de Xiao En, China

M-am născut într-un sat îndepărtat și sărac, și, pentru că familia mea era săracă, rudele mă priveau de sus încă de mic. Am hotărât în sinea mea: „Trebuie să fiu bun la învățătură, iar în viitor, după ce voi face mulți bani, mă voi putea ridica deasupra, mă voi remarca și voi aduce onoare familiei mele.” La școală, am profitat de fiecare moment pentru a studia, adesea studiind la lumina lumânărilor până la două sau trei dimineața. Odată, eram atât de obosit încât am adormit și m-am trezit doar când mi-a luat foc părul. Deși viața era grea, credeam ferm în zicala: „Îndură cele mai mari greutăți pentru a deveni cel mai grozav dintre oameni.” Dar, spre surprinderea mea, la examenul de admitere la facultate, am intrat doar la o universitate obișnuită. Eram ambițios și nu puteam accepta acest rezultat. Așa că am decis să repet anul cu examenul. În anul acela am învățat și mai mult, dar, când s-au anunțat rezultatele examenului, picasem din nou. Când am primit rezultatele, mi s-a frânt inima. Intrarea la o universitate de prestigiu era singura mea șansă de a-mi schimba destinul și nu mă așteptasem să nu iau examenul. În acea perioadă, îmi petreceam zilele într-o stare de dezorientare și nu știam ce să fac, așa că m-am angajat ca muncitor pe un șantier de construcții, la cărat cărămizi. Am ajuns să am mâinile pline de tăieturi și bășici însângerate, iar noaptea, durerea mă ținea treaz și plângeam în tăcere sub pătură. M-am gândit: „Oare voi trăi o astfel de viață obișnuită tot restul zilelor mele? Nu pot accepta asta!” Aveam convingerea că destinul era în mâinile mele, așa că am vrut să încerc din nou să-mi schimb soarta, iar în anul următor am studiat și mai mult. Dar, în ciuda strădaniilor mele, tot nu am reușit să intru la o universitate de prestigiu. Nu mai aveam de ales decât să-mi accept soarta și să urmez o facultate obișnuită de aviație.

După absolvire, am lucrat la o companie națională de întreținere a aeronavelor. La început, puteam să fac doar muncă manuală în atelier. Hainele mi se îmbibau de sudoare din cauza arșiței și mă gândeam: „Viața asta e atât de grea. Nu mă pot mulțumi să fiu doar un muncitor obișnuit. Trebuie să învăț limba engleză și să-mi perfecționez competențele tehnice, astfel încât să obțin recunoașterea șefului meu și să fiu promovat. Atunci voi putea obține un post mai înalt și un salariu mai bun.” Pe lângă faptul că învățam de la colegi calificați, foloseam chiar și naveta pentru a citi materiale pentru serviciu. Uneori, când apăreau probleme cu aeronavele în mijlocul nopții, iar alții dormeau și nu doreau să meargă, mă ofeream voluntar să mă duc să le rezolv, dobândind abilități și experiență. Profitam de fiecare ocazie ca să practic și să mă pregătesc. Câteva luni mai târziu, nu numai că am devenit inginer stagiar, dar mi s-a dublat și salariul, și am fost repartizat să lucrez la diverse proiecte cu echipe de experți străini. Dar, deși îmi crescuseră statutul și salariul, tot nu eram mulțumit. Ca să-mi cumpăr rapid o mașină și o casă în oraș și să duc o viață mai bună, lucram la serviciu ziua, iar noaptea îmi luam joburi cu normă parțială. De multe ori, eram atât de ocupat încât nu aveam timp nici să mănânc, dormeam în medie doar trei sau patru ore pe zi, iar uneori lucram toată noaptea. Eram ca o mașină de făcut bani, lucram neobosit zi și noapte. În doar doi ani, am câștigat peste un milion de yuani, mi-am cumpărat o mașină și o casă în oraș și am câștigat admirația și invidia prietenilor și colegilor mei. Mai ales când mă întorceam în orașul meu natal pentru Anul Nou Chinezesc, oamenii care odinioară îmi priviseră cu dispreț familia veneau de departe să mă salute, invitându-mă chiar la masă la ei acasă. Până și bătrânii închinau în cinstea mea, întrebându-mă dacă i-aș fi putut ajuta pe copiii lor să își găsească un loc de muncă. Trăiam un sentiment de realizare de nedescris, gândindu-mă: „E minunat să ai bani și statut. În sfârșit, pot să țin capul sus!” Dar, lucrând așa zi și noapte, a început să-mi cadă părul în smocuri, iar corpul mi se umfla. Picioarele au început să mă doară și să-mi amorțească și mergeam tot mai greu. Voiam tare mult să-mi iau liber o zi sau două, dar mă gândeam că un concediu medical mi-ar distruge șansele la evaluările și promovările din anul următor, așa că trebuia să îndur. Fiecare zi era un chin.

În acei ani, de fiecare dată când o vizitam pe soacra mea, ea îmi arăta cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și îmi vorbea mult despre credința în El. Îmi spunea: „Goana după bani nu cunoaște sfârșit. Nu ar trebui să-ți distrugi sănătatea și viața pentru bani. Omenirea a fost profund coruptă de Satana și toată lumea luptă cu disperare pentru bani, faimă și câștig, trăind în atâta nefericire! Dumnezeu Atotputernic a exprimat adevărul în zilele din urmă pentru a-i mântui pe oameni de răul Satanei, iar aceștia vor putea să fie mântuiți de El și să supraviețuiască marii catastrofe doar pocăindu-se cu adevărat și urmându-L pe Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, așa că ar trebui să nu te mai concentrezi doar pe a face bani, ci să crezi și tu în Dumnezeu!” Știam că e bine să crezi în Dumnezeu, dar simțeam că abia îmi începusem cariera și voiam să-mi fac un nume, așa că am refuzat-o pe soacra mea și am continuat să lucrez neobosit pentru bani, adâncindu-mă în vârtejul înavuțirii. Soacra mea mi-a mai spus: „Chiar ești dispus să-ți sacrifici viața pentru bani.”

Anii au zburat într-o clipă și am ajuns în 2015. Cumpărasem două case și două mașini și deschisesem două firme, dar tot nu eram mulțumit. Ca să fac mai mulți bani și să-mi cumpăr o mașină de lux, am deschis o fabrică, lucrând de multe ori zi și noapte fără odihnă. Am continuat să fac și mai mulți bani, și, oriunde mergeam, oamenii mi se adresau cu „șefule”. Simțeam o mare mulțumire și pășeam cu mândrie. M-am gândit: „Chiar te simți altfel când ești bogat.” Dar presiunea și ritmul accelerat ale acestui stil de viață îmi afectau grav sănătatea. Adesea ațipeam la volan în drum spre serviciu, iar odată, aproape că am ieșit în decor cu mașina de pe un pasaj. Pentru a reduce costurile, nu voiam să angajez mai mulți muncitori, așa că făceam singur o mare parte din munca de la atelier. Odată, în timp ce mă grăbeam să termin o comandă, mi-am perforat degetul cu un pistol de cuie. Mi-a curs mult sânge și am lăcrimat de durere, dar, ca să termin repede comanda, mi-am tratat doar în grabă rana și m-am întors la atelier pentru a continua să lucrez. Deoarece nu l-am tratat imediat, degetul mi s-a umflat foarte tare și a provocat complicații de durată, iar ori de câte ori era frig sau ploua, simțeam dureri și mâncărimi puternice. Trăiam într-o tensiune constantă în fiecare zi. Mă simțeam epuizat fizic și psihic și aveam dureri mari. Mă gândeam: „De ce lucrez atât de mult? Chiar este asta viața după care am alergat? Pentru ce trăiesc eu pe lumea asta?”

În 2017, soția mea a acceptat Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic și mi-a arătat un videoclip cu un imn care conținea cuvintele lui Dumnezeu. Versurile acestui cântec m-au mișcat profund.

Dumnezeu îți caută inima și duhul

1  Omenirea, după ce s-a abătut de la provizia de viață a Celui Atotputernic, nu cunoaște scopul existenței, dar se teme, totuși, de moarte. Nu are niciun ajutor sau susținere, dar, totuși, nu este dispusă să-și închidă ochii și se călește pentru a propti saci de carne, care nu au niciun sentiment în sufletele lor, în vreme ce prelungesc o existență dezonorantă în această lume. Tu trăiești astfel, fără speranță, la fel ca ceilalți, fără scop. Doar Cel Sfânt din legendă va mântui oamenii care, gemând în mijlocul suferinței lor, tânjesc cu disperare după sosirea Lui. Până acum, o astfel de credință nu a fost realizată în aceia cărora le lipsește conștiința. Cu toate acestea, oamenii încă tânjesc mult după ea.

2  Cel Atotputernic are milă de acești oameni care au suferit profund; în același timp, El Se simte scârbit de acești oameni care nu au deloc conștiință, fiindcă a trebuit să aștepte prea mult timp un răspuns din partea oamenilor. El dorește să caute, să caute inima ta și duhul tău și să-ți aducă apă și mâncare, astfel încât să te trezești și să nu mai fii însetat sau înfometat. Când ești epuizat și când simți o parte din mohorârea acestei lumi, nu te pierde, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, va întâmpina cu brațele deschise sosirea ta în orice moment.

[…]

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”

Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am simțit o căldură pe care nu o mai cunoscusem niciodată până atunci. De-a lungul anilor, mă zbătusem atât de mult pentru a câștiga bani și trăisem în durere și epuizare. Eram atât de obosit și pierdut, dar nu știam cum să mă eliberez, iar acum vedeam speranța. Omul a fost creat de Dumnezeu. Numai El îi poate salva pe oameni de această suferință. Acceptarea lucrării din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic este singura cale de a primi grija și protecția lui Dumnezeu și de a dobândi mântuirea Lui astfel încât să putem trăi relaxați și eliberați. În trecut, am refuzat mântuirea lui Dumnezeu pentru că voiam să fac bani. Nu m-am gândit niciodată că Dumnezeu avea să-mi mai arate milă și că nu avea să renunțe la a mă mântui. El încă aștepta ca eu să mă întorc. Am fost profund impresionat, așa că am acceptat mântuirea din zilele de pe urmă oferită de Dumnezeu Atotputernic. Ulterior, am participat adesea la adunări cu frații și surorile pentru a avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu.

Odată, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „atunci când oamenii nu înțeleg la ce se referă soarta sau nu înțeleg suveranitatea lui Dumnezeu, ei doar se chinuie și se poticnesc prin ceață conform propriei voințe, iar acea călătorie este prea anevoioasă, prea sfâșietoare. Așadar, când oamenii își dau seama că Dumnezeu este suveran asupra destinului omenesc, cei deștepți aleg să cunoască și să accepte suveranitatea lui Dumnezeu și să spună adio zilelor dureroase de «a încerca să-și construiască o viață bună cu propriile mâini», mai degrabă decât să continue să se lupte cu soarta și să-și urmărească așa-zisele «scopuri în viață» în felul lor. Când o persoană este fără Dumnezeu, când nu-L poate vedea, când nu poate cunoaște limpede suveranitatea lui Dumnezeu, fiecare zi este lipsită de sens, lipsită de valoare și nespus de dureroasă. Oriunde ar fi o persoană și orice meserie ar avea, mijloacele sale de supraviețuire și țelurile pe care le urmărește nu-i aduc decât durere nesfârșită și durere peste care este greu să treacă, în așa fel încât nu poate suporta să privească înapoi la propriul trecut. O persoană poate să se elibereze treptat de toată suferința și durerea și să scape treptat de toată deșertăciunea vieții omenești numai acceptând suveranitatea Creatorului, supunându-se orchestrărilor și rânduielilor Lui și urmărind obținerea vieții omenești adevărate” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Trăim într-o astfel de durere pentru că nu cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu și nu avem obiectivele corecte în viață. Am câștigat bani și faimă și mi-am atins obiectivele în viață, sperând să-mi schimb destinul prin propriile eforturi. Pentru a câștiga mai mulți bani, puneam multă presiune pe mine în fiecare zi, eram foarte tensionat, iar sănătatea mea se deteriora. Chiar era să cad cu mașina de pe un pasaj. Deși am câștigat ceva bani și mi-am atras admirația și invidia rudelor și a prietenilor, acest tip de viață era foarte dureros și amar. Deși cu banii am putut să cumpăr case și mașini frumoase și să mă bucur de o viață materială bună, iar dobândirea admirației celorlalți îmi putea satisface vanitatea, toate acestea nu-mi puteau da nici liniște, nici siguranță. Banii pe care îi urmărisem nu mi-au adus fericirea adevărată, ci m-au transformat într-un sclav al banilor și m-au făcut să trăiesc în agonie. Mai ales acum, când marea catastrofă se producea deja, iar pandemiile se răspândeau în întreaga lume, și chiar și bogații își pierdeau viața, ajunsesem să înțeleg că nicio sumă de bani nu poate cumpăra viața. Exact așa cum a spus Domnul Isus: „La ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Așa că am decis să-mi schimb direcția greșită în viață și să încep să urmăresc adevărul, să-mi îndeplinesc bine îndatoririle și să trăiesc o viață care să aibă sens.

Mai târziu, m-am întrebat, de asemenea: „De ce urmărirea bogăției, a faimei și a câștigului le pricinuiește întotdeauna durere oamenilor?” În timpul devoționalelor, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am dobândit o anumită înțelegere a acestei probleme. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? […] Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Satana folosește cuvintele oamenilor renumiți și ale marilor personalități, influența de natură să îndoctrineze a cunoașterii și educația din școli pentru a le insufla oamenilor diverse reguli de supraviețuire și viziuni asupra vieții care sunt greșite, făcând ca generații după generații să urmărească și să depună eforturi pentru faimă și câștig, iar în cele din urmă să fie distruse în vârtejul acestei căutări. Așa fusesem educat încă din copilărie, cu idei precum „Îndură cele mai mari greutăți pentru a deveni cel mai grozav dintre oameni” și „Banii fac lumea să se învârtă” și alte asemenea reguli de supraviețuire ale Satanei care se înrădăcinaseră adânc în inima mea. Credeam că nu se poate trăi fără bani, că a averea era necesară pentru plăcerea materială și pentru a câștiga admirația și invidia celorlalți, că numai așa se putea trăi cu demnitate și că, fără bani, omul este considerat inferior și este privit de sus, trăind astfel o existență nefericită și apăsătoare. Pentru faimă și câștig, am studiat din greu mai bine de zece ani, iar după ce am început serviciul, am muncit zi și noapte pentru a obține promovări și a-mi crește salariul. Dorințele mele tot creșteau, și, cu cât obțineam mai mult, cu atât îmi doream mai mult, fără să mă simt niciodată mulțumit. Chiar și când mi-am epuizat corpul până în punctul de a mă îmbolnăvi, tot am refuzat să mă odihnesc. Soacra mea a adus de multe ori mărturie despre mântuirea din zilele de pe urmă oferită de Dumnezeu, iar eu știam că este bine să cred în Dumnezeu, dar tot am refuzat să mă opresc din goana după bani, dedicându-mi tot timpul și energia pentru a urmări faima și câștigul. În cele din urmă, deși am obținut faimă și câștig, sufletul meu nu a cunoscut niciodată liniștea și ușurarea; în schimb, am rămas complet epuizat și frământat. Acum vedeam clar că toată această durere fusese cauzată de corupția și răul Satanei. Faima și câștigul sunt capcane puse de Satana pentru a-i atrage pe oameni în iad, ele sunt mijloace feroce prin care Satana îi corupe pe oameni și le face rău, făcându-i să se îndepărteze și mai mult de Dumnezeu și să trăiască mai dureros, ei ajungând în cele din urmă să moară din cauza răului Satanei. Dacă nu ar fi fost expunerea din cuvintele lui Dumnezeu, nu aș fi fost capabil să văd intențiile sinistre ale Satanei de a folosi faima și câștigul pentru a-i corupe pe oameni și a le face rău și aș fi continuat să fiu chinuit de Satana, riscându-mi chiar propria viață. Acum voiam doar să cred sincer în Dumnezeu, să urmăresc adevărul și să nu mai fiu amăgit de Satana cu goana după bani. După aceea, ori de câte ori aveam timp, citeam împreună cu familia cuvintele lui Dumnezeu, ascultam imnuri și vizionam videoclipuri cu mărturii bazate pe experiențe. Nu mai trăiam în acele zile în care trudeam pentru bani, ci, în loc de asta, aveam adesea părtășie despre adevăr cu frații și surorile și mă bucuram de udarea și îndestularea cu cuvintele lui Dumnezeu. Aveam un sentiment de liniște și ușurare pe care nu-l mai cunoscusem până atunci.

În a doua jumătate a anului 2021, din cauza declinului industriei, fabrica mea s-a închis din lipsă de comenzi. Deși m-am necăjit puțin, nu mai eram ca înainte, când mi-aș fi stors creierii ca să mențin funcționarea normală a fabricii. În schimb, m-am supus și m-am bazat pe Dumnezeu pentru a trăi această experiență, simțindu-mă mult mai ușurat fără să fiu constrâns de bani. În acea perioadă, am fost angajat undeva cu jumătate de normă, și deși salariul nu era mare, era suficient pentru a acoperi cheltuielile de trai ale familiei noastre și, cel mai important, îmi lăsa timp să particip la adunări și să-mi îndeplinesc îndatoririle în mod corespunzător.

Nu după mult timp, am fost tentat de ceva. Într-o zi, proprietarul unei companii cotate la bursă m-a abordat, propunându-mi să administrez o companie recent achiziționată de el, în schimbul unui salariu de 500.000 de yuani pe an. M-am gândit: „Această companie este foarte bine finanțată. Dacă aș accepta acest loc de muncă, aș fi director, iar rudele și prietenii mei cu siguranță m-ar privi din nou cu mare respect.” Dar apoi m-am gândit: „Dacă accept, va trebui să călătoresc frecvent și să merg la tot felul de evenimente de relaționare; ar deveni un lux să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu și să particip la adunări, darămite să-mi fac datoria. Am scăpat în sfârșit din vârtejul goanei după bani și am timp să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu, să particip la adunări și să-mi îndeplinesc îndatoririle. Nu-mi mai pot pierde timpul cu aceste lucruri fără sens.” M-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Ca persoană normală și care urmărește iubirea pentru Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni unul dintre oamenii lui Dumnezeu este viitorul tău adevărat și o viață de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a respecta voia lui Dumnezeu. De aceea spun că viețile voastre au cea mai mare semnificație” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că urmărirea adevărului pentru a obține o schimbare a firii și a intra în Împărăție ca oameni ai lui Dumnezeu este cel mai semnificativ mod de a trăi viața, este adevăratul viitor. Satana s-a folosit de acest șef pentru a mă ispiti cu postul de „director”, încercând să mă facă să cad din nou în vârtejul agitației pentru faimă și câștig și să-mi pierd complet șansa la mântuirea oferită de Dumnezeu. Nu puteam să cad în capcana Satanei. Acum era momentul critic pentru mântuirea oferită de Dumnezeu și pentru desăvârșirea oamenilor. Eu credeam doar de puțin timp în Dumnezeu și înțelegeam foarte puțin din adevăr, așa că aceasta era ultima mea șansă să urmăresc adevărul și să câștig viața. Dacă aș fi pierdut această ocazie, ar fi fost prea târziu să o urmăresc când lucrarea lui Dumnezeu se va fi încheiat. Așa că l-am refuzat și am simțit o mare ușurare.

Acum îmi îndeplinesc îndatoririle la biserică și am părtășie adesea cu frații și surorile despre cuvintele lui Dumnezeu. Treptat, am ajuns să înțeleg unele adevăruri și să văd dincolo de aparența multor lucruri, și nu mai simt durerea și epuizarea pe care le simțeam înainte. Simt în inima mea o ușurare și o eliberare pe care nu le-am mai simțit înainte și care nu se pot cumpăra cu nicio sumă de bani. Aceasta este cu adevărat dragostea și mântuirea lui Dumnezeu!