de Zhao Yang, China

Într-o zi din luna octombrie a anului 2023, conducătoarea a rânduit ca eu să creez o imagine de fundal. Când am văzut că erau cerințe ridicate pentru imagine, mi-am făcut griji că s-ar putea să nu o fac bine și să întârzii lucrurile, așa că nu am îndrăznit să pierd timpul cât o realizam. Am analizat cu atenție principiile relevante și m-am rugat lui Dumnezeu ori de câte ori am întâmpinat dificultăți. O săptămână mai târziu, fundalul a fost finalizat. După ce l-a verificat, conducătoarea mi-a atras atenția doar asupra câtorva detalii minore și a spus că imaginea a ieșit chiar bine. Am fost foarte fericită și m-am gândit că nu mă așteptasem să termin o imagine atât de dificilă atât de repede, că sigur va crede conducătoarea că am abilități tehnice bune, că sunt responsabilă, că am simțul poverii în îndatoririle mele și că aș putea duce la bun sfârșit sarcinile care-mi sunt încredințate într-un mod realist. După aceea, conducătoarea m-a pus să realizez încă două imagini de fundal, pe care le-am finalizat tot în timp util. Și rezultatele acestora au fost foarte bune. Am început să mă simt îngâmfată, gândindu-mă: „Luna trecută, rezultatele lucrării mele nu au fost prea grozave, dar, după ce a avut conducătoarea părtășie cu mine, calitatea imaginilor mele s-a îmbunătățit imediat, iar eficiența mea a crescut, așa că acum conducătoarea ar trebui să aibă o impresie mai bună despre mine.” La scurt timp după aceea, articolul de mărturie bazată pe experiență și predica de evanghelizare pe care le-am scris au fost, de asemenea, selectate. Am fost nespus de bucuroasă, gândindu-mă: „Aparent, nu numai că obțin rezultate bune cu imaginile mele, dar dețin și câteva adevăruri-realități. Dacă frații și surorile care mă cunosc află, cu siguranță mă vor privi cu alți ochi. Și evaluarea realizată de conducătoare se va îmbunătăți foarte mult.” Deși nu părea că mă dau mare într-un mod evident, aveam un sentiment persistent de superioritate înlăuntrul meu, simțind că valoarea îmi crescuse brusc.

Odată, o soră care colabora cu mine a spus: „Cu capacitățile tale de lucru, ar trebui să fii promovată, dar e mai mare nevoie de tine la lucrarea de aici, și nu oricine te poate înlocui în datoria pe care o faci.” Am fost încântată să aud asta, de parcă aș fi fost încoronată cu o aureolă, gândind: „Deși nu sunt conducătoare, valorez totuși ceva în inimile fraților și surorilor.” Tocmai când mă bucuram de acest sentiment de superioritate, m-am gândit brusc: „Dacă următoarea mea imagine nu va fi selectată, oare frații și surorile mă vor mai admira?” Am avut un sentiment de îngrijorare de nedescris, gândindu-mă că rezultatele îndatoririlor mele nu pot decât să crească, nu să scadă, pentru că, dacă acestea ar scădea, aureola mea ar dispărea. Mi-am spus: „Trebuie să muncesc din greu în continuare; imaginea din această lună trebuie să fie selectată și trebuie să continui să scriu mărturii valoroase bazate pe experiențe. În acest fel, îmi pot păstra aureola pe care o am.” După aceea, orice făceam, mă tot gândeam cum să o mulțumesc pe conducătoare și să câștig stima deosebită a fraților și a surorilor. O dată, conducătoarea mi-a scris ca să se intereseze de progresul lucrării și de îndeplinirea îndatoririlor fraților și surorilor și, când mi-am dat seama că nu eram familiarizată cu lucrarea lor, am renunțat rapid la propria mea datorie pentru a afla, astfel încât conducătoarea să vadă că am simțul poverii și că sunt o persoană responsabilă. Conducătoarea m-a întrebat de ce nu mai scrisesem nicio predică în ultimul timp și m-am gândit: „Ar fi bine să găsesc timp să scriu repede ceva. Dacă nu o fac, oare va crede că nu mai am simțul poverii pe care îl aveam înainte? Nu-mi va strica acest lucru buna imagine pe care o am în ochii ei?” În acea perioadă, mereu simțeam că nu am timp suficient și îmi făceam mereu griji că, dacă nu îndeplinesc la timp solicitările conducătoarei, va avea o părere proastă despre mine. Eram ocupată în fiecare zi și devoționalele mele au devenit neregulate, iar uneori, după o zi aglomerată, nici măcar nu-mi observam propriile dezvăluiri corupte sau nu știam ce lecții ar trebui să învăț. Când realizam imagini, îmi făceam griji cu privire la ce să fac dacă cea curentă nu ieșea la fel de bine precum cele anterioare. Uneori, când încercam să obțin rezultate mai bune, mă simțeam încurcată, cugetam mult timp și tot nu reușeam să iau o decizie. Cu timpul, gândirea mea a devenit mai puțin clară atunci când realizam imagini și mă simțeam nedumerită, întrebându-mă de ce mi-era acum atât de greu să-mi fac datoria. De ce mintea mea nu mai era la fel de ageră ca înainte?

După o adunare, am vorbit cu o soră despre starea mea. Mulțumită atenționării surorii, am reflectat și mi-am dat seama că, în tot acest timp, îmi fusese mereu teamă că eficiența datoriei mele avea să scadă, fiind îngrijorată că buna mea imagine din inimile fraților și surorilor avea să se piardă, așa că tot încercam să-mi păstrez aureola. Mi-am amintit că Dumnezeu expusese astfel de stări, așa că am căutat cuvintele Lui pentru a le citi. Dumnezeu spune: „Mulți oameni care obțin un oarecare succes într-un anumit domeniu în lumea laică și devin faimoși au mintea tulburată de faimă și câștig și încep să aibă o părere bună despre ei înșiși. De fapt, admirația, laudele, susținerea și recunoașterea pe care ți-o oferă alți oameni sunt doar onoruri temporare. Ele nu reprezintă viața, nici nu înseamnă câtuși de puțin că cineva merge pe calea corectă. Nu sunt altceva decât onoruri și glorii temporare. Ce sunt aceste glorii? Sunt reale sau iluzorii? (Iluzorii.) Sunt ca stelele căzătoare, trec cu o străfulgerare și dispar. După ce oamenii obțin asemenea glorii, onoruri, aplauze, lauri și laude, tot trebuie să se întoarcă la viața reală și să trăiască așa cum se cuvine să trăiască. Unii oameni nu pot vedea asta și își doresc ca aceste lucruri să rămână cu ei pentru totdeauna, ceea ce e nerealist. Oamenii doresc să trăiască în acest fel de mediu și atmosferă datorită felului în care îi face să se simtă; vor să se bucure de acest sentiment pentru totdeauna. Dacă nu se pot bucura de el, atunci încep să ia calea greșită. Unii folosesc diverse metode, cum ar fi băutura și abuzul de droguri, pentru a se amorți: așa abordează oamenii care trăiesc în lumea Satanei faima și câștigul. Odată ce o persoană devine celebră și primește ceva glorie, tinde să-și piardă direcția și nu știe cum ar trebui să acționeze și nici ce ar trebui să facă. Ea are capul în nori și nu poate coborî – acest lucru este periculos. Ați fost vreodată într-o asemenea stare sau ați manifestat un astfel de comportament? (Da.) Ce cauzează acest lucru? Faptul că oamenii au firi corupte: sunt prea vanitoși, prea aroganți, nu pot rezista ispitei sau laudelor și nu urmăresc adevărul și nu îl înțeleg. Ei cred că sunt unici pur și simplu datorită unei mici realizări sau gloriei pe care o primesc; cred că au devenit o persoană grozavă sau un super-erou. Ei cred că ar fi o crimă să nu aibă o părere bună despre ei înșiși, dată fiind toată această celebritate, tot acest câștig și toată această glorie. Oamenii care nu înțeleg adevărul tind să aibă o părere bună despre ei înșiși în orice moment sau loc. Când încep să aibă o părere prea bună despre ei înșiși, le este ușor să revină cu picioarele pe pământ? (Nu.) Oamenii cu ceva rațiune nu au o părere bună despre ei înșiși fără niciun motiv. Când încă nu au realizat nimic, nu au nimic de oferit și nimeni din grup nu le acordă atenție, ei nu pot avea o părere bună despre ei înșiși nici dacă și-ar dori. Pot să fie puțin aroganți și narcisiști sau ar putea să simtă că sunt oarecum talentați și mai buni decât alții, dar nu tind să aibă o părere bună despre ei înșiși. În ce împrejurări oamenii au o părere bună despre ei înșiși? Când alții îi laudă pentru vreo realizare. Ei cred că sunt mai buni decât alții, că alți oameni sunt obișnuiți și banali, că ei și numai ei sunt persoane cu statut și nu sunt în aceeași categorie sau la același nivel cu ceilalți oameni, că sunt mai presus decât aceștia. Așa devin plini de sine” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). După ce am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu, am simțit o convingere profundă că descrie starea mea. Dumnezeu spune că, atunci când oamenii ating un anumit succes sau dobândesc faimă, încep să se bucure de onoare și de o aureolă și chiar vor să le păstreze și să savureze pentru totdeauna sentimentul de a fi admirați de ceilalți. Acesta este modul în care oamenii, după ce au fost corupți de Satana, văd faima și statutul. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la numeroasele celebrități din lumea non-credincioșilor care, după ce ajung faimoase, fac tot ce pot pentru a-și perfecționa imaginea și a vinde iluzii, totul pentru a obține mai multă admirație și laudă din partea celorlalți. Oare nu fusesem și eu exact așa? De când au fost selectate imaginile pe care le-am creat și articolele pe care le-am scris, iar conducătoarea și frații și surorile din jurul meu m-au lăudat, am început să mă umflu în pene și să simt că valoarea mea a crescut brusc, de parcă aș fi devenit o vedetă care se face remarcată, și am început să savurez laudele și admirația fraților și surorilor. Îmi făceam chiar griji că, dacă nu-mi făceam bine datoria în continuare, imaginea mea bună din ochii fraților și surorilor avea să dispară. Pentru a păstra această onoare și această aureolă, mă gândeam în permanență cum să obțin laudele conducătoarei în îndatoririle mele. Urmăream doar faima și statutul și mergeam pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Nu a fost o surpriză faptul că nu am putut obține călăuzirea lui Dumnezeu și că nu gândeam clar deoarece s-a dovedit că fusesem pe calea greșită. Inima mea se îndepărtase de Dumnezeu de mult timp, făcându-L pe Dumnezeu să mă urască și să-și ascundă fața de mine.

După aceea, am continuat să reflectez asupra problemelor mele. Am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). „Satana folosește o metodă foarte blândă, o metodă foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor, care nu este deloc radicală, prin care îi face pe oameni să accepte pe neștiute modul lui de viață, regulile lui de trai, și să-și stabilească obiectivele și direcția în viață și, fără să-și dea seama, ajung să aibă ambiții de viață. Indiferent cât de grandioase ar putea să pară aceste ambiții de viață, ele sunt legate inextricabil de «faimă» și de «câștig». Tot ceea ce persoanele importante sau faimoase – de fapt toți oamenii – urmează în viață are legătură doar cu aceste două cuvinte: «faimă» și «câștig». Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Ei cred că faima și câștigul sunt un gen de capital pe care îl pot folosi ca să obțină o viață de căutare a plăcerii și de desfătare nesăbuită a trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig la care râvnesc atât, oamenii, de bună voie, totuși fără să știe, îi predau Satanei trupurile și mințile lor, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor. Ei fac așa cu sinceritate și fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna nevoia de a recupera tot ceea ce au predat. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au refugiat astfel în Satana și i-au devenit loiali? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce o persoană se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este just sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Asta deoarece puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare; ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc fără încetare pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie. Nu este acest lucru adevărat?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Reflectând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am început, în cele din urmă, să discern modurile în care Satana folosește faima și câștigul pentru a corupe oamenii. Satana folosește metode care se aliniază la noțiunile umane pentru a ispiti și a corupe oamenii, conducându-i pe oameni să își formeze viziuni greșite asupra vieții și să meargă treptat pe calea răutății. Idei precum „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță”, „Omul se luptă în sus; apa curge în jos” și „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară” sunt insuflate în oameni de Satana, făcându-i să caute să devină superiori, stimați și admirați de alții. Pentru oameni, acest lucru pare să se alinieze la noțiunile lor, deoarece, dacă au prestigiu și statut, pot să câștige admirația și respectul celorlalți și să fie susținuți și favorizați oriunde s-ar duce, lucruri care satisfac foarte mult vanitatea omului. Pentru a atinge acest obiectiv, oamenii muncesc din greu și se chinuie, concurând pentru faimă și câștig, înșelând, complotând și luptând din răsputeri. Satana folosește faima și câștigul pentru a-i corupe pe oameni, atrăgându-i în abisul păcatului pas cu pas. Am reflectat asupra propriului meu comportament. De când munca mea dăduse unele rezultate în ultima vreme și primisem laude din partea conducătoarei și a fraților și surorilor, am crezut că am simțul poverii și al adevărurilor-realități și a început să îmi placă să fiu apreciată și lăudată de alții, sperând ca această onoare și această aureolă să dureze pentru totdeauna. În același timp, mă temeam că, dacă eficiența mea în îndatoririle mele avea să scadă într-o zi, această onoare și această aureolă aveau să dispară, așa că am început să-mi fac îndatoririle pentru a fi văzută de alții. Inima mea își pierduse de mult locul pentru Dumnezeu și mă gândeam doar cum să îi fac pe ceilalți să mă admire. Fie că era vorba de învățarea unor tehnici sau de realizarea unor imagini, tot ce făceam era pentru a le arăta fraților și surorilor că sunt responsabilă și că am simțul poverii în îndatoririle mele, căutând să-mi mențin, astfel, statutul în inimile lor. Am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă, în inima ta, ești încă obsedat de prestigiu și statut, încă preocupat să te fălești și să-i faci pe ceilalți să te admire, atunci nu ești o persoană care urmărește adevărul și mergi pe cale greșită. Ceea ce urmărești nu este adevărul, nici viața, ci lucrurile pe care le iubești, adică faima, câștigul și statutul, caz în care nimic din ceea ce faci nu are legătură cu adevărul, toate sunt considerate drept fapte rele și a munci. Dacă, în inima ta, iubești adevărul și întotdeauna tinzi spre acesta, dacă urmărești schimbarea firii și poți ajunge să te supui cu adevărat lui Dumnezeu, dacă te poți teme de El și te poți feri de rău și dacă te înfrânezi în tot ceea ce faci și poți accepta cercetarea atentă a lui Dumnezeu, atunci starea ta se va tot îmbunătăți și vei fi o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Buna purtare nu înseamnă că firea unei persoane s-a schimbat”). Urmărirea faimei și a statutului pentru a fi admirat de alții este calea Satanei. Urmărirea adevărului, viețuirea înaintea lui Dumnezeu și îndeplinirea datoriei de ființă creată sunt modul de a trăi o viață plină de valoare și de sens. Am reflectat asupra momentului în care am realizat pentru prima dată acele imagini de fundal solicitante. Mă concentram să-mi fac bine datoria și mă rugam lui Dumnezeu atunci când întâmpinam dificultăți și simțeam că inima mea era foarte aproape de Dumnezeu. Dar, de când am început să lucrez pentru faimă și statut, inima mea s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Dumnezeu, și toată ziua nu mă gândeam cum să-mi fac bine datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci, mai degrabă, cum să-i fac pe ceilalți să mă admire și cum să nu-mi pierd statutul. Drept urmare, gândurile mele au devenit din ce în ce mai confuze și nu numai că nu mi-am făcut bine datoria, dar și viața mi-a fost afectată. Faima și câștigul sunt instrumente folosite de Satana pentru a face rău oamenilor și pentru a-i îndepărta de Dumnezeu și m-ar conduce doar pe calea împotrivirii față de Dumnezeu.

Mai târziu, am continuat să caut și am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „De ce îți prețuiești atât de mult statutul? Ce beneficii poți obține din statut? Dacă statutul ți-ar aduce dezastre, dificultăți, jenă și durere, l-ai mai prețui? (Nu.) Există atât de multe beneficii care decurg din a avea statut, lucruri precum invidia, respectul, stima și lingușirea din partea altor oameni, precum și admirația și respectul lor. Există, de asemenea, sentimentul de superioritate și privilegiu pe care ți-l aduce statutul, lucru care îți oferă mândrie și un sentiment de valoare. În plus, te poți bucura și de lucruri de care alții nu se bucură, cum ar fi beneficiile statutului și tratamentul special. Acestea sunt lucrurile la care nici măcar nu îndrăznești să te gândești și sunt ceea ce ți-ai dorit în visele tale. Prețuiești aceste lucruri? Dacă statutul este pur și simplu gol, fără semnificație reală, iar apărarea lui nu servește niciunui scop real, nu este nesăbuit să-l prețuiești? Dacă poți renunța la lucruri precum interesele și plăcerile trupești, atunci nu vei mai fi legat de faimă, câștig și statut. Prin urmare, ce trebuie rezolvat mai întâi pentru a rezolva problemele legate de prețuirea și urmărirea statutului? În primul rând, observă natura problemei de a face rău și de a te angaja în șiretlicuri, ascundere și mușamalizare, precum și de a refuza supravegherea, întrebările și investigația casei lui Dumnezeu, pentru a te bucura de beneficiile statutului. Nu e aceasta împotrivire și opoziție flagrantă față de Dumnezeu? Dacă poți vedea până la natura și consecințele râvnirii la beneficiile statutului, problema urmăririi acestuia va fi rezolvată” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a doua)”]. Gândindu-mă la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles de ce am urmărit faima și statutul. De fapt, am făcut asta ca să mă bucur de beneficiile statutului și deoarece credeam că, odată cu faima și cu statutul, aveam să primesc respect și stimă din partea celorlalți și că oriunde aș merge, frații și surorile m-ar lua în serios. De când mi-au tot fost selectate imaginile și articolele unul după altul și am văzut admirația și invidia din ochii fraților și ai surorilor, acest sentiment mi-a adus multă plăcere și mi-era teamă că, dacă eficiența mea ar scădea, nu m-aș mai bucura de aceste lucruri. Ca ființă creată, să pot să-mi fac datoria în casa lui Dumnezeu este harul lui Dumnezeu, dar am vrut să mă folosesc de acest lucru pentru a mă bucura de beneficiile statutului. A fost o adevărată nerușinare din partea mea! Mi-am dat seama că eficiența lucrării mele de a crea imagini s-a datorat luminării lui Dumnezeu, că această abilitate a fost un dar de la Dumnezeu și că aceste rezultate s-au datorat îndrumării principiilor casei lui Dumnezeu și ajutorului fraților și surorilor și am văzut că toate aceste lucruri erau inseparabile de călăuzirea lui Dumnezeu. Nu aveam cu ce să mă laud sau pentru ce să fiu demnă de admirație. Doar pentru că aveam o oarecare eficiență în datoria mea nu însemna că valoarea mea crescuse, și nici nu însemna că eram lipsită de corupție sau de neajunsuri. Eram tot eu, o persoană obișnuită, cu multe neajunsuri și trebuia să văd acest lucru într-un mod corect. Dacă există probleme în datoria mea, ar trebui să reflectez asupra mea, să sintetizez abaterile și să învăț din ele. Nu trebuie să mă tem să-mi expun neajunsurile sau să le eludez, și cu siguranță nu trebuie să folosesc metode umane pentru a le ascunde. Ceea ce trebuie să fac este să mă port în conformitate cu statura mea și să mă străduiesc din răsputeri să-mi îndeplinesc responsabilitățile în îndatoriri. Înțelegând aceste lucruri, m-a cuprins un sentiment de ușurare și de eliberare și nu mi-am mai făcut griji cu privire la cum mă văd frații și surorile. Apoi m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că m-ai dezvăluit prin acest mediu, altfel nu mi-aș fi recunoscut problemele. Acum sunt dispusă să mă pocăiesc, să nu mă mai concentrez pe cum mă văd ceilalți, să trăiesc înaintea Ta și să-mi fac bine datoria. Dacă urmăresc din nou faima și statutul, fie ca disciplina Ta să se abată asupra mea, astfel încât să-mi revin la timp.”

La începutul lunii ianuarie a anului 2024, conducătoarea a rânduit ca eu să retușez o imagine. Era o lucrare pe jumătate terminată, realizată de alți frați și alte surori, pe care trebuia să o revizuiesc, și m-am simțit puțin neliniștită, gândind: „Conducătoarea are încredere în mine cu această rânduială, așa că trebuie să fac tot ce pot și să nu o dezamăgesc.” Am sperat să reușesc din prima, ca să-i arăt conducătoarei că încă mai sunt capabilă cât de cât. În acel moment, mi-am dat seama că starea mea era greșită și că încă urmăream faima și statutul, așa că m-am rugat lui Dumnezeu să mă răzvrătesc împotriva intenției mele greșite, cerându-I să-mi protejeze inima și să mă ajute să-mi îndeplinesc responsabilitățile. Mi-am amintit de un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu observă dacă te comporți într-un mod adecvat rangului tău și dacă ești o persoană care îndeplinește bine îndatoririle unei ființe create. El observă dacă îți îndeplinești datoria cu toată inima și cu tot efortul, în condițiile inerente pe care Dumnezeu ți le-a dat, și dacă acționezi conform principiilor și obții rezultatele dorite de Dumnezeu. Dacă poți îndeplini toate aceste lucruri, Dumnezeu îți acordă note maxime. Dacă nu faci lucrurile conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci, în ciuda faptului că, probabil, depui efort și muncești, dacă tot ceea ce faci este să te etalezi și să te dai mare și nu-ți faci datoria din toată inima și cu toată puterea pentru a-L satisface pe Dumnezeu, nici nu faci lucrurile conform adevărurilor-principii, atunci manifestările și cele dezvăluite de tine, comportamentul tău, sunt detestabile pentru Dumnezeu. De ce le detestă Dumnezeu? Dumnezeu spune că nu te concentrezi asupra sarcinilor adecvate, nu ți-ai pus toată inima, puterea sau cugetul în îndeplinirea datoriei tale și nu urmezi calea corectă” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (3)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că trebuie să fac tot ce pot conform principiilor pe care le înțeleg. Dacă fac tot ce pot și totuși există abateri, faptul că îmi sunt semnalate neajunsurile de către conducătoare este modul ei de a mă completa, iar eu ar trebui să fac îmbunătățiri. Cu aceste lucruri în minte, nu am mai avut emoții și m-am gândit cu atenție cum să creez cel mai bun efect pentru imagine, rugându-mă lui Dumnezeu și căutând informații ori de câte ori era ceva ce nu înțelegeam. În scurt timp, imaginea a fost finalizată. Câteva zile mai târziu, am aflat că imaginea a fost selectată și I-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii mele. Această schimbare în mine a fost rezultatul călăuzirii cuvintelor lui Dumnezeu.