de Xiao Wei, China

În 2019, îndeplineam îndatoriri bazate pe texte în biserică. Într-o zi, am aflat că sora Yuan Li, din biserica Qingyuan, fusese aleasă conducătoare. La auzul acestei vești, am fost puțin șocată. O cunoșteam foarte bine pe Yuan Li. Era pasionată în îndeplinirea datoriei sale și fusese întotdeauna foarte activă în predicarea Evangheliei. Nu se temea de suferință și nici de epuizare. Cu toate acestea, când a fost conducătoare mai demult, a urmărit mereu reputația și statutul, preamărindu-se și lăudându-se. Mai mult, când au apărut pe neașteptate probleme, ea nu i-a îndrumat pe frați și pe surori să caute adevărul și să învețe din greșeli. Dimpotrivă, a semănat discordie, astfel încât frații și surorile au trăit în mijlocul unei stări de bine și de rău, iar lucrarea bisericii a fost și ea afectată. Și, deși conducătorii superiori i-au dat indicații și au ajutat-o în multe ocazii, ea nu a acceptat acest lucru și chiar a invocat argumente în apărarea sa. În cele din urmă, a fost demisă. După ce a fost demisă, ea nu și-a urât și nu și-a regretat sincer propria corupție. Yuan Li nu părea a fi o persoană care să urmărească adevărul. Nu era potrivită pentru a fi conducătoare. Conform principiilor, persoanele care sunt alese conducători trebuie să fie persoane care urmăresc adevărul. Altfel, intrarea în viață a tuturor fraților și surorilor din biserică va fi afectată, iar lucrarea bisericii va fi întârziată. Am vrut să raportez conducătorilor superiori comportamentul lui Yuan Li, dar apoi m-am gândit că biserica din Qingyuan trecuse deja prin mai multe valuri majore de arestări. Mulți frați și surori fuseseră arestați de PCC, ceea ce a creat dificultăți concrete în alegerea unui conducător. Dacă aș fi exprimat o opinie diferită, atunci conducătorii superiori ar fi crezut oare că sunt cârcotașă și că îi pun într-o situație dificilă? Nu aș face nimic care să-i ofenseze pe conducători. Mai mult, eu părăsisem biserica Qingyuan cu ceva timp în urmă. Poate că Yuan Li dobândise o anumită înțelegere și se căise în acest timp. Apoi m-am gândit că Yuan Li într-adevăr nu căutase adevărul în trecut. Le puteam scrie o scrisoare conducătorilor superiori ca să le împărtășesc gândurile mele și să-i întreb dacă Yuan Li dăduse vreun semn de căință. Acest lucru mi-ar îndeplini responsabilitatea. Dar când a venit momentul să scriu efectiv, am început să mă gândesc: „Dacă Yuan Li a fost aleasă, atunci conducătorii superiori cu siguranță știuseră despre ea și o verificaseră. Conducătorii superiori înțeleg mai bine adevărul și au o mai bună pricepere a principiilor decât mine. Dacă ei au fost de acord, atunci Yuan Li trebuie să fi fost alegerea potrivită. Nu e nevoie să menționez acest lucru. În plus, eu îndeplinesc doar îndatoriri bazate pe texte, în timp ce Yuan Li este conducătoare de biserică. Chiar dacă nu este potrivită pentru această datorie, asta este o problemă care le revine conducătorilor superiori. Nu este treaba mea. Dacă raportez problemele cu Yuan Li, vor crede că mă implic în lucruri care nu mă privesc și vor avea o părere proastă despre mine? Mai bine las lucrurile așa cum sunt.” Așa că nu am raportat-o.

Mai târziu, ne-am mutat într-o casă de găzduire nouă din zona bisericii de care era responsabilă Yuan Li. Când Yuan Li a venit să ne aducă scrisori, am discutat cu ea despre stările noastre. Yuan Li a spus că sora cu care era parteneră, Zhang Hua, era de calibru slab și nu putea face nimic bine. O altă conducătoare, Ranran, era de calibru bun, dar trăia după poftele trupului și nu purta o povară când își făcea datoria. Mai târziu, ea a vorbit despre cum purta ea o povară când își îndeplinea datoria. Eu m-am întrebat: „De ce continuă Yuan Li să-i desconsidere pe alții și să se pună pe ea mai presus?” De fapt, înțelegeam puțin despre Zhang Hua și Ranran. Zhang Hua era bătrână și era adevărat că avea un calibru oarecum slab. Dar purta o povară când își făcea datoria. Ranran era cu siguranță puțin deficitară în purtarea unei poveri când își îndeplinea datoria, dar, prin părtășie și supraveghere frecventă, era capabilă să-și îndeplinească datoria în mod normal. Nu se descurca atât de prost pe cât spunea Yuan Li. Prin felul în care a prezentat lucrurile, a creat impresia că aceste două conducătoare nu făceau niciun fel de lucrare, iar ea făcea totul singură. Tot atunci, Yuan Li a mai spus că Ranran avea o umanitate rea, enumerând o serie de incidente. De fapt, Yuan Li denatura faptele. Am aflat de la Ranran că Yuan Li intervenea mereu între ea și Zhang Hua, spunându-i fiecăreia ce greșise cealaltă și provocând probleme. În consecință, Ranran și Zhang Hua și-au format prejudecăți una față de cealaltă și nu au putut coopera armonios, iar diferitele aspecte ale lucrării din biserică nu au dat rezultate. Prin urmare, i-am atras atenția lui Yuan Li asupra naturii acțiunilor sale și asupra consecințelor acestora. Yuan Li a avut o expresie foarte nemulțumită și a invocat diverse motive ca explicații plauzibile. După plecarea lui Yuan Li, inima mea nu era deloc liniștită. M-am gândit în sinea mea: „Yuan Li adoră să se laude și să-i desconsidere pe alții și nu acceptă adevărul. Comportamentul ei este consecvent. Dacă evaluezi acest lucru în conformitate cu principiul, se vede că ea nu s-a căit cu adevărat și că nu este potrivită pentru a îndeplini o datorie atât de importantă precum cea de conducătoare de biserică. Ar trebui să le raportez conducătorilor superiori problemele cu Yuan Li.” Cu toate acestea, când scriam scrisoarea, am avut sentimente contradictorii: „De obicei, mă înțeleg bine cu Yuan Li. Dacă le raportez în detaliu conducătorilor faptele ei, atunci vor veni cu siguranță să verifice situația și să afle ce se întâmplă. Până atunci, dacă Yuan Li află că eu am fost cea care a raportat problemele în privința ei, cu siguranță mă va urî. Cum mă voi mai putea înțelege cu ea în viitor? De asemenea, dacă raportez această problemă, atunci vor spune conducătorii că nu îmi îndeplinesc cum se cuvine datoria bazată pe texte și că mă implic în lucruri care nu mă privesc, și vor avea o impresie proastă despre mine? S-ar termina prost pentru mine oricum aș da-o. Mai bine stau deoparte. Cu cât mă preocup mai puțin, cu atât mai bine. Cu timpul, conducătorii vor descoperi cu siguranță problemele ei și o vor demite. Eu pur și simplu nu mă voi implica în asta.” Cu toate acestea, tot aveam o strângere de inimă apoi, când mă gândeam la asta. Noaptea, stăteam în pat, răsucindu-mă de pe o parte pe alta, neputând să dorm. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, sunt convinsă în inima mea că Yuan Li nu este potrivită pentru îndatoririle de conducătoare de biserică. Știu că ar trebui să scriu o scrisoare și să raportez problemele ei, dar nu am reușit să pun asta în practică. Fie ca Tu să mă conduci și să mă îndrumi.” Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Să urmezi calea lui Dumnezeu nu înseamnă să observi reglementările superficiale; mai degrabă, înseamnă ca atunci când te confrunți cu o problemă, să o privești înainte de toate ca pe o situație care a fost aranjată de Dumnezeu, ca pe o responsabilitate pe care El ți-a dat-o sau ca pe o sarcină pe care ți-a încredințat-o ție. Atunci când te confrunți cu această problemă, ar trebui chiar să o consideri o încercare la care te-a pus Dumnezeu. Când te confrunți cu această problemă, trebuie să ai un standard în inima ta și trebuie să te gândești că această chestiune a venit de la Dumnezeu. Trebuie să te gândești cum să o tratezi în așa fel încât să îți poți îndeplini responsabilitatea în timp ce rămâi loial lui Dumnezeu, cât și cum să procedezi fără a-L înfuria pe Dumnezeu și fără a-I ofensa firea” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că lucrurile cu care mă confrunt în fiecare zi sunt toate rânduite de Dumnezeu. Indiferent cu ce mă confrunt, trebuie să practic în mod conștient în concordanță cu vorbele lui Dumnezeu, să-mi fac datoria în concordanță cu principiile și să-mi îndeplinesc responsabilitatea și loialitatea. Numai așa pot să mă abțin de la a face lucruri care jignesc firea lui Dumnezeu. Gândindu-mă la modul în care am tratat problema lui Yuan Li, poate că alții nu o cunosc bine, dar eu am reușit să o discern într-o oarecare măsură. Yuan Li manifesta doar în exterior unele comportamente bune. Când își îndeplinea datoria, adesea se preamărea și se lăuda. Când apăreau probleme, ea nu se concentra pe căutarea adevărului și pe desprinderea unor învățăminte. Trăia într-o stare de bine și de rău și nu accepta îndrumările și emondarea din partea fraților și a surorilor. Dacă ea ar conduce frații și surorile, atunci toată lumea ar ajunge să sufere. Eram foarte conștientă că Yuan Li nu era potrivită pentru a fi conducătoare, dar nu îndrăzneam să scriu o scrisoare pentru a raporta problemele ei. Asistam pur și simplu la lezarea intereselor bisericii fără să fac nimic. Cu adevărat nu aveam deloc o inimă cu frică de Dumnezeu! Am văzut că atitudinea mea față de lucrarea bisericii era prea lipsită de respect. Pur și simplu nu îmi îndeplineam deloc responsabilitățile și loialitatea. Nu făceam decât să îmi protejez propriile interese. Prea îmi lipsea umanitatea! Am simțit un regret imens în inimă și m-am urât. Cum am putut să fiu atât de egoistă?

Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Să ai conștiența conștiinței este foarte valoros, precum este și a avea abilitatea de a diferenția între ce e adevărat și fals, cât și un simț al dreptății în ce privește iubirea lucrurilor pozitive. Aceste trei lucruri sunt cele mai dorite și valoroase lucruri în umanitatea normală. Dacă le vei avea, atunci vei fi cu siguranță capabil să practici adevărul. Chiar dacă vei avea unul sau două dintre ele, tot vei fi capabil să practici o parte din adevăr. Să aruncăm o privire la conștiența conștiinței. De exemplu, dacă vei întâlni o persoană rea care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei fi în stare să îți dai seama de acest lucru? Ești capabil să deosebești faptele rele evidente? Bineînțeles că poți. Oamenii răi fac lucruri rele, iar oamenii buni fac lucruri bune; o persoană obișnuită își poate da seama dintr-o privire. Dacă vei avea conștiența conștiinței, nu vei avea sentimente și opinii? Dacă ai opinii și sentimente, atunci ai una dintre condițiile esențiale pentru practicarea adevărului. Dacă vei putea să îți dai seama și să simți că această persoană face rău și vei putea să judeci limpede acel lucru și apoi să expui acea persoană și să le dai posibilitatea aleșilor lui Dumnezeu să discearnă limpede această chestiune, nu va fi rezolvată problema? Nu înseamnă acest lucru practicarea adevărului și respectarea principiilor? Ce metode sunt folosite aici pentru a practica adevărul? (Expunerea, denunțarea și oprirea faptei rele.) Corect. Să acționezi în acest fel înseamnă să practici adevărul, iar dacă vei face acest lucru, îți vei fi îndeplinit îndatoririle. Dacă poți acționa în conformitate cu adevărurile-principii pe care le înțelegi când întâlnești asemenea situații, acest lucru înseamnă să practici adevărul, să acționezi principial. Dacă nu ai avea însă conștiența conștiinței și ai vedea oameni răi făcând rău, ai fi conștient de asta? (Nu aș fi conștient.) Și ce ar gândi oamenii fără conștiență despre acest lucru? «Ce-mi pasă mie dacă acea persoană face rău? Nu mă rănește pe mine, așa că de ce ar trebui să o jignesc? Chiar este necesar? La ce m-ar ajuta să fac acest lucru?» Oare asemenea oameni îi expun, îi denunță și-i împiedică pe cei răi să facă rău? Cu siguranță că nu. Ei înțeleg adevărul, dar nu îl pot practica. Au asemenea oameni conștiință și rațiune? Nu au nici conștiință, nici rațiune. De ce spun acest lucru? Pentru că ei înțeleg adevărul, dar nu îl practică; asta înseamnă că nu au nici conștiință, nici rațiune, și că se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Se concentrează numai să-și protejeze interesele de rău; nu le pasă deloc dacă lucrarea bisericii suferă pierderi sau dacă interesele aleșilor lui Dumnezeu sunt prejudiciate. Doar încearcă să se protejeze pe ei înșiși, iar dacă descoperă probleme, le ignoră. Chiar și când văd pe cineva făcând rău, pretind că nu văd și cred că este în regulă, atâta vreme cât nu le lezează interesele. Indiferent ce fac alții, se pare că nu e absolut deloc treaba lor; nu au niciun simț al responsabilității, iar conștiința lor nu are nicio influență asupra lor. Pe baza acestor manifestări, au umanitate acești oameni? O persoană fără conștiință și rațiune este o persoană fără umanitate. Toți cei fără conștiință și rațiune sunt răi: sunt fiare deghizate în oameni, care sunt capabile de tot felul de lucruri rele” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie măcar să fii înzestrat cu o conștiință și cu rațiune”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că o persoană adevărată posedă conștiință și rațiune. Aceasta este capabilă să distingă binele de rău și are un simț al dreptății care iubește lucrurile pozitive. Când vede că o persoană rea perturbă și tulbură lucrarea bisericii, poate discerne acest lucru și este capabilă să raporteze și să expună persoana respectivă în timp util pentru a proteja interesele bisericii împotriva prejudiciilor. O persoană care nu are conștiință și rațiune ignoră pur și simplu problemele, chiar dacă le descoperă. Aceasta se gândește numai la protejarea propriilor interese și, când vede oameni care fac rău și care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, nu se implică. Nu are nici măcar un strop de simț al responsabilității. M-am gândit cum biserica din Qingyuan fusese supusă mai multor valuri majore de arestări. Frații și surorile nu aveau o viață bisericească bună și așteptau cu nerăbdare un conducător bun, care să-i ajute cu intrarea în viață. Eu însă eram perfect conștientă că Yuan Li nu era potrivită pentru a fi conducătoare, dar mă temeam că aș jigni-o, mă temeam că va avea prejudecăți față de mine și mă temeam că liderii vor avea o impresie proastă despre mine. Prin urmare, deși înțelegeam, mă prefăceam că sunt proastă și nu îndrăzneam să raportez problemele cu Yuan Li. Asistam impasibilă cum lucrarea bisericii era afectată, iar viețile fraților și ale surorilor sufereau pierderi. Eram cu adevărat atât de egoistă și de înșelătoare! În trecut, crezusem că sunt capabilă să îndeplinesc unele îndatoriri în biserică; în exterior, aveam un comportament bun și nu făceam nimic care să perturbe în mod evident lucrarea bisericii, așa că păream să am un dram de umanitate. Acum, vedeam că nu am nici măcar conștiința și rațiunea pe care ar trebui să le aibă o persoană normală. Nu eram demnă de a fi numită om! Dacă nu mă pocăiam înaintea lui Dumnezeu, atunci cu siguranță Dumnezeu avea să mă urască și să mă elimine. Când gândeam astfel, inima mea era plină de regret și de mustrări de conștiință. M-am rugat lui Dumnezeu, dornică să practic adevărul și să-mi îndeplinesc datoria. Mi-am amintit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Despre decretele administrative ale lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”). „Ar trebui să sprijini și să-ți asumi responsabilitatea pentru orice lucru care are legătură cu interesele casei lui Dumnezeu sau care privește lucrarea casei lui Dumnezeu și numele lui Dumnezeu. Fiecare dintre voi are această responsabilitate și obligație și asta este ceea ce trebuie să faceți” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Despre decretele administrative ale lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că, atunci când se întâmplă lucruri, omul ar trebui să renunțe la folosul propriu și să acorde prioritate lucrării bisericii. Dacă cineva vede în biserică lucruri care nu sunt în acord cu principiile, care dăunează intereselor bisericii, trebuie să-și îndeplinească responsabilitatea, să susțină principiul și să protejeze lucrarea bisericii. Numai atunci poate cineva să fie membru al casei lui Dumnezeu și aprobat de Dumnezeu. Dacă rămâne indiferent de teamă că ar putea jigni oamenii, asta nu înseamnă că protejează lucrarea bisericii. Este o jignire la adresa lui Dumnezeu. Mai târziu, le-am scris conducătorilor o scrisoare, în care am raportat problemele cu Yuan Li. Conducătorii au rânduit să vină cineva să verifice. După ce au aflat despre situație, au descoperit că Yuan Li se preamărea și se lăuda în permanență. Când apăreau probleme, ea nu le privea în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu; trăia într-o stare de bine și de rău. De asemenea, semăna discordie între frați și surori și constituia o perturbare și o tulburare pentru lucrarea bisericii. Când a fost evaluată în conformitate cu principiile, s-a dovedit a fi nepotrivită pentru a fi conducătoare, așa că a fost demisă. Când am aflat despre acest rezultat, mi s-a liniștit mult inima. Am simțit că, atunci când practic conform principiilor, conștiința mea nu suferă de reproșuri, iar inima mea este eliberată.

Mai târziu, am cântărit lucrurile: „De ce nu pot să practic în concordanță cu principiile în momentul în care sunt implicate interesele mele personale? De ce mă epuizează atât de tare practicarea adevărului?” Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celor celebri și măreți. Cuvintele lor diavolești au devenit viața și natura omului. «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate» este o bine-cunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața omului. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor pentru interacțiuni lumești care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește cultura tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa, induce în eroare și corupe oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii și, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. […] Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane și se poate spune că natura omului este coruptă, ticăloasă, antagonistă și în opoziție cu Dumnezeu, plină de filosofiile și otrăvurile Satanei și cufundată în ele. A devenit în totalitate natura-esență a Satanei. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”). După ce am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Satana folosește cuvintele diferitelor tipuri de oameni renumiți și mari pentru a ne inocula otrăvurile sale. De exemplu, „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Când știi că un lucru e greșit, e mai bine să spui mai puțin”, „Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine” și „Cel care vorbește mult greșește mult”. Trăiam după aceste otrăvuri satanice și îmi puneam propriile interese mai presus de orice. Orice făceam, cântăream dacă îmi aduce sau nu vreun folos. Dacă îmi aducea vreun folos, făceam imediat lucrul acela, fără să mai spun niciun cuvânt; dacă era ceva care nu-mi aducea niciun folos și putea jigni pe cineva, cu siguranță nu făceam lucrul respectiv. Eram deosebit de egoistă și de înșelătoare. Eram perfect conștientă că Yuan Li nu era potrivită să fie conducătoare și am vrut să le raportez conducătorilor superiori acest lucru, dar mi-era teamă că, dacă le-aș raporta, conducătorii superiori ar spune că nu îmi văd de îndatoririle mele și că mă amestec în lucruri care nu mă privesc, având astfel o evaluare proastă despre mine. De asemenea, mi-era teamă că aș jigni-o pe Yuan Li și că mi-aș strica relația cu ea, așa că am ales de fiecare dată să tac. Și am considerat că, procedând astfel, nu voi jigni pe nimeni și nu voi suferi eu însămi niciun prejudiciu. Privită din exterior, decizia mea părea foarte inteligentă, dar, de fapt, Îl jigneam pe Dumnezeu. Vedeam că lucrarea bisericii are de suferit și că frații și surorile nu au o viață bisericească bună, dar nu eram nici neliniștită, nici tristă și nu acordam atenție acestui lucru. Mă comportam ca un complice al Satanei. Dumnezeu scruta cu claritate perfectă tot ce făceam, dar eu încă mă credeam inteligentă. Cât de jalnic! Cât de detestabil! Am văzut că, trăind după aceste otrăvuri satanice, înțelegeam clar adevărul, dar nu puteam să-l pun în practică. Nu puteam distinge binele de rău, nu aveam simțul dreptății și nici umanitate. Ceea ce trăiam era în întregime imaginea hidoasă a Satanei, care mă dezgusta chiar și pe mine, și pe care Dumnezeu o detesta și o ura și mai mult. Dacă aș fi continuat să trăiesc după aceste filosofii satanice, fără să practic adevărul, atunci, în cele din urmă, mi-aș fi pierdut complet șansa la mântuire și aș fi fost pedepsită de Dumnezeu.

Reflectând, mi-am dat seama că aveam și câteva puncte de vedere incorecte. Nu eram capabilă să tratez corect conducătorii și lucrătorii, iar acest lucru a dus la incapacitatea mea de a practica adevărul. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi conducător, acesta este doar promovat și cultivat în sensul direct; nu înseamnă că deja este conform standardului sau că este competent în calitate de conducător, că este deja capabil să îndeplinească lucrarea de conducere și poate să facă o lucrare reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu pot discerne aceste lucruri și, bazându-se pe închipuirile proprii, îi admiră pe cei care au fost promovați. Aceasta este o greșeală. Indiferent de cât de mulți ani cred în Dumnezeu, oare cei care sunt promovați chiar dețin adevărul-realitate? Nu neapărat. Sunt ei capabili să implementeze rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al răspunderii? Sunt loiali? Pot să se supună? Când se confruntă cu o problemă, sunt capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. Au acești oameni o inimă cu frică de Dumnezeu? Și cât de mari le sunt inimile cu frică de Dumnezeu? Sunt capabili să evite să-și urmeze propria voință atunci când acționează? Sunt capabili să-L caute pe Dumnezeu? În perioada în care îndeplinesc lucrarea de conducere, sunt capabili să vină frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a-I căuta intențiile? Sunt capabili să conducă oamenii spre adevărul-realitate? Cu siguranță nu sunt capabili de astfel de lucruri. Nu au primit instruire și nu au avut suficiente experiențe, așa că nu sunt capabili de aceste lucruri. De aceea, promovarea și cultivarea cuiva nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul, nici nu spune că este deja capabil să își facă datoria într-un mod care este conform standardelor. […] Care este scopul pentru care spun asta? Este pentru a-i încunoștința pe toți că trebuie să abordeze corect diferitele tipuri de oameni talentați promovați și cultivați în casa lui Dumnezeu, că nu trebuie să fie aspri în cererile lor față de acești oameni și, bineînțeles, că nu trebuie să fie nici nerealiști în opinia lor despre ei. Este nesăbuit să îi admirăm și să-i stimăm excesiv; este inuman și nerealist să avem cerințe exagerat de aspre de la ei. Așadar, care este cel mai rezonabil mod de a-i trata? Să îi priviți ca pe niște oameni obișnuiți și, atunci când trebuie să apelați la cineva în legătură cu o problemă, să aveți părtășie cu ei, să învățați din punctele forte ale fiecăruia și să vă completați reciproc. În plus, este responsabilitatea tuturor să-i supravegheze pe conducători și lucrători, ca să vadă dacă fac o lucrare reală, dacă pot să folosească adevărul să rezolve probleme; acestea sunt standardele și principiile prin care se stabilește dacă un conducător sau lucrător este conform standardului. Dacă un conducător sau un lucrător e capabil să se ocupe de probleme generale și să le rezolve, atunci este competent. Dar, dacă nu poate nici măcar să se ocupe de probleme obișnuite și să le rezolve, nu e potrivit să fie conducător sau lucrător și trebuie înlăturat imediat din funcția sa. Trebuie ales altcineva, iar lucrarea casei lui Dumnezeu nu trebuie să fie întârziată. Întârzierea lucrării casei lui Dumnezeu înseamnă a se răni pe sine și pe ceilalți, nu este bine pentru nimeni” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”]. „Toți sunt egali înaintea adevărului și nu există diferențe de vârstă, umilință sau noblețe pentru cei care își fac îndatoririle în casa lui Dumnezeu. Toți sunt egali înaintea datoriei lor, pur și simplu fac munci diferite. Nu există diferențe între ei pe baza vechimii. Înaintea adevărului, toți ar trebui să aibă o inimă smerită, supusă și receptivă. Oamenii ar trebui să aibă această rațiune și această atitudine” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că toți conducătorii bisericii, de la cel mai mic până la cel mai mare, sunt aleși dintre frați și surori. Faptul că îndeplinesc datoria de conducători arată că au ceva din calibrul necesar pentru a fi conducători. Dar, promovându-i, casa lui Dumnezeu le oferă doar o șansă de a se instrui: nu înseamnă că sunt la înălțimea standardelor de conducători. Ei se află într-o perioadă în care urmăresc unele schimbări în firea lor și, inevitabil, au unele abateri în procesul de a-și îndeplini datoria. Ar trebui să tratăm corect acest lucru. Dacă există probleme, le putem pune în discuție și le putem cerceta împreună cu conducătorii. În plus, frații și surorile au cu toții responsabilitatea de a supraveghea conducătorii și de a proteja lucrarea bisericii. Aceasta este o datorie pe care o avem de îndeplinit. Să luăm ca exemplu alegerea lui Yuan Li. Conducătorii mi-au spus mai târziu că abia fuseseră transferați de la o altă biserică și că, de aceea, nu erau prea familiarizați cu comportamentul consecvent al lui Yuan Li. La momentul respectiv, au considerat că nu există în biserică persoane potrivite și au văzut că, în exterior, Yuan Li era destul de activă în îndeplinirea datoriei sale și că obținea unele rezultate în predicarea Evangheliei. Prin urmare, au convenit ca ea să fie aleasă conducătoare. Lucrarea lor conținea și ea abateri. Din fapte, am văzut că toată lumea are deficiențe și că nimeni nu își poate îndeplini datoria perfect. Frații și surorile trebuie să se completeze reciproc. În trecut, credeam că liderii verifică totul, deci nu se poate să existe probleme, dar acestea erau doar noțiunile și închipuirile mele. Dintr-o altă perspectivă, când ne facem datoria în casa lui Dumnezeu, nu contează dacă suntem conducători sau credincioși obișnuiți: pur și simplu avem îndatoriri diferite. În casa lui Dumnezeu, nu există statut superior sau inferior. Conducătorii nu au sub nicio formă un statut mai înalt decât frații și surorile de rând, iar ceea ce spun ei nu este lege. Casa lui Dumnezeu este diferită de lumea non-credincioasă. În casa lui Dumnezeu, adevărul și dreptatea dețin puterea. Pentru că am fost educată și condiționată în țara marelui balaur roșu, credeam că a fi conducător înseamnă același lucru cu a fi oficial – că ai putere și că ești cu un grad mai presus de credincioșii obișnuiți. Deși am descoperit probleme la conducători, nu am îndrăznit să le semnalez, pentru că am considerat că, exprimându-mi opinia, aș fi fost în contradicție cu conducătorii, punându-i într-o situație incomodă. În plus, am considerat că datoria mea este cea bazată pe texte și că nu ar trebui să mă implic în chestiuni care țin de conducători. M-am gândit că, dacă mă implic în lucruri care nu sunt de competența mea, voi jigni conducătorii și lucrurile vor merge prost pentru mine. Pentru a mă proteja pe mine însămi, i-am tratat pe conducătorii și pe lucrătorii din casa lui Dumnezeu la fel cum non-credincioșii îi tratează pe oficiali. În inima mea, pur și simplu nu credeam că adevărul are putere în casa lui Dumnezeu. Punctele mele de vedere asupra lucrurilor erau pur și simplu prea ridicole! De fapt, în casa lui Dumnezeu, nu contează cine exprimă o opinie. Câtă vreme se aliniază la adevărurile-principii și este benefică pentru lucrarea casei lui Dumnezeu și a fraților și a surorilor, toată lumea o va accepta și o va adopta. Exact ca atunci când am raportat eu problemele cu Yuan Li. După ce au înțeles și au verificat situația, conducătorii au demis-o. Acest lucru m-a făcut să văd și mai clar că, în casa lui Dumnezeu, adevărul și dreptatea dețin puterea.

Într-o zi, în 2022, am întâlnit-o pe Wang Min, o conducătoare de biserică. Când am auzit-o pe Wang Min vorbind despre starea ei, am descoperit că se complăcea în confort și că nu purta o povară în îndeplinirea datoriei sale. Ea a spus că, din motive personale, întârzia frecvent sau lipsea de la adunări și întârzia lucrarea bisericii. Am avut părtășie cu ea despre ce înseamnă a-ți face datoria, dar ea a găsit explicații plauzibile, spunând că avea dificultăți obiective. Apoi, Wang Min a început să povestească despre cum, când abia începuse să creadă în Dumnezeu, a fost influențată de zvonurile nefondate ale PCC și și-a format niște noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu, astfel că s-a retras și a încetat să mai creadă. Mai târziu, a contractat o boală gravă, care nu se ameliora. Abia atunci a revenit și a continuat să creadă în Dumnezeu. Vorbind despre această experiență, ea nu a arătat nici cea mai mică urmă de înțelegere sau de regret pentru trădarea sa din trecut față de Dumnezeu. Am întrebat-o ce reflecții și înțelegeri avea despre acest incident, dar nu mi-a dat un răspuns direct. S-a dezvinovățit, spunând că, la momentul respectiv, zvonurile PCC-ului erau foarte puternice și că doar din acest motiv a fost indusă în eroare. Ba chiar a repetat unele cuvinte de blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Ascultând-o vorbind astfel, am fost cu adevărat șocată. Era de înțeles că, atunci când abia începuse să creadă în Dumnezeu, nu putea discerne zvonurile nefondate ale PCC, dar acum, după ce credea în Dumnezeu de peste un deceniu, încă repeta vorbe de blasfemie față de Dumnezeu. Mai rău, nu părea conștientă de asta în timp ce le rostea. I-am citit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu referitoare la frica de Dumnezeu și i-am vorbit despre natura vorbelor și a comportamentului său. Nu a avut nicio reacție nici după citirea cuvintelor lui Dumnezeu. M-am gândit că această persoană era foarte amorțită și am vrut să le scriu conducătorilor o scrisoare pentru a le raporta problemele cu Wang Min. Dar în inima mea se dădea o luptă, gândindu-mă: „Am auzit că liderii superiori intenționează să o cultive. În plus, acum am întâlnit-o pentru prima dată pe Wang Min. Dacă raportez imediat problemele legate de ea, vor spune conducătorii superiori că sunt foarte arogantă pentru că am discernut o problemă la această persoană după ce am întâlnit-o doar o dată? Se va considera că privesc cu suspiciune capacitatea lor de a discerne? De asemenea, dacă ceea ce spun este incorect și afectează biserica în promovarea și cultivarea cuiva, atunci vor avea conducătorii o părere proastă despre mine?” Gândindu-mă la asta, am ezitat. Atunci mi-am dat seama că iarăși mă gândeam să-mi apăr propriile interese, așa că m-am rugat în tăcere lui Dumnezeu. Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o cale de practică și m-au făcut să simt mustrări de conștiință și să-mi fie rușine. Puteam deja să discern că această persoană nu era cineva care urmărea adevărul și că nu era potrivită pentru a fi conducătoare. Conducătorii încă intenționau să o cultive. Dacă ar fi într-adevăr promovată, nu ar fi afectate interesele casei lui Dumnezeu? Nu puteam continua să trăiesc într-un mod atât de egoist și de detestabil. Trebuia să protejez lucrarea bisericii și să-mi îndeplinesc responsabilitățile și datoria. Așa că le-am raportat conducătorilor superiori problemele cu Wang Min. După ce au aflat despre situație, conducătorii au văzut că Wang Min era într-adevăr nepotrivită pentru a fi cultivată și au decis să nu o promoveze deocamdată.

În 2023, am aflat că Wang Min fusese arestată și că devenise o iudă. Fusese exclusă. Când am auzit despre acest lucru, mi-am dat seama că, dacă nu aș fi raportat la timp situația, din dorința de a mă proteja pe mine însămi, prejudiciul adus bisericii ar fi fost și mai mare în cazul în care Wang Min ar fi fost promovată. Aș fi avut mustrări de conștiință tot restul acestei vieți. În același timp, am înțeles că trebuie să raportez în timp util persoanele care nu sunt potrivite și să respect principiile. Este atât de important să practicăm acest aspect al adevărului! Chiar dacă avem o înțelegere superficială a adevărului, nu putem vedea esența unor persoane sau lucruri și suntem puțin inexacți când raportăm probleme, asta nu contează. Esențial este că, dacă putem proteja lucrarea bisericii, această inimă este cu adevărat prețioasă. Ulterior, când vedeam vreo persoană din biserică acționând contrar principiilor, eram capabilă să o raportez conducătorilor în timp util, îndeplinindu-mi responsabilitatea de a proteja lucrarea bisericii. Simțeam că, purtându-mă astfel, inima mea este liniștită și împăcată. Slavă lui Dumnezeu pentru că m-a îndrumat să fac această schimbare în mine!