Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Pentru a evalua dacă oamenii pot sau nu pot asculta de Dumnezeu, cheia este dacă au sau nu dorințe extravagante sau motive ascunse față de Dumnezeu. Dacă oamenii au întotdeauna cereri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că ei nu sunt ascultători față de El. Orice ți se întâmplă, dacă nu vei putea accepta acest lucru de la Dumnezeu, dacă nu vei căuta adevărul și vei aduce întotdeauna argumente în favoarea ta și vei simți mereu că doar tu ai dreptate și chiar vei fi în stare să te îndoiești că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, atunci vei avea necazuri. Astfel de oameni sunt cei mai aroganți și cei mai răzvrătiți față de Dumnezeu. Oamenii care au mereu cereri de la Dumnezeu nu pot niciodată să asculte cu adevărat de El. Dacă ceri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că încerci să faci o înțelegere cu Dumnezeu, că îți alegi propria voință și acționezi conform ei. Prin aceasta, Îl trădezi pe Dumnezeu și ești lipsit de ascultare. Să ceri de la Dumnezeu nu are în sine niciun sens; dacă tu crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, atunci nu vei îndrăzni să ceri de la El și nici nu vei simți că ești calificat să-I ceri lucruri, fie că le consideri sau nu raționale. Dacă vei avea credință adevărată în Dumnezeu și vei crede că El este Dumnezeu, atunci doar te vei închina Lui și-L vei asculta, nu există altă alegere. Oamenii de astăzi nu numai că și-au făcut propriile alegeri, ba chiar I-au cerut lui Dumnezeu să acționeze în conformitate cu propria lor voință. Nu numai că aleg să nu-L asculte pe Dumnezeu, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să asculte de ei. Nu este acest lucru foarte lipsit de rațiune? Prin urmare, dacă nu există credință adevărată într-o persoană și nicio credință substanțială, ea nu pot obține niciodată lauda lui Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt capabili să aibă mai puține cereri de la Dumnezeu, ei au mai multă credință și ascultare adevărată, iar simțul rațiunii lor este relativ normal. Se întâmplă adesea ca oamenii să fie cu atât mai greu de tratat, cu cât sunt mai înclinați să judece și să aducă mai multe justificări. Nu numai că au multe cerințe, dar îți iau toată mâna când le dai un deget. Când vor fi mulțumiți într-o privință, atunci vor avea cerințe în alta; trebuie să fie mulțumiți în toate privințele și, dacă nu sunt, încep să se plângă și cataloghează lucrurile drept lipsite de speranță și acționează cu nepăsare. După aceea se simt îndatorați și plini de regrete, varsă lacrimi amare și vor să moară. La ce folosește asta? Nu sunt ei iraționali și vexanți fără încetare? Această serie de probleme trebuie rezolvată de la rădăcină.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

Nimic nu este mai dificil de abordat decât cerințele constante ale oamenilor de la Dumnezeu. De îndată ce acțiunile lui Dumnezeu nu se conformează gândirii tale sau nu au fost îndeplinite potrivit gândirii tale, atunci este probabil să te împotrivești – ceea ce e suficient să arate că, din natură, te împotrivești lui Dumnezeu. Recunoașterea acestei probleme se realizează doar reflectând frecvent asupra propriei persoane și ajungând la o înțelegere a adevărului, iar aceasta poate fi pe deplin rezolvată prin urmărirea adevărului. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, au multe cerințe de la Dumnezeu, însă când într-adevăr înțeleg adevărul nu au niciuna; ei simt doar că nu L-au mulțumit suficient pe Dumnezeu, că nu ascultă de Dumnezeu suficient. Faptul că oamenii au întotdeauna cerințe de la Dumnezeu reflectă natura lor coruptă. Dacă nu vei putea să te cunoști și să te căiești cu adevărat în privința acestei probleme, atunci vei întâmpina primejdii și pericole ascunse pe calea credinței tale în Dumnezeu. Ești capabil să depășești lucruri obișnuite, dar atunci când vor fi implicate lucruri importante, precum soarta, perspectivele și destinația ta, probabil nu vei fi în stare să treci peste ele. În acel moment, dacă încă ești lipsit de adevăr, poți prea bine să revii la vechile tale căi și vei deveni, astfel, unul dintre cei care sunt distruși. Mulți oameni au urmat și au crezut întotdeauna în acest mod; s-au comportat bine cât timp L-au urmat pe Dumnezeu, dar acest lucru nu stabilește ce se va întâmpla în viitor. Acest lucru se datorează faptului că tu nu ești niciodată conștient de punctul slab al omului sau de lucrurile care sunt în natura omului și care pot ajunge să se opună lui Dumnezeu, iar tu rămâi ignorant față de aceste lucruri înainte ca ele să te ducă la dezastru. Faptul că problema naturii tale care se opune lui Dumnezeu rămâne nerezolvată te duce la dezastru și este posibil ca, atunci când călătoria ta se va încheia și lucrarea lui Dumnezeu se va termina, tu să faci lucruri care se opun cel mai mult lui Dumnezeu și să spui lucruri hulitoare la adresa Lui și, astfel, vei fi condamnat și eliminat. În momentul final, în cel mai periculos moment, Petru a încercat să scape. În acel moment, el nu a înțeles voia lui Dumnezeu și a plănuit să supraviețuiască și să facă lucrarea bisericilor. Mai târziu, Isus i s-a arătat și i-a spus: „Ai vrea să fiu răstignit încă o dată pentru tine?” Petru a înțeles atunci voia lui Dumnezeu și s-a grăbit să asculte. Să presupunem că, în acel moment, el ar fi avut propriile cereri și ar fi spus: „Nu vreau să mor acum, mă tem de durere. Nu ai fost răstignit pentru noi? De ce îmi ceri să fiu răstignit eu? Pot fi cruțat de la răstignire?” Dacă ar fi făcut astfel de cereri, atunci calea pe care mersese ar fi fost în zadar. Dar Petru fusese întotdeauna o persoană care a ascultat de Dumnezeu și a căutat voia Lui și, în cele din urmă, el a înțeles voia lui Dumnezeu și s-a supus complet. Dacă Petru nu ar fi căutat voia lui Dumnezeu și ar fi acționat conform propriei sale gândiri, atunci ar fi mers pe calea greșită. Oamenii nu au resursele necesare pentru a înțelege direct voia lui Dumnezeu, dar dacă nu ascultă după ce au înțeles adevărul, atunci Îl trădează pe Dumnezeu. Altfel spus, faptul că oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu ține de natura lor: cu cât au mai multe cereri, cu atât sunt mai rebeli și mai potrivnici și au mai multe noțiuni. Cu cât are cineva mai multe cereri de la Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca el să se răzvrătească, să se împotrivească și chiar să I se opună. Poate că într-o zi ar putea să-L trădeze și să-L părăsească pe Dumnezeu. Dacă vrei să rezolvi această problemă, trebuie să înțelegi mai multe aspecte ale adevărului și, de asemenea, să ai o oarecare experiență practică, pentru a o înțelege temeinic și a o rezolva complet.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

Ce este în neregulă cu faptul că oamenii fac mereu cereri de la Dumnezeu? Și ce este în neregulă cu faptul că ei au mereu noțiuni despre Dumnezeu? Ce conține natura omului? Am descoperit că, indiferent ce li se întâmplă sau cu ce se confruntă, oamenii își protejează întotdeauna propriile interese și se preocupă de propriul trup și caută întotdeauna motive sau scuze care să le fie de folos. Nu caută și nu acceptă câtuși de puțin adevărul, iar tot ce fac este pentru a-și apăra propriul trup și de a complota în interesul propriilor șanse. Cu toții solicită har de la Dumnezeu, dorind să obțină orice avantaje pot obține. De ce fac oamenii atâtea cereri de la Dumnezeu? Acest lucru dovedește că oamenii sunt lacomi din fire și că, în fața lui Dumnezeu, ei nu sunt stăpâniți de niciun fel de bun simț. În tot ceea ce fac oamenii, fie că se roagă, fie că au părtășie sau predică, toate căutările, gândurile și aspirațiile lor sunt cereri către Dumnezeu și încercări de a solicita lucruri de la El, toate fiind făcute de oameni în speranța de a obține ceva de la Dumnezeu. Unii oameni spun că „aceasta este natura umană”, ceea ce este corect! În plus, faptul că oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu și au prea multe dorințe extravagante dovedește că aceștia sunt realmente lipsiți de conștiință și de bun simț. Cu toții cer și solicită lucruri pentru binele lor, sau încearcă să argumenteze și să-și găsească scuze – ei fac toate acestea pentru ei înșiși. În multe lucruri, se poate vedea că ceea ce fac oamenii este total lipsit de bun simț, ceea ce este o dovadă deplină că logica satanică „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” a intrat deja în natura omului. Ce problemă este ilustrată de faptul că oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu? Faptul că oamenii au fost corupți de Satana până la un anumit nivel și că, în credința lor în Dumnezeu, aceștia nu-L tratează deloc ca pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „Dacă nu L-am trata pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, atunci de ce am mai crede în El? Dacă nu-L tratam ca pe Dumnezeu, am fi putut continua să-L urmăm până acum? Am fi putut suporta toată această suferință?” În aparență, crezi în Dumnezeu și ești capabil să Îl urmezi, dar în atitudinea ta față de El și în opiniile tale despre multe lucruri, nu-L tratezi deloc pe Dumnezeu ca pe Creator. Dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Creator, atunci ar trebui să rămâi în postura ta de ființă creată și ți-ar fi imposibil să mai faci vreo cerere de la Dumnezeu sau să ai dorințe extravagante. În schimb, în inima ta, ai fi capabil să te supui cu adevărat și ai fi pe deplin capabil să crezi în Dumnezeu potrivit cerințelor Sale și să te supui întregii Sale lucrări.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

În credința lor, oamenii caută să-L determine pe Dumnezeu să le ofere o destinație potrivită și tot harul de care au nevoie, să-L facă slujitorul lor, să-L facă să mențină o relație pașnică și prietenoasă cu ei, astfel încât niciodată să nu existe niciun conflict între ei. Cu alte cuvinte, credința lor în Dumnezeu cere ca Dumnezeu să promită să le împlinească toate cerințele și să reverse asupra lor orice lucru pentru care ei se roagă, potrivit cuvintelor pe care le-au citit în Biblie: „Voi asculta toate rugăciunile voastre”. Ei se așteaptă ca Dumnezeu să nu judece pe nimeni sau să nu emondeze pe nimeni, întrucât El a fost întotdeauna bunul Mântuitor Isus care păstrează o relație bună cu oamenii în orice moment și în orice loc. Iată cum cred oamenii în Dumnezeu: ei doar cer fără rușine lucruri lui Dumnezeu, crezând că, indiferent dacă sunt răzvrătiți sau ascultători, El pur și simplu le va acorda totul orbește. Ei doar „adună datorii” în continuu de la Dumnezeu, crezând că El trebuie „să-i răsplătească” fără nicio împotrivire și, mai mult, să plătească dublu; ei cred că, indiferent dacă Dumnezeu a obținut ceva de la ei sau nu, El poate fi doar manipulat de ei și nu-i poate orchestra în mod arbitrar pe oameni, cu atât mai puțin le poate dezvălui înțelepciunea și firea Sa dreaptă, care au fost ascunse mulți ani, oricând dorește El și fără permisiunea lor. Ei pur și simplu își mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu le va ierta și gata, că nu Se va sătura să facă asta și că acest lucru se va perpetua la infinit. Ei doar Îi poruncesc lui Dumnezeu, crezând că El pur și simplu li Se va supune, deoarece în Biblie este consemnat că Dumnezeu nu a venit să fie slujit de oameni, ci să îi slujească, și că El este aici ca să fie slujitorul lor. Nu ați crezut voi întotdeauna în acest fel? Când nu puteți câștiga nimic de la Dumnezeu, vreți să fugiți; când nu înțelegeți ceva, vă simțiți atât de plini de resentimente și chiar mergeți atât de departe încât să-I aruncați tot felul de vorbe de ocară. Pur și simplu nu-L lăsați pe Dumnezeu Însuși să-Și exprime pe deplin înțelepciunea și minunăția; în schimb, doriți doar să vă bucurați de ușurare temporară și de confort. Până acum, atitudinea voastră în credința în Dumnezeu a constat din aceleași perspective vechi. Dacă Dumnezeu vă arată doar un pic de măreție, deveniți nefericiți. Vedeți acum exact cât de mare este statura voastră? Să nu credeți că sunteți toți credincioși lui Dumnezeu când, de fapt, vechile voastre perspective nu s-au schimbat. Când nu ți se întâmplă nimic, crezi că totul merge ușor, iar dragostea ta pentru Dumnezeu atinge o culme înaltă. Dar când ți se întâmplă ceva neînsemnat, cazi în Infern. Asta înseamnă să Îi fii credincios lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

Oamenii au o rațiune atât de slabă – au prea multe pretenții de la Dumnezeu și Îi cer prea multe, le lipsește până și cea mai mică fărâmă de rațiune. Ei cer mereu ca Dumnezeu să facă una sau alta și sunt incapabili să se supună complet Lui sau să-L slăvească. În schimb, au cerințe nerezonabile de la Dumnezeu pe baza preferințelor lor, cerându-I să fie foarte mărinimos, să nu Se mânie niciodată din nicio cauză și, oricând vede oameni, să le zâmbească și să le vorbească mereu, să le ofere adevărul și să aibă părtășie despre adevăr cu ei. În plus, Îi cer să fie mereu răbdător și să păstreze o expresie plăcută în preajma lor. Oamenii au prea multe cerințe; sunt prea pretențioși! Ar trebui să examinați aceste chestiuni. Rațiunea umană este atât de slabă, nu-i așa? Oamenii nu sunt doar incapabili să se supună pe deplin orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu sau să accepte tot ce vine de la El, ci, dimpotrivă, Îi impun lui Dumnezeu cerințe suplimentare. Cum pot cei cu astfel de cerințe să-I fie loiali lui Dumnezeu? Cum se pot supune rânduielilor Sale? Cum pot să-L iubească pe Dumnezeu? Toți oamenii au cerințe privind modul în care ar trebui să fie iubiți, tolerați, vegheați, protejați și îngrijiți de Dumnezeu, dar niciunul dintre ei nu are nicio cerință privind modul în care ei înșiși ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu, să se gândească la El, să fie atenți față de El, să-L mulțumească, să-L aibă pe Dumnezeu în inimile lor și să-L venereze. Există aceste lucruri în inimile oamenilor? Acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le realizeze, deci de ce nu fac progrese cu sârguință în acest domeniu? Unii pot fi entuziasmați o perioadă de timp și, într-o anumită măsură, se pot lepăda de lucruri și se pot sacrifica, dar nu este ceva de durată; confruntarea cu un mic eșec îi poate face să se descurajeze, să-și piardă speranța și să se plângă. Oamenii au atât de multe dificultăți și sunt prea puțini care urmăresc adevărul și caută să-L iubească și să-L mulțumească pe Dumnezeu. Sunt complet lipsiți de rațiune, adoptă poziția greșită și se consideră deosebit de valoroși. Mai sunt și cei care spun: „Dumnezeu ne consideră lumina ochilor Săi. N-a șovăit să-Și lase singurul Fiu să fie răstignit pe cruce pentru a răscumpăra omenirea. Dumnezeu a plătit un preț greu ca să ne răscumpere – suntem incredibil de valoroși și avem cu toții un loc în inima Lui. Suntem un grup special de oameni și avem un statut mult mai înalt decât necredincioșii – suntem oamenii din Împărăția Cerurilor.” Aceștia se consideră de-a dreptul elevați și măreți. În trecut, mulți conducători aveau această mentalitate, crezând că au un anumit statut și o anumită poziție în casa lui Dumnezeu după ce erau promovați. Gândeau: „Dumnezeu mă ține la mare cinste, are o părere bună despre mine și mi-a îngăduit să slujesc drept conducător. Trebuie să alerg de colo colo și să lucrez pentru El cât de bine pot.” Erau incredibil de mulțumiți de ei înșiși. Cu toate acestea, după o perioadă de timp, făceau ceva greșit și își arătau adevărata față, apoi erau înlocuiți și deveneau demoralizați și își puneau capul în pământ. Când comportamentul lor rușinos era dat în vileag și emondat, deveneau chiar mai negativiști și nu mai puteau continua să creadă. Își spuneau în sinea lor: „Dumnezeu e atât de nepăsător față de sentimentele mele, nu Se sinchisește deloc să-mi protejeze mândria. Se spune că Dumnezeu este înțelegător față de slăbiciunile omului, așadar de ce am fost demis după câteva mici fărădelegi?” Apoi deveneau descurajați și voiau să-și abandoneze credința. Oare astfel de oameni au credință adevărată în Dumnezeu? Dacă nu pot nici măcar să accepte emondarea, atunci statura lor este prea mică și nu este sigur dacă vor fi capabili să accepte adevărul pe viitor. Astfel de oameni sunt în pericol.

Oamenii nu au cerințe mari de la ei înșiși, dar au cerințe mari de la Dumnezeu. Îi cer să le arate o bunătate specială, să fie răbdător și tolerant față de ei, să-i prețuiască, să-i aprovizioneze, să le zâmbească, să fie îngăduitor față de ei, să facă diverse concesii pentru ei și să aibă grijă de ei în numeroase moduri. Se așteaptă ca El să nu fie deloc strict cu ei sau să facă ceva ce i-ar putea supăra câtuși de puțin și sunt mulțumiți doar dacă îi flatează în fiecare zi. Oamenii au o rațiune atât de slabă! Nu le este clar ce ar trebui să facă, ce ar trebui să realizeze, ce puncte de vedere ar trebui să aibă, în ce poziții ar trebui să stea pentru a-L servi pe Dumnezeu și în ce poziție este adecvat pentru ei să se plaseze. Oamenii cu un pic de statut au o părere foarte bună despre ei înșiși, iar cei fără statut au, la rândul lor, o părere foarte bună despre ei. Oamenii nu se cunosc pe ei înșiși niciodată. Trebuie să ajungi la un punct în credința ta în Dumnezeu în care, indiferent de felul în care îți vorbește, cât de strict este cu tine și cât de mult s-ar putea să te ignore, tu să poți continua să crezi fără să te plângi și să continui să-ți faci datoria ca de obicei. Atunci vei fi o persoană matură și cu experiență și vei avea cu adevărat o oarecare statură și puțin din rațiunea unei persoane normale. Nu vei avea cerințe de la Dumnezeu, nu vei mai avea dorințe extravagante și nu vei mai avea solicitări de la alții sau de la Dumnezeu, conform preferințelor tale. Lucrul acesta va arăta că, într-o anumită măsură, ai asemănarea unui om. În prezent, aveți prea multe cerințe, acestea fiind excesive, și aveți prea multe intenții umane. Acest lucru dovedește faptul că nu te afli în poziția corectă; poziția în care te afli este prea înaltă și te-ai considerat prea onorabil, de parcă nu ai fi cu mult mai prejos decât Dumnezeu. Așadar, ești dificil de abordat, iar aceasta este exact natura Satanei.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

A avea mereu cereri de la Dumnezeu face parte din natura omului, iar voi trebuie să analizați această natură conform cuvântului lui Dumnezeu. Cum ar trebui să o analizați? Primul pas este să vă fie clar care sunt cererile iraționale și care sunt dorințele extravagante pe care oamenii le au în privința lui Dumnezeu și ar trebui să le analizați pe fiecare în parte: de ce fac oamenii acea cerere? Care este motivul lor? Care este scopul lor? Cu cât vei analiza mai mult în acest mod conștiincios, cu atât vei avea o mai bună înțelegere a naturii tale și cu atât mai detaliată va deveni acea înțelegere. Dacă nu o analizezi în detaliu, ci doar știi că oamenii nu ar trebui să aibă cereri de la Dumnezeu, înțelegând doar că a avea cereri de la Dumnezeu este irațional, și atât, atunci, în cele din urmă, nu vei face niciun progres și nu te vei schimba. Unii oameni spun: „Avem atâtea cereri de la Dumnezeu pentru că suntem prea egoiști. Ce ar trebui să facem?” În mod firesc, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să cunoască esența egoismului. Când vei înțelege cu adevărat esența egoismului uman, vei ști ce îți lipsește; este înfricoșător dacă oamenii nu pot înțelege acest lucru. Este ușor să recunoști prin analiză cererile evident extravagante sau iraționale și este posibil să te urăști. Uneori, s-ar putea să crezi că ale tale cereri sunt raționale și corecte și, pentru că le consideri raționale și crezi că așa ar trebui să stea lucrurile și pentru că și alții emit cereri similare, ți se poate părea că ale tale nu sunt excesive, ci justificate și firești. Acest lucru arată că tu nu deții încă adevărul, motiv pentru care nu le poți înțelege în mod clar. Iată un exemplu: să presupunem că a existat un om care L-a urmat pe Dumnezeu timp de mulți ani și a suferit mult prin multe tulburări și provocări. Întotdeauna părea să se comporte cum se cuvine și părea în regulă din punct de vedere al umanității, al suferinței și al devotamentului său față de Dumnezeu. Chiar mai degrabă avea conștiință, era dispus să răsplătească iubirea lui Dumnezeu și, de obicei, știa să își îndeplinească lucrarea cu grijă. Mai târziu, am descoperit că acest om vorbea clar și frumos, dar nu era deloc ascultător, așa că l-am înlocuit și am poruncit să nu mai fie folosit pe viitor. Lucrase mai mulți ani pentru biserică și suferise mult și, totuși, în cele din urmă, a fost înlocuit. Mai mult, nu rezolvasem unele dintre dificultățile sale practice. Ce ar crede oamenii despre acest tip de situație? În primul rând, mulți oameni ar veni în apărarea lui și ar spune: „Nu este în regulă. În aceste circumstanțe, Dumnezeu ar trebui să-i arate o mare milă și har, pentru că el Îl iubește pe Dumnezeu și se sacrifică pentru El. Dacă cineva ca el, care crede în Dumnezeu de mulți ani, poate fi alungat, ce speranță mai au noii credincioși ca noi?” Iată că apar din nou cererile oamenilor, sperând mereu că Dumnezeu va binecuvânta acea persoană și o va lăsa să rămână, în timp ce continuă să gândească: „Acel om a făcut ceea ce trebuia pentru Dumnezeu, Dumnezeu nu ar trebui să-l dezamăgească!” Atât de multe dintre cererile pe care oamenii le au de la Dumnezeu provin din noțiuni și închipuiri umane. Oamenii măsoară ce ar trebui să le dea Dumnezeu oamenilor și cum ar trebui să îi trateze conform standardelor de conștiință pentru ceea ce este corect și rațional printre oameni, dar cum poate fi acest lucru în concordanță cu adevărul? De ce spun că toate cererile omenirii sunt iraționale? Pentru că acestea sunt standardele pe care oamenii le cer de la alți oameni. Dețin oamenii adevărul? Sunt ei capabili să perceapă esența omului? Unii oameni cer ca Dumnezeu să-i trateze pe oameni conform standardului conștiinței, făcându-L pe Dumnezeu să respecte standardul cerut de oameni. Acest lucru nu este în concordanță cu adevărul și este irațional. Oamenii sunt capabili să îndure atunci când trebuie să facă față unor chestiuni mărunte, dar s-ar putea să nu poată suporta atunci când, în cele din urmă, este stabilit finalul. Cererile lor vor ieși la iveală, iar cuvintele lor de nemulțumire și condamnare vor curge din gurile lor fără reținere și vor începe să își arate adevărata față. În acel moment, ei își vor cunoaște propria natură. Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu conform noțiunilor omenești și propriei lor voințe, emițând multe cereri de acest fel. S-ar putea ca în mod normal să nu observați și să credeți că a vă ruga ocazional lui Dumnezeu pentru ceva nu reprezintă o cerere, dar, de fapt, o analiză atentă arată că multe cereri umane sunt iraționale, lipsite de logică și chiar ridicole. Înainte, nu ai recunoscut gravitatea acestei chestiuni, dar, în viitor, vei ajunge să o cunoști treptat, iar atunci vei avea o înțelegere adevărată a propriei naturi. Puțin câte puțin, experiența îți va aduce cunoașterea și discernerea naturii tale și, combinată cu părtășia despre adevăr, vei ajunge să o cunoști în mod clar – atunci vei fi intrat în adevăr în această privință. Atunci când chiar vei înțelege clar natura și esența omului, firea ta se va schimba și atunci vei deține adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

Toate cererile și uneltirile oamenilor sunt incompatibile cu adevărul și în contradicție cu cerințele și voia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu iubește pe niciunul dintre ei, toți sunt detestați și disprețuiți de El. Cererile pe care oamenii le fac de la Dumnezeu, tot ceea ce urmăresc și toate căile pe care merg nu au nimic de-a face cu adevărul. Unii oameni gândesc: „Lucrez pentru biserică de atâția ani – dacă sunt bolnav, Dumnezeu ar trebui să mă vindece și să mă binecuvânteze.” În special, cei care cred în Dumnezeu de mult timp cer și mai mult de la El; cei care cred doar de puțin timp se simt nedemni, dar, după un timp, vor începe să se simtă îndreptățiți. Așa sunt oamenii; aceasta este natura omului și niciun om nu face excepție de la asta. Unii oameni spun: „Niciodată nu am făcut cereri excesive de la Dumnezeu, deoarece sunt o ființă creată și nu sunt vrednic să cer nimic de la El.” Nu vă grăbiți să spuneți asta, timpul va dezvălui totul. Natura și intențiile oamenilor vor fi în cele din urmă date în vileag și vor ieși la suprafață într-o zi. Oamenii nu fac cereri de la Dumnezeu pentru că nu cred că este necesar, sau că nu este momentul potrivit, sau pentru că au făcut deja foarte multe cereri de la Dumnezeu, dar pur și simplu nu își dau seama că este vorba de o cerere. Pe scurt, oamenii au acest tip de natură, așa că este imposibil ca ei să nu o dezvăluie. Cu oportunitatea sau în circumstanțele potrivite, în mod firesc ea va fi dezvăluită. De ce avem părtășie pe această temă astăzi? Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă ce este în propria lor natură. Nu considera că a crede în Dumnezeu timp de câțiva ani sau a lucra câteva zile pentru biserică înseamnă că te-ai sacrificat, te-ai dedicat sau ai suferit mult pentru El și că meriți să obții câteva lucruri, cum ar fi bucuria lucrurilor materiale, hrana trupească, sau să fii mai respectat și apreciat de ceilalți, sau ca Dumnezeu să îți vorbească cu blândețe, sau să se îngrijească mai mult de tine și să te întrebe deseori dacă mănânci și te îmbraci bine, cum te simți din punct de vedere fizic, și așa mai departe. Aceste lucruri apar în mod inconștient la oameni atunci când aceștia sacrifică mult timp pentru Dumnezeu și ajung să creadă că merită să ceară ceva de la El. Atunci când s-au sacrificat pentru Dumnezeu doar pentru o perioadă scurtă de timp, ei cred că nu au acest drept și nu îndrăznesc facă cereri de la Dumnezeu. Dar, cu timpul, ei vor crede că au capital și cererile lor vor începe să apară, iar aceste aspecte ale naturii lor vor fi date în vileag. Nu sunt oamenii așa? De ce nu se gândesc ei dacă este corect să facă astfel de cereri de la Dumnezeu? Meriți tu aceste lucruri? Ți le-a promis Dumnezeu? Dacă ceva nu-ți aparține, dar tu îl ceri cu încăpățânare, acest lucru este în contradicție cu adevărul și se naște în întregime din natura ta satanică. Cum s-a comportat arhanghelul la început? I s-a dat o poziție prea înaltă, i s-a dat prea mult, așa că a crezut că merita tot ce dorea și tot ce obținea, ajungând în cele din urmă la punctul în care a spus: „Vreau să fiu pe picior de egalitate cu Dumnezeu!” De aceea, oamenii cred în Dumnezeu cu prea multe cereri, cu dorințe prea mari. Dacă nu se examinează și nu reușesc să-și dea seama de gravitatea problemei, atunci, într-o zi vor spune: „Dă-te la o parte, Dumnezeule. Într-o oarecare măsură, aș putea fiu eu însumi Dumnezeu”, sau „Dumnezeule, voi purta tot ce porți Tu, voi mânca tot ce mănânci Tu.” Oamenii care au ajuns la acest nivel îl tratează deja pe Dumnezeu ca pe un om. Deși oamenii recunosc verbal că Dumnezeu întrupat este însuși Dumnezeu, toate acestea sunt doar cuvinte superficiale. În realitate, inimile lor nu au nici cea mai mică supunere sau teamă față de Dumnezeu. Unii oameni chiar vor să fie Dumnezeu și vor fi probleme dacă ambițiile și dorințele lor vor crește până la acest nivel. Este posibil ca un dezastru să se abată asupra lor și, chiar dacă vor fi excluși din biserică, tot vor fi pedepsiți de Dumnezeu.

Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu; numai astfel ei cred cu adevărat în El. Ei nu ar trebui doar să recunoască poziția lui Dumnezeu, ci ar trebui să aibă o adevărată înțelegere și teamă de esența și firea lui Dumnezeu și să fie absolut ascultători. Iată câteva modalități de a practica acest lucru: în primul rând, păstrează pietatea și o atitudine sinceră în sinea ta atunci când interacționezi cu Dumnezeu, fără noțiuni sau închipuiri, și ai o inimă ascultătoare. În al doilea rând, adu intențiile din spatele tuturor lucrurilor pe care le spui, a tuturor întrebărilor pe care le pui și a tuturor lucrurilor pe care le faci în fața lui Dumnezeu, pentru a le examina și a te ruga. Numai știind cum să practici potrivit principiilor adevărului și având la bază cuvântul lui Dumnezeu, vei putea intra în realitatea adevărului. Dacă nu cauți adevărul, nu numai că nu vei putea intra în realitatea adevărului, dar vei acumula din ce în ce mai multe noțiuni, iar asta aduce necazuri. Dacă Îl privești pe Dumnezeu ca pe o persoană, atunci Dumnezeul în care crezi este un Dumnezeu vag din ceruri; vei fi negat complet întruparea și nu vei mai recunoaște în inima ta pe Dumnezeul practic. În acest moment, vei deveni un antihrist și vei cădea în întuneric. Cu cât vei avea mai multe justificări, cu atât vei avea mai multe cereri de la Dumnezeu și cu atât vei avea mai multe noțiuni despre El, ceea ce te va pune în pericol din ce în ce mai mult. Cu cât vei face mai multe cereri de la Dumnezeu, cu atât mai mult vei dovedi că pur și simplu nu-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Dacă nutrești mereu cereri față de Dumnezeu în inima ta, atunci, în timp, probabil că te vei trata pe tine însuți ca pe Dumnezeu și vei fi martor pentru tine însuți atunci când lucrezi în biserică, spunând chiar: „Oare Dumnezeu nu este martor pentru El însuși? De ce nu pot și eu?” Pentru că tu nu înțelegi lucrarea lui Dumnezeu, vei avea noțiuni despre El și nu vei avea o inimă care să se teamă de El. Tonul vocii tale se va schimba, firea ta va deveni arogantă și, în cele din urmă, vei ajunge treptat să te preamărești și să fii mărturie pentru tine însuți. Acesta este procesul de declin al omului și este în întregime provocat de faptul că el nu urmărește adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

Deși Iov nu Îl văzuse niciodată pe Dumnezeu sau nu auzise cuvintele Lui cu propriile urechi, Dumnezeu avea un loc în inima lui. Care era atitudinea lui Iov față de Dumnezeu? Era, așa cum am menționat anterior: „Binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu”. Binecuvântarea numelui lui Dumnezeu de către el a fost necondiționată, nu a ținut cont de context și nu a avut niciun motiv. Vedem că Iov își dăruise inima lui Dumnezeu, permițând ca ea să fie controlată de Dumnezeu; tot ceea ce a gândit, a decis și a plănuit în inima sa I-a fost expus lui Dumnezeu și nu ascuns față de El. Inima sa nu era în opoziție față de Dumnezeu și nu Îi ceruse niciodată lui Dumnezeu să-i dea ceva sau să facă ceva pentru el, și nu nutrea dorințe extravagante cum că ar primi ceva din închinarea la Dumnezeu. Iov nu s-a târguit cu Dumnezeu și nu a avut cereri sau pretenții de la El. Lăudarea numelui lui Dumnezeu s-a datorat marii puteri și autorități ale lui Dumnezeu în conducerea tuturor lucrurilor și nu a depins de faptul dacă primea binecuvântări sau era lovit de nenorociri. El credea că, indiferent dacă Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni sau aduce nenorociri asupra lor, puterea și autoritatea lui Dumnezeu nu se vor schimba și, prin urmare, indiferent de împrejurările unei persoane, numele lui Dumnezeu ar trebui lăudat. Faptul că omul este binecuvântat de Dumnezeu se întâmplă datorită suveranității lui Dumnezeu și când nenorocirea se abate asupra omului este tot datorită suveranității lui Dumnezeu. Puterea și autoritatea lui Dumnezeu conduc și rânduiesc tot ce are legătură cu omul; capriciile sorții omului reprezintă manifestarea puterii și autorității lui Dumnezeu; și, indiferent de punctul de vedere al unei persoane, numele lui Dumnezeu ar trebui lăudat. Aceasta este ceea ce Iov a experimentat și a ajuns să cunoască în timpul anilor vieții sale. Toate gândurile și acțiunile lui Iov au ajuns la urechile lui Dumnezeu, au ajuns înaintea lui Dumnezeu și au fost considerate importante de către Dumnezeu. Dumnezeu a prețuit această cunoaștere a lui Iov și l-a prețuit pe Iov pentru că avea o asemenea inimă. Această inimă aștepta întotdeauna porunca lui Dumnezeu și în toate locurile și indiferent de timp sau loc, primea tot ceea ce se abătea asupra ei. Iov nu a avut cerințe pentru Dumnezeu. Ceea ce a cerut de la sine însuși a fost să aștepte, să accepte, să confrunte și să se supună tuturor aranjamentelor care veneau de la Dumnezeu; Iov credea că aceasta este datoria lui și era exact ceea ce dorea Dumnezeu. Iov nu Îl văzuse niciodată pe Dumnezeu, nici nu Îl auzise rostind vreun cuvânt, dând porunci, oferind învățături sau instruindu-l în privința a ceva. În cuvintele de astăzi, faptul că el avea o asemenea cunoaștere și atitudine față de Dumnezeu când Dumnezeu nu îi oferise nicio luminare, îndrumare sau pregătire în privința adevărului – era un lucru prețios și faptul că el a demonstrat astfel de lucruri a fost suficient pentru Dumnezeu, iar mărturia lui a fost lăudată și apreciată de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”

Oamenii nu sunt calificați să Îi ceară nimic lui Dumnezeu. Nu există nimic mai irațional decât a cere de la Dumnezeu. El va face ceea ce se cuvine să facă, iar firea Sa este dreaptă. Dreptatea nu înseamnă nicidecum echitate sau justețe; nu înseamnă egalitarism și nici a-ți aloca ceea ce meriți în funcție de cât de multe lucrări ai dus la bun sfârșit, a-ți plăti pentru vreo lucrare pe care ai făcut-o sau a-ți da ce ți se cuvine în funcție de eforturile depuse. Aceasta nu este dreptate, înseamnă doar a fi corect și rațional. Foarte puțini oameni sunt capabili să cunoască firea dreaptă a lui Dumnezeu. Să presupunem că Dumnezeu l-ar fi eliminat pe Iov după ce Iov a fost martor pentru El: ar fi asta drept? De fapt, ar fi. De ce se numește aceasta dreptate? Cum văd oamenii dreptatea? Dacă un lucru este în conformitate cu noțiunile oamenilor, atunci lor le este foarte ușor să spună că Dumnezeu este drept; totuși, dacă nu văd acel lucru ca fiind în concordanță cu noțiunile lor – dacă este ceva ce nu sunt capabili să înțeleagă – atunci le-ar fi greu să spună că Dumnezeu este drept. Dacă Dumnezeu l-ar fi distrus pe Iov pe atunci, oamenii nu ar fi spus că El este drept. De fapt, totuși, indiferent dacă oamenii au fost sau nu corupți și dacă au fost profund corupți sau nu, trebuie Dumnezeu să Se justifice atunci când îi distruge? Ar trebui să fie nevoit să le explice oamenilor pe ce bază face acest lucru? Trebuie oare Dumnezeu să le spună oamenilor regulile pe care El le-a poruncit? Nu este nevoie. În ochii lui Dumnezeu, cineva care este corupt și care este pasibil să se împotrivească lui Dumnezeu nu are nicio valoare; orice mod în care Se va ocupa Dumnezeu de el va fi potrivit și toate sunt rânduielile lui Dumnezeu. Dacă ai fi neplăcut în ochii lui Dumnezeu și dacă El ar spune că nu Îi mai ești de niciun folos după mărturia ta și, prin urmare, te-ar distruge, ar fi și aceasta dreptatea Lui? Ar fi. S-ar putea să nu fii capabil să recunoști acest lucru din fapte chiar acum, dar trebuie să înțelegi doctrina. Ce ați spune – este distrugerea Satanei de către Dumnezeu o expresie a dreptății Sale? (Da.) Și dacă i-ar permite Satanei să rămână? Nu îndrăzniți să spuneți, nu-i așa? Esența lui Dumnezeu este dreptatea. Deși ceea ce face El nu este ușor de înțeles, tot ceea ce face El este drept; doar că, pur și simplu, oamenii nu înțeleg. Când Dumnezeu i l-a dat pe Petru Satanei, cum a răspuns Petru? „Omenirea nu este în măsură să priceapă ce faci Tu, dar tot ceea ce faci conține voia Ta; în toate acestea există dreptate. Cum să nu rostesc vorbe de laudă pentru înțelepciunea și faptele Tale?” Acum, ar trebui să vedeți că motivul pentru care Dumnezeu nu îl distruge pe Satana în timp ce îl mântuiește pe om este că oamenii pot să vadă clar cum i-a corupt Satana și măsura în care i-a corupt și cum îi purifică și mântuiește Dumnezeu. În cele din urmă, când oamenii au înțeles adevărul și au văzut clar chipul hidos al Satanei și păcatul monstruos al corupției lor de către Satana, Dumnezeu îl va distruge pe Satana, arătându-le dreptatea Lui. Momentul în care Dumnezeu îl distruge pe Satana este plin de firea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept. Deși s-ar putea ca oamenii să nu poată să perceapă dreptatea lui Dumnezeu, ei nu ar trebui să emită judecăți după bunul plac. În cazul în care ceva din ce face El li se pare nerezonabil oamenilor sau dacă aceștia au vreo noțiune privind acest lucru, iar asta îi determină să spună că El nu este drept, atunci sunt extrem de nerezonabili.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Din moment ce crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să Îi oferi totul, nu ar trebui să faci alegeri sau cereri personale, și ar trebui să obții satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu. Din moment ce ești o ființă creată, ar trebui să te supui Domnului care te-a creat, deoarece ești prin natură fără stăpânire de sine și nu ai nicio capacitate să-ți controlezi destinul. Din moment ce ești o persoană care crede în Dumnezeu, ar trebui să cauți sfințenia și schimbarea. Din moment ce ești o ființă creată, ar trebui să rămâi fidel datoriei tale și să-ți păstrezi locul și nu ar trebui să-ți depășești îndatorirea. Acest lucru nu are menirea să te constrângă sau să te suprime prin doctrină, ci, în schimb, este calea prin care îți poți îndeplini datoria și care poate fi obținută – și ar trebui să fie obținută – de către toți aceia care fac ce este drept. […] Dumnezeu a creat toate lucrurile, așa că El face toate ființele create să vină sub stăpânirea Lui și să se supună stăpânirii Lui; El va porunci tuturor lucrurilor, astfel încât toate lucrurile să fie în mâinile Lui. Toată creația lui Dumnezeu, inclusiv animalele, plantele, omenirea, munții, râurile și lacurile – toate trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Tot ce este pe cer și pe pământ trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Ele nu pot alege, ci trebuie să se supună tuturor orchestrărilor Lui. Acest lucru a fost decretat de Dumnezeu și reprezintă autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu poruncește tuturor și comandă și este peste toate lucrurile, fiecare clasificat după felul lui și după poziția repartizată după dorința lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare e un lucru sau persoană, nimeni sau nimic nu este mai mare decât Dumnezeu, toate lucrurile slujesc omenirii create de Dumnezeu și niciun lucru nu îndrăznește să nu Îl asculte pe Dumnezeu sau să-I aducă vreo cerere. Prin urmare, omul, ca ființă creată, trebuie, de asemenea, să-și îndeplinească datoria de om. Indiferent dacă omul este domnul sau îngrijitorul tuturor lucrurilor, indiferent cât de înalt este statutul omului printre toate lucrurile, el este, totuși, doar o ființă umană mică sub stăpânirea lui Dumnezeu, și nu este nimic mai mult decât o ființă umană neînsemnată, o ființă creată care nu va fi niciodată deasupra lui Dumnezeu. Ca ființă creată, omul ar trebui să caute să îndeplinească datoria unei ființe create și să caute să-L iubească pe Dumnezeu fără să facă alte alegeri, pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostea omului. Aceia care caută să-L iubească pe Dumnezeu nu ar trebui să caute vreun beneficiu personal sau să caute ceva după care tânjesc în mod personal; aceasta este cea mai corectă metodă de a urmări. Dacă ceea ce cauți este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci cărarea pe care calci este cea corectă. Dacă ceea ce cauți este binecuvântarea trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor noțiuni, și dacă nu există nicio schimbare în firea ta, nu ești deloc supus lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce cauți te va duce cu siguranță în iad, deoarece cărarea pe care mergi este cărarea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de ceea ce urmărești. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de cărarea pe care merge omul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”

Imnuri similare

Omul cere prea multe de la Dumnezeu