de Ye Wei, China

În martie 2020, am fost aleasă conducătoare în biserică. La scurt timp după aceea, am auzit că unii frați și unele surori veneau să predea cunoștințe de utilizare a calculatorului și să formeze câțiva tehnicieni în computere. Am devenit foarte interesată imediat ce am auzit despre asta. Întotdeauna fusesem interesată de tehnologia calculatoarelor și chiar o studiasem singură în timpul meu liber, așa că aveam o dorință puternică de a-mi însuși aceste abilități. Având în vedere că, în biserica noastră, eu eram singura care avea câteva cunoștințe de bază în acest domeniu, ar fi fost grozav să pot face această datorie! M-am gândit că nu eram foarte elocventă în datoria mea actuală de conducătoare și uneori, când frații și surorile aveau întrebări sau dificultăți, nu știam cum să am părtășie cu ei și să le rezolv și acest lucru era foarte jenant. Dacă aș fi putut îndeplini o datorie tehnică, stăpânirea abilităților m-ar fi făcut un talent tehnic și mi-ar fi adus recunoaștere, așa că așteptam cu nerăbdare să îmi arăt capacitățile în această datorie privind tehnologia calculatoarelor. Când am văzut o soră care avea cunoștințe fundamentale slabe studiind tehnologia, am privit-o un pic cu dispreț și i-am oferit neprotocolar câteva indicații. Sora mi-a răspuns cu o privire surprinsă: „Nu mă așteptam să știi aceste lucruri!” Auzindu-i laudele, m-am simțit bine și mi-am zis în gând: „Chiar m-ai subestimat; dacă nu aș fi avut datoria de conducătoare, m-aș fi dus să studiez tehnologia.”

La începutul lunii mai, fratele Zhang Ming a venit la biserica noastră să predea cunonștințe de utilizare a calculatorului, iar eu am fost foarte fericită. M-am gândit: „Chiar dacă nu pot merge la lecții în fiecare zi, pot găsi timp să învăț, iar faptul de a învăța de la oameni bine pregătiți mă va ajuta să stăpânesc mai multe abilități și, odată ce voi avea ocazia, îmi voi putea demonstra capacitățile.” Când m-am dus prima dată la lecții, am observat că o parte din conținutul tehnic includea termeni în limba engleză, așa că nu m-am putut abține să nu îmi etalez cunoștințele de engleză, citind și traducând pentru ei. Frații și surorile s-au uitat la mine cu un respect nou. O soră a spus: „Ce nivel ai la engleză? Știi chiar și termenii tehnici. Ești cea mai calificată să studiezi; ai un avantaj!” Am dat aprobator din cap și am spus: „Este doar ceva ce îmi place să studiez.” Când am văzut surorile luptându-se cu anumite operațiuni în timpul practicii, le-am oferit niște îndrumări, gândindu-mă: „Pentru că sunt conducătoare și nu am timp, pot învăța doar cu întreruperi; altfel, cu siguranță aș învăța mai repede decât voi.” Din păcate, nu m-am dus la lecții decât două sau trei zile și apoi nu am mai putut continua pentru că eram ocupată cu lucrarea bisericii. M-am simțit plină de regrete și oarecum forțată de situație, gândindu-mă: „Nu pot să rămân în urma voastră. Trebuie să găsesc timp să recuperez ceea ce nu am învățat.” După aceea, am urmărit tutoriale pentru a învăța și m-am străduit să cercetez orice nu înțelegeam. Când frații și surorile mă întrebau despre lucruri pe care nu le înțelegeau, îi puteam îndruma și pe ei. Când primeam complimente de la frați și surori, mă simțeam mândră și îmi plăcea și mai mult datoria mea în domeniul tehnologiei calculatoarelor. Cu toate acestea, în datoria mea de conducătoare, mă confruntam adesea cu diverse dificultăți și uneori nu puteam să le rezolv, ceea ce mă făcea să mă simt jenantă. Deși îmi îndeplineam datoria, în inima mea nu eram la fel de entuziasmată ca atunci când studiam tehnologia calculatoarelor și nici nu mă gândeam cum să îmi fac bine datoria. În loc de asta, mă axam pe studiul tehnologiei computerelor. Uneori mă simțeam un pic vinovată, gândindu-mă: „Nu cumva nu mă ocup de datoria mea propriu-zisă?” Dar apoi mă gândeam la faptul că abilitățile tehnicienilor IT din biserică erau medii și că ajutarea fraților și surorilor cu probleme în utilizarea computerului era și ea o cerință urgentă și astfel, cu acest gând, vinovăția mea dispărea. Într-o zi, m-am dus să-mi îndeplinesc datoria numai după ce m-am jucat un timp cu calculatorul și, ca urmare, am constatat că ratasem finalizarea unei sarcini destul de urgente, provocând întârzieri. Abia atunci mi s-a făcut frică. Această întârziere se produsese din cauza lipsei mele de concentrare asupra responsabilităților principale. Mi-au venit în minte și alte sarcini care ar fi trebuit finalizate, dar nu fuseseră, precum și altele, care ar fi trebuit urmărite, dar nu fuseseră. Acest lucru afectase progresul lucrării și am simțit un pic de regret, gândindu-mă: „În calitate de conducătoare, ar trebui să-mi concentrez eforturile asupra datoriei mele principale, dar eu studiez mereu tehnologia calculatoarelor. Chiar neglijez responsabilitățile care-mi revin!” M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, sunt dispusă să-mi îndrept din nou inima asupra datoriei mele și să nu mai fac lucrurile conform preferințelor mele. De acum înainte, îmi voi face datoria bine, cu seriozitate.” Însă, câteva zile mai târziu, s-a întâmplat ceva care a dezvăluit din nou cum eram.

O soră se confrunta cu niște dificultăți în îndeplinirea datoriei sale, iar eu nu am știut cum să am părtășie cu ea. Pentru că nu am reușit să îi rezolv problemele, am considerat că mi-am știrbit puțin reputația și m-am simțit și puțin negativă, gândindu-mă: „Deși sunt conducătoare, nu pot rezolva nici măcar o singură problemă – e atât de umilitor! Cine știe ce va spune sora aceasta despre mine pe la spate! Ar fi mai bine să studiez tehnologia. Când frații și surorile au probleme cu computerul, le pot rezolva pe loc și pot, de asemenea, să mă bucur de laudele și admirația tuturor.” Cu aceste gânduri în minte, nu mi-am mai dorit să fiu conducătoare. Câteva zile mai târziu, o predicatoare a aflat că unele sarcini nu fuseseră îndeplinite corect, fiindcă eu îmi neglijasem datoria, așa că m-a emondat. Atunci mi-am exprimat dorința de a învăța tehnologia calculatoarelor. Ea a avut părtășie cu mine și mi-a cerut să reflectez la motivele pentru care voiam să îmi asum o datorie tehnică în loc să fiu conducătoare. În procesul de reflecție, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Dacă datoria pe care o faci este ceva la care ești bun și care îți place, atunci simți că e responsabilitatea și obligația ta și că a o face este ceva perfect natural și justificat. Te simți bucuros, fericit și în largul tău. Este ceva ce ești dispus să faci și căruia îi poți acorda toată loialitatea ta și simți că Îl mulțumești pe Dumnezeu. Dar când, într-o zi, te vei confrunta cu o datorie care nu-ți place sau pe care nu ai îndeplinit-o niciodată înainte, vei fi capabil să-i acorzi toată loialitatea ta? Acest lucru va testa dacă practici adevărul. De exemplu, dacă datoria ta e în grupul de imnuri și poți cânta și este ceva ce-ți face plăcere, atunci ești dispus să faci această datorie. Dacă ți s-ar da o altă datorie în care ți s-ar spune să răspândești Evanghelia, iar munca ar fi puțin grea, ai fi capabil să te supui? Meditezi la asta și spui: «Mie-mi place să cânt.» Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că nu vrei să răspândești Evanghelia. E clar că asta înseamnă. Tu doar spui într-una: «Mie-mi place să cânt.» Dacă un conducător sau un lucrător încearcă să te convingă, zicând: «De ce nu te formezi să răspândești Evanghelia și să te dotezi cu mai multe adevăruri? Va fi mai benefic pentru creșterea ta în viață», tu tot insiști și spui: «Îmi place să cânt și-mi place să dansez.» Nu vrei să te duci să răspândești Evanghelia, indiferent ce spun ei. De ce nu vrei să te duci? (Din cauza lipsei de interes.) Nu ești interesat, așa că nu vrei să te duci – care e problema aici? Faptul că îți alegi datoria în funcție de preferințele și gusturile personale și nu te supui. Nu dai dovadă de supunere și asta e problema. Dacă nu cauți adevărul pentru a rezolva această problemă, atunci nu arăți prea multă supunere adevărată” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că dacă venea vorba de îndatoriri care mă interesau, la care eram bună, în care puteam să mă etalez și prin care puteam câștiga admirația altora, eram dispusă să depun eforturi pentru a le face bine. În schimb, în cazul îndatoririlor care nu mă interesau și în care nu puteam să îmi demonstrez capabilitățile, nu eram dispusă să confrunt provocările implicate și să le depășesc. Aceasta arăta că îmi alegeam îndatoririle pe baza preferințelor personale și că îmi lipsea supunerea față de Dumnezeu. Gândindu-mă la studiile mele privind tehnologia calculatoarelor, am simțit că atunci când aveam oportunități de a arăta ce pot, mă dedicam cercetării și când obțineam un mic succes, mă consideram remarcabilă. Când primeam laude și admirația altora, mă apreciam, dar când aveam dificultăți și probleme în datoria mea de conducătoare și nu reușeam să le rezolv, mă simțeam jenată și voiam să mă împotrivesc situației sau să o evit. Așa că, în schimb, încercam să îmi fac timp pentru a mă adânci în studiul tehnologiei, ceea ce, în final, a întârziat îndeplinirea responsabilităților mele principale. Îmi neglijam cu adevărat datoria propriu-zisă! În calitate de conducătoare de biserică, atunci când frații și surorile întâmpinau dificultăți în îndatoririle lor și nu reușeam să am părtășie eficient, ar fi trebuit să mă bizui pe Dumnezeu pentru a căuta adevărul sau să cer ajutor de la cei care înțelegeau adevărul pentru a mă călăuzi și a mă ajuta. Dar eu voiam să mă sustrag și să dau înapoi pentru că nu puteam să îmi protejez mândria și statutul în ochii oamenilor. Îmi îndeplineam datoria pe baza intereselor și preferințelor personale, urmărind să-mi satisfac dorința de statut și reputația în loc să practic adevărul și nu mă plasam în poziția unui ființe create pentru a mă supune lui Dumnezeu. Această atitudine a mea față de datorie era detestabilă pentru Dumnezeu. După ce am înțeles cât de cât, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu mai vreau să acționez pe baza preferințelor mele. Sunt dispusă să îmi concentrez inima asupra datoriei mele și să o fac bine cu seriozitate.” Mai târziu, inima mea a devenit un pic mai liniștită, iar eu am început să mă concentrez cu sârg asupra lucrării mele principale. Când au apărut dificultăți în lucrarea mea, am comunicat cu frații și surorile cu care colaboram, căutând adevărul pentru a le rezolva.

În aprilie 2021, din cauza lipsei de eficiență în lucrarea de evanghelizare, am fost emondată de cei din conducerea superioară dar, în loc să reflectez asupra mea, am fost înclinată să renunț și să le sugerez să demisionez. Conducerea superioară a văzut că nu reflectam, nu pătrundeam în adevăr și că devenisem extrem de negativă, așa că mi-a acceptat demisia. Câteva zile mai târziu, am preluat o datorie legată de tehnologia calculatoarelor și m-am simțit foarte fericită, gândindu-mă că această datorie mi se potrivea și că aș putea să îmi arăt valoarea. M-am cufundat în studiul tehnologiei, mi-am însușit rapid câteva abilități de bază și am reușit să rezolv toate problemele fraților și surorilor mele legate de calculator. Când le predam fraților și surorilor, mă simțeam încrezătoare, eram mândră de mine și această datorie mi se părea foarte satisfăcătoare.

Câteva luni mai târziu, pe neașteptate, am întâmpinat unele riscuri de securitate și nu am mai putut să îmi îndeplinesc datoria. Mă simțeam adesea abătută și mă gândeam: „Tehnologia se actualizează și se schimbă atât de repede. Am pierdut atât de mult timp, încât cu siguranță voi rămâne în urmă.” Pentru a evita să rămân prea mult în urmă, am încercat din răsputeri să studiez tehnologia, sperând că într-o zi aș putea totuși să îndeplinesc îndatoriri tehnice. Mai târziu, după ce am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, am început să-mi înțeleg cât de cât starea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii au un instinct înnăscut. Dacă nu știu niciodată care le sunt punctele forte, care le sunt interesele și hobbyurile, ei simt că nu au un loc al lor, sunt incapabili să-și conștientizeze propria valoare și se simt inutili. Sunt incapabili să-și demonstreze valoarea. Însă, atunci când o persoană își descoperă interesele și hobbyurile, le va transforma într-o punte sau trambulină pentru a-și realiza propria valoare. Este dispusă să plătească prețul pentru a-și urmări idealurile, pentru a trăi o viață mai valoroasă, pentru a deveni un individ util, pentru a se distinge și a se face văzută în rândurile mulțimii, pentru a fi admirată și validată și pentru a deveni o persoană extraordinară. În acest fel, ea poate să trăiască o viață împlinită, să aibă o carieră de succes în această lume și să-și îndeplinească idealurile și dorințele, trăind, astfel, o viață valoroasă. Privind în jur la mulțimile agitate de oameni, există doar câțiva care sunt la fel de înzestrați de la natură ca ea, care și-au stabilit idealuri și dorințe înalte și care, în cele din urmă, au obținut aceste lucruri prin eforturi necontenite. Și-au clădit o carieră făcând ceea ce iubesc, au obținut faima, profitul și prestigiul pe care și le doreau, și-au demonstrat valoarea și și-au conștientizat stima de sine. E ceea ce oamenii urmăresc” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (8)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că dintotdeauna îmi dorisem să îndeplinesc îndatoriri legate de interesele și hobbyurile mele pentru a-mi îndeplini idealurile și dorințele, pentru a deveni un talent tehnic admirat de alții și pentru a obține, în final, faima, câștigurile și statutul pe care le doream. Când am descoperit că a fi pricepută în tehnologia computerelor putea să îmi aducă laude și admirație, am simțit un puternic sentiment de demnitate și împlinire. Astfel, am devenit tot mai interesată de tehnologia calculatoarelor, fiind dispusă să muncesc din greu și să studiez de dimineața până seara pentru a-mi îmbunătăți abilitățile, încercând să devin pricepută în acest domeniu pentru ca mai mulți oameni să mă laude și să mă admire. Totuși, în datoria mea de conducătoare eram mult prea deficientă și nu aveam o mentalitate proactivă. Când întâmpinam dificultăți și obstacole, deveneam negativă și mă retrăgeam și chiar am renunțat, devenind o dezertoare. Îmi tratam interesele și hobbyurile ca pe o trambulină cu ajutorul căreia să-mi construiesc stima de sine. Voiam să câștig admirația altora, învățând tehnologia calculatoarelor. Aceasta era o urzeală pentru câștig personal și făceam acest lucru pentru a-mi construi imaginea și statutul în inimile oamenilor și pentru a-mi satisface ambițiile și dorințele!

Într-o zi, am dat peste un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles unele dintre motivele ascunse ale abordării mele de a-mi îndeplini îndatoririle în funcție de preferințe. Dumnezeu Atotputernic spune: „Prețuirea antihriștilor față de reputația și statutul lor o depășește pe cea a oamenilor normali și este ceva din firea-esență a lor; nu e un interes temporar sau efectul tranzitoriu al împrejurimilor lor – e ceva înăuntrul vieții lor, în oasele lor și, astfel, este esența lor. Altfel spus, în tot ceea ce fac antihriștii, prima lor considerație este propria reputație și propriul statut, nimic altceva. Pentru antihriști, reputația și statutul sunt viața lor și scopul lor de-o viață. În tot ceea ce fac, primul lor gând este: «Ce se va întâmpla cu statutul meu? Și cu reputația mea? Oare această acțiune îmi va da o reputație bună? Îmi va ridica statutul în mintea oamenilor?» Acesta e primul lucru la care se gândesc, ceea ce e o dovadă amplă că au firea și esența antihriștilor; de aceea iau lucrurile în considerare în acest fel. Se poate spune că, pentru antihriști, reputația și statutul nu sunt vreo cerință suplimentară, cu atât mai puțin lucruri care le sunt externe de care s-ar putea lipsi. Ele fac parte din natura antihriștilor, sunt în oasele lor, în sângele lor, sunt înnăscute în ei. Antihriștilor nu le e indiferent dacă dețin reputație și statut; nu aceasta e atitudinea lor. Atunci, care e atitudinea lor? Reputația și statutul sunt strâns legate de viețile lor de zi cu zi, de starea lor de zi cu zi, de lucrurile pe care le urmăresc zilnic. Astfel, pentru antihriști, statutul și reputația sunt viața lor. Indiferent de modul în care trăiesc, indiferent de mediul în care trăiesc, indiferent de munca pe care o fac, indiferent de lucrurile pe care le urmăresc, care sunt obiectivele lor, care este direcția vieții lor, totul se învârte în jurul faptului de a avea o bună reputație și un statut înalt. Și acest scop nu se schimbă; ei nu pot lăsa niciodată deoparte asemenea lucruri. Aceasta e adevărata față a antihriștilor și esența lor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu care îi dau în vileag pe antihriști, am fost profund mișcată. Tratam reputația și statutul ca pe ceva la fel de prețios ca viața însăși și urmăream constant să obțin admirația altora. Eram influențată de otrăvurile satanice, precum „Așa cum un copac trăiește pentru scoarța lui, un om trăiește pentru fața lui” și „Un om îşi lasă numele în urmă oriunde stă, aşa cum gâsca scoate ţipete oriunde zboară” și căutam mereu să am statut și o imagine bună în inimile altora. Eram dispusă să îndeplinesc orice datorie care mi-ar fi permis să îmi fac un renume și să fiu admirată. Eram dispusă să îndur și să suport costul unei astfel de datorii, dar evitam și respingeam orice datorie care ar fi putut să îmi afecteze reputația și statutul. La fel ca în cazul tehnologiei calculatoarelor, fiindcă aceasta îmi permitea să îmi fac un renume, eram dispusă să o studiez cu sârguință, holbându-mă toată ziua la ecranul computerului și, chiar și atunci când ochii și gâtul mă dureau, mă străduiam și treceam peste acest lucru. În schimb, în datoria mea de conducătoare eram foarte pasivă, pentru că mă temeam că, dacă nu reușeam să rezolv probleme, aveam să-mi pierd imaginea bună în ochii fraților și surorilor mele. Pentru a-mi proteja mândria și statutul, am fost chiar capabilă să renunț și să devin dezertoare. Intențiile lui Dumnezeu sunt ca oamenii să urmărească adevărul și să-și înlăture corupția în timp ce își îndeplinesc îndatoririle. Însă eu urmăream reputația și statutul pentru a-mi satisface vanitatea, ceea ce este împotriva cerințelor lui Dumnezeu. Mergeam pe calea unui antihrist, și chiar dacă vanitatea mea era satisfăcută, firea mea coruptă nu s-ar fi schimbat, iar în final, tot aș fi fost eliminată. M-am simțit plină de regrete și am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu pentru a mă ruga și a mă întoarce la El, cerându-I să mă călăuzească pe calea urmăririi adevărului.

Apoi am citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles cum să-mi tratez interesele și hobbyurile. Dumnezeu Atotputernic spune: „Începând de azi, ești un membru veritabil al casei lui Dumnezeu, și anume, te recunoști drept una dintre ființele create ale lui Dumnezeu. În consecință, începând de azi, ar trebui să-ți reformulezi planurile vieții. Nu ar trebui să mai urmărești, ci să renunți la idealurile, dorințele și obiectivele pe care le-ai stabilit înainte pentru viața ta. În schimb, ar trebui să-ți schimbi identitatea și perspectiva, pentru a planifica obiectivele vieții și direcția pe care ar trebui să le aibă o ființă creată. În primul și în primul rând, obiectivele și direcția ta nu ar trebui să fie să devii conducător, să conduci sau să excelezi în orice industrie, să devii un personaj renumit care îndeplinește o anumită sarcină sau care stăpânește o anumită aptitudine. Obiectivul tău ar trebui să fie să-ți accepți datoria de la Dumnezeu, adică să știi ce lucrare ar trebui să faci acum, în acest moment, și să înțelegi ce datorie trebuie să îndeplinești. Trebuie să întrebi ce îți cere Dumnezeu și ce datorie a fost rânduită pentru tine în casa Lui. Ar trebui să înțelegi și să dobândești claritate cu privire la principiile care ar trebui înțelese, dobândite și respectate în legătură cu datoria respectivă. Dacă nu poți să le ții minte, poți să le scrii pe hârtie sau să le înregistrezi în computerul tău. Ia-ți timpul necesar ca să le analizezi și să cugeți la ele. Ca membru al ființelor create, obiectivul principal al vieții tale ar trebui să fie să-ți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată calificată. Acesta este cel mai important obiectiv al vieții pe care ar trebui să-l ai. Al doilea, mai specific, este cum să îți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată calificată. Firește, orice obiective sau indicații privind reputația, statutul, vanitatea, viitorul tău și așa mai departe ar trebui abandonate” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (7)”]. „În calitate de credincios în Dumnezeu, de vreme ce ești dornic să urmărești adevărul și vrei să obții mântuirea, atunci ar trebui să renunți la ceea ce urmărești, la aspirațiile și dorințele tale, ar trebui să abandonezi această cale, care este cea a căutării faimei și profitului și să renunți la aceste aspirații și dorințe. Nu ar trebui să alegi realizarea aspirațiilor și dorințelor proprii ca obiectiv al vieții tale; în schimb, acesta ar trebui să fie să urmărești adevărul și să obții mântuirea” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (8)”]. Da. Ca ființă creată, scopul pe care ar trebui să-l urmăresc este să-mi fac bine îndatoririle și nu să urmăresc reputația și statutul sau să îmi realizez idealurile de a deveni o persoană remarcabilă, un profesionist sau un talent în domeniul tehnic. De acum înainte, indiferent ce va rândui biserica pentru mine, trebuie să accept acest lucru din partea lui Dumnezeu și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Lui. Tehnologia calculatoarelor este ceva ce îmi place, iar când lucrarea bisericii o va cere, o voi studia cu sârg, aplicând-o în îndatoririle mele pentru a obține rezultate bune în acest domeniu, dar trebuie, de asemenea, să înlătur toate intențiile nepotrivite ascunse în mine; altfel, făcându-mi îndatoririle cu o fire coruptă, nu voi obține aprobarea lui Dumnezeu. Dacă, în viitor, biserica va rândui să fac alte îndatoriri în funcție de necesitățile lucrării, chiar dacă acestea nu coincid cu punctele mele forte, ar trebui să confrunt provocările care apar și să le depășesc, să fac mai multe eforturi pentru a atinge adevărurile-principii și să învăț mai mult de la frații și surorile mele despre lucrurile pe care nu le pot face. Așadar, m-am rugat lui Dumnezeu, fiind dispusă să renunț la reputația și statutul meu, să mă supun și să îndeplinesc orice datorie pe care casa lui Dumnezeu o va rândui pentru mine și să nu-mi mai fac îndatoririle în funcție de preferințele mele.

Mai târziu, m-am întors în orașul meu natal și mi-am făcut din nou datoria în domeniul tehnologiei calculatoarelor. Cinci luni mai târziu, am primit o scrisoare din partea conducerii, care spunea că aveau urgent nevoie de cineva pentru a ajuta la îndeplinirea datoriei bazate pe texte, iar conducerea, știind că mai îndeplinisem această datorie în trecut, mă întreba dacă aș fi dispusă să o preiau. În acel moment, învățam despre o tehnologie nouă și, în cadrul bisericii, eram considerată destul de remarcabilă în acest domeniu. De aceea, eram foarte reticentă să renunț la aceasta și, pentru o clipă, m-am trezit din nou în fața unei dileme. Am reflectat cum urmărisem înainte reputația și statutul și am știut că de data aceasta trebuia să caut adevărul pentru a-mi rezolva problemele. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ar trebui să înveți să asculți atunci când îți este modificată datoria. După ce te-ai instruit o vreme în noua ta datorie și ai obținut rezultate în îndeplinirea acesteia, vei descoperi că ești mai potrivit pentru a o îndeplini și îți vei da seama că alegerea îndatoririlor pe baza propriilor preferințe a fost o greșeală. Nu rezolvă asta problema? Mai important, casa lui Dumnezeu rânduiește ca oamenii să îndeplinească anumite îndatoriri nu pe baza preferințelor acestora, ci pe baza nevoilor lucrării și ținând cont dacă o persoană poate obține rezultate îndeplinind acea datorie. Ați spune că ar trebui casa lui Dumnezeu să rânduiască îndatoriri pe baza preferințelor individuale? Ar trebui să folosească oamenii cu condiția de a le satisface preferințele personale? (Nu.) Care dintre aceste aspecte se aliniază la principiile casei lui Dumnezeu privind folosirea oamenilor? Care se aliniază la adevărurile-principii? Este vorba de alegerea oamenilor conform nevoilor lucrării din casa lui Dumnezeu și rezultatelor obținute de oameni în îndeplinirea îndatoririlor lor. Ai unele înclinații și interese și ai o oarecare dorință de a-ți îndeplini îndatoririle, dar ar trebui dorințele, interesele și înclinațiile tale să treacă în fața lucrării casei lui Dumnezeu? Dacă ești stăruitor, spunând: «Trebuie să fac lucrarea aceasta; dacă nu mi se îngăduie să o fac, nu vreau să trăiesc, nu vreau să-mi îndeplinesc datoria. Dacă nu mi se îngăduie să fac această lucrare, nu voi avea entuziasm să fac nimic altceva și nici nu-i voi acorda întregul meu efort», nu arată asta că există o problemă cu atitudinea ta față de îndeplinirea datoriei? Nu este aceasta o lipsă completă de conștiință și rațiune? Pentru a-ți satisface dorințele, interesele și înclinațiile personale, nu eziți să afectezi și să întârzii lucrarea bisericii. Este acest lucru în acord cu adevărul? Cum ar trebui tratate lucrurile care nu sunt în acord cu adevărul? […] Celălalt, care este cel mai important, este că indiferent ce grad de înțelegere dobândești sau dacă poți înțelege aceste lucruri, atunci când casa lui Dumnezeu face rânduieli pentru tine, trebuie măcar să adopți, mai întâi, o atitudine de ascultare, în loc să fii mofturos sau selectiv, sau să ai propriile planuri și alegeri. Aceasta este rațiunea pe care trebuie să o ai mai presus de orice” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au mișcat. Casa lui Dumnezeu rânduiește îndatoririle nu pe baza preferințelor personale, ci conform necesităților lucrării. Deși voiam să îndeplinesc datoria legată de tehnologie, nu puteam să pun interesele mele mai presus de lucrarea bisericii. În plus, la acea vreme, nu era o lipsă de oameni care să facă acest tip de lucrare, dar era o lipsă de oameni pentru lucrarea bazată pe texte. Eu îndeplinisem în trecut datoria bazată pe texte, așa că aveam o oarecare înțelegere a principiilor implicate. Ar trebui să iau în considerare intenția lui Dumnezeu, să mă supun rânduielilor bisericii și să pun lucrarea bisericii pe primul loc. După ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, m-am rugat Lui să îmi corecteze starea și apoi am continuat să îndeplinesc datoria bazată pe texte.

Expunerea și judecata din cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să-mi recunosc scopurile greșite. De asemenea, am învățat cum să-mi tratez corect interesele și hobbyurile. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru călăuzirea Sa! În viitor, indiferent de circumstanțele cu care mă voi confrunta, voi fi dispusă să mă supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să urmăresc adevărul pentru a-mi îndeplini bine îndatoririle.