de Melvin, Coreea de Sud

Făceam videoclipuri în cadrul bisericii și, de obicei, videoclipurile pe care le realizam includeau câteva elemente interesante, noi. Frații și surorile mă încurajau mult când vizionau aceste videoclipuri și, adeseori, îmi cereau ajutorul când întâmpinau probleme. Am simțit că mă descurcam bine și că aveam un anumit calibru și înzestrări. În 2016, am fost ales supraveghetor și am fost foarte bucuros. În mintea mea, faptul că eram apt să fiu supraveghetor însemna că aveam competențe tehnice bune și că eram, într-o oarecare măsură, mai bun decât frații și surorile. Ca să le demonstrez tuturor că eram capabil să îmi fac lucrarea, am studiat și mai sârguincios cunoștințele profesionale. Mai târziu, conducătorul a rânduit ca sora Diane să coopereze cu mine. Avea un calibru bun și competențe tehnice destul de adecvate, astfel că am fost bucuros să cooperez cu ea. Discutam adeseori despre inovarea videoclipurilor și despre cum să ne îmbunătățim tehnicile, iar prin intermediul conversațiilor și al schimburilor noastre de idei, dobândeam mereu puțină lumină. Am simțit că era grozav să am drept partener o soră atât de minunată. După un timp, calitatea videoclipurilor pe care le produceam s-a îmbunătățit semnificativ. Frecvent, Diane îi aduna pe toți ca să învețe competențe tehnice, iar când frații și surorile s-au confruntat cu dificultăți, a putut să aibă părtășie și să le rezolve în lumina cuvintelor lui Dumnezeu. Treptat, am început să fiu puțin invidios față de ea. Mai ales când discutam despre lucrare, atunci când frații și surorile se strângeau în jurul ei ca să pună întrebări, mă simțeam foarte supărat și credeam că mă ignorau. M-am gândit: „Dacă situația continuă în acest fel, nu voi deveni doar un supraveghetor de decor? Ce vor crede atunci frații și surorile despre mine? Vor crede că nu sunt la fel de bun ca Diane?” Astfel, am făcut eforturi în secret, gândindu-mă: „Nu este suficient, trebuie să lucrez de două ori mai mult, nu pot să rămân în urma ei!”

După aceea, mi-am făcut mai mult timp ca să chibzuiesc la cuvintele lui Dumnezeu, în speranța că aș dobândi lumină din ele, astfel încât, în timpul adunărilor, să pot să am părtășie despre revelații pe care alții nu le primiseră. Am vrut să le arăt tuturor că înțelegeam lucrurile mai bine decât Diane. În ceea ce privește învățarea abilităților profesionale, am studiat sârguincios, făcând adeseori ore suplimentare și stând treaz până târziu ca să caut informații. Cu toate acestea, rezultatele nu au fost foarte bune și unele dificultăți tehnice tot nu au fost rezolvate. La drept vorbind, știam că Diane avea unele metode bune de învățare a competențelor tehnice, dar nu am fost dispus să o întreb, gândindu-mă: „Înainte să vină ea, eu eram cel care aduna frații și surorile ca să învețe, iar rezultatele erau foarte bune. Dacă mă duc și o întreb, nu va demonstra acest lucru că nu sunt la fel de bun ca ea? Dacă frații și surorile află, cu siguranță vor spune că, chiar dacă îmi făceam datoria de atât de mult timp, calibrul meu nu este la fel de bun ca al surorii nou-venite.” Având în vedere aceste lucruri, am fost chiar și mai puțin dispus să îi cer ajutorul. Mai multe zile la rând, pe lângă faptul că nu am învățat nimic, am și irosit foarte mult timp și energie. Era ca și cum inima mea se afla sub o piatră grea și m-am simțit foarte obosit. Mai târziu, invidia mea s-a accentuat. Îmi aduc aminte că, la o adunare, am cugetat în avans la cuvintele lui Dumnezeu, gândindu-mă că, la această adunare, trebuie să am părtășie despre o lumină nouă. Însă, când a fost rândul meu să am părtășie, mi s-a făcut un gol în minte și nu am putut să am părtășie despre ceea ce pregătisem înainte. Văzând că Diane avea părtășie în mod clar și practic, iar frații și surorile dădeau din cap a încuviințare, am fost foarte supărat, gândindu-mă: „Nu poți să spui mai puține și să nu mă umilești complet? Cum mă vor vedea toți prin comparație, ca urmare a părtășiei tale? Vor crede că nu sunt la fel de bun ca tine?” Cu cât mă gândeam mai mult în acest fel, cu atât creștea prejudecata mea față de Diane. Am simțit că, dacă cooperam cu ea, acest lucru mă făcea să par inutil. M-am simțit complet umilit! După ce ea a avut părtășie, nu am vrut să mai spun niciun cuvânt sau să îmi ridic capul, de teamă că frații și surorile aveau să îmi vadă expresia nepotrivită. Apoi, Diane m-a întrebat: „Ai ceva de adăugat?” Atunci mi-am venit în fire și, cu un calm aparent, am spus: „Nu.” Voiam doar ca adunarea să se termine odată. După aceea, am căutat mereu scuze ca să o evit în timp ce cooperam și, uneori, când mi-a trimis mesaje ca să comunicăm despre lucrare, le-am văzut, dar nu am vrut să răspund. Uneori, în sinea mea chiar eram de acord cu punctele ei de vedere, dar tot spuneam cu răceală lucruri precum: „Ceea ce spui abordează doar un aspect”, insinuând: „Nu ai epuizat subiectul, așa că nu mai încerca să te dai mare!” Când am verificat videoclipurile realizate de frați și de surori, ea a oferit niște sugestii care mi s-au părut adecvate, dar eu tot am căutat nod în papură și am atras atenția asupra problemelor. După aceea, Diane a devenit foarte precaută când vorbea cu mine, ca și cum i-ar fi fost frică să nu spună ceva greșit, și a devenit nesigură atunci când discutam despre lucrare, întrebându-mă adeseori lucruri precum: „Este bine așa? Ce zici de asta?” În timpul părtășiei din cadrul adunărilor, îmi arunca ocazional câte o privire. Mi-am dat seama că îmi constrângeam sora și m-am simțit oarecum vinovat. Am simțit că era nepotrivit să o tratez astfel, dar nu știam cum să o abordez. Uneori mă gândeam: „Îmi doresc ca ea să nu fi venit în această echipă, atunci aș putea să fiu în continuare pe primul loc.”

În această perioadă, am trăit într-o stare de invidie, gândindu-mă permanent cum să o întrec pe Diane, iar mintea nu-mi era deloc la îndatoririle mele; nu puteam nici măcar să găsesc probleme atunci când verificam videoclipurile făcute de frați și de surori. Într-o zi, un conducător a venit la mine și a spus că eu concuram pentru reputație și câștig, că eram invidios față de oamenii cu talent și că nu cooperam în mod armonios cu alții, precum și că aceste lucruri afectaseră lucrarea video. Mi-a spus că aveam să fiu demis și că ar trebui să reflectez profund asupra mea. Am fost uluit când conducătorul a spus aceste lucruri, mi s-a făcut un gol în minte și nu am mai auzit nimic altceva din părtășia conducătorului. A doua zi, conducătorul a vrut să aranjeze ca eu să fac lucrare de design grafic, datorită abilităților mele la desen, dar sora responsabilă de echipa de artă a spus că erau deja suficienți membri și că nu mai aveau nevoie de nimeni altcineva. Răspunsul ei a fost un adevărat șoc pentru mine, m-am simțit ca o persoană inutilă, pe care nu o dorea nimeni, și am simțit că eram complet dezvăluit și eliminat. Am trăit într-o stare de abandon, refuzând să mă rog sau să citesc cuvintele lui Dumnezeu, și nu îndrăzneam să dau ochii cu frații și cu surorile. Am suferit extrem de mult. Într-o noapte, m-am trezit dintr-un coșmar, leoarcă de transpirație, plin de frică și de neliniște, și mi-am dat seama că, dacă aș continua să fiu atât de deznădăjduit și de corupt, aș fi cu adevărat dezvăluit și eliminat. Am îngenuncheat și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, vreau să îmi rezolv problemele, Te rog luminează-mă și iluminează-mă, astfel încât să mă pot înțelege și să îmi schimb starea greșită.”

După aceea, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „În calitate de conducător de biserică, nu trebuie doar să înveți să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, trebuie, de asemenea, să înveți să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i invidiezi sau să-i suprimi. A practica în acest fel este în avantajul lucrării bisericii. Dacă poți cultiva câțiva urmăritori ai adevărului pentru a coopera cu tine și a face bine toată lucrarea și, în cele din urmă, toți aveți mărturii despre experiențe, atunci ești un conducător sau un lucrător calificat. Dacă ești capabil să te ocupi de toate conform principiilor, atunci îți oferi loialitatea. Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și detestabil? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmă! Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru intențiile lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei da dovadă atunci de loialitate în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători. Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le fac. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta va fi îndreptată” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Dumnezeu expune faptul că oamenilor le este mereu teamă că alții sunt mai buni decât ei sau superiori și, din această cauză, ajung să îi atace și să îi excludă pe alții. Asemenea oameni sunt invidioși pe oamenii cu talent și au o fire răuvoitoare. Eu eram într-o astfel de stare. Văzând că Diane avea un calibru bun și competențe tehnice, precum și că frații și surorile o admirau și îi puneau întrebări, am resimțit o senzație de criză, temându-mă că aveam să fiu întrecut de ea. Ca să îmi consolidez poziția, am muncit din greu, studiind cunoștințele profesionale și cugetând la cuvintele lui Dumnezeu. Chiar și în timpul adunărilor, mă gândeam cum să am părtășie într-un mod care mi-ar permite să o întrec. Văzând că Diane avea părtășie într-un mod practic, am fost invidios și plin de resentimente, sperând chiar ca ea să facă o greșeală, astfel încât frații și surorile să nu o mai admire. M-am gândit doar cum să-mi protejez reputația și statutul. Acest lucru a fost extrem de egoist și de detestabil din partea mea! Faptul că Diane avea un calibru bun, iar munca ei obținea rezultate bune era un lucru bun, deoarece îi ajuta pe frați și pe surori și aducea beneficii lucrării bisericii. Acest lucru Îi aducea alinare lui Dumnezeu și ar fi trebuit să mă bucure. Dar eu nu am luat în considerare aceste lucruri, ci, în schimb, m-am gândit mereu cum să o întrec. Chiar am exclus-o cu bună ştiinţă, căutând nod în papură și având o atitudine nepotrivită, ceea ce a constrâns-o și i-a făcut rău. Mi-am dat seama că am fost lipsit de umanitate și că firea mea a fost răuvoitoare. Această conștientizare m-a făcut să mă înroșesc de rușine. Nu mă așteptasem niciodată să fiu o astfel de persoană!

Mai târziu, am reflectat din nou: fusesem dintotdeauna invidios pe sora mea, ce fire am dezvăluit? Care fusese cauza acesteia? Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru a obține putere și statut, primul lucru pe care antihriștii îl fac în biserică este să încerce să câștige încrederea și stima altor oameni, astfel încât să poată convinge mai mulți oameni și să-i facă pe mai mulți dintre ei să-i admire și să-i venereze, atingându-și astfel țelul de a avea ultimul cuvânt în biserică și de a deține puterea. Când vine vorba de a obține puterea, se pricep cel mai bine să concureze și să lupte cu alți oameni. Oamenii care urmăresc adevărul, care au prestigiu în biserică și care sunt iubiți de frați și de surori sunt competiția lor principală. Orice persoană care reprezintă o amenințare pentru statutul lor este competiția lor. Concurează în mod neclintit cu aceia care sunt mai puternici decât ei; și concurează fără milă împotriva celor care sunt mai slabi decât ei. Inimile lor sunt pline de filosofii de luptă. Cred că, dacă oamenii nu concurează și nu luptă, nu vor fi capabili să obțină niciun beneficiu și că pot obține lucrurile pe care le vor doar prin competiție și luptă. Pentru a obține statut și pentru a-și asuma o poziție proeminentă într-un grup de oameni, fac orice este nevoie ca să concureze cu alții și nu cruță nicio persoană care reprezintă o amenințare pentru statutul lor. Indiferent cu cine interacționează, sunt plini de dorința de a lupta și, chiar și pe măsură ce îmbătrânesc, tot se luptă. Spun adesea: «Aș putea învinge acea persoană dacă aș concura împotriva ei?» Oricine este elocvent și poate vorbi într-un mod logic, structurat și metodic, devine ținta invidiei și a imitației lor. Mai mult decât atât, devine competiția lor. Oricine urmărește adevărul și are credință și este capabil să îi ajute și să îi sprijine frecvent pe frați și surori și le permite să iasă din negativitate și slăbiciune devine, de asemenea, competiția lor, precum oricine este expert într-o anumită profesie și este întrucâtva stimat de frați și de surori. Oricine obține rezultate în lucrarea lui și obține aprecierea Celui de mai sus devine, în mod firesc, o sursă și mai mare de competiție pentru ei. Indiferent în ce grup se află, care sunt mottourile antihriștilor? Spuneți ce gândiți. (Lupta cu alți oameni și cu Cerul este o sursă de distracție nesfârșită.) Nu este o nebunie? Este o nebunie. Mai sunt altele? (Dumnezeule, nu se gândesc ei că: «Sunt propriul meu domn în cer și pe întregul pământ»? Adică vor să fie mai presus și, indiferent cu cine sunt, vor mereu să-l întreacă.) Aceasta este una dintre ideile lor. Altele? (Dumnezeule, m-am gândit la trei cuvinte: «Învingătorul e rege.» Cred că vor mereu să le fie superiori celorlalți și să se facă remarcați, indiferent unde sunt și se străduiesc să fie mai presus.) Majoritatea lucrurilor despre care ați vorbit sunt feluri de idei; încercați să folosiți un tip de comportament pentru a le descrie. Antihriștii nu vor neapărat să ocupe cea mai înaltă poziție, indiferent unde sunt. Oricând se duc undeva, au o fire și o mentalitate care îi obligă să acționeze. Care este această mentalitate? Este aceasta: «Trebuie să concurez! Să concurează! Să concurează!» De ce trei de «concurează», de ce nu un singur «concurează»? (Competiția a devenit viața lor, pe baza acesteia trăiesc.) Aceasta este firea lor. S-au născut cu o fire extrem de arogantă și greu de stăpânit, adică se consideră nemaipomeniți și sunt extrem de încrezuți. Nimeni nu poate diminua această fire incredibil de arogantă a lor; nici ei înșiși nu o pot controla. Prin urmare, viața lor se axează numai pe luptă și competiție. Pentru ce luptă și concurează? Firește, concurează pentru faimă, câștig, statut, respect și propriile interese. Indiferent de metodele pe care trebuie să le folosească, atât timp cât toți se supun lor și atât timp cât obțin beneficii și statut, și-au atins scopul. Voința lor de a concura nu este o distracție temporară; este un fel de fire care vine dintr-o natură satanică. Este asemănătoare firii marelui balaur roșu care luptă cu Cerul, luptă cu pământul și luptă cu oamenii. Acum, ce vor antihriștii când se luptă și concurează cu alții în biserică? Fără îndoială, ei concurează pentru reputație și statut” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că antihriștii au o fire care îi îndeamnă: „Concurează! Concurează! Concurează!” Aceștia cred că o persoană poate obține tot ceea ce își dorește doar prin competiție și luptă. Prin urmare, indiferent în ce grup de oameni se află, vor lupta cu înverșunare ca să se cațăre până în vârf. Aceasta este natura-esență a unui antihrist. Reflectând asupra mea în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am dat seama că și eu am dezvăluit o astfel de fire. Văzând că Diane a primit aprobarea și admirația fraților și surorilor, inima mea s-a umplut de ranchiună. Am simțit că, din moment ce făcusem videoclipuri și aveam puțină experiență și abilități profesionale, nu eram mai prejos decât ea. Înainte de sosirea ei, frații și surorile discutau despre toate problemele și dificultățile lor cu mine și cu toții aveau o părere bună despre mine. Acum însă, toată lumea se înghesuia în jurul ei și îi punea întrebări, iar eu nu am putut să accept acest lucru. Am simțit că îmi furase meritele, așa că am vrut să recuperez admirația celorlalți. Prin urmare, am lucrat din greu în secret, făcând ore suplimentare ca să învăț competențe tehnice și, chiar și atunci când citeam cuvintele lui Dumnezeu, nu o făceam ca să înțeleg adevărul și să îmi rezolv problemele, ci ca să pricep teorii profunde, cu care să mă dau mare și să câștig admirația altora. În inima mea, mă gândeam mereu cum să o întrec pe Diane, cum să o umilesc și cum să îmi consolidez poziția. De asemenea, consideram că experiența mea anterioară era un capital, gândindu-mă că, deoarece aveam niște cunoștințe profesionale, eram excepțional și că acest lucru însemna că ar trebui să fiu mai bun decât alții și că nu puteam să rămân în urmă. Astfel, când am văzut pe cineva mai bun ca mine, am simțit ranchiună și am vrut să concurez și să mă lupt cu acea persoană. Devenisem cu adevărat arogant și lipsit de rațiune! Am înțeles că îndemnul „Concurează! Concurează! Concurează!” devenise natura mea. Ceea ce am dezvăluit era firea unui antihrist! Dându-mi seama de acest lucru, am simțit un regret profund și vinovăție în inima mea, urându-mă pentru faptul că aveam o dorință atât de copleșitoare de reputație și de statut, precum și pentru că perturbasem și tulburasem lucrarea bisericii și le făcusem rău fraților mei și surorilor mele, ca să îmi consolidez poziția. Eram cu adevărat lipsit de umanitate!

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile și, purtând aceste lanțuri, ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre, deoarece credeți că nu se poate trăi fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și atingă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, palid și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe masive pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le folosește pentru a te lega. Când va veni vremea să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci omenirea va avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că la baza invidiei mele față de alții era robia dorinței mele de statut. În adâncul sufletului, m-am agățat de noțiunile „A fi om înseamnă a merge înainte”, „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”, „Oamenii ar trebui întotdeauna să se străduiască să fie mai buni decât contemporanii lor” și așa mai departe. Aceste otrăvuri satanice deveniseră natura mea, astfel încât firea mea a devenit din ce în ce mai arogantă. Mi-am dorit mereu să mă disting din mulțime și am făcut tot posibilul să fiu admirat și, mai ales de când consideram că aveam unele înzestrări și calibru, am devenit și mai neprihănit de sine și m-am comportat cu superioritate. Când am văzut că alții sunt mai buni decât mine, am fost invidios și nu m-am putut abține să nu concurez cu alții și să nu mă compar cu alții, iar dacă nu puteam să îi întrec, mă scufundam în deznădejde și în suferință. Faima, câștigul și statutul deveniseră niște cătușe invizibile și eram prins în capcana lor, înrobit fără niciun control, ca și cum, dacă nu alergam după faimă și câștig, viața nu ar avea sens sau valoare. Când eram la școală, ideea de a alerga după faimă, câștig și statut a prins rădăcini în inima mea tânără, astfel că am vrut să fiu primul în tot ceea ce făceam. Ca să primesc note bune și să ies în evidență, am fost dispus să îndur orice greutate în secret, astfel încât să îmi ating acest obiectiv. După ce m-am angajat, am fost dispus să lucrez din greu pentru bani, ca să câștig admirația altora, chiar și cu prețul sănătății mele. Drept urmare, mi-am distrus sănătatea în tinerețe și am fost la un pas de moarte. Chiar și după ce L-am găsit pe Dumnezeu, am rămas înrobit de faimă, câștig și statut, fiind incapabil să-mi stăpânesc invidia față de cei care se remarcau mai mult decât mine și concurând cu ei, deoarece doream să dovedesc că eram mai bun decât ei. Când vedeam că un frate sau o soră era promovat și primea un rol important sau că avea părtășie despre adevăr în mod practic, indiferent despre cine era vorba, simțeam o invidie profundă. Ca în această situație în care am cooperat cu Diane: am văzut că ea era mai bună decât mine și acest lucru m-a făcut să simt invidie și ranchiună. Trăind în agonie, uneori chiar visam că mă întreceam și concuram cu ea. Mi-am dedicat aproape toate gândurile și toată energia urmăririi faimei și câștigului și nu mi-am dorit deloc să mă liniștesc și să caut adevărul, nici să mă gândesc cum să îmi fac îndatoririle bine. Îmi neglijam responsabilitățile specifice și mă împotriveam cerințelor lui Dumnezeu. Faptul că alergam după faimă, câștig și statut nu doar că îmi făcea viața dificilă, ci îi făcea rău și surorii mele și întârzia progresul lucrării video. Dacă nu mă pocăiam, în cele din urmă aș fi fost dezvăluit și eliminat de Dumnezeu. Această conștientizare m-a îngrozit, astfel că m-am grăbit să mă rog lui Dumnezeu ca să mă pocăiesc, deoarece nu mai eram dispus să continui să trăiesc conform firii mele corupte.

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă Dumnezeu te-a făcut nesăbuit, atunci nesăbuința ta are sens; dacă El te-a făcut inteligent, atunci inteligența ta are sens. Indiferent de talentele pe care ți le dă Dumnezeu, indiferent de punctele tale forte, oricât de mare este IQ-ul tău, toate au un scop pentru Dumnezeu. Toate aceste lucruri au fost predestinate de Dumnezeu. Rolul pe care îl joci în viața ta și datoria pe care o faci au fost rânduite de Dumnezeu cu mult timp în urmă. Unii oameni văd că alții au puncte forte pe care ei nu le au și sunt nemulțumiți. Vor să schimbe situația învățând mai mult, văzând mai multe lucruri și fiind mai sârguincioși. Dar există o limită în ceea ce poate realiza sârguința lor și nu îi pot depăși pe cei cu daruri și abilități. Oricât de mult te-ai lupta, este inutil. Dumnezeu a rânduit ceea ce vei fi și nimeni nu poate face nimic pentru a schimba acest lucru. Indiferent la ce te pricepi, acolo ar trebui să faci un efort. Oricare ar fi datoria pentru care ești potrivit, aceea este datoria pe care ar trebui să o îndeplinești. Nu încerca să te forțezi în domenii din afara aptitudinilor tale și nu-i invidia pe alții. Fiecare are funcția lui. Să nu crezi că poți face totul bine sau că ești mai desăvârșit sau mai bun decât alții, dorind mereu să-i înlocuiești pe alții și să te etalezi. Aceasta este o fire coruptă. Există cei care cred că nu pot face nimic bine și că nu au deloc aptitudini. Dacă acesta este cazul, ar trebui să fii o persoană care doar ascultă și se supune într-o manieră realistă. Fă ceea ce poți și fă-o bine, cu toată puterea ta. Este suficient. Dumnezeu va fi mulțumit. Nu te gândi mereu să îi depășești pe toți, să faci totul mai bine decât ceilalți și să ieși în evidență în toate felurile. Ce fel de fire este aceasta? (O fire arogantă.) Oamenii au întotdeauna o fire arogantă și, chiar dacă vor să lupte pentru adevăr și să-L mulțumească pe Dumnezeu, dau greș. A fi controlați de o fire arogantă îi face pe oameni cât se poate de predispuși să se rătăcească. […] Când ai o fire ca aceasta, încerci mereu să-i ții pe ceilalți jos, încerci mereu să-i întreci, încerci mereu să-i înșeli, încerci mereu să iei de la oameni. Ești foarte invidios, nu cedezi în fața nimănui și încerci întotdeauna să ieși în evidență din mulțime. Asta îți va aduce necazuri; așa acționează Satana” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că orice persoană are un calibru prestabilit de Dumnezeu, care Îi poartă intențiile. Oamenii ar trebui să învețe să se supună și să-și ocupe locul cuvenit în calitate de ființe create, folosindu-se de punctele lor forte ca să își facă bine îndatoririle. Nu ar trebui să se forțeze în domenii în care nu se pricep, nici nu ar trebui să concureze cu alții, ci ar trebui să poată să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să coopereze în mod armonios cu frații și cu surorile, astfel încât să se completeze unii pe alții. În acest mod se manifestă oamenii care posedă rațiune. Privind înapoi la interacțiunile mele cu Diane, la început, am reușit să îi văd punctele forte, dar, pe măsură ce invidia mea a crescut, am fost controlat de dorințele mele, nu am fost capabil să văd nimic clar, ca și cum aș fi fost orbit, astfel că invidia mea s-a accentuat. Adevărul era că Diane era foarte meticuloasă și chibzuia la toate aspectele unei probleme și, în special când era vorba de chestiuni legate de principii, era foarte precaută; eu, în schimb, aveam tendința să gândesc simplist, ceea ce ducea adeseori la nevoia de revizuiri. De asemenea, nu eram capabil să tratez chestiunile legate de principii. Mai mult, Diane se pricepea să îi adune pe toți ca să învețe, era capabilă să priceapă punctele cheie atunci când învăța și comunica într-un mod organizat, având idei clare. De fiecare dată când am discutat despre lucrare, părtășia ei a completat ceea ce aș fi putut omite, astfel încât discuțiile noastre au fost exhaustive. Punctele ei forte au completat punctele mele slabe, iar această cooperare a produs rezultate mai bune în îndatoririle noastre. Dându-mi seama de acest lucru, am avut un sentiment de eliberare în inima mea.

Apoi, am luat inițiativa și am abordat-o pe Diane, am avut părtășie sinceră cu ea despre starea de invidie în care trăiam în ultimul timp și mi-am cerut scuze. Diane a fost bucuroasă să vadă înțelegerea pe care o dobândisem și mi-a vorbit deschis despre corupția pe care o dezvăluise ea, precum și despre învățămintele pe care le trăsese. Practicând în acest mod, am obținut un sentiment de eliberare. Mai târziu, ori de câte ori biserica avea nevoie să fac vreo lucrare, am cooperat activ și starea mea s-a îmbunătățit semnificativ. După un timp, conducătorii m-au realocat să supraveghez lucrarea video și I-am mulțumit cu sinceritate lui Dumnezeu. Odată, am cooperat cu Diane la un videoclip, și în principal Diane a fost cea care a raportat progresul și a comunicat conducătorilor problemele. Uneori, conducătorii îi cereau lui Diane informații la zi și eu mă simțeam puțin supărat, gândindu-mă: „Eu am depus mult efort în privat ca să fac acest videoclip, dar, la final, Diane este cea care a raportat lucrarea și s-a aflat în centrul atenției. Vor crede conducătorii că nu sunt la fel de bun ca ea?” În acel moment, mi-am dat seama că invidia mea își făcea din nou simțită prezența, astfel că m-am rugat repede lui Dumnezeu în inima mea, încercând să mă răzvrătesc împotriva mea. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să înveți să renunți și să lași aceste lucruri deoparte, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta sau nu te grăbi să profiți de oportunități pentru a te remarca și a străluci. Trebuie să fii capabil să lași aceste lucruri deoparte, dar nu trebuie nici să împiedici îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează într-un anonimat liniștit și nu se dă mare în fața altora, în timp ce-ți îndeplinești datoria cu loialitate. Cu cât vei renunța mai mult la mândria și statutul tău și cu cât vei renunța mai mult la interesele tale, cu atât mai împăcat te vei simți, cu atât mai multă lumină va fi în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea. Cu cât te lupți și concurezi mai mult, cu atât mai întunecată va deveni starea ta. Dacă nu Mă crezi, încearcă și vei vedea! Dacă vrei să anulezi acest tip de stare coruptă și să nu fii controlat de aceste lucruri, trebuie să cauți adevărul și să înțelegi clar esența acestor lucruri, iar apoi să le dai deoparte și să le abandonezi” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au oferit principiile de practică. Atunci când vine vorba de situații care implică să ies în evidență sau să fiu în centrul atenției, trebuie să învăț să renunț și să dau deoparte dorința. Așa cere Dumnezeu și așa ar trebui să practice oamenii. De această dată, am vrut să Îl mulțumesc pe Dumnezeu în această chestiune, drept urmare, indiferent de cum m-ar vedea conducătorii sau de părerea fraților și a surorilor despre mine, trebuia să fac tot posibilul ca să îmi îndeplinesc responsabilitățile. Chiar dacă nu eram văzut de alții, ar trebui să accept scrutarea lui Dumnezeu și să îmi fac îndatoririle bine. În plus, faptul că Diane raporta conducătorilor, în mod proactiv, informații despre lucrare nu era greșit și demonstra că ea avea o atitudine serioasă și responsabilă față de lucrare. Diane vorbea într-o manieră relativ clară, se pricepea la acest lucru, iar faptul că ea putea să raporteze clar lucrarea era în beneficiul lucrării. Înțelegând acest lucru, am simțit o ușurare profundă.

După aceea, am putut să cooperez normal cu Diane. Adeseori discutam despre lucrare și rezumam probleme împreună, îi ceream frecvent sfatul despre aspecte tehnice și am învățat multe de la ea. Mi-am dat seama că o cooperare armonioasă este foarte utilă ca să ne facem îndatoririle bine. Slavă lui Dumnezeu!