. Acum, citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles bunele Sale intenții în mântuirea oamenilor. Doar făcându-mi datoria și eliberându-mă complet de robia și de nefericirea la care mă supusese Satana puteam avea ocazia să fiu mântuită și să supraviețuiesc. Apoi, m-am rugat lui Dumnezeu zilnic în legătură cu demisia, cerându-I să-mi păzească inima și să o ferească de șovăială.

Mai târziu, mi-am depus din nou demisia, iar șefa mi-a spus: „Chiar te-ai hotărât? Ne pregătim să deschidem un alt salon și vrem ca angajații noștri cei mai remarcabili să lucreze acolo. Tu ai fost prima persoană la care ne-am gândit. Dacă ar fi altcineva, nu am sta liniștiți. Lucrezi în companie de mulți ani și te califici pentru acțiuni la noul salon. Gândește-te cât de bine ar fi să ai ceva al tău la o vârstă atât de fragedă mai târziu. De ce nu te mai gândești? Principalul este că suntem împreună de atâția ani și acum avem o legătură emoțională.” În timp ce vorbea, suspina, iar apoi a izbucnit în plâns. Condițiile pe care le-a propus erau exact ceea ce căutasem în tot acest timp, iar banii pe care îi aveam erau exact suma potrivită pentru investiție. Dacă aș fi persistat puțin mai mult, aș fi obținut succes și faimă și aș fi fost invidiată de și mai mulți oameni. Ce bine aș fi arătat în fața rudelor și prietenilor mei! Tocmai când visam cu ochii deschiși la viitorul meu minunat, mi-am dat brusc seama că ideile mele nu erau în concordanță cu intenția lui Dumnezeu. M-am rugat în grabă lui Dumnezeu în tăcere: „Dumnezeule drag, știu că aceasta este o altă ispită care a venit asupra mea. Satana folosește din nou cuvintele șefei pentru a-mi tulbura inima și a mă face să urmăresc faima, câștigul și statutul. Dar de data aceasta, indiferent ce s-ar întâmpla, voi rupe definitiv legătura cu Satana și voi sta fermă în mărturia mea pentru a-Ți mângâia inima.” În timp ce mă rugam, mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu pe care îl citisem înainte: „Când investighezi în mod repetat și despici cu atenție diferitele scopuri pe care le urmăresc oamenii în viață și nenumăratele lor moduri de a trăi, vei descoperi că niciunul dintre ele nu se conformează intenției originare a Creatorului cu care El a creat omenirea. Toate acestea îi îndepărtează pe oameni de suveranitatea și grija Creatorului; toate sunt capcane care îi fac pe oameni să devină depravați și care îi duc spre iad. După ce recunoști acest lucru, sarcina ta este să-ți lași deoparte vechile perspective asupra vieții, să stai departe de diferitele capcane, să-L lași pe Dumnezeu să-Și asume răspunderea asupra vieții tale și să facă aranjamente pentru tine; să cauți doar să te supui orchestrărilor și călăuzirii lui Dumnezeu, să trăiești fără nicio alternativă individuală și să devii o persoană care Îl venerează pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Satana folosește tot felul de gânduri și de idei pentru a-i paraliza pe oameni, ispitindu-i să urmărească faima, câștigul și statutul, prinzându-i adânc în interior, astfel încât să-L tăgăduiască pe Dumnezeu, să-L trădeze și să piardă orice șansă de a fi mântuiți. Acestea sunt motivele sinistre ale Satanei. Acum, nu erau aceste condiții pe care șefa le propusese pentru a mă atrage o capcană, ademenindu-mă în degenerare? Cum puteam să continui să refuz cu încăpățânare să-mi vin în fire? Dumnezeu vrea să ne supunem suveranității Sale și să facem îndatoririle unei ființe create. Numai în acest fel putem să înțelegem adevărul, să trăim cu o asemănare umană și, în cele din urmă, să fim mântuiți de Dumnezeu. Așa că i-am spus hotărâtă șefei mele: „Fiecare om are propriile ambiții și eu îmi doresc un mediu nou.” Șefa mea a fost de acord. După ce am plecat din companie, m-am simțit mult mai relaxată în suflet. De atunci încolo, am putut să urmăresc adevărul în mod corespunzător, la fel ca frații și surorile mele.

După această experiență, am văzut clar motivele sinistre ale Satanei. Satana îi face pe oameni să urmărească faima și câștigul, cu scopul de a-i determina să-L evite și să-L trădeze pe Dumnezeu, să ajungă complet sub puterea sa și, în cele din urmă, să coboare cu el în iad. Dacă oamenii se bazează pe ei înșiși, pur și simplu nu au cum să depășească uneltirile Satanei. Numai citind cuvintele lui Dumnezeu și înțelegând adevărul pot oamenii să deslușească lucrurile și să-și ia rămas bun de la modurile greșite în care au existat în trecut. Numai prin urmărirea adevărului putem dobândi mântuirea lui Dumnezeu. După ce am renunțat la slujbă, deși nu am mai fost stimată de atât de mulți oameni și viața mea materială era oarecum marcată de lipsuri, sentimentul de ușurare și de pace din sufletul meu nu putea fi schimbat pe nicio sumă de bani, faimă sau câștig. În sfârșit, m-am eliberat din robia faimei și a câștigului și mi-am îndeplinit datoria în biserică. Slavă lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa!