de Zheng Yi, China

M-am născut într-o familie săracă, în care părinții mei modești și harnici ne întrețineau familia lucrând pământul. Copil fiind, îi vedeam pe bogații satului bucurându-se de mâncare și de haine bune și primind admirație și sprijin din partea celorlalți. Îi invidiam și consideram că a avea bani înseamnă a avea totul. Chiar și când visam, îmi doream să câștig mulți bani. Am hotărât în secret să ajung bogat și să trăiesc o viață superioară în viitor.

După ce m-am căsătorit, ca să-mi împlinesc repede visul, m-am mutat singur la oraș pentru a lucra ca zidar. Deși am lucrat ore suplimentare timp de mai mulți ani, economiile mele tot minime au rămas. Am început să mă gândesc în inima mea că nu-mi voi putea împlini niciodată visurile lucrând atât de mult toată viața. După multă reflecție, am decis să devin antreprenor și mi-am înființat o firmă de construcții. Am împrumutat bani de la rude și de la prieteni, am cumpărat un teren în oraș și am construit o clădire. Ca să obțin contracte și să câștig bani rapid, am folosit relații și cadouri pentru a obține un proiect de la o companie de construcții. Pentru a mă asigura că treaba se făcea bine, în fiecare zi începeam dis-de-dimineață să supraveghez șantierul, adesea sărind peste micul dejun, iar seara, după ce muncitorii erau gata, verificam lucrările. Orice lucrare de calitate inferioară era demolată și refăcută cu ore suplimentare. În cele din urmă, am câștigat încrederea directorilor companiei și am obținut și alte proiecte. După doi ani, am câștigat ceva bani, mi-am plătit datoriile și mi-am renovat casa. Am simțit o bucurie de nedescris în inimă. De Anul Nou Chinezesc, rudele și prietenii au venit la mine acasă pentru a sărbători. Unii au zâmbit și mi-au spus: „Șefule, am venit să-ți urăm un An Nou fericit! Îți urăm tot mai mult succes și afaceri prospere!” Alții mi-au strâns mâna și mi-au spus: „Toți ne bazăm pe tine să faci bani!” În acel moment, mi-a plăcut să mă simt în centrul atenției, înconjurat de admirație. M-am gândit în sinea mea: „Ce bine e să ai bani! Când ai bani, oamenii te admiră și te respectă și poți trăi o viață superioară.” Gândul acesta m-a umplut de mulțumire. Ca să câștig mai mulți bani, mi-am asumat multe alte proiecte de construcții, iar în fiecare zi lucram neobosit de dimineața până seara. Cu timpul, nu am mai reușit să dorm noaptea, îngrijorându-mă că muncitorii ar putea să cadă de pe schelă și să provoace accidente, ceea ce ar fi dus la pierderi financiare semnificative. Mă simțeam apăsat de griji în fiecare zi și sufeream adesea de febră, de răceală și de amețeli. Deși aveam cam 1,72 m înălțime, cântăream doar vreo cincizeci și patru de kilograme, vocea îmi era slăbită și îmi era somn chiar și atunci când stăteam în picioare. Chiar voiam să iau o pauză. Dar, dacă nu acceptam proiecte de construcții, nu câștigam bani și nu dobândeam admirația celorlalți. Nu am avut de ales decât să-mi adun energia și să continui să lucrez. Pe măsură ce câștigam din ce în ce mai mulți bani, simțeam că toată suferința și epuizarea mea meritau. Tocmai când firma mea de construcții prospera, soția mea lucra la un perete pe schela de la etajul al treilea, când a răsturnat din greșeală o placă și a căzut până la primul etaj, pierzându-și imediat cunoștința. A fost dusă de urgență la spital și a primit tratament de urgență timp de peste o oră înainte de a fi stabilizată și de a-și recăpăta cunoștința. A trecut mai mult de o lună până când și-a revenit suficient pentru a părăsi spitalul.

Mai târziu, sora mea mai mare a aflat că soția mea fusese externată din spital și a venit să ne viziteze. Ea ne-a predicat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Îmi amintesc că, în acel moment, am fost profund mișcat de unele dintre cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Din momentul în care vii plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești responsabilitățile. De dragul planului lui Dumnezeu și al predestinării Lui, îți joci rolul și îți începi călătoria vieții. Oricare ar putea fi trecutul tău și oricare ar putea fi drumul care te așteaptă, în orice caz, nimeni nu poate scăpa de orchestrările și rânduielile Cerului și nimeni nu-și poate controla propria soartă, deoarece doar Cel care e suveran peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare. De când omul a luat ființă, la început, Dumnezeu Și-a realizat mereu lucrarea în acest mod, gestionând universul și controlând legile schimbării pentru toate lucrurile și traiectoria mișcării lor. La fel ca toate lucrurile, în tăcere și fără să știe, omul este hrănit de dulceața, de ploaia și roua de la Dumnezeu; la fel ca toate lucrurile, omul trăiește, fără să știe, sub orchestrarea mâinii lui Dumnezeu. Inima și duhul omului sunt la îndemâna lui Dumnezeu și totul din viața lui este văzut de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu toate acestea, oricare și toate lucrurile, fie vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea în concordanță cu gândurile lui Dumnezeu. Acesta este modul în care Dumnezeu deține suveranitate asupra tuturor lucrurilor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că soarta fiecăruia este în mâinile lui Dumnezeu. Când soția mea a căzut de la etajul trei și a supraviețuit, nu din noroc s-a întâmplat asta, ci datorită ocrotirii lui Dumnezeu. M-am gândit la accidentele produse pe șantierele altor antreprenori. Unii muncitori au căzut de pe schela de la etajul al treilea și nu au putut fi salvați nici după ce au fost duși la spital. Alții au căzut de pe schelele de la etajul doi sau întâi și au murit pe loc. Nu erau toate acestea o mărturie a ceea ce a spus Dumnezeu: „Nimeni nu-și poate controla propria soartă, deoarece doar Cel care e suveran peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare”? Faptul că sora mea mai mare ne-a predicat în acea zi Evanghelia a fost și el orchestrat și rânduit de Dumnezeu. Prin părtășia ei, am învățat că oamenii și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Dumnezeu a realizat trei etape de lucrare pentru a mântui omenirea, conducând și aprovizionând omenirea până astăzi. Această lucrare din zilele de pe urmă este etapa finală a lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii și este o ocazie rară pentru oameni de a fi mântuiți. Nu putem avea un destin bun decât crezând în Dumnezeu și închinându-ne înaintea Lui. Soția mea și cu mine am acceptat cu bucurie Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar de atunci am participat activ la adunări. În timpul adunărilor, frații și surorile aveau părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, iar eu am înțeles unele adevăruri care mi-au adus un sentiment deosebit de siguranță și de pace în suflet, eliberându-mă de reprimarea pe care o simțeam înainte.

Mai târziu, conducătorul a văzut că participam activ la adunări și a vrut să rânduiască să fiu conducător de grup pentru udarea a trei noi credincioși. Dar eu am ezitat puțin, pentru că gestionam construcțiile în timpul zilei, iar noaptea trebuia să înregistrez punctele de lucru și să țin contabilitatea. Cum aș putea găsi timp pentru a-i uda pe noii credincioși? Nu am vrut să îndeplinesc această datorie. Am avut însă niște mustrări de conștiință: când am început să cred în Dumnezeu și eram ocupat cu lucrările de construcție, frații și surorile au văzut că nu aveam timp pentru adunări în timpul zilei, așa că au venit să mă ude și să mă sprijine seara, ajutându-mă să înțeleg adevărul prin părtășia despre cuvintele lui Dumnezeu. Acum, că erau mai mulți credincioși noi în biserică și că nu erau destui udători, trebuia să îmi aduc și eu contribuția. Gândindu-mă la asta, m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume și să mă lumineze ca să fac alegerea corectă. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Permiteți-Mi să vă spun acest lucru: îndeplinirea datoriei proprii este ceea ce omul se cuvine să facă, iar dacă nu este capabil să-și facă datoria, atunci asta este răzvrătirea lui. Tocmai prin procesul îndeplinirii datoriei sale omul se schimbă treptat și prin acest proces el își demonstrează loialitatea. Ca atare, cu cât ești mai capabil să-ți faci datoria, cu atât mai mult adevăr vei primi și cu atât mai reală va deveni expresia ta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg că, în calitate de ființe create, îndeplinirea îndatoririlor noastre este absolut firească și justificată deoarece viața noastră vine de la Dumnezeu și tot ceea ce ne bucură este dăruit de El. Îndeplinirea îndatoririlor noastre este o responsabilitate și o obligație de la care niciunul dintre noi nu se poate eschiva. Dacă nu aș accepta această datorie, aș fi cu adevărat lipsit de conștiință. În plus, udarea noilor credincioși se făcea doar seara, de două ori pe săptămână, așa că nu avea să se suprapună prea mult cu gestionarea lucrărilor mele de construcții. Înțelegând asta, am acceptat să îmi asum această datorie. Uneori, când nu reușeam să înlătur stările sau noțiunile noilor credincioși, mă rugam și căutam răspunsul la Dumnezeu. Citind cuvintele lui Dumnezeu, înțelegeam în mod intuitiv unele adevăruri. Noii credincioși își rezolvau stările și noțiunile, iar înțelegerea mea asupra adevărului viziunilor devenea mai clară. Așa că am devenit mai activ în a-mi face datoria, simțind că, îndeplinindu-mi datoria, puteam să primesc luminarea și conducerea Duhului Sfânt, să înțeleg mai multe adevăruri și să dobândesc un sentiment de pace și de ușurare în inima mea.

Mai târziu, când frații și surorile au văzut entuziasmul cu care urmăream, m-au ales să slujesc ca diacon de evanghelizare. Eram foarte fericit, știind că această datorie alocată mie era o exprimare a iubirii lui Dumnezeu. Voiam să o prețuiesc și să o îndeplinesc bine. Cu toate acestea, aveam niște îngrijorări în inimă: după multe eforturi, firma mea de construcții se dezvoltase considerabil, urmând, probabil, să devină tot mai profitabilă. Dacă acceptam datoria de diacon de evanghelizare, cu siguranță avea să îmi rămână mai puțină energie pentru a gestiona firma de construcții, ceea ce avea să îmi reducă semnificativ veniturile. M-am trezit în fața unei dileme. Apoi mi-am amintit că lucrarea din zilele de pe urmă este lucrarea finală a lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Dacă mă concentram doar pe a face bani și îmi neglijam datoria, cum puteam să dobândesc adevărul? Așa că m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume în căutarea adevărului și în rezolvarea propriilor mele dificultăți. Am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Astăzi, ceea ce vi se cere să îndepliniți nu sunt cerințe suplimentare, ci doar datoria omului și ceea ce trebuie făcut de către toți oamenii. Dacă nu sunteți vrednici nici măcar să vă îndepliniți datoria sau să o îndepliniți așa cum trebuie, atunci nu înseamnă că vă faceți singuri probleme? Nu dați voi târcoale morții? Cum mai puteți să vă așteptați să aveți un viitor și planuri? Lucrarea lui Dumnezeu este înfăptuită de dragul omenirii, iar colaborarea omului este oferită de dragul gestionării lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu a înfăptuit tot ceea ce El trebuie să înfăptuiască, omului i se cere să fie generos în practica sa și să colaboreze cu Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu, omul trebuie să nu-și menajeze niciun efort, trebuie să își dăruiască loialitatea și nu trebuie să se lase târât în numeroase noțiuni sau să fie pasiv și să aștepte moartea. Dumnezeu Se poate sacrifica pe El Însuși pentru om, atunci de ce omul nu își poate oferi loialitatea lui Dumnezeu? Dumnezeu este cu inima și cu sufletul pentru om, de ce omul nu poate oferi puțină colaborare? Dumnezeu lucrează pentru omenire, așadar, de ce omul nu poate să împlinească o parte din datoria sa de dragul gestionării lui Dumnezeu? Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns până în acest punct, și, totuși, voi tot vedeți, dar nu acționați, auziți, dar nu vă mișcați. Nu sunt astfel de oameni obiectele pierzaniei? Dumnezeu S-a dedicat deja întru totul omului, atunci, de ce astăzi omul este incapabil să își împlinească datoria cu sinceritate? Pentru Dumnezeu, lucrarea Lui este principala Sa prioritate, iar lucrarea gestionării Sale este de cea mai mare importanță. Pentru om, a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și a împlini cerințele lui Dumnezeu reprezintă principala sa prioritate. Toți trebuie să înțelegeți acest lucru” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost profund impresionat. Pentru a răscumpăra omenirea, Dumnezeu S-a întrupat mai întâi ca om și a fost răstignit pentru omenire pentru iertarea păcatelor oamenilor. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat din nou pentru a exprima toate adevărurile necesare pentru mântuirea completă a omenirii, având părtășie despre aceste adevăruri în mod clar și amănunțit pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine adevărul, să dobândim adevărul și să obținem mântuirea. Tot ceea ce face Dumnezeu este pentru noi. Atunci de ce nu îmi puteam face datoria de a răsplăti iubirea lui Dumnezeu? Nu eram deloc atent la intențiile lui Dumnezeu și, îngrijorându-mă că acceptarea acestei datorii avea să-mi afecteze venitul, am vrut să refuz. Luam în considerare doar cum să fac bani și nu-mi păsa de datorie; eram cu adevărat egoist și detestabil! Când frații și surorile m-au ales să slujesc ca diacon de evanghelizare, a fost o datorie care mi-a fost încredințată de Dumnezeu – o responsabilitate și o obligație – și trebuia să o accept și să mă supun. Dacă refuzam, nu eram demn de a fi numit om și aveam să pierd ocazia de a obține adevărul și, în cele din urmă, aveam să fiu eliminat. Deși nu am putut renunța imediat la atașamentul meu față de bogăție, am fost dispus să acționez în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu și să accept această datorie, făcând tot ce îmi stătea în puteri ca să o îndeplinesc.

Inițial, am reușit să îmi fac timp pentru adunări, instruindu-mă să predic Evanghelia și să aduc mărturie despre Dumnezeu împreună cu frații și cu surorile. Cu toate acestea, pe măsură ce am preluat mai multe proiecte de construcții, am ajuns să sacrific timpul destinat datoriei mele și adunărilor. Odată, un proprietar imobiliar mi-a cerut să construiesc patru clădiri cu trei etaje, precum și câteva proiecte secundare. Am ezitat: acest proiect era consistent, iar eu încă mai aveam un alt proiect nefinalizat pe care trebuia să îl gestionez. Dacă acceptam noul proiect, avea să îmi rămână și mai puțin timp pentru datoria mea și pentru adunări. Am încercat să negociez cu proprietarul imobiliar pentru a amâna data începerii, dar acesta nu a fost de acord. M-am simțit presat pentru că, dacă nu începeam la timp, contractele semnate aveau să fie anulate. Nu numai că nu aș fi putut face bani, dar aș fi datorat și despăgubiri, iar reputația mea ar fi fost afectată. Cine avea să îmi mai încredințeze proiecte dacă nu îmi puteam respecta angajamentele? Mai puteam eu să fac bani dacă nu aveam proiecte? Aceste îngrijorări m-au făcut să accept în cele din urmă cerințele proprietarului și am început să mă ocup de noile lucrări de construcții. Uneori, când erau multe probleme pe șantier, aruncam pur și simplu o privire peste cuvintele lui Dumnezeu dimineața, înainte de a pleca. Acest lucru nu numai că mi-a perturbat viața spirituală normală, dar nu mi-a lăsat nici timp pentru a monitoriza lucrarea de evanghelizare. În acea perioadă, nevăzând niciun rezultat în lucrarea de evanghelizare, am simțit o oarecare mustrare de conștiință. În adâncul inimii, am decis în tăcere: indiferent cât se vor aglomera construcțiile în viitor, voi participa la adunări și îmi voi face datoria.

Într-o zi, tocmai când rânduisem să particip la o adunare, mi-a sunat brusc telefonul în timp ce eram pe drum. Pe șantier exista o problemă care necesita atenția mea imediată. Am ezitat: de data aceasta, intenționasem inițial să merg la adunare și să am părtășie despre lucrarea de evanghelizare, dar acum apăruse această problemă. Dacă mergeam să rezolv problema de pe șantier, nu mai puteam participa la adunare – nu ar fi aceasta o înșelare a lui Dumnezeu? Dar dacă nu mergeam, iar proprietarul imobiliar depunea reclamație? Mi-ar putea afecta reputația și situația financiară. Dacă această situație continua, cum puteam să-mi gestionez proiectele de construcții? Am decis să acord prioritate rezolvării problemei legate de construcție și mi-am promis să îmi fac timp pentru adunări și pentru datorie mai târziu. Așa că m-am dus la șantier. Seara, întorcându-mă acasă, reflectând la evenimentele zilei, am avut remușcări. Intenționasem să particip la adunare, dar mi-am lăsat preocupările financiare să interfereze cu îndeplinirea datoriei mele. În această perioadă, concentrarea mea pe lucrările de construcție împiedica progresul lucrării de evanghelizare și mi-am dat seama că nu îmi făcusem bine datoria. Totuși, dacă lăsam deoparte proiectele de construcții și nu mai câștigam bani, cum puteam duce o viață prosperă și respectată? Simțind acest conflict interior, am venit în fața lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule, inima mea este tulburată. Știu că a crede în Tine și a-mi face datoria este absolut firesc și justificat, dar îmi este greu să renunț la bani. Te rog, îndrumă-mă să fac alegerea corectă.” După ce m-am rugat, inima mea s-a liniștit treptat. În căutările mele, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră, atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Cei mai buni dintre voi ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, în timp ce alții, nehotărâți, ar lua banii într-o mână și adevărul în cealaltă. Oare adevărata voastră fire nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altă valoare căreia îi sunteți loiali, ați face această alegere și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Nu sunt mulți printre voi care au ezitat între bine și rău? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut social și normalitate, a fi susținuți și a fi marginalizați și așa mai departe – sunteți cu siguranță conștienți de alegerile pe care le-ați făcut. […] Sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja dezvăluită tuturor. Cu toate acestea, insistați să căutați lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Așadar, care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). Ceea ce expunea Dumnezeu era starea mea. Nu eram eu o persoană care apuca banii cu o mână și adevărul cu cealaltă? Mi-am proclamat disponibilitatea de a-mi face datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și am hotărât în inima mea să mă răzvrătesc împotriva trupului și să-mi fac bine datoria. Cu toate acestea, când datoria mea a fost în contradicție cu interesele financiare, nu m-am putut împotrivi ispitei banilor, a renumelui și a câștigului. M-am trezit urmându-mi involuntar propriile dorințe și alegând banii. Știam că acest proiect de construcții de amploare necesita mai mult timp și efort, nelăsându-mi timp pentru a-mi face datoria. Cu toate acestea, am ales cu încăpățânare să îl accept pentru a câștiga mai mulți bani și a obține admirația celorlalți, chiar dacă știam că era greșit. Inima mea fusese concentrată pe câștigarea de bani și am neglijat să monitorizez lucrarea de evanghelizare timp de peste o lună, ceea ce a făcut ca lucrarea de evanghelizare să stagneze. Tratasem în felul acesta datoria dată de Dumnezeu, ceea ce mă făcuse să Îi fiu cu adevărat îndatorat lui Dumnezeu.

Apoi, am reflectat asupra motivului pentru care nu reușeam să renunț la bani, deși știam foarte bine că îndeplinirea datoriei mele avea să mă conducă la obținerea adevărului. Mai târziu, în căutările mele, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Satana folosește o metodă foarte blândă, o metodă foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor, care nu este deloc radicală, prin care îi face pe oameni să accepte pe neștiute modul lui de viață, regulile lui de trai, și să-și stabilească obiectivele și direcția în viață și, fără să-și dea seama, ajung să aibă ambiții de viață. Indiferent cât de grandioase ar putea să pară aceste ambiții de viață, ele sunt legate inextricabil de «faimă» și de «câștig». Tot ceea ce persoanele importante sau faimoase – de fapt toți oamenii – urmează în viață are legătură doar cu aceste două cuvinte: «faimă» și «câștig». Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Ei cred că faima și câștigul sunt un gen de capital pe care îl pot folosi ca să obțină o viață de căutare a plăcerii și de desfătare nesăbuită a trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig la care râvnesc atât, oamenii, de bună voie, totuși fără să știe, îi predau Satanei trupurile și mințile lor, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor. Ei fac așa cu sinceritate și fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna nevoia de a recupera tot ceea ce au predat. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au refugiat astfel în Satana și i-au devenit loiali? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce o persoană se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este just sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Asta deoarece puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare; ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc fără încetare pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie. Nu este acest lucru adevărat?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile și, purtând aceste lanțuri, ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Meditând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că scopul Satanei când îi ademenește pe oameni să urmărească banii, faima și câștigul este de a-i corupe și de a-i controla, îndepărtându-le inimile de Dumnezeu, prinzându-i în cele din urmă în lațurile sale, din care nu se pot elibera. În fiecare zi, lucram neobosit de dimineața până seara la proiecte de construcții pentru a câștiga bani. Acest lucru provenea din influența otrăvurilor Satanei din copilăria mea, precum „Banii fac lumea să se învârtă” și „Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poți face nimic.” Credeam că a avea bani însemna a avea totul, inclusiv admirația altora și un stil de viață superior. Pe măsură ce proiectele mele de construcție au luat amploare, iar rudele și prietenii mă lăudau, am devenit și mai convins că bogăția poate câștiga admirația oamenilor. Am făcut din goana după bani scopul vieții mele, muncind neobosit pentru asta în fiecare zi, trăind într-o permanentă anxietate și teamă, mereu îngrijorat de riscul unor accidente pe șantier și de consecințele pe care ar fi trebuit să le suport. În exterior, păream să câștig bani și renume, să mă bucur de glorie și de admirație, dar, în interior, mă simțeam ținut în frâu. Corpul meu suferea, iar soția mea aproape că și-a pierdut viața. Totuși, în ciuda acestor experiențe, nu am putut renunța la urmărirea bogăției, a renumelui și a câștigului. După ce am intrat în casa lui Dumnezeu, am înțeles că ar trebui să urmăresc adevărul în credința mea. Cu toate acestea, am fost incapabil să văd dincolo de uneltirile Satanei și m-am trezit făcând involuntar eforturi pentru renume și câștig. Ca diacon de evanghelizare în biserică, aveam datoria să fac bine lucrarea de evanghelizare. Cu toate acestea, pentru a câștiga mai mulți bani, am neglijat să monitorizez lucrarea de evanghelizare timp de o lună, lăsându-mi deoparte datoria. Natura acestui comportament echivala cu a-L înșela și a-L trăda pe Dumnezeu. Eram preocupat de gestionarea zilnică a proiectelor de construcții, neglijând devoționalele și adunările, ceea ce a făcut ca inima mea să se îndepărteze de Dumnezeu, iar viața mea să sufere pierderi. Dacă aveam să continui așa, aveam să pierd în cele din urmă șansa de a-mi face datoria și de a obține mântuirea. Într-un final, am înțeles că goana după avere, renume și câștig nu este o cale bună; este un mijloc prin care Satana corupe oamenii și le face rău, un instrument de înrobire. Dacă aveam să continui cu această goană, aveam să devin bătaia de joc a Satanei și să fiu rănit și devorat de Satana.

Mai târziu, am citit încă un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu adevărul și viața și nici principiile modului de a vă comporta nu sunt ceea ce vă trebuie, cu atât mai puțin lucrarea Mea migăloasă. Mai degrabă, vă trebuie tot ce posedați în trup – bogății, statut, familie, căsnicie și așa mai departe. Sunteți complet neinteresați de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, așadar vă pot rezuma credința într-un singur cuvânt: superficială. Vă veți da toată osteneala pentru a obține lucrurile cărora le sunteți total devotați, dar am descoperit că nu ați proceda la fel de dragul chestiunilor ce țin de credința voastră în Dumnezeu. Mai degrabă, sunteți relativ loiali și relativ serioși. De aceea spun că aceia care nu au o inimă cât se poate de sinceră au eșuat în ce privește credința lor în Dumnezeu. Gândiți-vă bine – sunt mulți care au eșuat printre voi?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”). „Ca persoană normală și care urmărește iubirea pentru Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni unul dintre oamenii lui Dumnezeu este viitorul tău adevărat și o viață de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a respecta voia lui Dumnezeu. De aceea spun că viețile voastre au cea mai mare semnificație. Numai acest grup de oameni care a fost selectat de Dumnezeu poate să trăiască o viață de maximă însemnătate: nimeni altcineva de pe pământ nu poate trăi o viață de o asemenea valoare și semnificație” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg că credința în Dumnezeu necesită urmărirea adevărului și îndeplinirea propriilor îndatoriri. Îndeplinindu-ne îndatoririle și înțelegând adevărul, ne lepădăm treptat de firea noastră coruptă și, astfel, putem primi mântuirea lui Dumnezeu. Mi-am amintit ce a spus Domnul Isus: „Oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33). În Epoca Harului, Petru nu a urmărit bogăția, faima sau câștigul. Când Domnul Isus l-a chemat, el a fost capabil să renunțe la pescuit și să-L urmeze pe Domnul. Ceea ce urmărea el a fost numai pentru adevăr, îndeplinindu-și îndatoririle de ființă creată și cunoscându-se pe sine prin cuvintele lui Dumnezeu, lepădându-se de firea sa coruptă. În cele din urmă, el a adus o mărturie frumoasă și răsunătoare pentru Dumnezeu, fiind desăvârșit de El și trăind o viață plină de sens. Reflectând asupra experienței lui Petru, mi-am dat seama cât de semnificativ este pentru noi să urmărim adevărul și să ne îndeplinim îndatoririle. Acum, că se abătuseră marile catastrofe, dacă aveam să mă agăț în continuare de goana după bogăție, renume și câștig în loc să urmăresc adevărul și să-mi îndeplinesc bine îndatoririle, avea să fie prea târziu. În cele din urmă, aveam să cad cu siguranță în marile catastrofe, tânguindu-mă și scrâșnind din dinți. Trebuia să urmez exemplul lui Petru și să urmăresc adevărul. Nu puteam să acord întâietate câștigării banilor în detrimentul îndeplinirii îndatoririlor mele. Pentru a putea să particip cu regularitate la adunări și să-mi fac îndatoririle, am discutat cu soția mea despre ideea să vindem toate uneltele noastre de construcție și să ne luăm servicii ocazionale pentru a ne asigura traiul. Inițial, soția mea nu a fost de acord, așa că i-am împărtășit înțelegerea și gândurile mele din această perioadă de timp, iar ea nu s-a mai opus. Mai târziu, am vândut toate uneltele și m-am dedicat cu totul îndeplinirii îndatoririlor mele. În îndeplinirea îndatoririlor mele, am trăit experiența lucrării și a îndrumării Duhului Sfânt în parteneriatul meu cu frații și cu surorile și m-am simțit dezrobit și liber. Ori de câte ori îmi dezvăluiam corupția, căutam adevărul, reflectând și încercând să cunosc intențiile mele și natura și consecințele acțiunilor mele. Când am fost capabil să mă răzvrătesc împotriva mea și să practic conform adevărurilor-principii, am simțit bucurie, pace interioară și ușurare. Prin această experiență, am dobândit o înțelegere practică a semnificației urmăririi adevărului și a îndeplinirii îndatoririlor mele.

După ceva timp, în timp ce făceam munci ocazionale, șeful meu mi-a spus: „Știu că ești capabil să gestionezi proiecte de construcții. Aici e mult de lucru și e realmente profitabil. Hai să ne asociem – fiecare cu jumătate din participație. Nu este exclus să facem câteva sute de mii de yuani fiecare.” Auzind cuvintele șefului meu, m-am simțit puțin nehotărât și m-am gândit: „Aceasta este o ocazie rară de a face bani buni. Dacă fac asta timp de câțiva ani, aș putea câștiga milioane. Viața ar fi puțin mai bună. Să accept oare propunerea șefului meu?” Dar apoi am avut un alt gând: „Dacă încep să gestionez proiecte pentru bani, cum voi participa la adunări și cum îmi voi îndeplini îndatoririle? Voi pierde șansa de a dobândi adevărul și mântuirea lui Dumnezeu. Nu este aceasta uneltirea Satanei? Satana încearcă din nou să mă ademenească cu bani, dar eu nu pot cădea în capcana lui.” Așa că l-am refuzat pe șeful meu. Văzând atitudinea mea hotărâtă, șeful meu a plecat dezamăgit.

Prin aceste experiențe, am înțeles răul și consecințele urmăririi bogăției, renumelui și câștigului. Am înțeles că Satana folosește banii pentru a ispiti și a corupe oamenii. De asemenea, am înțeles că Dumnezeu vrea ca noi să urmărim adevărul pentru a ne elibera de răul Satanei și pentru a ne permite să dobândim adevărul și mântuirea lui Dumnezeu. Acesta este cel mai semnificativ și mai de preț lucru. Acum pot să las deoparte munca și banii și să mă dedic în totalitate îndeplinirii îndatoririlor mele. Prin îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu am dobândit toate aceste cunoștințe și transformări. Slavă lui Dumnezeu!