de Rosalie, Coreea de Sud

Miercuri, 17 august 2022, cer senin

Azi, am început o nouă datorie. Fac lucrare textuală. Deși neașteptată, sunt fericită că pot face datoria asta. Știu că este harul lui Dumnezeu și că îmi dă șansa de a practica. Vreau să fac o treabă bună, însă această lucrare nu-mi e deloc cunoscută și, în plus, am aflat că alții au fost emondați, pentru c-au fost încăpățânați și neprincipiali în acest tip de lucrare, așa că mă îngrijorez, gândindu-mă: „Oare voi fi și eu emondată în datoria asta? Și totuși, n-ar fi bine dacă aș putea învăța lecții din faptul că am fost emondată? E o mare oportunitate de a obține adevărul!”

Duminică, 4 septembrie 2022, înnorat

Cum zboară timpul. Pe nesimțite, fac lucrare textuală de mai bine de o jumătate de lună. Cu părtășia conducătorului despre principii și cu îndrumarea sa, m-am mai familiarizat cu lucrarea și am învățat câteva principii. Însă când am văzut cum niște frați și surori au fost emondați, pentru că nu-și făceau datoria după principii și erau încăpățânați, m-am cam neliniștit, temându-mă că voi fi și eu emondată. Deși știu că emondarea de către conducător semnalează firile corupte și esența problemelor conform cuvântului lui Dumnezeu și că asta ne ajută să ne cunoaștem și să pătrundem în adevărurile-principii, tot nu vreau să fiu emondată. Azi, fratele Saul a fost emondat, pentru că nu-și făcea datoria după principii. Conducătorul avusese părtășie cu el în repetate rânduri, îndreptând asta, dar el tot făcea aceeași greșeală. Conducătorul a spus că îi lipsește înțelegerea spirituală și nu înțelege principiile. Deși nu-mi erau adresate mie, m-a deranjat când am auzit cuvintele „îi lipsește înțelegerea spirituală”. M-am atenționat: „Trebuie să acționez după principii și nu pot face nicio greșeală, altfel voi fi emondată. Voi avea probleme dacă mă voi dovedi lipsită de înțelegere spirituală. Cum poate fi mântuită o asemenea persoană? Merită măcar să fie cultivată?” Aceste gânduri m-au neliniștit și mai mult. Făcându-mi datoria în această seară, am fost tensionată tot timpul. Am făcut lucrurile cu cea mai mare grijă, îngrozită că voi greși. Dar nu înțeleg de ce mă afectează atât de mult când alți oameni sunt emondați.

Vineri, 9 septembrie 2022, cer senin

În ultima vreme, m-a cuprins neliniștea în datorie, fiind mereu precaută. Sunt îngrozită că voi greși. Uneori, alții îmi cer părerea, dar chiar și când am opinii de care sunt sigură că sunt în conformitate cu principiile, mi-e frică să nu spun ceva greșit. Sunt nevoită să caut aprobarea mai multor persoane înainte să-mi spun părerea. Sincer, să-mi fac datoria în felul ăsta e foarte obositor și simt că m-am îndepărtat de Dumnezeu. Am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu care m-a emoționat. Dumnezeu spune: „Unii antihriști care lucrează în casa lui Dumnezeu se hotărăsc în tăcere să acționeze scrupulos, să evite să facă erori, să fie emondați, să-i înfurie pe Cei de mai sus sau să fie prinși de conducătorul lor făcând ceva rău și se asigură că au spectatori atunci când fac fapte bune. Cu toate acestea, oricât de scrupuloși ar fi, din cauza faptului că motivele și calea pe care o apucă sunt incorecte și deoarece vorbesc și acționează doar de dragul reputației și statutului și nu caută niciodată adevărul, încalcă adesea principiile, perturbă și tulbură lucrarea bisericii, acționează ca lacheii Satanei și chiar comit deseori fărădelegi. Este un lucru foarte obișnuit ca astfel de oameni să încalce adesea principiile și să comită fărădelegi. Prin urmare, desigur că le este greu să evite să fie emondați. Au văzut că unii antihriști au fost dați în vileag și alungați pentru că au fost emondați cu severitate. Au văzut aceste lucruri cu ochii lor. De ce acționează antihriștii cu atâta precauție? Cu siguranță, un motiv e că le este frică să nu fie dați în vileag și alungați. Ei se gândesc: «Trebuie să fiu atent – la urma urmei, „Prudența este părintele siguranței” și „Cei buni au o viață liniștită”. Trebuie să urmez aceste principii și să-mi amintesc în fiecare moment să evit să greșesc sau să intru în necazuri și trebuie să-mi suprim corupția și intențiile și să nu permit nimănui să le vadă. Atât timp cât nu greșesc și pot să perseverez până la capăt, voi dobândi binecuvântări, voi scăpa de dezastre și voi avea succes în credința mea în Dumnezeu!» Ei se îndeamnă, se motivează și se încurajează deseori în acest fel. Ei cred că, dacă fac ceva greșit, își vor reduce semnificativ șansele de a obține binecuvântări. Nu reprezintă acest lucru calculul și credința care le ocupă adâncul inimii? Lăsând deoparte dacă acest calcul sau credință a antihriștilor este corectă sau greșită, pe baza acestei credințe, ce anume îi va îngrijora cel mai mult când vor fi emondați? (Perspectivele și soarta lor.) Ei asociază faptul că sunt emondați cu perspectivele și soarta lor – acest lucru are de-a face cu natura lor rea” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”). Acest pasaj îmi descrie starea întocmai. Când văd că alții sunt emondați, nu accept asta ca fiind de la Dumnezeu și nu caut de ce sunt emondați acești oameni, cum s-au abătut, cum pot învăța eu din eșecurile lor și cum să evit să mă abat în același mod în viitor, pentru a acționa după principii. În schimb, fac o legătură invizibilă, dar intimă, între a fi emondată și soarta mea. Mi se pare că, pe cât de aspru ești emondat, pe atât de puține speranțe ai de a fi binecuvântat. Am devenit mai circumspectă și mai prudentă, gândindu-mă că, dacă nu fac multe greșeli sau nu sunt emondată, am speranța de a fi binecuvântată. Pentru că am înțeles greșit emondarea și prețuiesc prea mult binecuvântările, sunt foarte sensibilă la lucrurile care îmi afectează soarta și sunt prea prudentă în tot ce fac. Mi-e teamă că, dacă nu sunt prudentă, voi fi emondată și îmi voi pierde finalul bun. Pot vedea că sunt foarte înșelătoare! Adesea, conducătorul are părtășie cu noi despre principii și ne îndrumă, dar noi nu luăm în serios cuvintele lui. Continuăm să acționăm cu încăpățânare, orbește, tulburând lucrarea. Nu e oare absolut normal să ne emondeze? Ținând cont de asta, o persoană rațională ar reflecta la sine, în ce privințe lasă de dorit sau e lipsită de înțelegere spirituală, ar căuta adevărul și și-ar corecta imediat abaterile. Aceasta e o persoană cu pătrundere pozitivă, care caută adevărul. Suntem emondați, ca să putem să pătrundem adevărul și să ne facem bine datoria. Dar nu caut adevărul și nu reflectez, fiind și circumspectă și înțelegând greșit. Nu pot deosebi binele de rău! Mulțumită revelației cuvântului lui Dumnezeu, acum am o înțelegere a stării mele.

Luni, 12 septembrie 2022, ploaie torențială

Azi, în timpul unei adunări, conducătorul a aflat că Saul devenise negativ după ce fusese emondat și se simțea constrâns și reprimat. Conducătorul ne-a întrebat dacă ne simțeam constrânși. Mi-am amintit starea recentă și am spus că mă simțisem cam constrânsă. Apoi, el a avut o părtășie care chiar m-a emoționat. A spus: „De ce unii oameni sunt emondați în mod repetat și totuși nu obțin adevărul și spun că se simt constrânși, oprimați și chinuiți? Pentru că nu se axează pe înțelegerea sau pe dobândirea adevărului, ceea ce înseamnă că nu obțin nimic. Ei devin potrivnici și furioși când sunt emondați. Îi înfruntă pe ceilalți. Sunt ei oameni care acceptă adevărul? Realmente, aceștia sunt emondați pentru că au încălcat adevărurile-principii, dar refuză să reflecteze și chiar se delasă. Asta arată că ei se opun, nu acceptă și sunt în dezacord cu adevărul. A fi în dezacord cu adevărul înseamnă a fi în dezacord cu Dumnezeu. Natura acestui lucru e foarte gravă.” Părtășia conducătorului m-a făcut, în sfârșit, să realizez cât de gravă e natura respingerii adevărului sau a emondării și cât de periculoasă e starea asta. Când am ajuns acasă, mult timp m-am simțit profund tulburată și am stat în pat, fără să pot dormi. Am început să mă întreb: „Cum anume se manifestă neacceptarea adevărului? Cum pot să învăț o lecție și să reflectez în situația asta?”

Miercuri, 14 septembrie 2022, cer senin

Azi, Saul a fost suspendat. Au mai fost suspendați și alții, pentru că nu au acceptat adevărul și nu progresau în îndeplinirea îndatoririlor. Am aflat de la o soră că Saul își făcea deseori datoria cu încăpățânare, încălcând principiile, iar, de fiecare dată, conducătorul a avut răbdător părtășie cu el despre principii. Uneori, l-a emondat și a semnalat esența problemei sale, dar Saul n-a căutat adevărul și n-a reflectat. Fiind emondat, el s-a delăsat și a refuzat să-și împărtășească opiniile în discuțiile de lucru. Odată, la o adunare, chiar a spus: „Conducătorul nu vede când fac treabă bună, dar în caz contrar, sunt emondat.” Era greu de crezut că spusese asta, iar faptul că a făcut-o arăta că nu accepta deloc adevărul! Am citit câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu: „Când un antihrist este emondat, primul lucru pe care îl face este să se împotrivească și să respingă acest lucru din adâncul inimii. Se luptă cu asta. Și de ce face asta? Acest lucru se întâmplă din cauză că antihriștii, prin însăși natura-esență pe care o au, sunt sătui de adevăr, îl urăsc și nu-l acceptă deloc. Firește, esența și firea unui antihrist îl împiedică să-și recunoască propriile greșeli sau propria fire coruptă. Pe baza acestor două realități, atitudinea unui antihrist față de faptul de a fi emondat este de a respinge acest lucru și de a i se opune complet și în mod absolut. Detestă acest lucru și i se împotrivește din adâncul inimii și nu are nici cea mai mică fărâmă de acceptare sau supunere, cu atât mai puțin dă dovadă de reflecție sau pocăință autentică. Când un antihrist este emondat, indiferent cine o face, la ce se referă, măsura în care este vinovat pentru această chestiune, cât de flagrantă este eroarea, câtă răutate comite sau ce consecințe creează răutatea sa pentru biserică – el nu ia în considerare nimic din toate acestea. Pentru un antihrist, cel care îl emondează îl scoate în evidență sau găsește în mod deliberat greșeli pentru a-l pedepsi. Antihristul poate chiar să creadă că este hărțuit și umilit, că nu este tratat cu omenie și că este desconsiderat și disprețuit. După ce este emondat, un antihrist nu se gândește niciodată la ceea ce a greșit de fapt, la ce fel de fire coruptă a dezvăluit, dacă a căutat principiile în această chestiune sau dacă a acționat în conformitate cu adevărurile-principii sau și-a îndeplinit responsabilitățile. Nu se examinează pe el însuși sau nu reflectează la nimic din toate acestea și nici nu meditează la aceste probleme. În schimb, abordează emondarea după propria voință și cu impetuozitate. De fiecare dată când un antihrist este emondat, acesta va fi plin de furie, resentimente și nemulțumire și nu va asculta sfatul nimănui. Refuză să accepte să fie emondat și este incapabil să se întoarcă înaintea lui Dumnezeu pentru a învăța despre sine și a reflecta asupra sa, pentru a aduce în discuție acțiunile sale care încalcă principiile, precum faptul că este superficial sau neglijent sau că-și face de cap în datoria sa și nici nu folosește această șansă pentru a-și înlătura firea coruptă. În schimb, găsește scuze pentru a se apăra, pentru a se justifica și chiar va spune lucruri ca să provoace discordie și să-i incite pe ceilalți” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu există statut și speranța de a câștiga binecuvântări”). „Indiferent de împrejurările care se ivesc – mai ales în fața adversității și mai ales atunci când Dumnezeu dezvăluie sau dă în vileag oamenii – primul lucru pe care trebuie să-l facă o persoană este să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a reflecta și a examina cuvintele și faptele sale și firea ei coruptă, în loc să examineze, să studieze și să judece dacă acțiunile și cuvintele lui Dumnezeu sunt corecte sau greșite. Dacă rămâi în funcția potrivită, ar trebui să știi exact ce se cuvine să faci. Oamenii au o fire coruptă și nu înțeleg adevărul. Aceasta nu reprezintă o problemă atât de mare. Însă când oamenii au o fire coruptă și nu înțeleg adevărul și totuși nu îl caută, atunci au o problemă reală. Ai o fire coruptă, nu înțelegi adevărul, Îl judeci pe Dumnezeu în mod arbitrar, Îl abordezi și interacționezi cu El așa cum îți dictează starea de spirit, preferințele și emoțiile. Cu toate acestea, dacă nu cauți și nu practici adevărul, lucrurile nu vor fi atât de simple. Nu numai că nu vei fi capabil să te supui lui Dumnezeu, dar ai putea să-L înțelegi greșit și să te plângi de El, să-L condamni, să I te împotrivești și chiar să-L cerți și să-L respingi în inima ta, spunând că El nu este drept, că nu tot ceea ce face El este neapărat corect. Oare nu este periculos ca tu să mai dai naștere la astfel de lucruri? (Ba da.) Este foarte periculos. A nu căuta adevărul o poate costa pe o persoană viața! Și acest lucru se poate întâmpla oricând și oriunde” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul zece: Ei disprețuiesc adevărul, sfidează principiile în mod public și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu (Partea a treia)”). „Pentru toți cei care sunt adesea pasivi, acest lucru este cauzat de incapacitatea de a accepta adevărul. Dacă nu accepți adevărul, pasivitatea te va bântui ca un demon, făcându-te să trăiești într-o stare perpetuă de pasivitate și să dezvolți un sentiment de neascultare, nemulțumire și indignare față de Dumnezeu. Când se ajunge în punctul în care începi să te împotrivești, să te răzvrătești și să strigi împotriva lui Dumnezeu, vei fi ajuns la final. Când oamenii încep să te dea în vileag, să te analizeze și să te stigmatizeze, îți vei fi dat seama mult prea târziu de realitatea sumbră a situației și vei cădea la pământ, lovindu-te-n piept. Atunci, tot ce poți face este să aștepți pedeapsa din partea lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (17)”). Cuvinele Lui m-au făcut, în sfârșit, să înțeleg că cel mai clar indicator al acceptării adevărului e modul în care o persoană face față emondării. Când sunt emondați, cei care urmăresc și acceptă adevărul pot reflecta și, oricât de sever au fost emondați, ei pot să se roage lui Dumnezeu, să analizeze unde anume au greșit, ce a cauzat asta, ce fire coruptă au dezvăluit și apoi să caute adevărul și să învețe din el. Deși pot exista negativitate și slăbiciune, aceasta se datorează faptului că ei văd profunzimea corupției lor și gravitatea fărădelegilor lor, încep să se simtă vinovați și să se căiască, astfel, urându-se din inimă. Însă nu rămân prinși această negativitate. După aceste eșecuri, ei caută adevărul, continuă să reflecteze asupra lor, iar când își cunosc cu adevărat problema și văd clar natura acțiunilor lor, ei văd în emondarea lor dragostea și protecția lui Dumnezeu și Îi mulțumesc. În acest moment, starea lor este corectă și pozitivă. Dar cei care nu acceptă adevărul fac față altfel emondării. Deși unii nu se vor plânge fățiș, ei nu reflectează asupra lor, nu se cunosc prin cuvântul Lui. În sinea lor, se ceartă, se împotrivesc și găsesc scuze. Cu cât se gândesc la asta, cu atât sunt tot mai indignați și mai îndurerați, ajungând chiar să se simtă nedreptățiți. Firește, asta creează emoții negative. Aceste emoții negative includ nemulțumirea lor față de realitate și față de ceilalți. Cei care acceptă adevărul constată că emondarea le permite să-și cunoască într-adevăr firea coruptă, să se căiască, acesta fiind un moment crucial în credința lor. Dar cei care nu acceptă adevărul vor fi expuși și alungați. Toți cei care devin adesea negativi nu acceptă adevărul, le e lehamite de adevăr prin natura lor și nu pot avansa, indiferent de anii lor de credință. Când a fost emondat, Saul n-a reflectat, n-a recunoscut natura și consecințele lucrului cu încăpățânare și nici n-a căutat principii de practică. În schimb, a fost constrâns, negativ și indiferent. La început am crezut că era normal să se simtă deprimat după ce a fost emondat și că va fi bine după câteva zile de reflecție. Dar unii frați și surori au spus că el mai fusese așa – zelos și activ în aparență, dar cum apăreau problemele în lucrare și era emondat, devenea negativ și indiferent și nu mai contribuia la discuțiile legate de probleme. Spunea că, făcând mai multe sugestii de lucru, erau expuse mai multe probleme și că oferea mai puține sugestii și păreri, ca să fie expuse mai puține probleme. După cea mai recentă emondare, s-a simțit constrâns, reprimat în datorie, deprimat și îndurerat. Prin atitudinea sa negativă respinge adevărul și Îl învinovățește și-I e potrivnic lui Dumnezeu. El a dezvăluit o fire de antihrist. Am realizat că această negativitate ascunde o fire satanică, potrivnică lui Dumnezeu. Nu mă trezește faptul că Saul a luat-o pe calea greșită? Acest lucru a devenit deosebit de evident când am citit ce se spune în cuvântul lui Dumnezeu: „A nu căuta adevărul o poate costa pe o persoană viața! Și acest lucru se poate întâmpla oricând și oriunde” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul zece: Ei disprețuiesc adevărul, sfidează principiile în mod public și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu (Partea a treia)”). Personal, nu mai avusesem o astfel de experiență, dar în urma celor trăite în ultima vreme, aceste cuvinte îmi fac inima să încuviințeze. E foarte periculos să nu cauți, să nu accepți adevărul când ești emondat. De fapt, surorile și frații suspendați recent erau înzestrați, dar aveau slăbiciunea fatală de a le fi lehamite de adevăr și a nu-l căuta, ajungând astfel să nu obțină rezultate în îndatoriri și, în final, să fie suspendați. Gândindu-mă mai bine, înțeleg tot mai mult importanța căutării adevărului.

Joi, 15 septembrie 2022, ploaie slabă

Părtășia din acea seară a conducătorului îmi stă în minte de câteva zile, iar gândurile mi se tot întorc la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă ai credință în Dumnezeu și, totuși, nu cauți adevărul sau voia lui Dumnezeu și nici nu iubești calea care te aduce mai aproape de Dumnezeu, atunci Eu spun că ești cineva care încearcă să scape de judecată și că ești o marionetă și un trădător care fuge de marele tron alb” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). Înainte, când am citit cuvintele Lui: „ești cineva care încearcă să scape de judecată” și „ești o marionetă și un trădător care fuge de marele tron alb” mi-au venit imediat în minte cei din lumea religioasă care se agață de noțiuni religioase. Ei vor doar să fie mântuiți prin har. Refuză să accepte lucrarea Lui de judecată din zilele de pe urmă. Sunt marionete și trădători care fug de marele tron alb al lui Dumnezeu. Dar mă întreb: „Oare a accepta lucrarea Lui din zilele de pe urmă înseamnă și a accepta judecata Lui? Așa vede Dumnezeu lucrurile? Ce înseamnă, de fapt, să accepți cu adevărat judecata și mustrarea Lui?” Meditând la cuvântul Lui, am realizat că acceptând lucrarea Lui din zilele de pe urmă, nu accepți cu adevărat și judecata Lui din zilele de pe urmă. Trebuie măcar să poți accepta să fii emondat ca să accepți judecata Lui din zilele de pe urmă. Dacă nu poți accepta să fii emondat, nu ai cum să accepți judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Am citit mai mult din cuvântul Lui, despre cum să facem față corect emondării. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când e vorba să fie emondați, care e minimul pe care oamenii ar trebui să-l cunoască? Emondarea trebuie experimentate pentru a-și face datoria cum se cuvine – este un lucru indispensabil. Este ceva ce oamenii trebuie să înfrunte în fiecare zi și să experimenteze des în credința lor în Dumnezeu și în dobândirea mântuirii. Nimeni nu poate fi exclus de la emondare. Este emondarea ceva ce implică viitorul și soarta lor? (Nu.) Atunci, pentru ce este emondarea unei persoane? Sunt pentru a-i condamna pe oameni? (Nu, sunt pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul și să-și realizeze datoria conform principiilor.) Așa e. Este înțelegerea cea mai adecvată a acestui lucru. Emondarea cuiva este un fel de disciplină, de certare, dar sunt și o formă de a-i ajuta și mântui pe oameni. A fi emondat îți permite să-ți schimbi cu timpul căutarea greșită. Îți permite să recunoști prompt problemele pe care le ai în prezent și firile corupte pe care le expui cu timpul. În orice situație, să emondarea te ajută să-ți recunoști greșelile și să-ți îndeplinești îndatoririle în conformitate cu principiile, te scutește de a face greșeli și de a merge pe căi greșite pe parcurs și te împiedică să provoci catastrofe. Nu este acesta cel mai mare ajutor dat oamenilor, cel mai mare remediu al lor? Cei care au conștiință și rațiune ar trebui să poată trata corect faptul că sunt emondați” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”). Cuvântul Lui e clar, privitor la calea corectă de practică și la atitudinea pe care ar trebui să o avem față de emondare. De fapt, emondarea nu are nicio legătură cu soarta noastră. Chiar dacă limbajul folosit e dur, supărător sau chiar critic, el are rolul de a ne ajuta să ne recunoaștem corupția și să ne vedem abaterile din lucrare. Ne ajută să căutăm adevărul, să ne facem datoria după principii. Dacă ești emondat des sau cu severitate, nu înseamnă că nu ai o soartă bună, iar dacă nu ești emondat, nu înseamnă că vei avea o soartă bună. Deși unii oameni pot fi emondați des, iar uneori acest lucru poate să fie sever, usturător sau să pară o expunere sau o condamnare, aceștia pot mai târziu să caute adevărul, să reflecteze și să obțină o înțelegere a neajunsurilor, a abaterilor și a firii lor corupte. Ei se pot schimba și pot evolua în viață, iar în final, încă își pot asuma lucrări importante. Am început să mă gândesc la atitudinea mea față de emondare de când am devenit credincioasă. Cred în Dumnezeu de nouă ani, iar în acești ani, rareori am fost emondată sau am întâmpinat piedici sau eșecuri majore. Întotdeauna am avut o opinie diferită despre emondare. Simt că a fi emondat e ceva rău, că e ca și cum ai fi expus sau condamnat. Mă înfricoșez văzând cum alții sunt emondați, temându-mă că mi se va întâmpla și mie dacă nu sunt atentă. Am confundat emondarea cu expunerea și condamnarea, respingând-o, împotrivindu-mă, vrând să nu ies din zona mea de confort în credință. Cu ce se deosebește urmărirea mea de a celor care vor doar să se sature de pâine în religie? Am citit mult din cuvântul lui Dumnezeu și știu clar că lucrarea Lui din zilele de pe urmă vizează curățirea și desăvârșirea omului prin judecată, rafinare și emondare. Dar nu am cunoștințe reale și nu sunt gata să accept să fiu emondată sau rafinată, așa că, oricâți ani aș crede în Dumnezeu, nu voi progresa deloc. Nu voi obține adevărul sau o schimbare în firea vieții mele, iar în final, voi fi pedepsită. Gândindu-mă la asta, realizez tot mai mult cât de periculoasă e starea mea. Tânjesc după confort și urmăresc harul, așadar, chiar dacă nu sunt emondată, nu înseamnă că voi avea un final bun. Necăutând adevărul sau neschimbându-mi firea coruptă, în final, nu voi fi mântuită. Nu emondarea dezvăluie finalul unei persoane, ci atitudinea ei față de adevăr dezvăluie cine e. Întotdeauna am crezut că emondarea e un lucru rău și că poate că era nemulțumirea sau condamnarea lui Dumnezeu. Acum, însă, văd cât de denaturat era punctul meu de vedere! În lacrimi, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, în sfârșit îmi văd ignoranța și nesăbuința. În anii mei de credință, mi-a fost lehamite de adevăr prin natura mea și nu l-am căutat. Întotdeauna am evitat să fiu emondată. Dumnezeule, vreau să mă căiesc. Sunt gata să învăț lecții din emondarea mea.” Rugându-mă, am fost mult mai liniștită, cu un sentiment de dor și de nostalgie. Sper că voi putea trăi experiența de a fi emondată, ca să pot progresa în viață.

Miercuri, 5 octombrie 2022, înnorat

Azi s-a întâmplat ceva de neuitat. Când lucram la un proiect, pentru că îmi făceam datoria cu încăpățânare și nu căutam principii, a trebuit să refac lucrarea, întârziind progresul. Conducătorul a semnalat natura acestei probleme și m-a emondat, pentru că eram arogantă și-mi lipsea calibrul. A spus că asta arăta lipsa mea de înțelegere spirituală. Cuvintele lui mi-au rămas în minte. Eram foarte supărată și am început să mă delimitez, gândindu-mă: „Conducătorul m-a deslușit. Crede că nu sunt potrivită pentru datoria asta. Voi fi suspendată în curând.” Eram tot mai deprimată. Văzând că starea mea era greșită, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, azi am fost emondată. Nu știu ce ar trebui să învăț din asta sau cum să reflectez asupra mea. Te rog, luminează-mă și îndrumă-mă să mă cunosc, să mă eliberez de aceste emoții negative.” Rugându-mă, mi-am amintit că atunci când ești emondat, cheia e să cauți adevărul. Ce rezolvi dacă ești negativ? Ar trebui să reflectez la problemele mele și la lipsa mea de înțelegere spirituală. Gândindu-mă la asta cu calm, mi-am dat seama că, acum, am fost emondată mai ales pentru că mi-am făcut datoria cu încăpățânare, fără să meditez sau să caut principii. Conducătorul avusese părtășie despre asta pe principii, dar eu doar am urmat regulile. Ba chiar am simțit că, auzind aceste principii de mai multe ori, le stăpâneam deja și nu mai era nevoie să lucrez la ele. Am crezut orbește în mine, am lăsat principiile deoparte, am crezut că opiniile mele sunt corecte, necăutând altele. Am fost prea încăpățânată, n-am acționat după principii și am urmat regulile orbește. Nu însemna asta că eram lipsită de înțelegere spirituală? Dacă nu aș fi fost emondată astfel, aș fi rămas amorțită, crezând că mi-am făcut bine datoria, fără să știu cu adevărat ce rău aș putea comite. Să fiu emondată e un avertisment și o protecție pentru mine. Acum, înțelegând asta, nu mă mai simt negativă. Mă pot axa pe căutare, conform principiilor și mă pot asigura că nu voi mai face astfel de greșeli.

Sâmbătă, 8 octombrie 2022, cer senin

Azi, am fost într-o adunare cu conducătorul. El a avut răbdător părtășie despre principiile îndeplinirii unei datorii și apoi ne-a întrebat dacă am obținut ceva în ultima vreme. Ne-a încurajat să căutăm adevărul, spunând că, indiferent de circumstanțe, să învățăm lecții e cel mai important. Ne-a și citit din cuvântul lui Dumnezeu: „În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de câte ori ai eșuat, ai căzut, ai fost emondat sau demascat, acestea nu sunt lucruri rele. Indiferent de modul în care ai fost emondat sau dacă acest lucru este făcut de către conducători, lucrători, frații sau surorile tale, toate acestea sunt lucruri bune. Trebuie să îți amintești acest lucru: indiferent cât de mult suferi, de fapt, beneficiezi de pe urma acestui lucru. Oricine are experiență poate confirma asta. Indiferent de situație, a fi emondatsau dat în vileag este întotdeauna un lucru bun. Nu este o condamnare. Este mântuirea lui Dumnezeu și cea mai bună oportunitate ca să ajungi să te cunoști. Poate să-ți aducă o schimbare în bine în experiența ta de viață. Fără așa ceva, nu vei avea nici oportunitatea, nici condiția și nici contextul ca să poți dobândi o înțelegere a adevărului corupției tale. Dacă realmente înțelegi adevărul și ești capabil să descoperi lucrurile corupte ascunse în adâncul inimii tale, dacă le poți distinge clar, atunci este bine, acest lucru a rezolvat o problemă majoră a intrării în viață și este foarte benefic pentru schimbările firii. A deveni capabil să te cunoști cu adevărat pe tine însuți este cea mai bună oportunitate de a-ți drege căile și de a deveni o persoană nouă; este pentru tine cea mai bună ocazie să obții o nouă viață. Odată ce te cunoști cu adevărat pe tine însuți, vei putea vedea că, atunci când adevărul devine viața cuiva, este, cu adevărat, un lucru de mare preț, și vei înseta după adevăr, îl vei practica și vei pătrunde în realitate. Acesta este un lucru nespus de măreț! Dacă poți să profiți de această oportunitate, să reflectezi cu seriozitate asupra ta și să câștigi o cunoaștere autentică de sine ori de câte ori dai greș sau cazi, atunci, în mijlocul negativității și slăbiciunii, vei putea să te ridici înapoi pe picioare. Odată trecut de acest prag, vei putea să faci un pas mare înainte și să pătrunzi în adevărul-realitate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din chestiunile și lucrurile din apropiere”). Cuvintele Lui m-au emoționat și nu mi-am putut stăpâni lacrimile. Deși a fost supărător și dureros să fiu emondată și uneori simțeam că mă voi prăbuși din cauza negativității, experiența asta m-a făcut să văd dragostea lui Dumnezeu. A fost o situație care m-a forțat să vin în fața lui Dumnezeu, ca să-mi cunosc firea coruptă și să reflectez la sursa problemelor mele. Când mă înțeleg mai bine pe mine însămi, simt un sentiment de pace interioară și liniște. Dacă n-aș fi fost emondată, nu știu ce tulburări aș fi creat în datorie sau ce probleme sau scăpări ar fi apărut. Faptul că am fost emondată astfel m-a făcut să fiu mai atentă la căutarea principiilor în datorie. Am văzut și eu că a fi emondat e inseparabil de îndeplinirea datoriei noastre.