de Emily, Filipine

Am crescut într-o familie săracă, având zece frați și surori. De la o vârstă fragedă, am vrut să câștig mulți bani ca să-mi scot familia din sărăcie. Am fost în mod deosebit inspirată în timpul facultății, când o colegă m-a invitat să particip la un seminar de afaceri. Acolo, vorbitorii și-au împărtășit experiențele despre cum s-au ridicat de la sărăcie la bogăție. Și eu am vrut să devin o femeie de afaceri de succes și să realizez lucruri precum să fac mulți bani, să am o casă și o mașină și să călătoresc prin lume. Astfel, cei care mă cunoșteau aveau să mă vadă ca pe un model al unei fete sărace care a scăpat de sărăcie și să mă admire. După absolvire, am plecat în EAU și am lucrat ca recepționeră la o companie. Deoarece venitul meu era mic, căutam constant diverse slujbe cu jumătate de normă. Adesea mă ocupam de slujba mea în timpul zilei, iar noaptea aveam o afacere secundară. Am încercat să fac și diverse investiții, dar toate s-au soldat cu un eșec, iar viața mea a devenit și mai grea. Mă simțeam destul de descurajată în acea perioadă și nu puteam înțelege: muncisem atât de mult ca să fac bani, deci de ce lucrurile luau mereu o astfel de întorsătură? De ce eșuam mereu, indiferent cât de mult munceam sau investeam? Mă simțeam complet epuizată.

În februarie 2020, am acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. A existat un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care m-a mișcat foarte tare. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mințile și trupurile pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu sunt dedicate însărcinării date de Dumnezeu și cauzei juste a omenirii, atunci sufletele noastre se vor simți rușinate de cei care au fost martirizați pentru însărcinarea dată de Dumnezeu și mult mai rușinate de Dumnezeu, care ne-a oferit totul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu deține suveranitate asupra destinului întregii omeniri”). Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic am ajuns să înțeleg că, în calitate de ființe create, ar trebui să îndeplinim datoria de ființă creată, deoarece aceasta este responsabilitatea și obligația noastră. Aceasta deoarece Dumnezeu a rânduit totul pentru noi, inclusiv familia, părinții și mediul în care creștem – toate acestea au fost predestinate de mult de Dumnezeu și, ca ființe create, ar trebui să-I răsplătim dragostea. Am fost profund mișcată de cuvintele lui Dumnezeu și am vrut să-mi fac datoria pentru a-I răsplăti dragostea. Dar am înțeles atât de puțin adevăr, încât nu am putut rezista ispitei banilor, iar inima mea era constant concentrată pe a face bani.

Mai târziu, am trecut de la postul de recepționeră la cel de asistentă de Resurse Umane, iar salariul meu a crescut și el. Dar nu eram foarte fericită, deoarece acest loc de muncă nu mă putea îmbogăți și nici nu-i putea face pe alții să mă admire. Dacă aș fi continuat așa, când aș fi putut să construiesc o casă acasă, să îmbunătățesc viața familiei mele și să-i duc în excursii? Așadar, trebuia să-mi găsesc o slujbă mai bine plătită sau să-mi iau mai multe slujbe secundare. Așa că am trimis mai multe CV-uri. La scurt timp după aceea, am găsit un alt loc de muncă la o altă companie, ca asistent administrativ în departamentul de vânzări. Eram foarte fericită, deoarece, pe lângă un salariu fix, existau comisioane și, atât timp cât aveam rezultate bune, primeam și bonusuri. M-am gândit: „În sfârșit am o șansă să fac mai mulți bani și, odată ce voi construi o casă în țară, oamenii de acolo cu siguranță mă vor stima și mă vor admira.” Deoarece era o slujbă nouă și nu aveam experiență, a trebuit să petrec mult timp învățând pentru a câștiga venitul mare pe care mi-l doream. Pentru a câștiga mai mulți bani, lucram adesea peste program. În acea perioadă, mi-am dedicat tot timpul și toată energia muncii. La muncă, mâncam adesea la ore neregulate sau chiar uitam de tot să mănânc. Mai ales când managerul sau colegii mei aveau nevoie să mă ocup de ceva urgent, chiar și când eram bolnavă, tot trebuia să continui să lucrez. În acea perioadă, eram lucrătoare evanghelică, dar eram prea ocupată cu munca pentru a predica Evanghelia. Chiar și după ce ajungeam acasă, tot lucram. Când conducătorul îmi cerea să găzduiesc adunări, de cele mai multe ori refuzam, deoarece nu aveam timp să cuget la cuvintele lui Dumnezeu. În plus, eram deja obosită după o zi întreagă de muncă și nu mai aveam energia necesară pentru a găzdui; voiam doar să mă odihnesc. În acea perioadă, eram adesea neatentă în timpul adunărilor și participam frecvent la adunări online în timp ce lucram. Uneori, chiar adormeam în timpul adunărilor. Deoarece eram concentrată doar pe a face bani, rezultatele mele în predicarea Evangheliei erau slabe. Mă simțeam foarte vinovată, gândind: „Eram dispusă să continui să lucrez chiar și când eram obosită sau bolnavă, dar îmi tratam datoria în mod superficial și o făceam în mod pasiv.” Deși îmi făceam unele reproșuri, mă pricepeam să mă iert, gândindu-mă: „Sunt încă nouă în vânzări, dar odată ce voi deveni mai bună la asta, voi avea mai mult timp pentru datoria mea.” Totuși, lucrurile nu au mers așa cum mă așteptam. Cu cât mă familiarizam mai mult cu slujba, cu atât mai mult trebuia să lucrez. Nu doar că nu am avut mai mult timp liber, ci am devenit și mai ocupată. Inima a început să-mi devină neliniștită, deoarece știam că, în calitate de ființă creată, datoria mea era obligația și responsabilitatea mea și că ar trebui să-mi fac datoria cum se cuvine pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu mi-am îndeplinit propria datorie. În același timp, îmi era și foarte teamă, deoarece urmăream mereu lucrurile lumești – inima mea se îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Nu puteam simți îndrumarea Duhului Sfânt în datoria mea, iar predicarea Evangheliei nu dădea roade. M-am rugat lui Dumnezeu în inima mea: „Dumnezeule Atotputernic, simt că mi-am pierdut direcția. Nu pot simți lucrarea Duhului Sfânt sau călăuzirea Ta. Te rog, ajută-mă.”

Mai târziu, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu sunt oare mulți printre voi care au șovăit între bine și rău? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut și simplitate, a fi susținuți și a fi respinși și așa mai departe – cu siguranță nu sunteți ignoranți cu privire la alegerile pe care le-ați făcut! Între o familie armonioasă și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm; între lux și sărăcie, ați ales prima opțiune; când ați ales între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiune și adevăr, ați ales-o tot pe cea dintâi. Fiind confruntat cu toate tipurile voastre de fapte rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi, pur și simplu am fost uimit. Inimile voastre sunt neașteptat de incapabile să fie înmuiate. În mod surprinzător, sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja dezvăluită complet tuturor. Cu toate acestea, încă urmăriți lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot prima? Mi-ați mai aduce dezamăgire și întristare jalnică? Ar mai avea inimile voastre măcar un minimum de căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima? În acest moment, ce alegeți?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). Ceea ce expune Dumnezeu este starea mea concretă. De multe ori, știm ce este corect și ce este greșit, care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative, dar tot alegem aceste lucruri greșite și negative. De când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, am știut că, în calitate de ființă creată, ar trebui să-mi îndeplinesc datoria, dar am muncit din greu cât era ziua de lungă și am consumat atât de mult timp și atât de multă energie pentru a fi admirată și invidiată de alții și pentru a câștiga mai mulți bani și a mă bucura de o viață materială mai bună. Nu mi-am făcut deloc datoria din toată inima. Seara, după serviciu, când ar fi trebuit să-mi dedic timpul datoriei, mă gândeam numai cum să fac mai mulți bani; nu aveam nicio tragere de inimă să predic Evanghelia sau să-mi fac datoria. Credeam că, atât timp cât îmi făceam datoria, era de ajuns și nu-mi păsa deloc dacă datoria mea dădea sau nu vreun rezultat. Am văzut că eram cu adevărat lipsită de respect în datoria mea. Credeam în Dumnezeu, dar nu am fost în stare să-L urmez cu adevărat, alegând tot lucrurile lumești și mergând pe calea unui non-credincios. Având în vedere că Dumnezeu încă îmi dă o șansă să-mi fac datoria, ar trebui să profit de ea și să o prețuiesc și să-mi dedic timpul și energia urmăririi adevărului și îndeplinirii datoriei mele. Acesta este lucrul cel mai valoros și mai plin de sens. De atunci, am început să particip activ la adunări și nu am mai lăsat programul de muncă aglomerat să-mi întârzie datoria. Înainte, lucram peste program după ce ajungeam acasă, preluând apeluri de serviciu chiar și la ora 11 noaptea, dar acum, am încetat să mai preiau apeluri de serviciu sau să verific mesaje după ora 8 seara. De asemenea, înainte obișnuiam să mă rog rar și nu îmi făceam cu regularitate devoționalele, dar acum mă trezeam devreme ca să citesc cuvintele lui Dumnezeu, să ascult imnuri și să vizionez videoclipuri cu mărturii bazate pe experiențe. Dimineața, în ziua mea liberă, invitam potențiali destinatari ai Evangheliei la adunări, iar după-amiaza, mă adunam cu ei. Foloseam chiar și pauzele de la muncă pentru a mă grăbi și a-mi face datoria. Practicând în acest fel, am simțit pace și bucurie în inimă.

Nu mult după aceea, un prieten m-a invitat să particip la o investiție, promițându-mi că participarea la investiție mă va face să câștig mulți bani și că nu numai că voi putea să-mi cumpăr o mașină, dar voi putea să-mi construiesc și o casă și chiar să călătoresc în alte țări. Acestea erau toate visurile mele! M-am gândit în sinea mea: „A investi înseamnă doar a băga bani și va fi profit în fiecare lună, așa că nu-mi va afecta datoria.” Prin urmare, eu și sora mea am cheltuit 500.000 de pesos pentru a participa la investiție. Am primit profituri în primele două luni după ce am investit, dar în a treia lună nu au mai plătit profiturile, așa că ne-am cerut banii înapoi, dar au continuat să găsească scuze și au refuzat. Eram furioasă. Voiam să recuperez capitalul, dar oricât de mult am încercat, nu l-am putut primi înapoi. Eram foarte supărată, deoarece aceștia erau banii pe care îi pusesem deoparte pentru a-i trimite acasă și a construi o casă. Voiam doar să găsesc rapid o modalitate de a câștiga înapoi banii pe care îi pierdusem în investiție. Așa că am muncit și mai mult, adesea lucrând peste program. Dar salariul meu a fost amânat din cauza restructurării companiei. La acea vreme, nu mai aveam prea mulți bani și chiar și plata chiriei sau cumpărarea mâncării a devenit o problemă. Aceste lucruri mi-au ocupat inima și, încă o dată, am devenit pasivă și superficială în datoria mea. Doar invitam potențiali destinatari ai Evangheliei la adunări, dar nu le înțelegeam sau nu le rezolvam cu adevărat problemele. Mi-am dat seama că, dacă aș continua așa, starea mea s-ar înrăutăți și mai mult și că aș putea ajunge să pierd lucrarea Duhului Sfânt și să fiu abandonată de Dumnezeu. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, în ultimele trei luni, am acordat prioritate muncii mele și nu datoriei mele. Inima mea a fost în întregime ocupată cu a face mai mulți bani și a-mi recupera investiția. O, Dumnezeule, Te rog, nu mă abandona. Te rog, luminează-mă și călăuzește-mă înapoi de partea Ta, înapoi pe calea cea dreaptă. Vreau să renunț la acele lucruri care îmi tulbură inima și mă îndepărtează de Tine.”

După aceasta, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți: chiar dacă omul întotdeauna se agită și își ocupă timpul cu lucruri în beneficiul propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, te-ai mai numi ființă creată? Pe scurt, indiferent cum lucrează Dumnezeu, toată lucrarea Sa este de dragul omului. Este ca și cum cerurile și pământul și toate lucrurile care au fost create de Dumnezeu pentru a-i sluji omului: Dumnezeu a făcut luna, soarele și stelele pentru om, a făcut animalele și plantele pentru om, a făcut primăvara, vara, toamna și iarna pentru om și așa mai departe – toate acestea au fost create pentru existența omului. Și astfel, indiferent de modul în care Dumnezeu mustră și judecă omul, totul este pentru mântuirea omului. Deși El îl deposedează pe om de speranțele lui trupești, este pentru a-l purifica, iar purificarea omului este săvârșită pentru existența omului. Destinația omului este în mâinile Creatorului, deci cum ar putea omul să se controleze pe sine însuși?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că soarta unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu și că oamenii nu își pot schimba soarta. Indiferent cât de mult muncesc oamenii pentru a-și atinge obiectivele sau cât de mult tânjesc după o viață confortabilă și frumoasă, dacă o obțin sau nu, nu depinde de ei. La fel ca în cazul meu – am vrut să schimb locurile de muncă și să investesc pentru a câștiga mai mulți bani și a-mi îndeplini visurile și pentru a avea un viitor strălucit. Dar nu numai că nu am câștigat mai mulți bani – în schimb, investiția mea a eșuat și am pierdut mult și am ajuns și să irosesc mult timp și multă energie. Nu am reușit să-mi îndeplinesc datoria și viața mea a devenit și mai rea. Acest lucru m-a făcut să înțeleg că, indiferent dacă o persoană este bogată sau săracă, aceasta a fost predestinată cu mult timp înainte de a se naște. Dacă Dumnezeu a predestinat ca bogăția și averea să nu îmi fie sortite, atunci, indiferent cât de mult muncesc pentru a face bani, voi sfârși doar prin a eșua.

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit mai multă claritate cu privire la problemele mele. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate că oamenii nu au același grad de cunoaștere bazată pe experiență în privința acestei zicale, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu pentru a obține bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că „Banii fac lumea să se învârtă” este o filozofie satanică. La început, nu am avut niciun discernământ cu privire la această zicală și știam doar că, fără bani, oamenii nu puteau trăi o viață bună sau obține ceea ce își doreau. Gândindu-mă acum la asta, aceasta este într-adevăr o metodă pe care Satana o folosește pentru a-i corupe pe oameni. Satana corupe și ademenește oamenii prin bani, făcându-i să creadă că numai având bani vor fi respectați, vor putea să-și câștige un loc în societate și să fie stimați. Am trăit conform acestor filozofii satanice și am fost plină de o sete de a face bani. Nu m-am mulțumit cu un venit lunar fix, așa că m-am lansat în investiții. Am crezut că în acest fel aș putea câștiga mai mulți bani și mi-aș putea realiza visurile – să construiesc o casă, să călătoresc cu familia mea și să trăiesc o viață pe care alții ar stima-o și ar admira-o. Pentru a urmări banii și plăcerea materială, am continuat să-mi las datoria deoparte, iar inima mea s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Am trăit în întuneric și nu am putut simți lucrarea Duhului Sfânt. Acum am văzut clar uneltirile și conspirațiile Satanei, și anume, pentru a-i prinde pe oameni în lațul banilor, făcându-le inimile să se îndepărteze de Dumnezeu și să-L trădeze, până când sunt în cele din urmă aruncați în iad cu el. Am văzut, de asemenea, că mulți oameni bogați – deși duc vieți de lux și ar putea cumpăra orice și-ar dori, cum ar fi case frumoase, mașini scumpe și așa mai departe, părând să trăiască vieți fără griji – nu sunt cu adevărat fericiți. Unii mor din cauza unor boli grave cauzate de consumul de alcool și de droguri pe termen lung și nicio măsură de bogăție sau de statut nu le poate salva viața. Alții petrec mulți ani de muncă grea construindu-și afacerile, dar tot ajung la faliment și rămân adânc îndatorați. Unii oameni nu pot suporta presiunea, cad în depresie pe termen lung și, în cele din urmă, se sinucid. Există atât de multe exemple în acest sens. Satana folosește banii și viețile de lux pentru a-i ademeni pe oameni, făcându-i să trăiască vieți din ce în ce mai goale, mai rele și mai depravate. Deslușind acest lucru, nu m-am mai gândit cum să-mi recuperez investiția și am devenit dispusă să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și să-mi fac datoria din toată inima.

Pe 2 ianuarie 2024, compania noastră a primit un nou manager, iar volumul meu de muncă a crescut. Pe lângă slujba mea inițială, am devenit și asistenta lui personală. Acest lucru m-a făcut și mai ocupată și eram de gardă pentru muncă aproape 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Dar de data aceasta, mi-am spus că, indiferent de ce s-ar întâmpla, nu puteam lăsa acest lucru să-mi afecteze datoria. Mai târziu, o supraveghetoare de biserică m-a întrebat dacă aș fi dispusă să mă instruiesc pentru a predica Evanghelia și a aduce mărturie, iar eu am fost de acord. Am fost cu adevărat bucuroasă și am simțit că aceasta era o oportunitate pe care mi-o oferise Dumnezeu. Credeam în Dumnezeu de atâta timp, dar urmărisem mereu banii și nu-mi făcusem bine datoria, așa că, de data aceasta, aș prețui cu adevărat această șansă. De atunci, am dedicat mai mult timp predicării Evangheliei. Dar munca mea a devenit din ce în ce mai aglomerată și nu mă puteam opri nici după ce ajungeam acasă de la serviciu seara. Managerul meu mă suna sau îmi trimitea adesea mesaje. Uneori, când aveam părtășie cu un potențial destinatar al Evangheliei, managerul sau colegii mei mă sunau, ceea ce mă împiedica să-mi liniștesc inima. Dar nu voiam să pierd din nou șansa de a-mi face datoria, așa că m-am rugat lui Dumnezeu să mă călăuzească și să-mi dea puterea să mă eliberez din chingile Satanei. Mi-am amintit cuvintele Domnului Isus: „Și la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Din cuvintele Domnului am ajuns să înțeleg că, chiar dacă aș câștiga o mare avere și aș dobândi, de asemenea, reputație și statut, dacă nu aș avea ocrotirea lui Dumnezeu și nu aș fi dobândit adevărul și viața, la final, finalul meu ar fi tot distrugerea. În această lume, mulți oameni bogați au o avere materială abundentă, dar când lovesc catastrofele, banii lor nu îi vor putea salva deloc și tot vor pieri dacă aceasta este soarta lor. Banii și statutul sunt inutile în fața catastrofelor. Apoi am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Dar există o cale extraordinar de simplă ca o persoană să se elibereze din această stare, și anume să-și ia adio de la stilul său de viață anterior; să spună adio scopurilor sale anterioare în viață; să-și rezume și să-și disece stilul de viață, viziunea asupra vieții, căutările, dorințele și idealurile anterioare; și apoi să le compare cu intențiile lui Dumnezeu și cerințele Lui față de om și să vadă dacă vreuna dintre acestea se potrivește cu intențiile și cerințele lui Dumnezeu, dacă vreuna dintre ele oferă valorile corecte ale vieții, duce la înțelegerea mai profundă a adevărului și permite persoanei să trăiască cu umanitate și asemănarea unei ființe omenești. Când investighezi în mod repetat și despici cu atenție diferitele scopuri pe care le urmăresc oamenii în viață și nenumăratele lor moduri de a trăi, vei descoperi că niciunul dintre ele nu se conformează intenției originare a Creatorului cu care El a creat omenirea. Toate acestea îi îndepărtează pe oameni de suveranitatea și grija Creatorului; toate sunt capcane care îi fac pe oameni să devină depravați și care îi duc spre iad. După ce recunoști acest lucru, sarcina ta este să-ți lași deoparte vechile perspective asupra vieții, să stai departe de diferitele capcane, să-L lași pe Dumnezeu să preia controlul asupra vieții tale și să facă rânduieli pentru tine; să cauți doar să te supui orchestrărilor și călăuzirii lui Dumnezeu, să trăiești fără nicio alegere individuală și să devii o persoană care Îl venerează pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că ar trebui să mă despart de vechiul meu mod de viață și să trăiesc conform intențiilor și cerințelor lui Dumnezeu. Reflectând asupra mea, am văzut că, deși credeam în Dumnezeu de câțiva ani, pentru că punctele mele de vedere asupra lucrurilor nu se schimbaseră, am vrut mereu să fac mulți bani și am urmărit statutul și faima pentru ca alții să mă stimeze. Eram mereu ocupată cu munca, făcându-mi datoria cu superficialitate și fără un simț al poverii, și, ca urmare, am pierdut lucrarea Duhului Sfânt și am trăit în deșertăciune și întuneric, pierzând multe șanse de a practica adevărul și de a-mi face datoria. Bucuria pe care mi-o aduceau banii, faima și câștigul era doar temporară și nu-mi putea salva viața. Numai urmărind adevărul puteam să alung firea mea coruptă și să dobândesc mântuirea. În acest timp, m-am rugat adesea, cerându-I lui Dumnezeu să mă călăuzească să iau decizia corectă.

Pe 6 februarie 2024, i-am înmânat managerului meu scrisoarea de demisie. A fost foarte surprins și m-a întrebat de ce demisionez și chiar a spus că nu va fi de acord. Dar am spus ferm: „Am lucruri mai importante de făcut seara și în zilele libere, așa că nu mai pot continua cu acest loc de muncă.” În cele din urmă, nu a avut de ales decât să fie de acord și să semneze. Pe 12 februarie, am părăsit compania. Am simțit o mare ușurare după ce am plecat, ca și cum o povară grea mi-ar fi fost luată de pe inimă. Am simțit cu adevărat bucurie și fericire interioară. Pe 28 februarie 2024, am fost acceptată pentru o nouă slujbă pentru care aplicasem, iar beneficiile erau decente, managerul promițând o mărire de salariu după șase luni. Acest loc de muncă era cu adevărat tentant. Dar m-am gândit că acest loc de muncă va fi la fel de aglomerat ca anteriorul și că nu voi mai putea să-mi fac datoria. M-am rugat lui Dumnezeu să mă călăuzească în luarea deciziei corecte. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Ca persoană normală și care urmărește iubirea pentru Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni unul dintre oamenii lui Dumnezeu este viitorul tău adevărat și o viață de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a respecta voia lui Dumnezeu. De aceea spun că viețile voastre au cea mai mare semnificație. Numai acest grup de oameni care a fost selectat de Dumnezeu poate să trăiască o viață de maximă însemnătate: nimeni altcineva de pe pământ nu poate trăi o viață de o asemenea valoare și semnificație” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că urmărirea adevărului și îndeplinirea corectă a datoriei sunt ceea ce dă vieții adevărată valoare și sens și că acestea sunt ceea ce ar trebui să urmăresc ca ființă creată. Numai cei care urmăresc și dobândesc adevărul sunt calificați să intre în Împărăția lui Dumnezeu și ei sunt cei cu adevărat binecuvântați. Dar cei care urmăresc constant banii, bogăția, faima și câștigul trăiesc sub influența Satanei și vor fi în cele din urmă abandonați de Dumnezeu. Dacă aș renunța din nou la datoria mea de dragul muncii, cu siguranță aș ajunge să trăiesc din nou în întuneric și în deșertăciune și, în cele din urmă, mi-aș distruge șansa la mântuire. Așa că am refuzat locul de muncă. În acest fel, am putut avea mai mult timp pentru a-mi face datoria. Șase luni mai târziu, am găsit un loc de muncă potrivit. Programul de lucru nu interfera cu datoria mea și nu existau ore suplimentare. Deși plata era puțin mai mică, m-am simțit liniștită, pentru că acum aveam timp să-mi fac datoria. Acum, îmi fac datoria în biserică și am șansa de a predica Evanghelia și de a aduce mărturie despre lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Acesta este un lucru cu adevărat binecuvântat! Am ajuns să-mi dau seama că este suficient pentru noi doar să ne satisfacem nevoile de bază și că îndeplinirea îndatoririlor noastre și urmărirea adevărului pentru a obține mântuirea lui Dumnezeu sunt cele mai importante și mai valoroase lucruri. Slavă lui Dumnezeu!