de Xu Fei, China

M-am născut într-o familie obișnuită de la țară, iar condițiile noastre de trai de acasă erau mediocre. Vecinul meu era profesor, iar familia lui fusese înstărită de generații și era foarte respectată. Eram foarte invidioasă. Când eram copil, vecinii mâncau tăiței, în timp ce familia mea își putea permite doar să mănânce mămăligă. Când vecinii mergeau pe drum, sătenii îi salutau cu toții, dar nouă ne ofereau doar câteva amabilități superficiale. Când am văzut cum erau îmbrăcați copiii vecinilor, curat și îngrijit, și apoi mă uitam la jacheta mea uzată, căptușită cu bumbac, mi-era prea rușine să stau cu ei, simțindu-mă cu adevărat inferioară. Mă gândeam în sinea mea: „Când o să cresc, o să câștig ceva bani pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale familiei mele, ca să putem duce o viață bună, astfel încât ceilalți să ne respecte.” Când aveam cincisprezece ani, tatăl meu a fost condamnat la șapte ani de închisoare din cauza unor probleme politice. Pentru că familia noastră nu avea bani sau putere, chiar și unchiul meu ne intimida, și chiar a făcut-o pe mătușa mea să o lovească pe mama pentru nimicuri. Văzând acest lucru, inima mi s-a umplut de ură și a alimentat și mai mult dorința mea de a face bani, deoarece simțeam că doar devenind bogată, alții nu ne-ar mai hărțui. Am auzit adesea spunându-se: „Săracii nu se luptă cu bogații, iar bogații nu concurează cu funcționarii guvernamentali. Bogații pot folosi banii pentru a-i zdrobi pe săraci, iar un funcționar guvernamental poate condamna la moarte un om sărac doar cu un singur cuvânt.” Mă gândeam în sinea mea: „Doar dacă are bani, poate o persoană să aibă putere și statut și să nu fie privită de sus sau intimidată. Trebuie să fac bani!” Mai târziu, am auzit că aș putea câștiga bani ca șofer de taxi, așa că m-am dus să obțin permisul de conducere. După ce am condus un taxi pentru o vreme, am simțit că nu câștigam destui bani, așa că am început să lucrez în vânzări la o companie și am fost capabilă să câștig mii de yuani din comision prin încheierea unei afaceri. Pentru a câștiga mai mult comision, îmi petreceam cea mai mare parte a timpului dând telefoane și chiar și atunci când eram epuizată și amețită, nu luam pauză. Chiar și când răgușeam, nu mă opream să beau apă. Atât timp cât clientul era dispus, lucram oricând. Uneori, mă întorceam acasă în miez de noapte, simțindu-mă complet epuizată, dar când mă gândeam la miile de yuani pe care i-aș câștiga din comision după ce încheiam o afacere, nu mă mai simțeam atât de obosită.

În 2002, după ce m-am căsătorit, eu și soțul meu am deschis un restaurant pentru a ne îmbunătăți condițiile de trai ale familiei. În 2003, a izbucnit SARS și, după ce a funcționat mai mult de un an, restaurantul nu obținea profit, așa că l-am transferat. Nu eram mulțumită să am astfel de nereușite, așa că am deschis alt restaurant, dar în final, din diverse motive, nu am putut continua să-l gestionăm. Eram îndurerată și disperată, dar nu eram dispusă să renunț, așa că mi-am spus: „De dragul vieții familiei mele și pentru a opri oamenii să ne privească de sus, nu pot să renunț atât de ușor. Trebuie să continui să muncesc din greu. Refuz să accept că nu pot face bani!” Mai târziu, eu și soțul meu am deschis un alt restaurant și eram atât de ocupați în fiecare zi, încât nu dormeam niciodată înainte de miezul nopții. Pentru a economisi bani cu un alt angajat, am continuat să spăl vasele, să spăl podelele și să fac curățenie chiar și când eram însărcinată cu al doilea copil și, după ce copilul meu a împlinit o lună, m-am întors la lucru la restaurant. Cu timpul, restaurantul a devenit tot mai aglomerat, cu zeci de mese ocupate în fiecare zi, și a trebuit să mă tot agit, ocupându-mă de clienți. Vara, aveam adesea dureri de cap din cauza căldurii și eram atât de ocupați, încât nici nu aveam timp să beau apă. Eram epuizată fizic și mental. Dar când am văzut că am câștigat mai mult de 10.000 de yuani într-o zi, am fost cu adevărat fericită și m-am gândit că, oricât de grele sau de obositoare ar deveni lucrurile, totul ar merita. Prin munca noastră asiduă, nu doar că am cumpărat o mașină și o casă, dar am și reușit să economisim niște bani. M-am gândit în sinea mea: „După toți acești ani de greutăți, pot în sfârșit să țin capul sus și să trăiesc cu demnitate.” Mai târziu, soțul meu a deschis o companie de investiții și chiar a construit o fabrică în orașul nostru natal. Obțineam atât de mult profit, încât nici măcar nu puteam să-l numărăm. Copilul meu mi-a spus: „Mamă, portbagajul lui tata e plin de bani!” Mulți oameni au început să încerce să ne intre în grații și întotdeauna era cineva să ajute cu treburile casnice. Chiar și funcționarii guvernamentali au venit să discute cu noi. Când mergeam pe stradă, oamenii mă salutau de departe și, când oamenii vorbeau despre mine, făceau un semn de admirație și le spuneau și părinților mei: „Fiica voastră este cu adevărat impresionantă; în doar un an, ea a construit trei case, asta pe lângă cele două fabrici și restaurantul pe care le construise deja în oraș! Incredibil!” Să aud oameni spunând asta m-a făcut să mă simt cu adevărat mulțumită și mi-am spus în sinea mea: „E grozav să ai bani. Pot în sfârșit să le aduc onoare părinților mei! Trebuie întotdeauna să țintești mai sus, pentru că, atunci când ai bani, oamenii încep să te vadă într-o lumină diferită. Cum se spune: «Când ești sărac în oraș, nimănui nu-i pasă, dar când ești bogat în munți, găsești rude pe care nici nu știai că le ai!» După toți acești ani de muncă grea, pot în sfârșit să țin capul sus.”

M-am bucurat de această viață timp de doi sau trei ani, dar chiar dacă aveam bani, proprietăți și tot ce ne trebuia, și restaurantul, compania și fabricile funcționau toate fără probleme, am simțit întotdeauna un gol în inima mea. Soțul meu ieșea adesea cu clienții să mănânce, să bea și să se distreze, și deseori stătea toată noaptea. Lipsea din ce în ce mai mult de acasă și nu avea grijă de copii. Șansele de a lua masa împreună în familie erau foarte mici. Câștigasem bani, dar pierdusem sentimentul de acasă. Simțeam un amestec de emoții în inimă și un sentiment profund de neliniște. Atunci când aveam timp liber, mă simțeam plictisită și mă trezeam fără nimic de făcut, decât să mă plimb pentru a trece timpul. Nu după mult timp, investițiile soțului meu au eșuat și a fost reținut din cauza implicării sale într-un caz financiar. Fabrica nu mai putea funcționa și s-a dovedit că directorii companiei deturnaseră zeci de milioane din fonduri, așa că nu am avut de ales decât să ne vindem mașinile și proprietățile pentru a plăti datoriile. Chiar și restaurantul pe care îl aveam a trebuit să fie vândut. După acest incident în familia noastră, prietenii și rudele au păstrat distanța, ne priveau cu ochi reci și ne luau în derâdere. În mijlocul suferinței mele, am aflat că soțul meu avusese o aventură. M-am simțit de parcă mă lovise un trăsnet din senin. Toate aceste răsturnări ale norocului nostru au devenit greu de acceptat pentru mine, și am țipat în inima mea: „O, Dumnezeule, aceasta este soarta mea?” Eram într-o asemenea agonie și disperare profundă, încât nu am putut dormi nopți la rând și nu am avut cui să-i împărtășesc durerea din inima mea.

Nu puteam accepta că toți anii mei de muncă grea se risipiseră, așa că am vrut să găsesc pe cineva cu care să deschid o fabrică. Dar nu am găsit niciodată o persoană potrivită, așa că am împrumutat bani pentru a cumpăra o mașină și am început o afacere cu taxiuri pentru a câștiga bani. Din cauza cumpătării mele, a concentrării mentale constante, a alimentației proaste și a lipsei de somn, vasele mele de sânge s-au îngroșat și am început să am un nivel ridicat de lipide în sânge și hipertensiune arterială. Mi-au apărut și noduli tiroidieni. Mai târziu, sănătatea mea s-a deteriorat și mai mult. Ochii îmi lăcrimau din cauza vântului, vederea mi se încețoșa și adesea mi se umfla capul și aveam o senzație de apăsare în piept. Când durerile de cap deveneau puternice, trebuia să conduc cu o mână ținându-mă de ceafă și cu cealaltă pe volan. Nu mă așteptam ca, doi ani mai târziu, toți banii pe care i-am câștigat din condus să-mi fie furați de nepotul meu. Și, pur și simplu, economiile mele pentru care muncisem ani de zile au dispărut. M-am simțit complet devastată și neajutorată. În cele din urmă, corpul meu nu a mai putut ține pasul, așa că a trebuit să mă opresc și să mă odihnesc pentru a-mi reveni. În singurătatea mea liniștită, m-am gândit în sinea mea: „Am muncit atât de mult să câștig bani în toți acești ani, dar, în final, n-am câștigat nimic și m-am ales doar cu un corp bolnav. Sunt sortită oare să-mi petrec viața fără a putea câștiga niciun ban?” În suferința mea, pe când mă zbăteam la limita disperării, Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă a ajuns la mine.

În luna martie a anului 2021, un prieten mi-a mărturisit despre Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, spunându-mi că Dumnezeu s-a întrupat din nou și a realizat o nouă etapă a lucrării și că El rostea cuvinte pentru a-i judeca și a-i purifica pe oameni, în cele din urmă readucând oamenii la asemănarea după care Dumnezeu i-a creat inițial, și restabilind viața umană așa cum era în Grădina Edenului. M-am simțit foarte fericită după ce am auzit asta și, după o perioadă de investigare, am acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu. Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu Își folosește viața pentru a aproviziona toate lucrurile, atât pe cele vii, cât și pe cele fără viață, aducându-le pe toate la o bună rânduială, în virtutea puterii și autorității Lui. Acesta este un fapt care nu poate fi conceput sau înțeles de nimeni, iar aceste fapte de neînțeles reprezintă însăși manifestarea și dovada forței vieții lui Dumnezeu. Acum permite-Mi să îți spun un secret: măreția vieții lui Dumnezeu și puterea vieții Lui sunt de nepătruns pentru orice ființă creată. Așa este acum, precum a fost în trecut, și așa va fi în timpul ce va veni. Al doilea secret pe care am să-l împărtășesc este acesta: sursa vieții pentru toate creaturile vine de la Dumnezeu, oricât ar putea fi de diferite ca formă de viață sau structură și indiferent ce tip de ființă vie ești, nicio creatură nu se poate împotrivi traiectoriei vieții stabilite de Dumnezeu. În orice caz, tot ce Îmi doresc să înțeleagă omul e asta: fără grija, protecția și aprovizionarea lui Dumnezeu, omul nu poate primi tot ceea ce i-a fost hărăzit să primească, indiferent cu câtă strădanie încearcă sau cu câtă ardoare se zbate. Fără provizia de viață de la Dumnezeu, omul pierde valoarea traiului și semnificația vieții. Cum ar putea Dumnezeu să îi permită omului, care irosește cu frivolitate valoarea vieții Lui, să fie atât de lipsit de griji? Așa cum am spus înainte, nu uita că Dumnezeu este sursa vieții tale” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost profund emoționată și am înțeles că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și controlează soarta umanității. Oricât de mult s-ar strădui, oamenii nu pot obține ceea ce Dumnezeu nu le-a predestinat. Credeam că mâinile mele erau la fel de capabile ca ale altora și că, dacă alții puteau să facă ceva, atunci puteam și eu. Dar după toți acești ani de muncă grea, deși am câștigat bani și am reușit să achiziționez mașini, proprietăți, o companie și active, chiar atunci când am avut puțin succes, totul a dispărut într-o clipă și, mai târziu, banii pe care îi câștigasem din conducerea unui taxi timp de doi ani mi-au fost furați de nepotul meu. În cele din urmă, am înțeles că oamenii nu-și pot schimba soarta și că, în această viață, nu pot obține ceea ce nu-mi este destinat, oricât de mult aș încerca. Odată ce am înțeles acest lucru, inima mea s-a liniștit în sfârșit și am avut un sentiment de ușurare. Am suferit atât de mult pentru că nu am recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu și mereu m-am luptat împotriva destinului. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că totul este predestinat de Dumnezeu, că sunt doar o ființă creată neînsemnată și că ar trebui să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu.

Apoi am citit cuvintele lui Dumnezeu: „În întinderea vastă a lumii, oceanele se înnămolesc devenind câmpuri și câmpurile se revarsă în oceane, de nenumărate ori. În afară de El, care deține suveranitatea asupra tot printre toate lucrurile, nu există nimeni care să fie capabil să conducă și să îndrume rasa umană. Nu există nimeni «puternic», care să trudească sau să facă pregătiri pentru această rasă umană, cu atât mai puțin există cineva care să poată conduce această rasă umană spre destinația luminii și să o elibereze de nedreptățile lumii oamenilor. Dumnezeu deplânge viitorul omenirii, El jelește căderea omenirii și e îndurerat de faptul că omenirea mărșăluiește, pas cu pas, spre decădere și spre calea fără de întoarcere” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). „Omenirea, după ce s-a abătut de la provizia de viață a Celui Atotputernic, nu cunoaște scopul existenței, dar se teme, totuși, de moarte. Nu are niciun ajutor sau susținere, dar, totuși, nu este dispusă să-și închidă ochii și se călește pentru a propti saci de carne, care nu au niciun sentiment în sufletele lor, în vreme ce prelungesc o existență dezonorantă în această lume. Tu trăiești astfel, fără speranță, la fel ca ceilalți, fără scop. Doar Cel Sfânt din legendă va mântui oamenii care, gemând în mijlocul suferinței lor, tânjesc cu disperare după sosirea Lui. O astfel de credință a rămas mult timp nerealizată în aceia cărora le lipsește conștiința. Cu toate acestea, oamenii încă tânjesc mult după ea. Cel Atotputernic are milă de acești oameni care au suferit profund; în același timp, El Se simte scârbit de acești oameni care nu au deloc conștiință, fiindcă a trebuit să aștepte prea mult timp un răspuns din partea oamenilor. El dorește să caute, să caute inima ta și duhul tău și să-ți aducă apă și mâncare, astfel încât să te trezești și să nu mai fii însetat sau înfometat. Când ești epuizat și când simți o parte din mohorârea acestei lumi, nu te pierde, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, va întâmpina cu brațele deschise sosirea ta în orice moment. El stă de veghe lângă tine, așteptând să te întorci înapoi. El așteaptă ziua în care îți vei recăpăta brusc memoria: când vei realiza că ai venit de la Dumnezeu, că, la un moment dat, fără să-ți dai seama, ți-ai pierdut direcția, că, fără să-ți dai seama, ți-ai pierdut conștiința pe drum și că, fără să-ți dai seama, ai dobândit un «tată»; când realizezi, de asemenea, că Cel Atotputernic a stat întotdeauna de veghe, așteptând acolo mult, mult timp întoarcerea ta. El a vegheat cu dorință intensă, așteptând o reacție, dar fără a primi un răspuns. Veghea și așteptarea Lui sunt dincolo de orice preț și sunt de dragul inimii omului și al duhului omului. Poate această veghe și această așteptare sunt nedeterminate și poate sunt pe sfârșite. Dar tu ar trebui să știi exact unde îți sunt inima și duhul în acest moment” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost profund emoționată și m-a cuprins o căldură interioară. Mi-am dat seama că Dumnezeu așteptase întotdeauna întoarcerea mea. Inițial, fusesem concentrată doar pe urmărirea banilor și tot ce am avut în minte au fost banii, banii, banii! Între deschiderea restaurantului nostru și eșecul companiei noastre de investiții și împreună cu privirile reci ale prietenilor și rudelor, și infidelitatea soțului meu, toate aceste lucruri mi-au provocat o asemenea suferință și disperare, încât am ajuns în punctul în care chiar îmi doream să mor. Dar când m-am gândit la bătrânii și copiii de acasă, am renunțat la gândul de a-mi pune capăt zilelor. Mai târziu, când conduceam un taxi, aveam adesea dureri de cap și chiar și când tensiunea mea arterială ajungea la 170 mmHg, nu puteam să mă opresc și să mă odihnesc. Pentru a obține faimă și câștig și pentru ca alții să aibă o opinie bună despre mine, m-am străduit să continui să câștig bani în ciuda bolii mele. M-am gândit la un coleg care conducea într-o zi, dar a avut un AVC și a murit a doua zi. Dar mie nu mi s-au întâmplat niciodată accidente. Aceasta era doar grija și protecția lui Dumnezeu. Treceam prin cea mai dificilă perioadă a vieții mele. Afacerile de familie dăduseră faliment, soțul meu mă trădase, prietenii și rudele mele mă tratau cu indiferență și chiar și mama mea era preocupată doar de nunta nepotului său și mă ignora. Toate aceste lucruri m-au făcut să înțeleg că, la urma urmelor, oamenii se gândesc doar la bani și beneficii și că, de fapt, nu există afecțiune familială. În suferința și neputința mea, lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă a venit asupra mea și am auzit glasul lui Dumnezeu și m-am întors către El. După ce am trecut prin asta, am văzut că Dumnezeu mă veghease și mă protejase în tăcere și am simțit iubirea Lui adevărată.

În prima jumătate a anului 2022, îmi îndeplineam îndatoririle în biserică și le predicam activ Evanghelia prietenilor și rudelor mele, aducându-i înaintea lui Dumnezeu. Am avut o profundă senzație de împlinire în inimă. Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate că oamenii nu au același grad de cunoaștere bazată pe experiență în privința acestei zicale, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu pentru a obține bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile și, purtând aceste lanțuri, ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre, deoarece credeți că nu se poate trăi fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și atingă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, palid și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe masive pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le folosește pentru a te lega. Când va veni vremea să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci omenirea va avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Cuvintele lui Dumnezeu explică clar sursa suferinței umane. Oamenii își trăiesc viețile alergând după bani, faimă și câștig. Aceste lucruri sunt cătușe invizibile puse oamenilor de Satana, făcându-i pe oameni să urmărească orbește banii, faima și câștigul, până acolo încât să sacrifice totul, și, în cele din urmă, se îndepărtează de Dumnezeu și Îl trădează. Fusesem influențată de otrăvurile Satanei, trăind după principii ca „Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poți face nimic”, „Banii fac lumea să se învârtă” și „Oamenii trebuie să aibă curajul de a lupta pentru demnitatea lor”, și am făcut din bani, faimă și câștig scopul urmăririi mele. Încă din copilărie crezusem că, dacă aveam bani, puteam avea totul, puteam fi mândră de mine și puteam fi admirată. Pentru a face mulți bani și pentru a ieși în evidență, am vândut mărfuri pe stradă, am condus un taxi și am lucrat în vânzări, iar după ce m-am căsătorit, am deschis un restaurant. După fiecare eșec, am refuzat să dau înapoi. Pentru a economisi bani, am renunțat să mai angajez o persoană și am lucrat în restaurant chiar și cu o zi înainte de a naște. Când am fost la control, doctorul a spus că bebelușul meu nu primea suficient oxigen și mi-a sugerat să merg la spital pentru oxigen, dar ca să economisesc bani, nu m-am dus, de aceea copilul meu s-a născut cu hipoxie cerebrală și a trebuit să fie plasat într-un incubator neonatal. Pentru a câștiga bani, mi-am petrecut zilele muncind pe brânci din zori și până-n noapte. Am reușit să câștig niște bani, dar soțul meu m-a înșelat și, în cele din urmă, familia noastră s-a destrămat și m-am ales cu un corp plin de boli. Am experimentat personal cum Satana a folosit cătușele invizibile ale faimei și câștigului pentru a mă controla, fiindu-mi imposibil să mă eliberez și determinându-mă să trăiesc într-o mare suferință. Am fost îngrozită când mi-am amintit de acea perioadă, deoarece aproape că mi-am pierdut viața urmărind banii, faima și câștigul. Dacă nu ar fi fost grija și protecția lui Dumnezeu, nu știu unde aș fi ajuns să mor. Reflectând la asta, am câștigat pentru moment admirația și respectul celorlalți urmărind banii, faima și câștigul, dar în final, totul a fost în zadar. Dacă aș continua pe această cale, mi-aș provoca doar o suferință nesfârșită și aș ajunge să fiu devorată de Satana. Această conștientizare m-a făcut să mă simt oarecum speriată și am fost dispusă să renunț la bani, faimă și câștig și să-L urmez pe Dumnezeu cum trebuie.

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „În calitate de ființe create, se cuvine ca oamenii să-și îndeplinească datoria și abia atunci pot primi aprobarea Creatorului. Ființele create trăiesc sub stăpânirea Creatorului și acceptă tot ceea ce este oferit de Dumnezeu și tot ceea ce vine de la Dumnezeu, așa că ar trebui să-și îndeplinească responsabilitățile și obligațiile. Acest lucru este absolut firesc și justificat și a fost predestinat de Dumnezeu. Din asta se poate vedea că, pentru oameni, îndeplinirea datoriei unei ființe create este mai justă, mai frumoasă și mai nobilă decât orice altceva făcut în timpul vieții pe pământ; nimic din omenire nu este mai semnificativ sau mai vrednic și nimic nu aduce un sens și o valoare mai mare vieții unei persoane create decât îndeplinirea datoriei de ființă creată. Pe pământ, doar grupul de oameni care îndeplinesc cu adevărat și sincer datoria unei ființe create sunt cei care I se supun Creatorului. Acest grup nu urmează tendințele lumești; ei se supun conducerii și îndrumării lui Dumnezeu, ascultă doar de cuvintele Creatorului, acceptă adevărurile exprimate de Creator și trăiesc după cuvintele Creatorului. Aceasta este cea mai adevărată, cea mai răsunătoare mărturie și este cea mai bună mărturie a credinței în Dumnezeu. Ca o ființă creată să poată îndeplini datoria unei creaturi a lui Dumnezeu, să-L poată mulțumi pe Creator, este cel mai frumos lucru din mijlocul omenirii și e ceva ce ar trebui să fie răspândit ca o poveste care să fie lăudată de toți oamenii. Orice lucru încredințează Creatorul ființelor create ar trebui să fie acceptat necondiționat de acestea; pentru omenire, aceasta este o chestiune care ține atât de fericire, cât și de privilegiu, iar pentru toți aceia care îndeplinesc datoria unei ființe create, nimic nu e mai frumos sau demn de a fi amintit – este ceva pozitiv” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a șaptea)”]. Suferisem atât de mult urmărind banii, faima și câștigul și trăisem într-un mare gol și o suferință profundă și chiar m-am îmbolnăvit grav, dar cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg adevărul și să deslușesc intențiile răutăcioase ale Satanei de a le face rău oamenilor. Am văzut iubirea și mântuirea lui Dumnezeu pentru oameni. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o direcție, oprindu-mă să continui pe calea greșită. Am văzut că cei din jurul meu trăiau, de asemenea, în suferința de a urmări banii, faima și câștigul și am vrut să aduc mărturie despre iubirea lui Dumnezeu și despre mântuirea Lui pentru mine pentru ca aceia care treceau prin aceleași lucruri prin care trecusem și eu să poată scăpa, de asemenea, de suferința lor și să aibă oportunitatea de a accepta cuvintele lui Dumnezeu și de a fi mântuiți de El.

Într-o zi, nu după mult timp, un prieten care lucrase cândva cu mine la un proiect m-a contactat din senin și mi-a spus: „Adună-ți din nou angajații și pune-i la treabă! Acum câștig între 200.000 și 300.000 de yuani pe an. Nu trebuie să-ți faci griji pentru companie, ocupă-te doar de responsabilitățile tale. Ești mai bună la afaceri decât mine, așa că sigur vei câștiga mulți bani.” După ce am auzit asta, m-am simțit puțin invidioasă și ispitită. Când lucrasem la proiecte în trecut, trebuise să contactez companii și să mă ocup singură de afaceri, dar acum, trebuia doar să îmi conduc echipa și puteam câștiga foarte mulți bani. M-am gândit în mod subconștient: „Ei câștigă destul de mulți bani în fiecare lună, deci, dacă lucrez cu ei, ar trebui să pot câștig și eu mult. Abia fac față cheltuielilor și sunt îngropată în datorii acum. Toată lumea îmi cunoaște situația, așadar, dacă nu o scot la capăt, mă vor batjocori și mă vor ridiculiza toți pe la spate?” Dar apoi m-am gândit: „Dacă lucrez cu ei la proiecte, nu voi putea crede în Dumnezeu și nu-mi voi putea îndeplini îndatoririle corect, și aș fi în pericol să mă îndepărtez de Dumnezeu.” Gândindu-mă la acele zile dureroase, nu am vrut să repet aceleași greșeli. Copleșită de suferință și neștiind ce să fac, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu vreau să mă îndepărtez de Tine. Te rog, călăuzește-mă.” După ce m-am rugat, m-am gândit la toate suișurile și coborâșurile prin care trecusem înainte. Când sufeream cel mai mult și eram cea mai neajutorată, Dumnezeu m-a binecuvântat, m-a îndrumat să vin înaintea Lui și a folosit cuvintele Sale să mă conducă, lăsându-mă să înțeleg că viața unei persoane, fie că este săracă sau bogată, este rânduită doar de Dumnezeu, oricâtă avere are aceasta. Acest lucru mi-a permis să înțeleg mai bine suveranitatea lui Dumnezeu și să-mi depășesc suferința. Am fost destul de norocoasă să îmi fac datoria ca ființă creată și aceasta a fost înălțarea și harul lui Dumnezeu asupra mea. Dacă aș continua să urmăresc banii, faima și câștigul, nu aș reuși să mă ridic la nivelul iubirii lui Dumnezeu și al intențiilor sale minuțioase pentru mine. După multă chibzuință, am refuzat oferta prietenului meu. Mai târziu, oricât au încercat să mă convingă, inima mea a rămas neclintită. Eram hotărâtă să nu-L părăsesc niciodată pe Dumnezeu pentru a urmări din nou banii, faima și câștigul. Voiam să cred în Dumnezeu cum se cuvine, să-mi îndeplinesc bine îndatoririle și să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu. De atunci, mi-am făcut îndatoririle în biserică. Slavă lui Dumnezeu!