de Su Yan, China

Când eram tânără, familia noastră era săracă. Am fost adeseori tachinată de cei din jurul meu, desconsiderată și tratată cu răceală de rude și de prieteni. Prin urmare, am luat decizia ca la maturitate să devin o persoană bogată și renumită, astfel încât oamenii să mă respecte și să mă admire. În anul 2000, compania farmaceutică la care lucram eu și soțul meu a dat faliment, astfel că, după aceea, am deschis două farmacii. La început, am condus afacerea în mod cinstit și, pentru că eram farmacistă autorizată și dețineam niște cunoștințe de farmacologie, majoritatea medicamentelor pe care le preparam erau eficiente pentru clienții noștri, iar aceștia aveau încredere în mine. Însă, după o vreme, am observat că, în ciuda faptului că lucram din greu în fiecare zi, câștigam foarte puțin, în timp ce colegii noștri făceau din ce în ce mai mulți bani. Pe lângă faptul că dețineau case și mașini, și-au cumpărat și spații cu vitrină la stradă. Știam că banii lor proveneau din mijloace incorecte, dar nu am vrut să calc pe urmele lor și să fac bani în mod imoral. Cu toate acestea, în timp, tentați de bani, am început să învățăm de la colegii noștri și să folosim metode înșelătoare ca să câștigăm bani. De exemplu, amestecam ingrediente medicale ieftine cu cele scumpe și le vindeam împreună, iar clienții simțeau unele efecte după ce le luau. Pe lângă faptul că acest lucru ne-a permis să ne păstrăm clienții, am putut să facem mai mulți bani. Uneori, aveam conștiința încărcată, dar, când mă gândeam că toți ceilalți făceau același lucru, consideram că, dacă ne-am face treaba ca la carte, nu am câștiga deloc bani. Prin urmare, ne-am lăsat duși de val. De asemenea, credeam că, atât timp cât făceam mai mulți bani, fiul meu nu avea să fie nevoit să își facă griji referitor la facultate sau la căsătorie, eu și soțul meu am avea sprijin și siguranță în a doua jumătate a vieții noastre, iar eu aș ajunge să fiu considerată o persoană de succes, renumită. Încet, după câțiva ani de efort susținut, ambele farmacii pe care le dețineam au început să prospere, astfel că ne-am cumpărat o casă și o mașină și am pus niște bani deoparte. Oamenii din jurul nostru, inclusiv rude și prieteni, au început să mă admire și să mă invidieze, iar orgoliul meu era extrem de satisfăcut.

Pe când eram absorbită de vise privind bogăția, s-a petrecut ceva neașteptat. În luna septembrie a anului 2012, eu, împreună cu soțul meu și cu un prieten, am fost invitați la o aniversare, dar, în mod neașteptat, pe drum am avut un accident de mașină, în care o persoană a murit, iar trei au fost rănite. Pe lângă faptul că soțul meu a fost rănit și internat în spital, deoarece el a fost șoferul, familia noastră trebuia să plătească o despăgubire considerabilă. Această nenorocire neașteptată m-a îndurerat profund și aproape că am avut o cădere psihică. În acel moment, cineva mi-a împărtășit Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că ființele umane sunt create de Dumnezeu și că soarta noastră este controlată și guvernată de El. De asemenea, am înțeles că o persoană poate obține fericirea și tihna adevărate doar dacă vine dinaintea lui Dumnezeu și acceptă mântuirea Lui. Treptat, durerea din inima mea s-a mai alinat și am devenit înclinată să încredințez aceste dificultăți în mâinile lui Dumnezeu. Pe neașteptate, soțul meu a fost externat repede din spital și, în final, familia noastră nu a trebuit să plătească o sumă mare drept despăgubire. I-am fost profund recunoscătoare lui Dumnezeu. Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este drumul prin care omul câștigă viața și este singurul drum prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevărul ca să curățească omenirea și să o mântuiască, ca să elibereze oamenii de puterea întunecată a Satanei și ca să le dea viață veșnică, precum și ca să îi aducă în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este singura șansă a oamenilor de a fi mântuiți. M-am simțit foarte norocoasă pentru că putusem să vin dinaintea lui Dumnezeu în această viață și să accept mântuirea Lui și m-am hotărât ca, în această viață, să Îl urmez cum se cuvine pe Dumnezeu.

La acea vreme, mă ocupam de afacerile mele în timpul zilei și participam la adunări seara, iar când aveam timp, mergeam și să predic Evanghelia. În anul 2014, am fost aleasă diacon de udare. Știam că această datorie era importantă și voiam să o fac bine, dar farmacia se deschidea devreme în fiecare zi și, uneori, eram atât de ocupată încât nu puteam nici măcar să îmi fac devoționalele. De obicei, abia aveam timp să mă liniștesc dinaintea lui Dumnezeu și să citesc sârguincios cuvintele Lui. Când participam la adunări împreună cu frați și cu surori, doar citeam cuvintele lui Dumnezeu și aveam părtășie despre unele cuvinte și doctrine, dar acest lucru nu era foarte util sau edificator pentru alții. Uneori, eram atât de ocupată cu afacerile noastre, încât amânam adunările și simțeam o vinovăție și o neliniște profunde în inima mea. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când inimile voastre sunt pline de bucurie și sunteți răsplătiți pentru munca voastră, nu vă simțiți descurajați că nu v-ați aprovizionat cu suficient adevăr?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). De asemenea, am citit cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Nu Eu sunt în cugetul vostru în fiecare moment, nici adevărul care de la Mine purcede, ci soții sau soțiile voastre, fiii și fiicele voastre, și lucrurile pe care le mâncați și îmbrăcați. Vă gândiți cum să dobândiți o și mai bună, și mai mare bucurie. Însă chiar și după ce vă umpleți stomacul până la refuz, oare nu sunteți tot niște cadavre? Chiar și atunci când vă împodobiți, la exterior, cu ținute atât de frumoase, nu sunteți oare tot niște cadavre ambulante, lipsite de vitalitate? Trudiți de dragul stomacului vostru, până când părul vostru ajunge să fie presărat cu fire cărunte, dar niciunul dintre voi nu sacrifică un singur fir de păr pentru lucrarea Mea. Sunteți mereu pe fugă, solicitându-vă trupul și storcându-vă creierul, de dragul trupului vostru și pentru fiii și fiicele voastre, însă niciunul dintre voi nu arată vreo preocupare sau vreo grijă față de intențiile Mele. Oare ce mai sperați să obțineți de la Mine?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”). Reflectând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, m-am simțit foarte vinovată și am fost cuprinsă de reproșuri. În fiecare zi eram ocupată să fac bani și, uneori, devoționalele mele și prezența la adunări erau neregulate și nu puteam să îi ud în mod corespunzător pe frații și pe surorile mele. Pe lângă faptul că acest lucru a întârziat propria mea urmărire a adevărului, a și îngreunat intrarea în viață a fraților mei și a surorilor mele. În acel moment, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se răspândea rapid și era nevoie de din ce în ce mai mulți oameni ca să predice Evanghelia și să Îi aducă mărturie lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să îmi concentrez inima pe datoria mea și să contribui cu o parte din eforturile mele la lucrarea de evanghelizare, însă eu mă bucurasem de udarea și de proviziile lui Dumnezeu fără să îmi fac datoria. În plus, eram în continuare preocupată de viitorul meu, de faimă și de câștig. Am depus atât de mult efort ca să fac bani, dar nu am ținut cont de intențiile lui Dumnezeu. Chiar Îi datoram foarte multe lui Dumnezeu! După ce am analizat cu atenție situația, am hotărât să transfer una dintre farmacii. Cu toate că venitul meu avea să fie redus, aș avea mai mult timp ca să urmăresc adevărul și ca să îmi fac datoria. Dar soțul meu nu a fost deloc de acord. De asemenea, la acea vreme, Administrația Națională de Supraveghere Farmaceutică a introdus reguli noi, care prevedeau că doar farmaciștii autorizați puteau să deschidă farmacii. În țara noastră, din peste o sută de farmacii, doar câteva aveau calificările necesare ca să funcționeze, iar noi dețineam două dintre ele. Acest lucru însemna că, pe măsură ce numărul concurenților noștri scădea, afacerea noastră avea să meargă din ce în ce mai bine. Mulți dintre colegii noștri ne invidiau, iar soțul meu era încântat, spunând-mi: „Cu două farmacii, putem câștiga cel puțin 400.000 de yuani pe an!” Cuvintele lui mi-au răscolit inima și m-am gândit: „Am lucrat din greu în toți acești ani ca să câștigăm o sumă mică de bani, iar acum avem o oportunitate grozavă să facem bani grei. Dacă o ținem tot așa câțiva ani, vom face o avere. Poate că pur și simplu voi aștepta și voi mai câștiga niște bani înainte de a-mi dedica tot timpul datoriei.” Prin urmare, am continuat să mă ocup de farmacie în timp ce îmi făceam datoria. Însă activitatea din farmaciile noastre a devenit din ce în ce mai intensă și, uneori, chiar când eram pe punctul de a merge la o adunare, un client insista să îi prepar eu medicamentul, făcându-mă să întârzii. Chiar și atunci când stăteam acasă și nu mergeam la farmacie, clienții tot mă sunau sau mă contactau pentru medicamente sau sfaturi medicale, tulburându-mă, creând agitație în mintea mea și împiedicându-mă să citesc în liniște cuvintele lui Dumnezeu. Altă dată, rânduisem să merg să predic Evanghelia împreună cu frații și cu surorile mele, dar nu am putut să merg deoarece a intervenit o chestiune urgentă la farmacie. De fiecare dată când amânam o adunare sau nu îmi făceam datoria, mă simțeam foarte vinovată. Eram ocupată cu afacerea în fiecare zi și nu aveam timp să urmăresc adevărul sau să îmi fac datoria. Dacă această situație ar continua, inima mea s-ar îndepărta tot mai mult de Dumnezeu. În continuare doream să transfer una dintre farmacii, dar soțul meu nu era de acord și a început să pună piedici în calea credinței mele, amenințându-mă chiar cu divorțul în cazul în care aș continua să cred în Dumnezeu. Din cauza acestui lucru m-am simțit foarte indecisă. Chiar în timp ce în inima mea se dădea o luptă, s-a petrecut ceva neașteptat, care m-a făcut, într-un final, să încep să reflectez.

Din senin, soțul meu a fost posedat de un demon timp de mai multe zile, din cauza faptului că s-a închinat la spirite rele. Văzând starea anormală în care se afla, am fost îngrozită. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Pe pământ, tot felul de duhuri rele dau mereu târcoale în căutarea unui loc unde să se odihnească, căutând neîncetat cadavre umane ce pot fi consumate. Oamenii Mei! Trebuie să rămâneți sub grija și protecția Mea. Să nu fiți niciodată desfrânați! Să nu vă purtați niciodată cu nesăbuință! Ar trebui să-ți oferi loialitatea casei Mele, și doar cu loialitate poți pune la cale un contraatac împotriva vicleniei diavolilor. În niciun caz nu trebuie să te comporți ca în trecut, făcând un lucru în fața Mea și altul pe la spatele Meu; dacă te porți așa, atunci ești deja dincolo de răscumpărare. Nu am rostit oare cuvinte precum acestea mai mult decât îndeajuns?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 10). Soțul meu nu credea Dumnezeu adevărat și se închina la spirite rele ca la dumnezei. Drept urmare, a fost chinuit de Satana și de spirite rele. Cu toate că eu credeam în Dumnezeu adevărat, totuși trăiam sub controlul Satanei. Urmăream lucruri lumești și trăiam înrobită de bani. Nu am citit cuvintele lui Dumnezeu în mod corespunzător și nu am putut să-mi îndeplinesc datoria. Dacă aș continua așa, m-aș îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu și, odată ce aș pierde protecția lui Dumnezeu, aș putea fi luată de Satana în orice moment. Situația soțului meu mi-a servit drept avertisment; nu mai puteam să mă amăgesc cu încăpățânare. În acea perioadă, un director adjunct pe care îl cunoșteam, de la biroul de impozite, a fost diagnosticat cu cancer, deși era tânăr. Avea mulți bani și era foarte apreciat de multe persoane, însă în fața morții, nici banii și nici renumele nu l-au putut ajuta. În acel moment, m-am întrebat: „Care este cu adevărat scopul vieții? Trăim doar pentru bani? Cu ce ne sunt de folos banii și renumele în fața morții? La final, nu părăsim cu toții această lume cu mâinile goale?”

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o înțelegere mai clară a ceea ce stă la baza urmăririi banilor, a faimei și a câștigului. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? […] Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu pentru a obține bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). „Oamenii își petrec întreaga viață alergând după bani, faimă și câștig; se agață de aceste paie, tratându-le ca pe singurele lor mijloace de sprijin, ca și cum dacă le au ar putea continua să trăiască, scutiți de moarte. Dar numai atunci când urmează să moară își dau seama cât de îndepărtate sunt lucrurile acestea de ei și cât de slabi și neputincioși sunt în fața morții, cât de vulnerabili sunt și cât de singuri și de neajutorați sunt, neavând unde să se întoarcă. Își dau seama că viața nu poate fi cumpărată cu bani sau cu faimă și câștig, că indiferent cât de bogată poate fi o persoană, indiferent cât de înaltă este poziția sa, toți oamenii sunt la fel de săraci și insignifianți în fața morții. Își dau seama că banii nu pot cumpăra viața, că faima și câștigul nu pot șterge moartea, că nici banii și nici faima și câștigul nu pot prelungi viața cuiva nici măcar cu un singur minut, cu o singură secundă” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, încă de la o vârstă fragedă, îmi fuseseră inoculate numeroase otrăvuri satanice, precum „Banii fac lumea să se învârtă”, „Oamenii mor pentru avere cum păsările mor pentru hrană” și „Pentru a deveni cel mai mare dintre oameni, cineva trebuie să îndure cele mai mari greutăți”. Am crezut că dacă ai bani, ai totul, că puteai să câștigi admirația și respectul altora și să trăiești o viață fericită și împlinită. Am crezut că acesta era modul de viață care avea sens și valoare, astfel că voiam să mă îmbogățesc și să devin o persoană înstărită și renumită. Am tratat banii, faima și câștigul ca pe forța motrice a vieții mele, ca sprijin și siguranță. Însă ce îmi aduseseră de fapt banii, faima și câștigul? Erau acestea cu adevărat sprijinul și siguranța mea? Îmi aduseseră bucurie și pace adevărate? De-a lungul anilor, îmi dădusem toată silința ca să câștig bani. În ciuda conștiinței mele, am recurs chiar și la a-mi înșela clienții ca să câștig bani murdari. Însă, când am făcut bani și orgoliul meu a fost satisfăcut, în cele din urmă mi-am dat seama că deținerea acestor lucruri nu alina golul și durerea profundă din inima mea, și cu atât mai puțin mă ajuta să obțin fericirea și tihna dorite. Mai degrabă, acestea îmi împovărau conștiința. În special în acel accident de mașină, dacă nu ar fi fost protecția lui Dumnezeu, familia noastră nu ar fi știut cum să continue să trăiască și mă tem că aș fi murit brusc și înainte de vreme. Mi-am dat seama că banii, faima și câștigul nu pot cumpăra viața, nici nu pot să aducă pace și siguranță și nu sunt sprijinul meu adevărat. Doar Dumnezeu este sprijinul meu adevărat. Cu toate acestea, m-am agățat în continuare de bani, de faimă și de câștig. Banii, faima și câștigul erau ca niște lanțuri care mă înrobeau. Am văzut clar mântuirea lui Dumnezeu și am înțeles puțin valoarea și sensul urmăririi adevărului, însă, tot îmi doream să cred în Dumnezeu în timp ce urmăream bogăția. Am fost cu adevărat nesăbuită! M-am gândit la ceea ce a spus Domnul Isus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona” (Matei 6:24). „La ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). În ultimii ani în care crezusem în Dumnezeu, dedicasem mult timp și multă energie ca să câștig bani și, până în acel moment, nu înțelesesem foarte mult adevărul și nici nu dobândisem vreo intrare în viață. Dacă aș continua în acest mod, indiferent cât de mulți bani făceam și indiferent cât de mare era plăcerea omenească de care mă bucuram sau reputația pe care o câștigam. Dacă nu dobândeam adevărul, într-un final, nu aș fi dobândit nimic. Dacă pierdeam șansa de a fi mântuită de Dumnezeu din cauza dorinței mele de a face bani și îmi distrugeam viața, nu aș fi fost lipsită de prevedere și nu mi-aș fi sacrificat viitorul pentru câștiguri derizorii, pe termen scurt? Mi-am dat seama că așa-zisele vorbe de duh, precum „Banii sunt pe primul loc” și „Banii fac lumea să se învârtă” sunt minciunile Satanei și cuvinte diavolești, care induc în eroare și corup oamenii. Acestea sunt capcane care ispitesc oamenii să se îndepărteze de Dumnezeu și să Îl trădeze, ducându-i direct în iad. Acestea sunt uneltirile Satanei ca să devoreze sufletele oamenilor! Intențiile Satanei sunt foarte perfide și răuvoitoare!

Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Este lumea într-adevăr locul tău de odihnă? Poți tu cu adevărat, evitând mustrarea Mea, să obții cel mai slab zâmbet de mulțumire de la lume? Poți tu să-ți folosești cu adevărat bucuria efemeră pentru a-ți acoperi goliciunea inimii, goliciunea care nu poate fi ascunsă? Poate că ești în stare să-i păcălești pe toți din familia ta, dar niciodată nu Mă poți păcăli pe Mine. Deoarece credința ta este prea slabă, ești încă, până în ziua de azi, neputincios în a găsi oricare dintre bucuriile pe care le poate oferi viața. Te îndemn: mai bine să îți petreci în mod sincer jumătate din viața ta pentru Mine, decât să-ți petreci toată viața în mediocritate și trebăluind pentru trup, îndurând toate suferințele pe care un om cu greu le poate suporta. Care este scopul în a te prețui atât de mult pe tine însuți și a fugi de mustrarea Mea? Care este scopul în a te ascunde de mustrarea Mea de moment doar pentru a culege o veșnicie de rușine, o eternitate de mustrare?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înseamnă să fii o persoană adevărată”). „Dumnezeu îi caută pe cei care tânjesc după arătarea Lui. El îi caută pe aceia care sunt capabili să audă cuvintele Lui, aceia care nu au uitat însărcinarea dată de El și care Îi oferă Lui inimile și trupurile lor. El îi caută pe aceia care sunt la fel de supuși precum niște prunci în fața Lui și care nu I se împotrivesc. Dacă Îi ești devotat lui Dumnezeu, neîngrădit de vreo putere sau forță, atunci Dumnezeu te va privi favorabil și îți va dărui binecuvântările Lui. Dacă ești de rang înalt, ai o reputație onorabilă, deții foarte multe cunoștințe, ești proprietarul multor bunuri și ești susținut de multe persoane totuși aceste lucruri nu te împiedică să vii în fața lui Dumnezeu, să accepți chemarea Lui și însărcinarea dată de El și să faci ceea ce îți cere Dumnezeu, atunci tot ceea ce vei face va fi cea mai semnificativă cauză de pe pământ și cea mai justă întreprindere a omenirii. Dacă respingi chemarea lui Dumnezeu de dragul statutului și a propriilor tale obiective, tot ceea ce vei face va fi blestemat și chiar urât de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au emoționat profund și m-au încurajat. Dumnezeu a predestinat ca eu să mă nasc în zilele de pe urmă, nu doar ca să am grijă de familia mea, nu doar ca să fac copii, ci ca să vin dinaintea lui Dumnezeu și să accept mântuirea Lui, să cunosc suveranitatea lui Dumnezeu și să mă supun Lui, să îndeplinesc responsabilitățile unei ființe create, să fac îndatoririle unei ființe create, să urmăresc adevărul și să trăiesc o viață plină de sens și valoroasă. Iată scopul și direcția vieții mele! Acum, lucrarea lui Dumnezeu este aproape de final și Dumnezeu speră că mai mulți oameni vor veni dinaintea Lui ca să Îi accepte mântuirea. Prin urmare, ar trebui să renunț la urmăririle mele lumești și să îmi fac datoria și, prin îndeplinirea datoriei, să urmăresc adevărul ca să obțin mântuirea de la Dumnezeu. Aceasta este viața cea mai valoroasă. Gândindu-mă la acest lucru, m-am hotărât să renunț la afacerea mea și să îmi dedic tot timpul datoriei mele. Nu aveam să mai muncesc până la epuizare pentru bani, faimă sau câștig.

Când soțul meu a aflat că plănuiam să transfer farmacia, și-a pierdut cumpătul, amenințând că divorțează și spunând chiar că mă va denunța pentru că aveam credință în Dumnezeu. M-am gândit cum PCC îi torturează și chiar îi omoară pe cei care cred în Dumnezeu, fără să suporte nicio consecință, și m-am simțit puțin speriată și slabă. M-am rugat lui Dumnezeu în inima mea, cerându-I să îmi dea credință și putere. După ce m-am rugat, m-am gândit că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și că toate aceste chestiuni, cum ar fi dacă soțul meu avea să mă raporteze sau dacă poliția avea să vină după mine, erau în mâinile lui Dumnezeu. Avându-L pe Dumnezeu drept reazem, nu mi-a mai fost frică. Văzând că refuzam să las de la mine, soțul meu i-a sunat pe părinții mei și le-a cerut să mă convingă. Furios, tatăl meu mi-a spus: „De ce ai renunța la o afacere bună și ai refuza bani câștigați ușor doar ca să crezi în Dumnezeu? Ești nebună?” Mama mi-a zis, în lacrimi: „Dacă nu mai câștigi bani, ce se va întâmpla cu fiul tău? Nu îți pasă de banii noștri de pensie?” Soțul meu a început să folosească atât tactici blânde, cât și agresive, spunând: „Dacă nu ții cont de tine, măcar ia-l în considerare pe fiul nostru. Încă este tânăr și, pe viitor, va avea nevoie de bani pentru facultate, pentru căsătorie și pentru o casă. Vom avea nevoie de bani pentru tot felul de lucruri. Atât timp cât facem bani pentru educația fiului nostru, pentru căsătoria lui și pentru o casă, nu te voi împiedica să crezi în Dumnezeu.” După ce l-am auzit spunând aceste lucruri, am șovăit puțin și m-am gândit: „Au dreptate. Lumea este dură și concurența este din ce în ce mai acerbă. Fiul meu va avea nevoie de mulți bani pentru educație, căsătorie și o casă. Ar trebui să îl ascult pe soțul meu și să păstrez afacerea încă un an sau doi, ca să câștig mai mulți bani pentru fiul meu?” M-am simțit foarte îndurerată și indecisă, astfel că L-am chemat pe Dumnezeu, cerându-I să îmi protejeze inima.

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă ești hotărât doar să te desparți complet de Satana, dar nu ești echipat cu arme eficiente pentru a-l învinge, atunci vei fi încă în pericol. Pe măsură ce trece timpul, când ai fost atât de torturat de Satana încât nu mai ai nici pic de putere rămasă în tine, dar încă nu ai fost în stare să fii mărturie, tot nu te-ai eliberat complet de acuzațiile și atacurile Satanei împotriva ta, atunci vei avea puțină speranță de a fi mântuit. În final, adică atunci când încheierea lucrării lui Dumnezeu este declarată, dacă tu vei fi încă în strânsoarea Satanei, incapabil să te eliberezi, atunci nu vei avea niciodată o șansă sau o speranță. Atunci, aceasta sugerează că asemenea oameni vor fi complet sub robia Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au trezit la timp. Satana voia să folosească îngrijorarea mea pentru fiul meu ca să mă țină în capcana urmăririi banilor, dorindu-și ca eu să devin sclava banilor, incapabilă să evadez din acest vârtej. Continuând așa, când lucrarea lui Dumnezeu ar ajunge la final, eu nu aș fi dobândit niciun adevăr și aș ajunge în iad alături de Satana. Aproape că am căzut în capcana Satanei! Soțul meu m-a amenințat că divorțează ca să mă împiedice să îmi fac datoria și a vrut chiar să mă denunțe. Scopul lui era să mă țină acasă pentru a face bani, iar dacă nu puteam să câștig bani pentru el, voia sa mă dea pe mâna persecuției PCC. Cum era aceasta dragoste de soț? Pur și simplu m-a tratat ca pe un instrument de făcut bani. Mi-am dat seama că eu și soțul meu nu suntem la fel și nici nu ne aflăm pe aceeași cale. Dacă el dorea să divorțeze, acesta ar fi fost de fapt un lucru bun pentru mine, deoarece, după ce aș fi eliberată de constrângerile familiei, aș putea să cred în Dumnezeu nestingherită. Apoi, m-am gândit: „Vreau să câștig mai mulți bani pentru fiul meu, ca el să aibă o viață bună în viitor, dar această dorință înseamnă că nu cred că soarta unei persoane se află în mâinile lui Dumnezeu. Dumnezeu a predestinat deja viitorul fiului meu și, indiferent cât de mulți bani câștig, nu pot să schimb destinul lui. Pot doar să îi încredințez pe părinții mei și pe fiul meu în mâinile lui Dumnezeu și să mă supun tuturor rânduielilor Lui. Aceasta este cea mai înțeleaptă alegere.” Gândindu-mă la acest lucru, m-am hotărât. Indiferent cum mă persecuta sau mă împiedica soțul meu, aveam să rămân fermă în mărturia mea.

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Omul trebuie să urmărească să trăiască o viață plină de semnificație și nu ar trebui să fie satisfăcut cu circumstanțele sale actuale. Pentru a trăi după imaginea lui Petru, el trebuie să posede cunoștințele și experiențele lui Petru. Omul trebuie să urmărească lucruri care sunt mai înalte și mai profunde. El trebuie să urmărească o iubire mai profundă și mai pură pentru Dumnezeu și o viață care are valoare și semnificație. Doar aceasta este viață; doar atunci omul va fi la fel ca Petru. […] Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și trebuie să înduri mai multă suferință în scopul de a câștiga mai mult din adevăr. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de armonie în familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. Dacă duci o asemenea viață lumească și pământească nu ai niciun obiectiv de urmărit, nu înseamnă oare irosirea vieții tale? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să te lepezi de toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). După ce am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu, am fost foarte emoționată. În zilele de pe urmă, Dumnezeu a exprimat tot adevărul care mântuiește oamenii. Doar cei care dobândesc adevărul pot primi grija și protecția lui Dumnezeu și pot să supraviețuiască marilor catastrofe. Dacă aș rămâne împotmolită în mlaștina banilor, a faimei și a câștigului și nu aș putea scăpa, aș pierde șansa de a fi mântuită! Trebuia să urmăresc adevărul cu sinceritate, să caut o schimbare a firii mele și să îmi îndeplinesc datoria de ființă creată. Cu toate că nu înțelesesem mult din adevăr în acești ani, am dobândit o oarecare înțelegere a firii mele corupte, prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu și, de asemenea, am văzut care erau consecințele urmării banilor, a faimei și a câștigului. Aceste câștiguri nu pot fi cumpărate cu nicio sumă de bani. O schimbare a firii nu este ceva ce se poate întâmpla peste noapte și, pentru a o obține, trebuie să experimentezi din plin judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Trebuia să profit de timpul acesta ca să pot dobândi adevărul și viața. Prin urmare, le-am spus părinților mei și soțului meu care era punctul meu de vedere. Am zis: „Dumnezeu este Creatorul și noi toți suntem ființe create. Credința în Dumnezeu și închinarea în fața Lui sunt absolut firești și justificate. Dacă nu credeți în Dumnezeu, este alegerea voastră, dar nu trebuie să stați în calea credinței mele în Dumnezeu și să mă împiedicați să îmi fac datoria.” Văzând atitudinea mea fermă, familia mea nu a mai spus nimic. Datorită rânduielilor minunate ale lui Dumnezeu, în scurt timp farmacia a fost transferată cu succes și am putut, într-un final, să-mi dedic tot timpul realizării datoriei mele. Slavă lui Dumnezeu!