de Sylvie, Filipine

Liz era responsabilă de lucrarea de chestiuni generale din biserică. Roger tocmai începuse să se instruiască și nu era familiarizat cu lucrarea de chestiuni generale, astfel că Liz l-a învățat cu răbdare despre ce era vorba. După un timp, Roger știa cum să facă sarcinile de bază și Liz a rânduit ca el să se ocupe de o parte a lucrării. Au trecut câteva zile. Când Liz a verificat lucrarea făcută de Roger, a descoperit că unele dintre persoanele care protejau cărțile nu fuseseră bine alese, iar unii nou-veniți nu primiseră în timp util cărți conținând cuvintele lui Dumnezeu. Roger nu pricepuse niciuna dintre aceste situații. Când a aflat, tonul lui Liz a devenit sever și l-a întrebat pe Roger de ce nu făcuse aceste sarcini. Roger a spus: „Îmi pare foarte rău. În ultimul timp, am fost ocupat la muncă și nu am verificat aceste situații. Însă am monitorizat unele lucruri…” Roger a invocat tot felul de motive. Liz a simțit cum începe să se înfurie și a vrut să îi atragă lui Roger atenția asupra problemelor lui, astfel încât el să reflecteze asupra atitudinii sale față de îndeplinirea datoriei, dar, deși cuvintele îi stăteau pe vârful limbii, s-a abținut. S-a gândit: „Dacă îl emondez pe Roger, este posibil să creadă că sunt prea severă? Dacă îi las o impresie proastă când tocmai am început să lucrez cu el, va crede că nu sunt o persoană cu care să te înțelegi ușor?” Prin urmare, Liz și-a schimbat modul în care urma să vorbească și și-a dres glasul, forțându-se să zâmbească, deși inițial fusese foarte serioasă. Pe un ton blând, i-a spus lui Roger: „Frate, lucrarea de chestiuni generale este foarte importantă. Dacă este întârziată, acest lucru va afecta lucrarea bisericii. Sper că poți să înțelegi. Ești ocupat la muncă și pot să îți înțeleg dificultățile. Sper că poți să faci tot posibilul ca să îndeplinești sarcinile pe care ți le-am atribuit. Dacă ești ocupat, poți să îmi spui și le pot face eu.” Roger a spus, cu vinovăție: „Soră, îmi pare rău. Aceasta este problema mea. Mă voi schimba.” După ce a auzit cuvintele lui Roger, Liz s-a simțit oarecum ușurată. S-a gândit în sinea ei: „Se pare că și un ton blând poate rezolva probleme. Pe lângă faptul că acest mod de a vorbi îl ajută pe fratele meu să nu se facă de rușine, îl și face să creadă că se poate înțelege ușor cu mine. Nu este acesta un lucru bun?” Câteva zile mai târziu, Liz a aflat că atitudinea lui Roger față de îndatoririle sale era în continuare foarte nepăsătoare și că, de fapt, nu urmărea atent lucrarea. A vrut să îl emondeze pe Roger, dar apoi s-a gândit: „I-am atras atenția asupra problemelor sale chiar acum câteva zile. Dacă merg și am din nou părtășie cu el, va crede că sunt enervantă? În orice caz, avem nevoie de puțin timp, ca atmosfera să se destindă. Dacă acest lucru nu funcționează deloc, atunci voi face eu aceste sarcini.” Liz nu l-a căutat pe Roger, ci și-a asumat ea însăși lucrarea, în mod proactiv.

Timpul a zburat și, cât ai clipi din ochi, trecuse o lună. Într-o zi, Liz a întrebat-o pe sora Luna: „Roger a lucrat foarte lent în ultima vreme. Știi dacă a întâmpinat vreo problemă?” Abătută, Luna a spus: „Am avut părtășie cu Roger despre atitudinea lui față de datorie, dar spune mereu că este ocupat la lucru și că nu are timp.” Când a auzit această veste, Liz a simțit ceva de nedescris în inima sa. S-a rugat în tăcere lui Dumnezeu, ca să cerceteze învățămintele pe care ar trebui să le tragă din această chestiune. Mai târziu, a citit cuvintele lui Dumnezeu: „Toți non-credincioșii trăiesc după filosofiile Satanei. Toți sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor și nu ofensează pe nimeni. Ai venit în casa lui Dumnezeu, ai citit cuvântul lui Dumnezeu și ai ascultat predicile din casa lui Dumnezeu, așadar, de ce ești incapabil să practici adevărul, să vorbești din inimă și să fii o persoană cinstită? De ce ești mereu o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor? Persoanele care caută să le facă pe plac oamenilor își protejează doar propriile interese și nu interesele bisericii. Când văd pe cineva făcând rău și dăunând intereselor bisericii, ignoră acest lucru. Le place să fie persoane care caută să le facă pe plac oamenilor și să nu ofenseze pe nimeni. Acest lucru este iresponsabil și acest tip de persoană este prea vicleană și nevrednică de încredere” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Când s-a comparat cu starea expusă de cuvintele lui Dumnezeu, Liz a înțeles că ea era exact la fel. La fiecare pas, se baza pe filosofiile Satanei pentru interacțiuni lumești, protejându-și relațiile interpersonale, astfel încât, în ochii altora, să pară că este o persoană bună. Văzuse că Roger întârzia lucrarea și vrusese să îi atragă atenția asupra problemelor lui, dar s-a temut că Roger avea să își facă o părere negativă despre ea și că ea nu avea să fie apreciată în inima lui. Drept urmare, nu i-a atras atenția asupra problemelor și nu l-a ajutat. În calitate de supraveghetoare, ea ar trebui, de drept, să protejeze lucrarea bisericii, însă, într-un final, ea și-a apărat imaginea bună din inima lui și nu și-a îndeplinit responsabilitățile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească. Nu avea nici cel mai mic simț al dreptății. Iar și iar, Liz a cugetat în sinea ei la ceea ce spusese Dumnezeu: „Acest tip de persoană este prea vicleană și nevrednică de încredere.” A simțit cum tristețea îi străpungea inima. De la început, tot ceea ce făcuse și toate acțiunile ei au fost detestabile în ochii lui Dumnezeu. Prin urmare, Liz a început să reflecteze asupra sa. De ce nu se putea abține să încerce să își protejeze imaginea bună din inima altor oameni? Ce gânduri controlau aceste acțiuni?

În timpul cugetărilor ei, Liz a citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Familia condiționează oamenii nu numai cu una sau două zicale, ci cu o întreagă serie de citate și aforisme celebre. De exemplu, bătrânii din familia ta și părinții tăi menționează adesea zicala «Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară»? (Da.) Îți spun: «Oamenii trebuie să trăiască de dragul reputației lor. Oamenii nu caută nimic altceva în timpul vieții decât să clădească o reputație bună în rândul celorlalți și să facă o impresie bună. Oriunde mergi, fii mai generos cu formulele de întâmpinare, cu politețurile și complimentele și spune mai multe cuvinte pline de blândețe. Nu ofensa oamenii, ci în schimb, fă mai multe fapte bune și acte de bunătate.» Acest efect de condiționare particular exercitat de familie are un anumit impact asupra purtării sau principiilor de comportament ale oamenilor, cu inevitabila consecință că ei dau mare importanță faimei și câștigului. Adică, dau mare importanță propriei reputații, prestigiului și impresiei pe care o creează în mințile oamenilor și felului în care ceilalți apreciază tot ce fac ei și fiecare opinie pe care o exprimă. Dând mare importanță faimei și câștigului, fără să vrei, nu ții cont dacă datoria pe care o îndeplinești este conform adevărului și principiilor, dacă Îl mulțumești pe Dumnezeu și dacă îți îndeplinești în mod adecvat datoria. Vezi aceste lucruri ca fiind de o importanță și o prioritate mai mică, pe când zicala «Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară», pe care familia ta a condiționat-o înlăuntrul tău, devine extrem de importantă pentru tine. […] Zicala «Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară» a prins rădăcini puternice în inima ta și a devenit mottoul tău. Ai fost influențat și condiționat de această zicală de când erai tânăr și, chiar și la maturitate, tot repeți adesea această zicală pentru a influența următoarea generație din familia ta și oamenii din jurul tău. Desigur, ceea ce este și mai grav este că ai adoptat-o drept metoda și principiul tău de a te comporta și a gestiona lucrurile și chiar drept scopul și direcția pe care le urmărești în viață. Scopul și direcția ta sunt greșite, astfel încât finalul va fi cu siguranță negativ. Pentru că, în esență, toate lucrurile pe care le faci sunt doar de dragul reputației tale și doar pentru a pune în practică zicala «Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară». Nu urmărești adevărul, totuși tu însuți nu știi asta. Crezi că nu e nimic în neregulă cu această zicală, pentru că n-ar trebui oamenii să trăiască de dragul reputației lor? Cum spune zicala cunoscută, «Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară.» Această zicală pare foarte pozitivă și legitimă, așa că îi accepți, în mod inconștient, efectul de condiționare și o vezi ca pe un lucru pozitiv. Odată ce vezi această zicală ca pe un lucru pozitiv, o urmărești și o pui în practică fără să știi. În același timp, în mod inconștient și confuz, o interpretezi greșit ca fiind adevărul și un criteriu al adevărului. Când o vezi drept un criteriu al adevărului, nu mai asculți și nici nu poți înțelege ce spune Dumnezeu. Pui în practică orbește acest motto: «Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară» și acționezi în conformitate cu el și ceea ce obții din asta, în final, este o reputație bună. Ai câștigat ceea ce ai vrut să câștigi, dar făcând asta, ai încălcat și ai abandonat adevărul și ai pierdut șansa la mântuire. Dat fiind că acesta este finalul, ar trebui să renunți la ideea pe care familia ta a condiționat-o în tine, că «Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară» și s-o abandonezi. Nu este un lucru de care să te ții cu dinții și nici o zicală sau o idee în care să investești toată viața efort și energie pentru a o pune în practică. Această idee și părere care ți-a fost inculcată și cu care ești condiționat este greșită, așa că ar trebui să renunți la ea. Motivul pentru care ar trebui să renunți la ea nu este numai acela că nu este adevărul, ci și că te va face să rătăcești și, în cele din urmă, te va duce la distrugere, așadar consecințele sunt foarte grave. Pentru tine, nu este o simplă zicală, ci un cancer – un mijloc și o metodă care corupe oamenii. Pentru că, în cuvintele lui Dumnezeu, printre toate cerințele Lui de la oameni, El nu le-a cerut niciodată să urmărească o reputație bună, sau să caute prestigiul, sau să le facă oamenilor o impresie bună, sau să câștige aprobarea celorlalți sau aprecierea lor și nici nu i-a făcut niciodată pe oameni să trăiască de dragul faimei sau ca să lase în urmă o reputație bună. Dumnezeu vrea doar ca oamenii să-și îndeplinească bine datoria, să se supună Lui și adevărului. Prin urmare, în ceea ce te privește, această zicală este tipul de condiționare de la familia ta la care ar trebui să renunți” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (12)”]. După ce a citit expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, Liz a înțeles că Satana folosește educația și efectele de condiționare ale familiei ca să insufle în inimile tinere ale oamenilor o varietate de legi satanice, precum: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară” și „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță”. Aceste otrăvuri satanice și-au croit drum în sângele și în oasele oamenilor, devenind exact natura lor. Oamenii nu se pot abține să nu trăiască în conformitate cu aceste lucruri și consideră reputația și statutul ca fiind forța motrice a vieții lor. Liz a reflectat că, de la o vârstă fragedă, îi păsase întotdeauna de imaginea pe care o avea în mințile altora. Ca să fie lăudată de părinții ei și de oamenii din jurul ei, a fost mai ascultătoare decât oricare dintre ceilalți copii și își ajuta adeseori părinții la treburile casei. Făcea munci casnice chiar și pentru vecini. Când se juca împreună cu prietenii ei, nu se certa niciodată, iar părinții ei și toți oamenii din sat o lăudau pentru că era un copil cuminte. După muncă, dacă oricare dintre colegi îi cerea ajutorul, Liz spunea întotdeauna da. Uneori, când existau divergențe cu unii colegi, oricât de nefericită se simțea, nu își pierdea niciodată cumpătul și își proteja mereu relațiile armonioase pe care le avea cu colegii ei. După ce s-a alăturat bisericii, Liz a continuat să acorde multă atenție imaginii pe care o avea în mințile fraților și ale surorilor ei. Când a văzut că unele persoane nu își făceau datoria în concordanță cu principiile sau că erau superficiale, chiar dacă a vrut în mod clar să le atragă atenția și să îi emondeze, a luat în considerare opinia pe care aceștia ar putea-o avea despre ea și a ales să îi îndemne folosind cuvinte plăcute, ca să își protejeze relația cu aceștia. Să luăm drept exemplu relația ei cu Roger. Când a văzut că el trăia în complicațiile trupului, că își trata datoria cu o atitudine neglijentă și că întârzia lucrarea, ar fi trebuit să îi atragă atenția asupra problemelor lui și să aibă părtășie cu el despre natura și despre consecințele tratării datoriei în acel mod. Cu toate acestea, i-a fost teamă că Roger avea să își facă o părere proastă despre ea și că avea să spună că era lipsită de înțelegere, astfel că a încercat să îl îndemne cu blândețe, folosind cuvinte plăcute. A preluat chiar și o parte din lucrarea pe care ar fi trebuit să o facă Roger, făcând-o ea însăși. Deoarece Roger nu a reflectat cu adevărat asupra sa și nu s-a înțeles, atitudinea lui față de datorie nu s-a schimbat. Pe lângă faptul că acest lucru i-a îngreunat intrarea în viață, a întârziat și lucrarea bisericii. Când a înțeles acest lucru, Liz s-a simțit extrem de detestabilă și de ticăloasă. În calitate de supraveghetoare, ar fi trebuit să protejeze lucrarea bisericii și să își asume o povară pentru intrarea în viață a fraților și a surorilor ei. În schimb, ea doar și-a protejat reputația și statutul. Dacă nu schimba lucrurile, atunci, în cele din urmă, ea avea să fie detestată și eliminată de Dumnezeu.

Într-o zi, în timpul devoționalelor, a citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care a emoționat-o profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „Trebuie să existe un standard pentru a avea o bună umanitate. Acesta nu presupune a lua calea moderației, a nu respecta principiile, a te strădui să nu jignești pe nimeni, a fi lingușitor oriunde te duci, a fi mieros și versat cu toți cei pe care îi întâlnești și a face pe toată lumea să te vorbească de bine. Nu acesta este standardul. Deci, care este standardul? Este să te poți supune lui Dumnezeu și adevărului. Înseamnă să-ți abordezi datoria și toate tipurile de oameni, evenimente și lucruri în mod principial și cu simțul responsabilității. Acest lucru este ușor de văzut de către toți: toată lumea are clar în inima sa acest lucru. Mai mult, Dumnezeu scrutează inimile oamenilor și le cunoaște situațiile, pe fiecare în parte: indiferent cine sunt, nimeni nu Îl poate păcăli pe Dumnezeu. Unii oameni se laudă întotdeauna că au o bună umanitate, că nu au vorbit niciodată de rău pe nimeni, n-au rănit niciodată interesele altcuiva și pretind că niciodată nu au râvnit la lucrurile altor oameni. Atunci când există o dispută asupra intereselor, preferă chiar să sufere ei pierderi, decât să profite de ceilalți și toți ceilalți cred că ei sunt oameni buni. Totuși, atunci când își îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu, ei sunt vicleni și șireți, uneltind mereu pentru ei înșiși. Nicicând nu se gândesc la interesele casei lui Dumnezeu, nicicând nu tratează ca fiind urgente lucrurile pe care Dumnezeu le tratează ca fiind astfel și nu gândesc așa cum gândește El, neputând nicicând să-și pună deoparte propriile interese pentru a-și îndeplini îndatoririle. Ei nu-și abandonează niciodată propriile interese. Chiar și când îi văd pe oamenii răi săvârșind răul, nu îi dau în vileag; ei nu au niciun fel de principii. Ce fel de umanitate este aceasta? Nu este o umanitate bună. Nu dați nicio atenție la ceea ce spun asemenea oameni; trebuie să vedeți ce trăiesc, ce dezvăluie și care le este atitudinea când își îndeplinesc îndatoririle, precum și care le este starea lăuntrică și ce iubesc. Dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește loialitatea lor pentru Dumnezeu, dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește interesele casei lui Dumnezeu sau dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește considerarea pe care o arată lui Dumnezeu, atunci au umanitate asemenea oameni? Ei nu sunt oameni cu umanitate. Comportamentul lor poate fi văzut de către alții și de către Dumnezeu. Este foarte dificil pentru asemenea oameni să dobândească adevărul” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferindu-ți inima lui Dumnezeu, poți obține adevărul”). După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu, Liz a înțeles că umanitatea cu adevărat bună nu înseamnă doar un comportament bun la suprafață sau să primești recunoaștere și laude de la alții, pentru că ești o persoană bună. În schimb, înseamnă să fii în asentiment cu Dumnezeu; să te supui lui Dumnezeu; să fii loial față de datoria ta; să poți proteja lucrarea bisericii; să îi expui și să îi oprești prompt pe oamenii răi atunci când îi vezi că fac rău; iar când vezi că frații tăi și surorile tale fac lucruri care încalcă principiile sau că acționează în voia firilor corupte și aduc prejudicii intereselor bisericii, să poți să ai părtășie cu ei și să îi ajuți cu afecțiune ori să îi emondezi, dacă natura faptelor lor este atât de gravă încât acționează fără principii. Aceasta înseamnă să ai o umanitate cu adevărat bună. În trecut, Liz crezuse întotdeauna că a avea o umanitate bună însemna să nu te enervezi, să nu te contrazici sau să nu te cerți, precum și să fii binevoitor și blând cu alții. Prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, a înțeles într-un final că, în spatele acestui fel de „umanitate bună”, se ascundeau de fapt firi corupte; era prefăcătorie și înșelătorie. Liz a simțit că fusese cu adevărat prea nesăbuită. Liz a reflectat asupra faptului că văzuse clar cum Roger întârzia lucrarea, dar, pe lângă faptul că nu îi atrăsese atenția asupra problemelor sale, nu avusese părtășie cu el și nu îl ajutase, spunând chiar niște cuvinte de îndemnare pe care nu le-a simțit cu adevărat în inima sa. Făcuse toate acestea ca să își protejeze imaginea bună din mințile altora. Și-a dat seama că pur și simplu nu era deloc o persoană cu umanitate bună. Din cuvintele lui Dumnezeu, Liz a înțeles într-o oarecare măsură problemele ei și a dobândit hotărârea de a practica adevărul. De această dată, trebuia să îl găsească rapid pe Roger și să îi atragă atenția asupra problemelor lui. Dacă, după ce avea părtășie cu el, Roger nu accepta și nu se căia, atunci, conform principiilor, datoria lui ar trebui reatribuită.

Dintr-o dată, Liz s-a gândit la faptul că toată ziua Roger se confrunta cu probleme de familie și că trebuie să fie el însuși foarte obosit. Dacă doar l-ar emonda și i-ar atrage atenția asupra problemelor sale, l-ar face acest lucru să devină negativ? Cu toate acestea, dacă nu semnala problemele, nu ar putea să rezolve chestiunea. Când s-a gândit la acest lucru, Liz nu a știut cum să practice, prin urmare, s-a rugat lui Dumnezeu. După aceea, a căutat o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu. A citit cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să-i tratezi pe adevărații frați și adevăratele surori conform adevărurilor-principii. Indiferent în ce fel cred ei în Dumnezeu sau pe ce cale se află, ar trebui să-i ajuți în spiritul iubirii. Care este efectul minim pe care ar trebui să-l obții? În primul rând, a nu-i face să se poticnească și a nu-i lăsa să devină negativi; în al doilea rând, a-i ajuta și a-i face să se întoarcă de pe calea greșită; și, în al treilea rând, a-i face să înțeleagă adevărul și să aleagă calea cea bună. Aceste trei tipuri de efecte pot fi obținute doar ajutându-i în spiritul iubirii. Dacă nu ai iubire adevărată, nu poți obține aceste trei tipuri de efecte și nu ai putea să obții decât unul sau două în cel mai bun caz. Aceste trei tipuri de efecte reprezintă, totodată, cele trei principii pentru a-i ajuta pe ceilalți. Cunoști aceste trei principii și știi cum să le folosești, dar cum sunt ele puse în aplicare, de fapt? Chiar înțelegi dificultățile celuilalt? Nu este aceasta altă problemă? Trebuie, de asemenea, să te gândești: «Care este sursa dificultății lui? Sunt capabil să îl ajut? Dacă statura mea este prea mică și nu pot să-i rezolv problema și vorbesc cu nepăsare, s-ar putea să-l îndrum pe calea greșită. Mai departe, cum e capacitatea acestei persoane de a înțelege adevărul și care este calibrul său? Este încăpățânată? Înțelege chestiuni spirituale? Poate accepta adevărul? Urmărește adevărul? Dacă vede că sunt mai capabil ca ea și am părtășie cu ea, se va isca în ea invidia sau negativismul?» Toate aceste întrebări trebuie luate în considerare. După ce ai luat în considerare aceste întrebări și ai obținut claritate în privința lor, du-te să ai părtășie cu acea persoană, citește câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu care se aplică problemei sale și permite-i să înțeleagă adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și să găsească calea de practicare. Apoi, problema va fi rezolvată, iar ea va scăpa de dificultate. […] Nu e ușor să rezolvi realmente o problemă. Trebuie să înțelegi adevărul, să fii conștient de esența problemei, apoi să ai părtășie cu alții în mod clar, în conformitate cu adevărurile-principii și să fii capabil să ai părtășie despre calea de practică, astfel încât ceilalți să înțeleagă. Astfel, oamenii nu numai că vor înțelege adevărul, dar vor avea și o cale de a-l pune în practică, și doar atunci se poate considera că problema e rezolvată” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Un om poate să-și rezolve noțiunile și înțelegerile greșite despre Dumnezeu numai urmărind adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu explică foarte clar principiile pe baza cărora pot fi ajutați oamenii. Liz a înțeles că trebuie să acționezi în concordanță cu statura oamenilor și să afli care sunt dificultățile lor reale, ca să nu le pui piedici. Trebuie să îi ajuți și să îi faci să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să înțeleagă propriile firi corupte, precum și să găsească o cale de practică și de intrare, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. În plus, în timpul părtășiei trebuie să tratezi oamenii cu sinceritate și nu poți să fii superficial cu ei sau să ai alte intenții. Dacă spui doar cuvinte plăcute, care contrazic ceea ce este în inima ta, atunci, chiar dacă vorbești cu blândețe, acțiunile tale tot sunt ipocrite; reprezintă afecțiune prefăcută și intenții false. Pe de altă parte, dacă spusele tale sunt autentice și scopul tău este să ajuți oamenii, atunci, chiar dacă le vorbești cu asprime sau le faci reproșuri, acestea sunt totuși justificate. Dacă ai părtășie clară despre adevăr și cealaltă persoană înțelege adevărul, dar nu îl practică sau chiar nu acordă nicio atenție lucrării casei lui Dumnezeu, atunci poți emonda persoana respectivă sau o poți demite, în cazurile grave. Liz s-a gândit că Roger era un nou-venit și că avea credință sinceră în Dumnezeu. Trebuia să meargă la muncă doar din cauza unor dificultăți reale din viața lui și nu știa cum să practice atunci când exista un conflict între muncă și datorie. Ea trebuia să găsească fragmente relevante din cuvintele lui Dumnezeu, care să vizeze starea și dificultățile lui, ca să aibă părtășie cu el și să îl ajute, să îi atragă atenția asupra consecințelor periculoase ale unei vieți trăite în această stare, precum și să aibă părtășie despre intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea, despre bătăliile spirituale și despre o cale de practică prin care să se răzvrătească împotriva trupului. După ce ea avea părtășie clară despre aceste lucruri, dacă Roger tot nu făcea o schimbare, atunci ea ar putea să îl emondeze sau să îi dea un avertisment. Dacă nici atunci el nu făcea o schimbare, atunci avea să fie demis. După ce a dobândit o cale de practică, inima lui Liz s-a relaxat pe loc.

A doua zi, Liz s-a întâlnit cu Roger. Ea a spus: „Frate Roger, înainte, nu am practicat adevărul. Când te auzeam spunând mereu că erai ocupat și că nu aveai timp să-ți faci datoria, am luat partea trupului tău și am arătat considerație slăbiciunii tale. La suprafață, nu am fost niciodată aspră cu tine și nu am atras atenția asupra problemelor tale. De fapt, procedând în acest fel, îți făceam rău. Acum, vreau să discut cu tine despre o problemă gravă. Este o problemă legată de atitudinea ta față de datorie…” După ce Liz a terminat părtășia, Roger a spus, cu părere de rău: „Este adevărat. Am trăit permanent pentru trup, iar relația mea cu Dumnezeu a fost foarte distantă. Când starea mea a fost rea, am simțit chiar că îndeplinirea datoriei mele era o complicație. Acum, datorită acestei părtășii, am înțeles într-un final cât de înspăimântătoare a fost starea mea. Slavă lui Dumnezeu! Cuvintele tale mi-au străpuns inima, dar mi-au fost de mare ajutor. De acum înainte, îmi voi face corespunzător datoria.” După aceea, chiar dacă Roger a fost în continuare foarte ocupat la muncă, și-a putut organiza în mod rezonabil programul, astfel încât să își facă datoria, și a obținut unele rezultate. Când a văzut aceste lucruri, Liz a fost foarte emoționată. Experiența ei i-a arătat că va avea o cale de urmat și va putea să aducă beneficii altora doar dacă acționează în concordanță cu spusele lui Dumnezeu. După această experiență, Liz a fost foarte impresionată și a văzut că, dacă ar trăi conform legilor satanice, ar deveni din ce în ce mai ipocrită; ar deveni alunecoasă și înșelătoare și, în cele din urmă, ar sfârși prin a face rău, atât ei înseși, cât și altora. Ea poate trăi cu o asemănare umană doar dacă practică în concordanță cu spusele lui Dumnezeu.