de Fengxian, China

În 2016, eram responsabilă de lucrarea bazată pe texte a bisericii. La acea vreme, rezultatele unei anumite sarcini erau în permanență slabe, prin urmare, conducătorul m-a rugat să o monitorizez eu în mod direct. Bazându-mă pe Dumnezeu și depunând eforturi reale pentru a studia principiile, lucrarea s-a îmbunătățit în scurt timp. Mai târziu, au apărut probleme cu o altă sarcină și conducătorul m-a rugat din nou să o preiau și să le rezolv. Auzind aceasta, am fost foarte mulțumită. Văzând cum conducătorul îmi încredința toate sarcinile dificile, am simțit că eram o persoană cu un talent rar și un stâlp al bisericii noastre.

Mai târziu, biserica noastră urma să aleagă un conducător, iar eu m-am gândit: „Oare de data asta voi fi aleasă eu drept conducătoare? În momentul de față, mă ocup de datoria bazată pe texte, care nu-mi permite să mă remarc sau să am vreun statut. Dacă aș fi aleasă drept conducătoare, lucrurile ar sta altfel. Aș avea puterea de a organiza lucrurile și de a lua decizii, iar frații și surorile ar veni la mine pentru problemele și dificultățile lor. N-ar fi glorios? Când eram la școală, am vrut să fiu monitorul clasei, dar dorința mea nu s-a împlinit niciodată. Dacă aș putea fi aleasă drept conducătoare a bisericii, mi-aș dovedi abilitățile și mi-aș îndeplini visul.” După aceea, am fost deosebit de sârguincioasă în datoria mea și am avut părtășie în mod activ pentru a înlătura orice stare a fraților și surorilor. Când am primit aprobarea lor, am fost foarte fericită, sperând să voteze pentru mine în timpul alegerilor. Dar, într-un final, nu am fost aleasă. M-am simțit foarte dezamăgită. Mai târziu, i-am auzit pe frați și pe surori spunând că nu fusesem aleasă pentru că simțeau că eram imatură și lipsită de profunzime în intrarea mea în viață. Așa că am chibzuit rapid cum aș putea să par mai matură și mai stabilă. În privința intrării în viață, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu care judecă și expun natura-esență a oamenilor, sperând să învăț și să mă înzestrez mai bine, în timp ce acordam atenție practicării adevărului în viața de zi cu zi, pentru ca toată lumea să îmi poată observa progresul și schimbările și să voteze pentru mine la următoarele alegeri.

Cu toate acestea, nici mai târziu nu am fost aleasă, și situația s-a repetat. Îndeosebi, în urma unor alegeri, sora Siyu a devenit conducătoare. Auzind aceasta, am fost foarte surprinsă și m-am gândit: „Calibrul și capacitățile ei de lucru sunt mediocre. Cum de majoritatea fraților și surorilor au votat pentru ea? În ce fel este ea mai bună decât mine?” M-am simțit invidioasă și sfidătoare și am izbucnit: „E capabilă?” Din curiozitate, toate surorile m-au întrebat: „O cunoști bine?” Fără să mă gândesc, am răspuns: „Am mai lucrat cu ea. După părerea mea, calibrul și capacitățile ei de lucru sunt mediocre și n-am văzut să scrie niciun articol de valoare despre vreo mărturie bazată pe experiență. Mă îndoiesc chiar că are vreo intrare în viață.” Auzind aceasta, toate surorile au spus: „Dacă o cunoști bine și consideri că nu e potrivită, ar trebui să-ți spui părerea. Conducerea bisericii este de o importanță deosebită. Trebuie să alegem oamenii potriviți.” Frații și surorile au început cu toții să discute despre asta. În ziua următoare, sora care îmi era parteneră m-a emondat cu asprime, spunând: „Ce ai spus ieri este echivalent cu emiterea de judecăți la adresa conducătorilor și a lucrătorilor. Deși intrarea în viață a lui Siyu este lipsită de profunzime, ea are un calibru bun, o inimă dreaptă și năzuiește spre adevăr și are un simț al poverii pentru lucrare. Nu ai evaluat-o pe baza principiilor și nu ai luat în considerare performanța ei actuală, în schimb, te-ai legat de deficiențele ei din trecut. Faptul că ai vorbit în felul acela, cu motive ascunse, i-a făcut pe frați și pe surori să fie părtinitori față de Siyu, de parcă biserica alesese persoana greșită. Natura acestui lucru este destul de gravă și echivalează cu dezorganizarea alegerilor. Ar trebui să reflectezi asupra acestui lucru cum se cuvine și să-l înțelegi!” La auzul cuvintelor surorii, am simțit cum îmi arde fața. Gândindu-mă că natura de a emite judecăți la adresa conducătorilor și a lucrătorilor provoca o tulburare și îi submina și că era o faptă rea, m-am temut oarecum. N-am mai îndrăznit să judec verbal, dar, în inima mea, tot am refuzat să mă supun.

Odată, în timpul unei adunări, când un conducător avea părtășie, am observat că atenția tuturor era îndreptată asupra lui. În acel moment, am simțit cum conducătorul părea să emane lumină și mi-am imaginat cât de grozav ar fi ca eu să fiu conducătoare. M-am uitat pe fereastră, am simțit furnicături în nas și aproape că am vărsat o lacrimă, gândindu-mă: „De când am început să cred în Dumnezeu, nu am fost niciodată conducătoare. De ce nu am avut ocazia? M-am descurcat așa de bine, dar tot nu pot fi conducătoare. Dumnezeu e nedrept cu mine! Ce rost are să continui să urmăresc această cale?” La acea vreme, m-am simțit foarte întunecată și descurajată și nu am fost dispusă să mă apropii de Dumnezeu sau să-I spun ce era în inima mea. Când îi vedeam pe frați și pe surori într-o stare proastă, nu mai voiam să am părtășie cu ei și să-i ajut. O desconsideram în continuare pe Siyu, simțind că inteligența, calibrul și capacitățile ei de lucru îmi erau inferioare. „De ce nu pot fi aleasă drept conducătoare?”, m-am întrebat. Fără să-mi dau seama, mi-am exprimat nemulțumirea în fața familiei mele. Văzând că nu mă cunoșteam deloc, m-au emondat, spunând: „Tu urmărești statutul și, cu cât alergi mai mult după el, cu atât te va ocoli mai mult!” Eu am răspuns, sfidătoare: „Pe ce bază?” După ce am spus asta, m-am speriat: nu vociferam fățiș împotriva lui Dumnezeu? N-am avut curajul să mai spun și altceva.

În timpul unei adunări, mi-am expus deschis starea de a avea ambiție și dorința permanentă de a fi conducătoare. O soră a avut părtășie despre experiența ei pentru a mă ajuta și a spus: „Considerăm adesea că suntem mai buni decât ceilalți și ne întrebăm de ce ei pot fi conducători și noi nu, simțindu-ne sfidători și nemulțumiți și chiar emițând judecăți la adresa lor pe la spatele lor. Natura acestui lucru este opunerea față de Dumnezeu și vociferarea împotriva Lui.” La auzul părtășiei surorii, am reflectat asupra mea. Nu fusesem aleasă conducătoare în tot acest timp și rămăsesem sfidătoare în inima mea, certându-mă cu Dumnezeu: „Pe ce bază nu-mi permiți să fiu conducătoare?” Prin acest „pe ce bază” refuzam să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și mă opuneam și vociferam împotriva lui Dumnezeu. Ca o persoană coruptă, meritam orice tratament primeam de la Dumnezeu. În plus, conducătorii erau aleși de către frați și surori. Nu numai că eu nu reflectam asupra mea în privința eșecului meu constant de a fi aleasă, dar mă și opuneam lui Dumnezeu și mă certam cu El. Eram de-a dreptul lipsită de rațiune! Și conducătorul a arătat care era problema mea: „Îți faci datoria de dragul urmăririi statutului, devenind negativă și potrivnică atunci când nu îl obții. Mergi pe calea unui antihrist, așa că nimeni nu îndrăznește să te aleagă drept conducătoare.” Fiecare cuvânt rostit de conducător mi-a străpuns inima. M-am simțit foarte abătută și chinuită de remușcări. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, îmi este foarte teamă acum. Faptul că urmăresc statutul Te dezgustă. Te rog să ai milă de mine. Dă-mi voie să-mi cunosc firea coruptă, ca să nu mă mai cert cu Tine și să nu mă mai opun Ție.” Acasă, am căutat cuvintele lui Dumnezeu care expun urmărirea statutului. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Aceia care au înțelegeri greșite și închipuiri despre Dumnezeu ori au dorințe sau cereri extravagante de la El sunt foarte denaturați când își îndeplinesc îndatoririle. Vor prestigiu, statut și recompense, iar dacă vreo mare răsplată este încă departe și nu se întrevede, ei se vor gândi: «Din moment ce nu o pot obține imediat, va trebui să aștept și să rabd. Dar mai întâi ar trebui să am câteva mici beneficii acum sau cel puțin un oarecare statut. Pentru început, mă voi strădui să fiu conducător în biserică, să fiu responsabil pentru zeci de persoane. E destul de încântător să fii înconjurat mereu de oameni.» Și astfel apare această denaturare în credința lor în Dumnezeu. Când nu ai îndeplinit nicio datorie sau nu ai făcut nimic practic pentru casa lui Dumnezeu, vei simți că nu ești calificat, iar aceste lucruri nu vor apărea în tine, dar când ești capabil să faci ceva, când simți că ești un pic mai bun decât majoritatea oamenilor și că poți predica niște doctrine, atunci aceste lucruri vor apărea. De pildă, când va fi ales un conducător, dacă tu crezi în Dumnezeu doar de un an sau doi, vei simți că statura ta este măruntă, că nu ești capabil să ții nicio predică și că nu ești calificat, așa că te vei retrage în timpul alegerilor. După trei sau cinci ani de credință, vei fi capabil să predici câteva doctrine spirituale, așa că atunci când va veni din nou timpul să fie ales un conducător, vei tinde din proprie voință spre acea poziție și te vei ruga: «O, Dumnezeule! Port o povară, sunt dispus să fiu conducător în biserică și să fiu atent la intențiile Tale. Dar, indiferent dacă voi fi ales sau nu, voi fi întotdeauna dispus să mă supun rânduielilor Tale.» Vei spune că ești dispus să te supui, dar în sufletul tău, te vei gândi: «Ar fi însă grozav dacă m-ai lăsa să încerc să fiu conducător!» Dacă ai o asemenea cerință, o va îndeplini Dumnezeu? Categoric nu, deoarece această cerere a ta nu este o solicitare legitimă, ci o dorință extravagantă. Chiar dacă spui că vrei să devii conducător ca să dai dovadă de respect față de povara lui Dumnezeu, folosindu-te de această scuză drept justificare și simțind că e în acord cu adevărul, ce vei crede când Dumnezeu nu îți va satisface cerința? De ce manifestări vei da dovadă? (Îl voi înțelege greșit pe Dumnezeu și mă voi întreba de ce nu mă mulțumește când eu voiam doar să dau dovadă de respect față de povara Sa. Voi deveni negativ, potrivnic și mă voi plânge.) Vei deveni negativ și te vei gândi: «Persoana pe care au ales-o nu crede în Dumnezeu de tot atât de multă vreme ca mine, nu este la fel de bine educată ca mine și calibrul ei e mai slab decât al meu. Eu pot să țin și predici, așadar cu ce e mai bună ca mine?» Vei tot reflecta la acest lucru, dar nu vei fi capabil să îl înțelegi, așa că vor apărea înlăuntrul tău noțiunile și îl vei judeca pe Dumnezeu ca fiind nedrept. Oare nu e aceasta o fire coruptă? Vei mai fi capabil să te supui? Nu. Dacă nu ai avea această dorință să fii conducător, dacă ai putea urmări adevărul și dacă ai avea cunoaștere de sine, ai spune: «Nu mă deranjează să fiu un discipol obișnuit. Nu dețin adevărul-realitate, sunt un om oarecare și nu sunt foarte elocvent. Am un pic de experiență, însă nu pot vorbi cu adevărat despre asta. Vreau să vorbesc mai mult despre asta, dar nu pot să explic în mod clar. Dacă voi vorbi mai mult, probabil că oamenii se vor sătura să mă asculte. Sunt mult prea nepregătit pentru această poziție. Nu sunt potrivit să fiu conducător și ar trebui să continui să învăț de la alții, să îmi îndeplinesc datoria cât pot de bine și să urmăresc adevărul cu picioarele pe pământ. Într-o zi, când voi avea statură și voi fi potrivit să conduc, nu voi refuza dacă voi fi ales de frații și surorile mele.» Acesta e modul corect de a gândi. […] Indiferent ce faci, trebuie să îți analizezi și să ajungi să-ți înțelegi motivele, punctul de plecare, intențiile, scopurile și toate gândurile în conformitate cu adevărul și să decizi dacă sunt corecte sau greșite. Toate aceste lucruri trebuie să aibă cuvintele lui Dumnezeu drept temelie și bază, astfel încât să nu o iei pe calea greșită. Indiferent ce vrei să faci sau ce cauți, pentru ce te rogi sau ce soliciți înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie îndreptățit și rațional, trebuie să fie ceva care să poată fi negociat și aprobat de toți. Nu are sens să cauți și să te rogi pentru lucruri care nu pot fi făcute publice. Indiferent cât de mult te rogi pentru aceste lucruri, nu va fi de niciun folos” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Un om poate să-și rezolve noțiunile și înțelegerile greșite despre Dumnezeu numai urmărind adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu au expus întocmai adevărata mea stare. Când am început să cred în Dumnezeu, nu mi-am dorit să fiu conducătoare, pentru că am simțit că statura mea era măruntă și că nu eram calificată. În timp, pe măsură ce mi-am făcut datoria, am fost capabilă să vorbesc despre unele doctrine spirituale și am văzut că lucrarea mea a dat unele roade, așa că am crezut că am un calibru și un capital bun, că eram o persoană cu un talent rar în biserică și că ar trebui să fiu aleasă drept conducătoare. Așa că fiecare alegere m-a făcut dornică și mi-am făcut în mod activ datoria, de dragul de a fi aleasă drept conducătoare. Cu toate acestea, când nu am fost aleasă, intențiile mele detestabile au fost dezvăluite complet. Nu numai că am pierdut simțul poverii pentru datoria mea, nerezolvând problemele nici măcar atunci când au fost descoperite, dar am și simțit invidie și ură, am judecat-o pe conducătoarea nou aleasă și chiar m-am plâns de Dumnezeu în inima mea, considerând că Dumnezeu era nedrept și că îmi îngropase talentul. Am văzut că nu aveam deloc supunere față de Dumnezeu, nici o inimă cu frică de El și că faptele mele rele erau cauzate de urmărirea statutului. Dacă intențiile mele ar fi fost cu adevărat să protejez lucrarea bisericii, chiar și în calitate de credincioasă obișnuită, aș fi putut fi atentă la intenția lui Dumnezeu și mi-aș fi putut face bine treaba principală, în liniște. Faptele au arătat că sursa și punctul de plecare al acțiunilor mele au vizat statutul. Am vrut, pur și simplu, să fiu conducătoare și oamenii să se învârtă în jurul meu, ca să-mi satisfac ambiția și dorința de a fi una dintre „oficiali”. Cu asemenea intenții pentru a-mi face datoria, nu numai că nu am fost aleasă drept conducătoare, dar nici nu am reușit să-mi fac bine treaba principală.

Mai târziu, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere a problemelor mele. Dumnezeu spune: „De ce apar toate concepțiile greșite ale omului despre Dumnezeu? Apar pentru că oamenii nu își pot evalua propriile capacități; mai precis, nu știu ce fel de lucruri sunt în ochii lui Dumnezeu. Ei își dau o valoare prea mare, își estimează poziția prea înaltă în ochii lui Dumnezeu și văd ceea ce consideră ei a fi valoarea și capitalul unui om drept adevărul și standardele după care Dumnezeu evaluează dacă vor fi mântuiți. Acest lucru e greșit. Trebuie să știi ce fel de loc ai în inima lui Dumnezeu, cum te vede Dumnezeu și poziția cuvenită pe care s-o adopți când Îl abordezi pe Dumnezeu. Ar trebui să cunoști acest principiu, în felul acesta părerile tale vor fi aliniate la adevăr și compatibile cu cele ale lui Dumnezeu. Trebuie să ai această rațiune și să fii capabil să te supui lui Dumnezeu; indiferent cum te tratează El, tu trebuie să te supui. Apoi nu va mai exista nicio contradicție între tine și Dumnezeu. Iar când Dumnezeu te va trata din nou în felul Lui, nu vei fi capabil să te supui? Te vei mai lupta cu Dumnezeu și I te vei mai opune? Nu o vei face. Chiar dacă vei mai simți un oarecare disconfort în inimă sau vei simți că felul în care te tratează Dumnezeu nu e cum ți-ai dori și nu vei înțelege de ce ar vrea să te trateze astfel, totuși, pentru că vei fi înțeles deja niște adevăruri și vei fi deținut niște realități și, pentru că vei fi capabil să rămâi ferm pe poziție, nu vei mai lupta împotriva lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că acele acțiuni și comportamente ale tale care te-ar fi dus la pierzanie vor înceta să mai existe. Și nu vei fi atunci în siguranță? După ce vei fi în siguranță, te vei simți ancorat, ceea ce înseamnă că ai început să mergi pe calea lui Petru” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Atitudinea pe care ar trebui să o aibă omul față de Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că înțelegerea mea greșită, judecarea lui Dumnezeu și fărădelegea mea gravă se datorau naturii mele deosebit de arogante și supraestimării ființei mele. M-am gândit că, deși crezusem în Dumnezeu doar pentru o scurtă perioadă de timp, aveam calibru și capacități de lucru, fusesem întotdeauna supraveghetoare și, ori de câte ori apărea câte o lucrare importantă, conducătorii se gândeau la mine. Am considerat că eram o persoană cu un talent rar în biserică și că, prin urmare, trebuia să mă număr printre conducători. Când ambițiile și dorințele mele nu au fost îndeplinite și am pierdut mai multe alegeri, m-am plâns și am considerat că Dumnezeu era nedrept, luptându-mă întruna cu El. Am văzut că îmi lipsea conștientizarea de sine și că nu-mi puteam măsura capacitățile. Credeam în Dumnezeu de puțin timp și nu aveam experiență de lucru. Deși înțelegeam unele dintre aptitudinile profesionale, nu îmi erau clare multe dintre adevărurile-principii. De fiecare dată când întâmpinam dificultăți, mă rugam cu sinceritate lui Dumnezeu și căutam principiile. Când aveam intențiile corecte, puteam ajunge să înțeleg inconștient unele lucruri, ceea ce se datora luminării și îndrumării Duhului Sfânt. Dar în loc să-I mulțumesc lui Dumnezeu, le-am considerat un capital, lăudându-mă că am un calibru bun și capacități de lucru, așa că ar trebui să îndeplinesc datoria unei conducătoare. Am fost de-a dreptul lipsită de rațiune și de conștientizare de sine. În același timp, am înțeles și că, pentru conducătorii de biserică și lucrătorii aleși, este nevoie cel puțin de o inimă dreaptă și de o umanitate bună și de urmărirea adevărului. Însă eu urmărisem statutul și, după ce eșuasem de câteva ori să fiu aleasă, considerând că Dumnezeu nu mi-a satisfăcut ambițiile și dorințele, am devenit negativă și m-am opus Lui, pierzând simțul poverii pentru datoria mea când nu am reușit să obțin o poziție. Nu mergeam pe calea urmăririi adevărului și nu întruneam cu adevărat condițiile pentru a fi conducătoare. Frații și surorile aveau dreptate să nu mă aleagă. Am văzut și că Dumnezeu verifica totul.

Apoi am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles și mai bine problema mea legată de dorința permanentă de a fi conducătoare. Dumnezeu spune: „Ce manifestări ale luptei pentru statut sunt asociate cu această natură a perturbării și tulburării lucrării casei lui Dumnezeu? Cea mai comună este lupta oamenilor cu liderii de biserică pentru statut, care se manifestă în ei în principal prin detectarea anumitor lucruri despre conducători şi a greșelilor lor, pentru a-i ponegri și condamna și pentru a le expune în mod intenționat dezvăluirile de corupție, eșecurile și neajunsurile din umanitatea și calibrul lor, mai ales când vine vorba de abateri și greșeli pe care le-au săvârșit în lucrarea lor sau când s-au ocupat de oameni. Aceasta este cel mai frecvent întâlnită și cea mai flagrantă manifestare a luptei cu liderii de biserică pentru statut. În plus, acestor oameni nu le pasă cât de bine își fac lucrarea conducătorii de biserică, dacă acționează sau nu conform principiilor și dacă există sau nu probleme cu umanitatea lor și sunt pur și simplu sfidători cu acești conducători de biserică. De ce sunt sfidători? Pentru că și ei vor să fie conducători de biserică, aceasta este ambiția lor, dorința lor și, astfel, sunt sfidători. Indiferent cum lucrează conducătorii de biserică sau cum se ocupă de probleme, acești oameni descoperă mereu lucruri despre ei, îi judecă și îi condamnă, ba chiar merg până la a avea o imagine deformată a lucrurilor, a denatura faptele și a exagera cât de mult posibil. Ei nu folosesc principiile pe care casa lui Dumnezeu le cere conducătorilor și lucrătorilor pentru a evalua dacă acești conducători acționează conform principiilor, dacă sunt oameni drepți, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul și dacă au conștiință și rațiune. Nu-i evaluează pe conducători potrivit acestor principii. În schimb, pe baza propriilor intenții și scopuri, caută constant nod în papură și născocesc plângeri, găsind lucruri de care să-i acuze pe conducători sau lucrători, răspândind pe la spatele lor zvonuri că fac lucruri care nu sunt în acord cu adevărul sau expunându-le neajunsurile. […] Care este scopul lor când fac toate acestea? Nu este de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul și să-i discearnă pe conducătorii falși și pe antihriști, nici să îi conducă pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În schimb, scopul lor este să-i învingă și să-i doboare pe conducători și pe lucrători, astfel încât toată lumea să-i considere pe ei cei mai potriviți candidați pentru a sluji în calitate de conducători. În acest punct, țelul lor a fost atins și vor trebui doar să aștepte ca frații și surorile să-i numească drept conducători. Există astfel de oameni în biserică? Cum sunt firile lor? Acești indivizi au firea ticăloasă, nu iubesc deloc adevărul și nici nu îl practică; nu își doresc decât să dețină puterea” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (14)”]. Dumnezeu expune că firea celor care concurează pentru statut este extrem de feroce, că nu au niciun strop de iubire pentru adevăr și că au o umanitate slabă. Reflectând asupra comportamentului meu, fusesem copleșită de ambiția și de dorința mea de putere, neglijându-mi adevărata datorie și concurând încontinuu pentru statut, în timp ce o judecam pe conducătoare și tulburam alegerile bisericii. Când am văzut că Siyu a fost aleasă conducătoare, în loc să mă gândesc cum să colaborez cu ea pentru a proteja lucrarea bisericii, fusesem sfidătoare și indignată, înjosind-o și desconsiderând-o și judecând-o cu motive ascunse, sperând ca frații și surorile să o considere pe Siyu mai puțin capabilă decât mine și incompetentă pentru datoria de conducătoare, pentru ca eu să am o șansă să fiu aleasă. Într-un final, aceasta îi determinase pe frați și pe surori să își formeze o impresie negativă despre Siyu, ceea ce tulburase alegerile bisericii. După emondarea din partea surorii, deși nu mai îndrăznisem să emit cu nonșalanță judecăți în biserică, sfidarea mea interioară nu fusese înlăturată și continuasem să mi-o exprim în fața familiei mele, dând dovadă de o lipsă completă de rațiune! Când m-am gândit la asta, mi-am dat seama că cei aleși drept conducători sunt în procesul urmăririi adevărului și că toți au deficiențe și inadecvări. Dacă eu aș fi avut o inimă dreaptă și aș fi fost o persoană care proteja interesele bisericii, nu aș fi înjosit sau desconsiderat o conducătoare atunci când i-am văzut neajunsurile, ci aș fi colaborat armonios cu ea, pentru a ne completa reciproc punctele forte și slăbiciunile. Așa ar fi procedat o persoană cu umanitate. M-am gândit la toți oamenii aceia răi care fuseseră excluși din biserică. În competiția lor pentru statut, se opuseseră conducătorilor cu fiecare ocazie, căutându-le adesea nod în papură și semănând discordie pe la spatele lor, făcându-i pe frați și pe surori să devină părtinitori față de conducători, ceea ce, până la urmă, provocase perturbarea și tulburarea lucrării bisericii și expulzarea lor. Conștientizând acest lucru, mi s-a făcut foarte teamă, știind că, dacă nu mă pocăiam, voi fi dezvăluită și eliminată de Dumnezeu la fel ca acei oameni răi. M-am rugat lui Dumnezeu în inima mea, cerând mila și mântuirea Lui. Apoi m-am gândit la unele dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Lipsa statutului este protecția ta. Ca adept de rând, s-ar putea să nu ai niciodată ocazia de a face mult rău, iar probabilitatea de a fi pedepsit ar putea fi zero. Totuși, imediat ce dobândești statut, probabilitatea să faci rău este de sută la sută, la fel și probabilitatea să fii pedepsit, și atunci s-a terminat pentru tine și vei fi distrus complet orice șansă ai fi putut avea de a dobândi mântuirea. Dacă ai ambiții și dorințe, atunci ar trebui să te grăbești și să te rogi lui Dumnezeu, să cauți adevărul pentru a rezolva problema, să te bazezi pe Dumnezeu, să practici stăpânirea de sine, să nu te delectezi cu funcția ta și atunci vei fi capabil să-ți îndeplinești datoria în mod normal” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”]. Reflectând asupra eșecurilor mele repetate la alegeri, mi-am dat seama că aceasta era intenția lui Dumnezeu. Dorința mea de statut era prea puternică și natura mea era foarte arogantă. Dacă obțineam o poziție, i-aș fi suprimat sau exclus pe toți cei care nu m-ar fi ascultat sau mi-ar fi amenințat statutul. Până la urmă, aș fi comis multe fapte rele și aș fi fost dezvăluită și eliminată ca un antihrist. Am simțit că, neacordându-mi un statut, Dumnezeu mă proteja. Dragostea Lui era ascunsă în spatele acestor evenimente, dar eu înțelesesem greșit și mă plânsesem de El. Nu am știut ce era bine pentru mine și asta a rănit cu adevărat inima lui Dumnezeu. După ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, m-am simțit deosebit de luminată și de eliberată, iar bariera dintre mine și Dumnezeu a fost îndepărtată.

Mai târziu am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ori de câte ori faci ceva și în orice context, trebuie să cauți adevărul, să practici să fii o persoană cinstită și ascultătoare de Dumnezeu și să lași deoparte căutarea statutului și a reputației. Atunci când ai gândul și dorința constantă de a concura pentru statut, trebuie să îți dai seama la ce lucruri rele va duce acest tip de stare dacă este lăsată nerezolvată. Așa că nu pierde timpul în căutarea adevărului, depășește-ți dorința de a concura pentru statut cât este în stare incipientă și înlocuiește-o cu practicarea adevărului. Când practici adevărul, dorința și ambiția ta de a concura pentru statut vor fi diminuate și tu nu vei tulbura lucrarea bisericii. În acest fel, Dumnezeu Își va aminti de acțiunile tale și le va aproba. Prin urmare, ce încerc să subliniez? Următorul lucru: trebuie să scapi de dorințele și ambițiile tale înainte ca acestea să înflorească, să dea roade și să conducă la o mare nenorocire. Dacă nu te ocupi de ele cât timp sunt încă la început, vei rata o oportunitate grozavă; și, odată ce au condus la o mare nenorocire, va fi prea târziu pentru a le înlătura. Dacă îți lipsește chiar și voința de a te răzvrăti împotriva trupului, îți va fi foarte greu să pășești pe calea urmăririi adevărului; dacă întâmpini piedici și eșecuri în căutarea faimei, a câștigului și a statutului și nu-ți vii în fire, atunci acest lucru este periculos: există posibilitatea să fii eliminat” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au oferit o cale de practică. Am văzut că, pentru a renunța la statut, trebuia să caut adevărul. Când am avut ambiții și dorințe, a trebuit să le înlocuiesc cu practicarea adevărului. Trebuie să mă răzvrătesc cu promptitudine împotriva gândurilor și ideilor mele incorecte și să caut rapid adevărul ca să-mi rezolv problemele. Mi-am dat seama și că Dumnezeu determină finalul cuiva nu pe baza statutului sau a identității persoanei respective, ci după cât de profund a pătruns ea în adevărul-realitate și dacă se supune cu adevărat lui Dumnezeu și poate trăi după cuvintele Sale atunci când se întâmplă diverse lucruri. După ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, am fost dispusă să mă supun. De vreme ce îmi fusese încredințată datoria bazată pe texte, trebuia să o accept și să ascult și să-mi fac bine datoria, într-un mod realist.

În martie 2023, biserica a organizat alte alegeri pentru a desemna conducători. Deși încă aveam ambiții și dorințe, gândindu-mă că ar fi o altă ocazie pentru mine să candidez și sperând că voi fi aleasă, știam că dorința mea de statut era prea puternică și că m-ar fi putut conduce cu ușurință pe calea unui antihrist. Nu puteam să continui să urmăresc statutul. Trebuia să mă înfrânez și să mă răzvrătesc împotriva mea. M-am rugat lui Dumnezeu să mă protejeze de constrângerea de statut. Dacă eram aleasă, mi-aș fi făcut datoria cum trebuie. Dacă nu eram, nu aș fi fost negativă și nu aș fi lăsat asta să-mi afecteze datoria. Indiferent că aveam o poziție sau nu, eram dispusă să mă supun și să-mi fac bine datoria. În ziua alegerilor, mentalitatea mea era să nu lupt cu disperare pentru o poziție de conducătoare. Am avut părtășie despre experiența mea privind urmărirea statutului și mi-am exprimat dezgustul și sila față de acțiunile mele anterioare care I se opuseseră lui Dumnezeu din cauza urmăririi, de către mine, a statutului. După părtășie, am rămas acolo, simțindu-mă foarte calmă. În mod surprinzător, când au fost anunțate rezultatele alegerilor, obținusem cele mai multe voturi și am fost aleasă drept conducătoare de biserică. În trecut, aș fi fost foarte fericită, dar acum știam că această datorie însemna o mare responsabilitate. Am acceptat-o ca pe o responsabilitate grea, în loc să mă bucur de prestigiul presupus de această poziție. Știam că această mică schimbare din interiorul meu se datora în întregime mântuirii lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!