de Lu Xin, China

Eu și vecina mea Xiaoyue suntem colege și bune prietene. În 2013, amândouă am acceptat în același timp lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, iar eu am fost foarte fericită. După ce L-am găsit pe Dumnezeu, am participat împreună la adunări. Cu timpul, am observat că Xiaoyue avea capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, iar părtășia ei despre adevăr era iluminatoare și de fiecare dată când ea avea părtășie despre înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu, conducătorii dădeau din cap în semn de aprobare, iar eu am început să mă simt supărată. Aparent, conducătorii chiar o admirau pe Xiaoyue, iar eu m-am gândit că trebuie să depun mai mult efort și să nu fiu întrecută de Xiaoyue. Așa că, înainte de fiecare întâlnire, cugetam acasă la cuvintele lui Dumnezeu, însă, la adunări, părtășia mea încă nu avea iluminarea pe care o avea cea a lui Xiaoyue. Am început să am un sentiment de criză. Ulterior, am preluat amândouă îndatoririle liderilor de grup și am observat că Xiaoyue se ocupa de mai multe grupuri decât mine. În timpul adunărilor, conducătorii o invitau adesea pe Xiaoyue să aibă părtășie prima, iar eu mă gândeam în sinea mea: „Conducătorii par să o aprecieze cu adevărat pe Xiaoyue; întotdeauna o pun pe primul loc. Amândouă am acceptat lucrarea din zile de pe urmă a lui Dumnezeu în același timp, atunci de ce se ocupă ea de mai multe grupuri decât mine? Chiar este mai bună decât mine? Chiar este credința ei mai puternică decât a mea?” M-am simțit foarte ofensată, eram plină de anxietate și aveam un sentiment ciudat că am eșuat. În trecut, discutam cu Xiaoyue orice nu înțelegeam, dar acum nu mă mai duceam la ea. Mă gândeam că dacă i-aș fi pus mereu întrebări, i-aș fi părut inferioară. Uneori, când o vedeam pe Xiaoyue, o evitam și nu mai eram atât de apropiate cum eram înainte. Mai târziu, biserica a organizat alegeri pentru conducători și atât eu, cât și Xiaoyue eram candidate. M-am gândit că Xiaoyue era chiar potrivită să fie conducătoare în ceea ce privește calibrul și urmărirea adevărului. Dar apoi m-am gândit: „Am început să credem în Dumnezeu și să ne facem îndatoririle împreună. Dacă ea devine conducătoare, în timp ce eu sunt doar lideră de grup, cum mă vor vedea ceilalți? Nu vor crede că îi sunt inferioară?” Am început să mă gândesc cum aș putea să o împiedic să fie aleasă conducătoare. Nu puteam controla dacă alții o votau sau nu, dar măcar puteam să aleg să nu o votez eu. Așa că am votat pentru altcineva. Dar, până la urmă, Xiaoyue a fost aleasă conducătoare. M-am simțit puțin ofensată și, în acea noapte, m-am zvârcolit în pat, fără să pot dormi. M-am gândit: „Eu și Xiaoyue am crezut în Dumnezeu pentru aceeași perioadă de timp, dar acum ea este conducătoare, în timp ce eu sunt doar lideră de grup. Asta nu mă face să îi par inferioară?” M-am simțit foarte supărată.

Odată, vorbeam cu conducătoarea despre alegeri la ea acasă. Ea mi-a observat invidia și m-a întrebat: „Cum te-ai simțit când ai văzut că Xiaoyue a fost aleasă conducătoare? Ai fost invidioasă pe ea?” Auzind asta, am simțit că mă aprind la față, am scuturat stânjenită din cap și am spus: „Suntem prietene foarte bune; cum aș putea fi invidioasă pe ea?” În drum spre casă, m-am tot gândit la ceea ce spusese conducătoarea. Din moment ce ea a spus că sunt invidioasă pe Xiaoyue, am știut că sigur am această problemă. Când eram aproape de casă, am văzut-o pe vecina mea hrănindu-și câinii. În timp ce doi câini mâncau, un alt câine pe nume Erxiong stătea și privea. Am întrebat-o pe vecina mea: „De ce nu-l hrănești și pe Erxiong?” Vecina a spus: „Acest câine este ascultător, chiar dacă nu-i dai mâncare, el doar așteaptă, nu se luptă și nu înșfacă.” Auzind cuvintele vecinei mele, m-am gândit la ceea ce mi-a semnalat conducătoarea și am avut un puternic sentiment de tulburare în inima mea. M-am gândit: „Nici măcar un câine nu se luptă sau nu se întrece, pe când eu sunt mereu în competiție cu Xiaoyue. Asta mă face mai rea decât un câine.” Am mers acasă și am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu în rugăciune: „O, Dumnezeule, m-a supărat s-o văd pe Xiaoyue aleasă conducătoare. Conducătoarea a spus că sunt invidioasă pe ea, dar nu am putut să-mi dau seama. Te rog să mă luminezi ca să îmi pot recunoaște problemele!”

Într-o zi, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Momentan, vă îndepliniți cu toții îndatoririle cu normă întreagă. Nu sunteți constrânși sau legați de familie, căsătorie sau bogăție. Ați ieșit deja din aceste lucruri. Totuși, noțiunile, închipuirile, cunoașterea, intențiile și dorințele personale care vă umplu capul rămân pe deplin intacte. Așadar, când vine vorba de tot ceea ce implică reputația, statutul sau o oportunitate de a străluci – de exemplu, când auziți cum casa lui Dumnezeu plănuiește să educe diverse tipuri de indivizi talentați – inima fiecăruia dintre voi tresare de nerăbdare, fiecare dintre voi își dorește mereu să își facă un renume și să pășească în lumina reflectoarelor. Toți vreți să vă luptați pentru statut și reputație. Vă este rușine de acest lucru, dar v-ați simți prost dacă nu o faceți. Simțiți invidie, ură și vă plângeți oricând vedeți pe cineva remarcându-se și credeți că acest lucru este nedrept: «De ce nu pot să mă remarc? De ce alți oameni sunt mereu în lumina reflectoarelor? De ce mie nu-mi vine niciodată rândul?» Iar după aceea aveți resentimente, încercați să le reprimați, dar nu puteți. Vă rugați lui Dumnezeu și vă simțiți mai bine pentru o vreme, dar când întâlniți din nou acest gen de situație, tot nu o puteți depăși. Nu este aceasta o manifestare a unei staturi imature? Când oamenii sunt prinși în astfel de stări, nu cumva au căzut în capcana Satanei? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni. […] Cu cât te vei lupta mai mult, cu atât mai întunecată va deveni inima ta și cu atât mai multă invidie și ură vei simți, iar dorința ta de a obține aceste lucruri va deveni doar mai puternică. Cu cât este mai puternică dorința ta de a le obține, cu atât mai puțin capabil vei fi să le obții și, întrucât se întâmplă asta, ura ta va crește. Pe măsură ce ura ta crește, vei deveni mai întunecat înlăuntrul tău. Cu cât vei fi mai întunecat înlăuntrul tău, cu atât mai deficitară va deveni îndeplinirea datoriei tale, cu atât mai puțin folositor vei fi casei lui Dumnezeu. Acesta este un cerc vicios și interconectat. Dacă nu-ți vei îndeplini bine datoria niciodată, atunci vei fi treptat eliminat” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). După ce am citit acest fragment, am simțit că Dumnezeu vorbea despre starea mea întocmai. Ori de câte ori era vorba de lucruri care ar putea permite cuiva să iasă în evidență, voiam să concurez și să dețin un loc în inimile oamenilor. M-am gândit că eu și Xiaoyue am început să credem în Dumnezeu împreună și am participat la adunări împreună, dar când am văzut că ea înțelegea cuvintele lui Dumnezeu mai bine decât mine și se ocupa de adunările mai multor grupuri, am simțit că era prețuită de conducători mai mult decât mine, iar asta m-a tulburat, începând să fiu invidioasă pe ea. În trecut, discutam mereu cu Xiaoyue, dar când am văzut că era mai bună decât mine în toate privințele, m-am înfuriat și nu am mai vrut să o văd. Nu am mai fost la fel de apropiate ca înainte. Când au venit alegerile pentru conducătorul bisericii, chiar dacă eram conștientă că Xiaoyue era mai bună decât mine în multe privințe și destul de potrivită pentru postul de conducătoare, îmi făceam griji că, dacă ea ar fi fost aleasă conducătoare, iar eu aș fi rămas doar lider de grup, i-aș fi părut inferioară, așa că intenționat nu am votat-o. Mai târziu, când am văzut că Xiaoyue a fost aleasă conducătoare, m-am simțit nemulțumită. Am continuat să mă compar cu Xiaoyue și, când am văzut că ea era mai bună decât mine, am devenit invidioasă și plină de resentimente. Nu mă gândeam decât cum să o depășesc, dar când nu am putut, m-am simțit tulburată, mi-am pierdut motivația de a-mi face datoria, iar intrarea mea în viață a suferit pierderi. În acel moment, am realizat că suferința mea se datora invidiei mele copleșitoare. Ca frați și surori, ar trebui să ne completăm reciproc punctele forte și punctele slabe, ajutându-ne între noi să ne facem bine îndatoririle împreună, mai degrabă decât să fim invidioși și să îi excludem pe alții pentru mândrie și statut. Făcând acest lucru doar l-am face pe Dumnezeu să ne disprețuiască. Era necesar să învăț să renunț la dorințele mele și să-mi fac bine îndatoririle, fără să caut atenție. Ulterior, când nu înțelegeam ceva despre datoria mea, luam inițiativa de a o întreba pe Xiaoyue și aveam părtășie împreună despre cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva problema. Mă simțeam mult mai în largul meu.

Într-o zi, în 2016, conducătorii au spus că intenționau să o trimită pe Xiaoyue în altă parte pentru a-și face datoria și mi-au cerut să scriu o evaluare a ei. Fără să știu, invidia mea a ieșit din nou la iveală și m-am gândit în sinea mea: „De când l-a găsit pe Dumnezeu, Xiaoyue a fost promovată de la lideră de grup la conducătoare de biserică, iar acum este trimisă în alt loc pentru a-și face datoria și se va ocupa de tot mai multe biserici. Pe când eu sunt blocată tot aici, tot doar o lideră de grup. Ce vor crede frații și surorile despre mine? Oare vor spune că îi sunt inferioară lui Xiaoyue și că diferența dintre mine și ea este uriașă? Nu se poate așa ceva! Nu o pot lăsa să plece. Trebuie să scriu despre unele dintre slăbiciunile lui Xiaoyue, astfel încât conducătorii să vadă că nu e chiar atât de grozavă; astfel, nu va fi promovată.” Zile întregi m-am simțit tulburată și neliniștită din cauza asta. Mă tot gândeam: „Cum să scriu evaluarea? Xiaoyue are corupțiile și neajunsurile ei, dar nimeni nu este perfect și toată lumea are defecte și slăbiciuni. Este imposibil să te schimbi peste noapte. Dacă aș scrie doar despre defectele ei, ar însemna să fiu nedreaptă față de alții. Nu aș face rău în felul acesta? Dar dacă scriu obiectiv și sincer și Xiaoyue este promovată, voi fi supărată.” Mă chinuiam și tot scriam și ștergeam evaluarea iar și iar. În cele din urmă, nu am mai știut ce să scriu, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Știu că mă scrutezi în acest moment. Dacă scriu această evaluare conform propriilor mele intenții și o împiedic pe Xiaoyue să meargă să își facă datoria în altă parte, aș face cu adevărat rău. Te rog să mă ajuți să mă răzvrătesc împotriva firii mele corupte, astfel încât să pot scrie cu sinceritate și să fiu o persoană onestă.” După ce m-am rugat, am scris evaluarea cu sinceritate. Dar când m-am gândit la plecarea lui Xiaoyue, m-am simțit supărată, de parcă aveam un bolovan pe inimă. În acea perioadă, întrebam ocazional cum își face Xiaoyue datoria, sperând să aud că starea ei era proastă sau că nu se descurca bine în datoria ei. Dar, de fiecare dată când auzeam vești, starea ei era destul de bună și mă simțeam puțin dezamăgită. Într-o zi, m-am dus la Xiaoyue acasă și m-am gândit în sinea mea: „Xiaoyue nu știe că îndeplinirea îndatoririlor în altă parte implică suferință. Dacă îi spun, poate că nu va mai vrea să plece.” Așa că i-am spus lui Xiaoyue: „Să faci o datorie în altă parte nu este ca și cum ai fi acasă. Chiar poți îndura o astfel de greutate? Eu nu am hotărârea ta.” După ce a ascultat ce am spus, Xiaoyue nu a fost afectată, iar eu nu eram conștientă de natura spuselor mele și de consecințele pe care aveau să le aibă. Într-o zi, după ce am ajuns acasă de la muncă, câinele meu m-a mușcat din senin. A fost ceva anormal. De când câinele familiei își mușcă stăpânii? Mi-am dat seama că acesta nu era un incident oarecare și că trebuia să fie din cauză că făcusem ceva greșit și eram disciplinată. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Totul este în mâinile Tale. Câinele meu m-a mușcat, iar acest lucru s-a întâmplat cu permisiunea Ta. Te rog, luminează-mă ca să-mi pot da seama de greșeala mea! Sunt dispusă să mă pocăiesc.”

Mai târziu, mi s-a întâmplat să citesc un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Ce înseamnă să nu ai umanitate? Înseamnă să nu ai nici măcar moralitate. Ce înseamnă să îți lipsească moralitatea? Sora are condiții de trai bune și o familie bogată și ce atitudine au acești oameni? Este doar invidie urmată de urări de bine și apoi acceptare? (Nu.) Așadar, care este atitudinea lor? Simt invidie, indignare, ranchiună și au nemulțumiri în inimă: «Merită să aibă atât de mulți bani? Eu de ce nu am atât de mulți bani? De ce o binecuvântează dumnezeu pe ea și pe mine nu?» Sora este bogată și prosperă, așa că ei simt invidie și ură, neavând nici măcar un cuvânt de admirație sinceră și nedorindu-i binele. Asta indică absența completă a unei moralități de bază. […] Nu le doresc celorlalți binele; când văd că îi merge bine cuiva sau văd pe cineva care este mai bun decât ei, mustesc de invidie și resentimente. Indiferent cât de puternică este credința altcuiva în Dumnezeu, dacă individul respectiv este mai bun decât ei, acest lucru este inacceptabil. Le lipsește cu desăvârșire umanitatea și nu sunt în stare să rostească niciun cuvânt de binecuvântare sau edificare. De ce nu pot rosti astfel de cuvinte? Fiindcă umanitatea lor este prea rea! Nu pentru că nu vor să vorbească sau pentru că nu au cuvintele potrivite; mai degrabă, fiindcă inima lor este plină de invidie, resentimente și indignare, fiindu-le astfel imposibil să spună cuvinte de binecuvântare. Așadar, poate faptul că inima lor este plină de asemenea lucruri corupte să arate că umanitatea lor este malițioasă? (Da.) Poate. Fiindcă ei dezvăluie asemenea firi corupte, celorlalți le devine simplu să discearnă și pot să vadă adevărul despre esența lor coruptă” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (24)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit foarte supărată. Dumnezeu expune că oamenii îi invidiază și îi dușmănesc pe cei pe care îi consideră mai buni decât ei și că acest lucru reflectă o umanitate slabă și răuvoitoare, iar lui Dumnezeu nu-i plac astfel de oameni. Eu eram exact genul de persoană despre care vorbește Dumnezeu. După ce L-am găsit pe Dumnezeu, m-am simțit invidioasă când am văzut că Xiaoyue se ocupa de mai multe grupuri decât mine și, chiar dacă știam că e potrivită să fie conducătoare, mi-a fost teamă că, dacă era aleasă, aveam să par inferioară, așa că, intenționat nu am votat pentru ea. Când liderii mi-au cerut să scriu o evaluare a lui Xiaoyue, mi-am făcut griji că, dacă se duce să-și facă datoria în altă parte, diferența dintre noi va crește și mai mult, așa că nu am vrut să scriu despre punctele ei forte. Deși am sfârșit prin a scrie adevărul, în adâncul sufletului tot nu voiam ca ea să se descurce bine și speram să aud că este într-o stare proastă sau că nu își face bine datoria și chiar mi-am propus să-i spun lucruri negative în față în încercarea de a o descumpăni să-și facă datoria. Astfel, ea nu ar fi putut să-și facă datoria în altă parte, iar diferența dintre noi nu ar fi fost atât de mare. Cu cât reflectam mai mult, cu atât îmi dădeam seama cât de groaznică fusesem. Folosisem trucuri murdare doar pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre mine, ceea ce a fost cu adevărat egoist, detestabil și răutăcios. Nu am avut niciun pic de umanitate! Lui Xiaoyue i-ar fi fost benefic pentru creșterea în viață dacă și-ar fi făcut datoria în altă parte și ar fi fost și în beneficiul lucrării bisericii. Acesta era un lucru care era în acord cu intențiile lui Dumnezeu, dar de dragul reputației și al statutului meu, am încercat să sabotez lucrurile și nu numai că nu am reușit să o încurajez, dar chiar m-am străduit să spun lucruri negative. Ceea ce făceam era să tulbur, să perturb și să împiedic lucrarea bisericii. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai plină de remușcări și mai supărată. M-am gândit la Zhou Yu din „Romanul celor trei împărății” și că era îngust la minte și invidios pe Zhuge Liang, concurând și comparându-se cu Zhuge, iar în cele din urmă, nu l-a putut întrece, fiind condus de furie către moarte. Dacă aș continua să mă compar cu Xiaoyue, nu numai că aș sfârși jalnic, dar aș fi și servitoarea Satanei, împiedicând lucrarea bisericii. Realizând acest lucru, am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule, am văzut cât de profund sunt de coruptă. Invidia mea este copleșitoare. De ce nu pot suporta să văd că lui Xiaoyue îi e mai bine decât mie? Mă urăsc cu adevărat! Fie ca Tu să blestemi natura mea coruptă și să mă conduci către o înțelegere mai profundă a mea.”

Mai târziu, am citit câteva din cuvintele lui Dumnezeu: „Omul, care s-a născut pe un pământ atât de murdar, a fost otrăvit de societate într-o măsură gravă, a fost condiționat de etici feudale și a primit educația «instituțiilor de învățământ superior». Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva pervertită asupra vieții, filosofia josnică pentru interacțiuni lumești, existența aceasta fără nicio valoare, obiceiurile josnice și viața josnică de zi cu zi – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au deteriorat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul se tot îndepărtează de Dumnezeu și I se împotrivește mai mult ca niciodată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”). „Omenire crudă! Complicitatea și intriga, smulsul și înșfăcatul de la alții, fuga disperată după faimă și avere, măcelul reciproc – când se vor încheia toate acestea? În ciuda sutelor de mii de cuvinte rostite de Dumnezeu, nimănui nu i-a venit mintea la cap. Oamenii acționează de dragul familiei, al fiilor și al fiicelor lor, pentru carieră, perspective, poziție, orgoliu și bani, de dragul mâncării, hainelor, și trupului. Dar există vreun om ale cărui acțiuni să fie cu adevărat de dragul lui Dumnezeu? Chiar și printre cei care acționează de dragul lui Dumnezeu, există foarte puțini care Îl cunosc. Câți oameni nu acționează pentru propriile interese? Câți nu-i persecută sau ostracizează pe alții pentru a-și apăra poziția?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei răi cu siguranță vor fi pedepsiți”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că invidia mea față de Xiaoyue provenea din preocuparea mea excesivă pentru reputație și statut. Trăiam după otrăvuri satanice, cum ar fi „Țintește să ieși în evidență și să excelezi”, „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară” și „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță”, iar aceste idei m-au făcut să-mi pierd conștiința și rațiunea. Orice făceam, îmi doream întotdeauna ca ceilalți să mă admire și căutam să am un loc în inimile lor. Mi-am amintit cum, încă din copilărie, mă simțeam supărată de fiecare dată când îi vedeam pe alții mai buni decât mine. Dacă cineva se descurca mai bine decât mine la școală, mă enervam, iar dacă cineva avea condiții de viață mai bune, eram invidioasă. Îmi amintesc că verișoara mea se descurca mai bine decât mine la școală și că avea condiții de trai mai bune decât ale mele, așa că am fost invidioasă pe ea. Când familia ei și-a cumpărat televizor, nu m-am dus să mă uit la el din invidie și din furie. După ce l-am găsit pe Dumnezeu, am continuat să trăiesc după aceste otrăvuri ale Satanei. Când am văzut-o pe Xiaoyue că mă depășește în toate privințele, am devenit invidioasă pe ea și m-am comparat constant cu ea, iar când nu am putut să mă ridic la nivelul ei, m-am simțit nefericită. Toate acestea au fost cauzate de corupția și răul Satanei. Am făcut din faimă și câștig căutarea mea, până într-acolo încât toate emoțiile mele au ajuns să fie controlate de ele. De dragul reputației și statutului meu, chiar i-am atacat și i-am exclus pe alții, am neglijat lucrarea bisericii și am devenit cu adevărat egoistă și răutăcioasă. Chiar dacă eu și Xiaoyue eram prietene apropiate, împărtășind totul una cu cealaltă, tot am putut să o sabotez pe la spatele, dorind să folosesc mijloace josnice pentru a-mi atinge scopurile. Dacă aș continua să trăiesc după aceste otrăvuri satanice, nu aș face decât să devin tot mai lipsită de asemănare umană și în cele din urmă aș fi disprețuită, respinsă și eliminată de Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a folosit această situație pentru a mă dezvălui și pentru că mi-a permis să-mi recunosc corupția, expunându-mă prin cuvintele Sale, dându-mi ocazia să mă pocăiesc și să mă schimb. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu.

Ulterior, am căutat calea de practicare și de intrare în cuvintele lui Dumnezeu. Am citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru toți cei care îndeplinesc o datorie, indiferent cât de profundă sau superficială este înțelegerea lor despre adevăr, cel mai simplu mod de a practica intrarea în adevărul-realitate este să se gândească, în toate, la interesele casei lui Dumnezeu și să renunțe la propriile dorințe egoiste, la intențiile personale, la motive, mândrie și statut. Să pună interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc – măcar atât ar trebui să facă un om. Dacă o persoană care îndeplinește o datorie nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să te gândești mai întâi la interesele casei lui Dumnezeu, să fii atent la intențiile Sale și să ții seama de lucrarea bisericii. Pune aceste lucruri înainte de toate; abia după aceea poți să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te privesc alții. Nu simțiți că devine ceva mai ușor atunci când împărțiți asta în doi pași și faceți unele compromisuri? Dacă vei practica astfel o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este un lucru atât de dificil. Ba mai mult, ar trebui să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și datoria, să lași deoparte dorințele, intențiile și motivele tale egoiste, să dai dovadă de considerație față de intențiile lui Dumnezeu și să pui pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești. După ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a te comporta. Înseamnă să trăiești deschis și onest, să nu fii o persoană meschină, josnică; înseamnă să trăiești cu dreptate și onoare, mai degrabă decât să fii josnic, meschin și să nu fii bun de nimic. Vei simți că așa ar trebui să acționeze o persoană. Și că aceasta este înfățișarea pe care ar trebui să o trăiască. Treptat, dorința ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua. […] V-am spus acum despre această abordare simplă: începeți prin a practica în acest fel și, odată ce ați făcut acest lucru pentru un timp, starea din interiorul vostru va începe să se schimbe, fără ca voi să știți. Se va transforma din acea stare ambivalentă, în care nu sunteți nici teribil de interesați să credeți în Dumnezeu, nici teribil de scârbiți de asta, într-o stare în care simțiți că a crede în Dumnezeu și a fi o persoană cinstită sunt lucruri bune și în care vă interesează să fiți o persoană cinstită și simțiți că există sens și hrană trăind în acest mod. Vă veți simți statornici, împăcați și veți simți bucurie în inimă. Așa va deveni starea voastră. Acesta este rezultatul provenit din faptul că ați renunțat la propriile intenții, interese și dorințe egoiste. Acesta este finalul” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). „Dacă Dumnezeu te-a făcut nesăbuit, atunci nesăbuința ta are sens; dacă El te-a făcut inteligent, atunci inteligența ta are sens. Indiferent de talentele pe care ți le dă Dumnezeu, indiferent de punctele tale forte, oricât de mare este IQ-ul tău, toate au un scop pentru Dumnezeu. Toate aceste lucruri au fost predestinate de Dumnezeu. Rolul pe care îl joci în viața ta și datoria pe care o faci au fost rânduite de Dumnezeu cu mult timp în urmă. Unii oameni văd că alții au puncte forte pe care ei nu le au și sunt nemulțumiți. Vor să schimbe situația învățând mai mult, văzând mai multe lucruri și fiind mai sârguincioși. Dar există o limită în ceea ce poate realiza sârguința lor și nu îi pot depăși pe cei cu daruri și abilități. Oricât de mult te-ai lupta, este inutil. Dumnezeu a rânduit ceea ce vei fi și nimeni nu poate face nimic pentru a schimba acest lucru. Indiferent la ce te pricepi, acolo ar trebui să faci un efort. Oricare ar fi datoria pentru care ești potrivit, aceea este datoria pe care ar trebui să o îndeplinești. Nu încerca să te forțezi în domenii din afara aptitudinilor tale și nu-i invidia pe alții. Fiecare are funcția lui. Să nu crezi că poți face totul bine sau că ești mai desăvârșit sau mai bun decât alții, dorind mereu să-i înlocuiești pe alții și să te etalezi. Aceasta este o fire coruptă. Există cei care cred că nu pot face nimic bine și că nu au deloc aptitudini. Dacă acesta este cazul, ar trebui să fii o persoană care doar ascultă și se supune într-o manieră realistă. Fă ceea ce poți și fă-o bine, cu toată puterea ta. Este suficient. Dumnezeu va fi mulțumit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am găsit o cale de practică. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să las deoparte interesele personale și să mă gândesc cum să protejez lucrarea bisericii și să-l mulțumesc mai întâi pe Dumnezeu. Indiferent de cum mă văd alții, ar trebui să-mi fac datoria bine și în liniște. În datoria mea, ar trebui să urmăresc adevărul și să caut să-mi schimb firea. Aceasta este ceea ce este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă urmăresc reputația și statutul și dacă sunt invidioasă pe alții, concurez cu ei sau folosesc mijloace viclene și fac lucruri detestabile și josnice, doar Îl voi face pe Dumnezeu să mă deteste. Am ajuns să înțeleg și că, în casa lui Dumnezeu, îndatoririle nu sunt împărțite în funcție de statutul înalt sau modest, sau de funcții mari sau mici, și că fiecare doar își îndeplinește propria funcție. Dacă datoria cuiva este să găzduiască, ar trebui să-și îndeplinească bine datoria de gazdă, iar dacă cineva poate fi conducător, ar trebui să facă bine datoria de conducător. Indiferent de datoria pe care o îndeplinim, trebuie să urmărim adevărul. Dumnezeu se uită la atitudinea unei persoane față de datoria sa și, dacă aceasta urmărește adevărul și dacă firea sa coruptă se schimbă. Dumnezeu nu aprobă pe cineva pentru că vede că acesta are un statut mai înalt sau mai mult capital. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Indiferent ce datorie făcea Xiaoyue, ea avea responsabilitățile ei, iar eu aveam propria mea datorie și nu ar trebui să mă concentrez doar să mă compar cu ea și să ajung să-mi neglijez datoria. Chiar dacă alții mă admiră, asta nu înseamnă că eu dețin adevărul sau că firea mea s-a schimbat. Statura și calibrul meu sunt potrivite pentru datoria de lider de grup, așa că ar trebui să-mi fac datoria de lider de grup într-un mod realist. Când frații și surorile vor avea probleme sau dificultăți, mă voi baza pe Dumnezeu să am părtășie cu ei și să rezolv problemele, îndeplinindu-mi astfel datoria pe care ar trebui să o fac.

Ulterior, din diverse motive, Xiaoyue nu a mers în altă parte pentru a-și face datoria. În trecut, m-aș fi bucurat de asta, dar acum am fost capabilă să văd lucrurile corect, așa că m-am deschis în părtășie lui Xiaoyue despre starea mea și despre corupția pe care o dezvăluisem. Xiaoyue mi-a împărtășit și ea înțelegerea ei bazată pe experiență despre această problemă. În trecut, am fost orbită de invidie și niciodată nu am ascultat cu atenție când Xiaoyue avea părtășie, crezând că doar se dădea mare. În acea zi, când am ascultat-o cu atenție având părtășie despre experiențele ei, m-am simțit foarte edificată și am avut și un mare sentiment de ușurare și eliberare în inima mea. Văzând această ușoară schimbare în mine, inima mea este plină de recunoștință față de Dumnezeu.