Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

În căutarea voastră, aveți prea multe noțiuni individuale, speranțe și așteptări. Lucrarea actuală este pentru a emonda dorința voastră de statut și dorințele voastre extravagante. Speranțele, statutul și noțiunile sunt toate reprezentări clasice ale firii satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este numai pentru că otrava Satanei întotdeauna atacă gândurile oamenilor și oamenii sunt întotdeauna incapabili să scape de aceste ispite ale Satanei. Ei trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat și, totuși, ei încă gândesc: „Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că sigur suntem superiori față de ceilalți și trebuie să avem mai mult statut și mai multe așteptări decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu”. De mulți ani, gândurile pe care oamenii s-au bazat pentru supraviețuirea lor le-au corodat inimile până în punctul în care au devenit înșelători, josnici și lași. Nu numai că le lipsesc voința și hotărârea, dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați. Le lipsește cu desăvârșire orice hotărâre care să depășească sinele și, cu atât mai mult, nici măcar nu au curaj să scape de constrângerile acestor influențe întunecate. Gândurile și viețile oamenilor sunt atât de putrede încât perspectivele lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de hidoase și, chiar și atunci când oamenii vorbesc despre perspectivele asupra credinței în Dumnezeu, este pur și simplu ceva insuportabil de auzit. Oamenii sunt toți lași, incompetenți, josnici și fragili. Ei nu simt dezgust față de forțele întunericului și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr; în schimb, ei fac tot posibilul pentru a le elimina. Nu așa sunt gândurile și perspectivele voastre actuale? „De vreme ce eu cred în Dumnezeu, ar trebui doar să fiu copleșit de binecuvântări și ar trebui să fie sigur că statutul meu nu va decădea niciodată și că va rămâne mai înalt decât cel al necredincioșilor.” Nu ați nutrit în voi acea perspectivă doar de un an sau doi, ci de mulți ani. Modul vostru de gândire tranzacțional este superdezvoltat. Deși ați ajuns la acest pas astăzi, încă nu ați renunțat la statut, ci vă zbateți neîncetat să-l cercetați și îl observați zilnic, cu teama profundă că, într-o zi, statutul vostru va fi pierdut și numele vostru va fi ruinat. Oamenii nu și-au abandonat niciodată dorința pentru tihnă. […] Cu cât căutați mai mult în acest fel, cu atât mai puțin veți culege. Cu cât este mai mare dorința unei persoane de statut, cu atât mai serios va trebui să fie emondată și cu atât mai mult va trebui să fie supusă unei rafinări deosebite. Astfel de oameni sunt lipsiți de valoare! Aceștia trebuie să fie emondați și judecați în mod adecvat, pentru ca ei să renunțe complet la aceste lucruri. Dacă veți continua astfel până la sfârșit, nu veți culege nimic. Cei care nu urmăresc viața, nu pot fi transformați, iar cei care nu sunt însetați după dreptate nu pot dobândi adevărul. Tu nu te concentrezi pe a urmări transformarea personală și intrarea, ci te concentrezi în schimb asupra dorințelor extravagante și a lucrurilor care îți îngrădesc dragostea față de Dumnezeu și te împiedică să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”

Fiecare dintre voi s-a ridicat până la culmile mulțimilor; v-ați înălțat pentru a fi strămoșii mulțimilor. Sunteți extrem de arbitrari și alergați înnebuniți printre toți viermii, căutând un loc liniștit și încercând să devorați viermii mai mici decât voi. Sunteți răutăcioși și siniștri în inimile voastre, depășind până și fantomele care s-au scufundat pe fundul mării. Locuiți în partea de jos a bălegarului, tulburând viermii de sus până jos, până când nu mai au pace, luptându-vă unii cu alții o vreme și apoi calmându-vă. Nu vă cunoașteți locul, dar tot vă mai luptați unul cu celălalt în bălegar. Ce puteți câștiga din această luptă? Dacă ați avea cu adevărat inimi cu frică de Mine în inimi, cum ați putea să vă luptați unul cu altul în spatele Meu? Oricât de înalt este statutul tău, nu ești oare tot un mic vierme împuțit din balegă? Vor putea să-ți crească aripi și să devii un porumbel în cer?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, vei regreta tot răul pe care l-ai făcut”

Omul nu M-a iubit niciodată cu sinceritate. Când Eu îl înalț, el se simte nevrednic, dar aceasta nu-l face să încerce să Mă mulțumească. El deține numai, în mâinile sale, „poziția” pe care Eu i-am dat-o și o cercetează; insensibil la frumusețea Mea, el, în schimb, persistă în a se umfla cu beneficiile poziției sale. Nu este acesta neajunsul omului? Când munții se mișcă, ar putea ei face un ocol de dragul poziției voastre? Când apele curg, ar putea ele să se oprească înaintea poziției omului? Ar putea fi inversate cerurile și pământul de poziția omului? Cândva, Eu am fost milostiv față de om, de nenumărate ori – dar nimănui nu-i pasă sau nu prețuiește aceasta. Ei doar ascultă aceasta ca pe o poveste sau o citesc ca pe un roman. Oare, cu adevărat, cuvintele Mele nu ating inima omului? Cuvântările Mele nu au niciun efect? Ar putea fi faptul că nimeni nu crede în existența Mea? Omul nu se iubește pe sine; în schimb, el se unește cu Satana ca să Mă atace și îl folosește pe Satana ca pe un „bun” cu care să Mă slujească. Eu voi pătrunde în toate tertipurile Satanei și voi opri oamenii de pe pământ să accepte să fie induși în eroare de el, astfel încât ei să nu Mi se opună din cauza existenței sale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 22

Indiferent de cât de înalte sunt idealurile omului, cât de realiste sau de cuvenite pot fi dorințele lui, tot ceea ce omul dorește să realizeze, tot ceea ce caută el este strâns legat de două cuvinte. Aceste două cuvinte sunt de o importanță vitală pentru viața fiecărei persoane și sunt lucruri pe care Satana intenționează să le insufle în om. Care sunt aceste două cuvinte? Sunt „faimă” și „câștig”. Satana folosește o metodă foarte subtilă, o metodă foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor, care nu este deloc radicală, prin care îi face pe oameni să accepte pe neștiute modul lui de viață, regulile lui de trai, și să-și stabilească obiectivele și direcția în viață și, făcând astfel, ei ajung, fără să-și dea seama, și să aibă ambiții de viață. Indiferent cât de grandioase ar putea să pară aceste ambiții de viață, ele sunt legate inextricabil de „faimă” și de „câștig”. Tot ceea ce persoanele importante sau faimoase – de fapt toți oamenii – urmează în viață are legătură doar cu aceste două cuvinte: „faimă” și „câștig”. Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Ei cred că faima și câștigul sunt un gen de capital pe care îl pot folosi ca să obțină o viață de căutare a plăcerii și de desfătare nesăbuită a trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig la care râvnesc atât, oamenii, de bună voie, totuși fără să știe, îi predau Satanei trupurile și mințile lor, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor. Ei fac astfel fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna nevoia de a recupera tot ceea ce au predat. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au refugiat astfel în Satana și i-au devenit loiali? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce o persoană se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este drept sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Asta deoarece puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare; ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc fără încetare pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie. Nu este acest lucru adevărat? […]

[…] Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre, deoarece credeți că nu se poate trăi fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și atingă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, palid și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe monstruoase pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le folosește pentru a te lega. Când va veni vremea să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci omenirea va avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

Când vine vorba de tot ceea ce implică reputația, statutul sau o oportunitate de a străluci – de exemplu, când auziți cum casa lui Dumnezeu plănuiește să educe diverse tipuri de indivizi talentați – inima fiecăruia dintre voi tresare de nerăbdare, fiecare dintre voi își dorește mereu să își facă un renume și să pășească în lumina reflectoarelor. Toți vreți să vă luptați pentru statut și reputație. Vă este rușine de acest lucru, dar v-ați simți prost dacă nu o faceți. Simțiți invidie, ură și resentiment oricând vedeți pe cineva remarcându-se și credeți că acest lucru este nedrept: „De ce nu pot să mă remarc? De ce alți oameni sunt mereu în lumina reflectoarelor? De ce mie nu-mi vine niciodată rândul?” Iar după aceea aveți resentimente, încercați să le reprimați, dar nu puteți. Vă rugați lui Dumnezeu și vă simțiți mai bine pentru o vreme, dar când întâlniți din nou acest gen de situație, tot nu o puteți depăși. Nu este aceasta o manifestare a unei staturi imature? Când oamenii sunt prinși în astfel de stări, nu cumva au căzut în capcana Satanei? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni. Dacă oamenii se vor lepăda de aceste firi corupte, nu se vor simți atunci liberi și descătușați? Gândește-te: dacă vrei să eviți să fii prins în aceste stări în care concurezi pentru statut și profit – să te eliberezi de aceste stări corupte și să scapi de suferința și de robia prestigiului, a profitului și a statutului – ce adevăruri trebuie să înțelegi? Ce realități ale adevărului trebuie să deții pentru ca tu să câștigi libertate și emancipare? În primul rând, trebuie să vezi că Satana folosește prestigiul, profitul și statutul pentru a-i corupe pe oameni, pentru a-i prinde în mreje, pentru a abuza de ei, pentru a-i degrada și pentru a-i cufunda în păcat. În plus, doar acceptând adevărul, oamenii pot renunța, pot lăsa deoparte prestigiul, profitul și statutul. Oricui îi este foarte dificil să lase deoparte aceste lucruri, indiferent dacă este tânăr sau bătrân, dacă este credincios de curând sau de mult timp. Deși unii oameni sunt introvertiți și par să nu vorbească prea mult, în realitate ei adăpostesc în inima lor mai multe dificultăți decât alții. Renunțarea la prestigiu, la profit și la statut este dificilă pentru toată lumea; nimeni nu poate depăși tentația acestor lucruri – stările interioare ale oamenilor sunt la fel. Satana a corupt omul folosind doar prestigiul și profitul; câteva mii de ani de cultură tradițională pur și simplu le-au insuflat oamenilor aceste lucruri. Prin urmare, natura coruptă a omului iubește și urmărește prestigiul, profitul și statutul, doar că modurile în care diferiți oameni le urmăresc și le exprimă diferă. Sunt unii care nu vorbesc niciodată despre asta și o ascund în inimile lor, în timp ce alții o dezvăluie în cuvintele lor. Sunt unii care vor lupta pentru aceste lucruri fără niciun scrupul, în timp ce alții nu luptă pentru ele, dar, în secret, se plâng, bombăne și sparg lucruri. Deși se manifestă diferit la diverși oameni, naturile lor sunt exact la fel. Ei sunt cu toții oameni corupți care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă te axezi mereu pe prestigiu, profit și statut, dacă prețuiești prea mult aceste lucruri, dacă acestea îți acaparează inima și dacă nu ești dispus să renunți la ele, atunci vei fi controlat și legat de ele. Vei deveni sclavul lor și, în cele din urmă, te vor ruina complet. Trebuie să înveți să renunți și să lași aceste lucruri deoparte, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta sau nu te grăbi să profiți de oportunități pentru a te remarca și a străluci. Trebuie să fii capabil să lași aceste lucruri deoparte, dar nu trebuie nici să împiedici îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează într-un anonimat liniștit și nu se dă mare în fața altora, în timp ce-ți îndeplinești datoria cu devotament. Cu cât vei renunța mai mult la mândria și statutul tău și cu cât vei renunța mai mult la interesele tale, cu atât mai împăcat te vei simți, cu atât mai multă lumină va fi în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea. Cu cât te lupți și concurezi mai mult, cu atât mai întunecată va deveni starea ta. Dacă nu Mă crezi, încearcă și vei vedea! Dacă vrei să anulezi acest tip de stare coruptă și să nu fii controlat de aceste lucruri, trebuie să cauți adevărul și să înțelegi clar esența acestor lucruri, iar apoi să le dai deoparte și să le abandonezi. Altfel, cu cât te vei lupta mai mult, cu atât mai întunecată va deveni inima ta și cu atât mai multă invidie și ură vei simți, iar dorința ta de a obține aceste lucruri va deveni doar mai puternică. Cu cât este mai puternică dorința ta de a le obține, cu atât mai puțin capabil vei fi să le obții și, întrucât se întâmplă asta, ura ta va crește. Pe măsură ce ura ta crește, vei deveni mai întunecat înlăuntrul tău. Cu cât vei fi mai întunecat înlăuntrul tău, cu atât mai deficitară va deveni îndeplinirea datorie tale, cu atât mai puțin folositor vei fi casei lui Dumnezeu. Acesta este un cerc vicios și interconectat. Dacă nu-ți vei îndeplini bine datoria niciodată, atunci vei fi treptat alungat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”

În loc să caute adevărul, cei mai mulți oameni au propriile planuri meschine. Interesele lor, renumele și locul sau statutul pe care îl au în mintea altora sunt de mare importanță pentru ei. Acestea sunt singurele lucruri pe care le prețuiesc. Se agață de aceste lucruri cu o prinsoare de fier și le consideră drept viață a lor. Și modul în care sunt priviți sau tratați de Dumnezeu are o importanță secundară; pentru moment, ei ignoră asta; pentru moment, se gândesc doar dacă sunt șefii grupului, dacă alți oameni îi admiră și dacă vorbele lor au greutate. Prima lor grijă este să ocupe acea poziție. Când sunt într-un grup, aproape toți oamenii caută acest tip de statut, astfel de oportunități. Când sunt foarte talentați, bineînțeles că vor să fie cei mai buni; dacă au abilități medii, tot își vor dori să aibă o poziție mai înaltă în grup; iar dacă au o poziție joasă în grup, având un calibru și abilități medii, vor dori și ei să fie respectați de ceilalți, nu vor vrea ca alții să-i privească disprețuitor. Renumele și demnitatea acestor oameni sunt lucrurile care-i fac să stabilească o limită: sunt nevoiți să se țină de aceste lucruri. S-ar putea să fie lipsiți de integritate și să nu fie nici aprobați, nici acceptați de Dumnezeu, dar în niciun caz nu pot pierde respectul, statutul sau stima pentru care au muncit din greu printre ceilalți – asta reprezintă firea Satanei. Dar oamenii nu sunt conștienți de acest lucru. Convingerea lor este că trebuie să se agațe de această fărâmă de renume până la capăt. Nu sunt conștienți că numai atunci când aceste lucruri zadarnice și superficiale vor fi pe deplin abandonate și lăsate deoparte vor deveni persoane adevărate. Dacă o persoană păzește aceste lucruri care ar trebui înlăturate drept viața sa, viața ei este pierdută. Ei nu știu ce este în joc. Așadar, atunci când acționează, întotdeauna rețin ceva, încearcă mereu să-și protejeze reputația și statutul, le pun pe acestea pe primul loc, vorbind doar pentru propriile scopuri, pentru propria apărare prefăcută. Tot ceea ce fac este pentru ei înșiși. Se grăbesc spre orice strălucește, anunțându-i pe toți că au luat parte la asta. De fapt, nu a avut nimic de-a face cu ei, dar nu-și doresc niciodată să fie lăsați pe plan secund, se tem mereu că alții îi privesc de sus, le este mereu teamă că alți oameni spun că ei sunt un nimic, că sunt incapabili de nimic, că nu au aptitudini. Nu sunt toate acestea îndrumate de firile lor satanice? Când vei putea să renunți la lucruri precum imaginea și statutul, vei fi mult mai relaxat și mai liber; vei fi pășit pe calea sincerității. Dar, pentru mulți, acest lucru nu este ușor de realizat. Când apare camera de fotografiat, de exemplu, oamenii se grăbesc în față; le place să fie filmați, cu cât mai mult, cu atât mai bine; se tem să nu fie filmați prea puțin și vor plăti orice preț pentru șansa aceasta. Și nu sunt toate acestea îndrumate de firile lor satanice? Acestea sunt firile lor satanice. Și ce dacă ești filmat? Și ce dacă oamenii au o părere foarte bună despre tine? Și ce dacă te idolatrizează? Demonstrează ceva din toate acestea că ai adevărul-realitate? Nimic din toate acestea nu are vreo valoare. Când poți depăși aceste lucruri – când devii indiferent față de ele și nu mai simți că sunt importante, când renumele, vanitatea, statutul și admirația oamenilor nu-ți mai controlează gândurile și comportamentul, cu atât mai puțin modul în care îți îndeplinești datoria, atunci îndeplinirea datoriei tale va deveni din ce în ce mai eficientă și din ce în ce mai pură.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Omenirea coruptă iubește reputația și statutul. Cu toții urmăresc puterea. Voi, care sunteți acum conducători și lucrători, nu simțiți că vă implicați titlul sau rangul în acțiunile voastre? La fel fac și antihriștii și falșii conducători, care se simt cu toții persoane oficiale în casa lui Dumnezeu, fiind cu un cap deasupra celorlalți, superiori acestora. Dacă nu ar avea titluri și ranguri oficiale, nu ar avea nicio povară în îndeplinirea îndatoririlor lor și nu și-ar continua cu seriozitate activitatea. Toată lumea consideră că a fi conducător sau lucrător este echivalent cu a fi o persoană oficială și este dispusă să acționeze ca atare. Prezentat într-o lumină favorabilă, numim acest lucru urmărirea unei cariere – însă într-o lumină mai urâtă, acest lucru se numește implicarea în propria afacere. Este vorba despre întemeierea unei împărății independente pentru ca o persoană să-și satisfacă ambițiile și dorințele. În cele din urmă, a avea statut este un lucru bun sau rău? În ochii oamenilor, este un lucru bun. Atunci când ai un titlu oficial, felul în care vorbești și cel în care acționezi sunt diferite. Cuvintele tale au forță, iar oamenii vor ține seama de ele. Te vor linguși, mărșăluind în fața ta cu aclamații și susținându-te din culise. Însă fără statutul și titlurile tale, ei n-ar avea urechi pentru cuvintele tale. Deși cuvintele tale ar putea fi adevărate, pline de bun simț și benefice pentru oameni, nimeni nu-ți va da atenție. Ce arată acest lucru? Toți oamenii venerează statutul. Cu toții au ambiții și dorințe. Cu toții caută venerarea din partea celorlalți și tuturor le place să gestioneze treburile de pe o poziție de statut. Poate o persoană să facă bine de pe o poziție de statut? Poate să facă lucruri benefice pentru oameni? Acest lucru nu este cert. Depinde de calea pe care o urmezi și de modul în care tratezi statutul. Dacă nu urmărești adevărul, ci vrei întotdeauna să câștigi favorurile celorlalți, dorindu-ți mereu să-ți satisfaci ambițiile și dorințele și să-ți îndeplinești dorința de statut, atunci mergi pe calea antihriștilor. Poate o persoană care merge pe calea antihriștilor să se conformeze adevărului în ceea ce urmărește și în îndeplinirea datoriei sale? În niciun caz. Acest lucru este din cauză că totul este determinat de calea pe care o alege. Dacă o persoană alege calea greșită, toate eforturile sale, îndeplinirea datoriei sale și ceea ce urmărește nu sunt, în niciun caz, aliniate cu adevărul. Ce anume cu privire la o astfel de persoană este în contradicție cu adevărul? Ce urmărește prin acțiunile sale? (Statutul.) Ce afișează toți oamenii care fac lucruri de dragul statutului? Unii spun: „Ei rostesc mereu cuvinte și doctrine, nu au niciodată părtășie despre adevărul-realitate, se fălesc mereu, vorbesc întotdeauna de dragul lor, nu Îl înalță niciodată pe Dumnezeu și nici nu mărturisesc pentru El. Oamenii în care sunt dezvăluite astfel de lucruri acționează de dragul statutului.” Este corect? (Da.) De ce rostesc ei cuvinte și doctrine și se fălesc? De ce nu Îl înalță pe Dumnezeu și nu mărturisesc pentru El? Pentru că, în inimile lor, există doar statutul, faima și câștigul lor – Dumnezeu este cu desăvârșire absent. Astfel de oameni idolatrizează în special statutul și autoritatea. Faima și câștigul lor au o importanță enormă pentru ei; faima, câștigul și statutul personal au devenit viața lor. Dumnezeu este absent din inimile lor, ei nu se tem de Dumnezeu, și cu atât mai puțin I se supun; nu fac decât să se înalțe pe sine, să mărturisească pentru ei înșiși și să se grozăvească pentru a câștiga admirația celorlalți. Astfel, se laudă adesea cu propria persoană, cu ceea ce au făcut, cu cât de mult au suferit, cum L-au mulțumit pe Dumnezeu, cât de răbdători au fost când au fost emondați, totul pentru a câștiga simpatia și admirația oamenilor. Acești oameni sunt același tip de oameni ca și antihriștii, merg pe calea lui Pavel.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să înlături tentațiile și robia statutului”

În cazul în care sunteți conducător sau lucrător, vă este frică de casa lui Dumnezeu dacă pune întrebări și vă supraveghează lucrarea? Vă este teamă că va descoperi casa lui Dumnezeu lacune și greșeli în lucrarea voastră și vă va trata? Vă este teamă că, după ce Cei de mai sus vă vor cunoaște calibrul și statura reală, vă vor vedea într-o lumină diferită și nu vă vor lua în calcul pentru promovare? Dacă ai aceste temeri, acest lucru dovedește că motivațiile tale nu sunt de dragul lucrării bisericii, ci lucrezi de dragul statutului și prestigiului, ceea ce demonstrează că ai firea unui antihrist. Dacă ai firea unui antihrist, ești pasibil să mergi pe calea antihriștilor și să comiți tot răul făcut de antihriști. Dacă, în inima ta, nu te temi că îți va supraveghea casa lui Dumnezeu lucrarea și ești capabil să oferi răspunsuri reale la întrebările și întrebările Celui de mai sus, fără a ascunde nimic, și să spui tot ce știi, atunci indiferent dacă ceea ce spui este corect sau greșit, indiferent de corupția pe care o dezvălui – chiar dacă dezvălui firea unui antihrist – nu vei fi, în niciun caz, definit drept un antihrist. Cheia stă în măsura în care ești capabil să-ți cunoști propria fire de antihrist și în care ești capabil să cauți adevărul pentru a rezolva această problemă. Dacă ești o persoană care acceptă adevărul, firea ta de antihrist poate fi remediată. Dacă știi prea bine că ai firea unui antihrist și totuși nu cauți adevărul pentru a o înlătura, dacă încerci chiar să ascunzi sau să minți cu privire la problemele care apar și eviți responsabilitatea și dacă nu accepți adevărul atunci când ești supus emondării, atunci aceasta este o problemă serioasă și nu ești cu nimic diferit de un antihrist. Știind că ai firea unui antihrist, de ce nu îndrăznești să o înfrunți? De ce nu poți să o abordezi sincer și să spui: „Dacă Cei de mai sus Se interesează de lucrarea mea, voi spune tot ce știu și, chiar dacă lucrurile rele pe care le-am făcut ies la iveală, iar ei nu mă mai folosesc odată ce află și îmi pierd statutul, tot voi spune clar ce am de spus”? Teama ta de supraveghere și de întrebări din partea casei lui Dumnezeu cu privire la lucrarea ta dovedește că îți prețuiești statutul mai mult decât adevărul. Nu este aceasta firea unui antihrist? A prețui statutul mai presus de toate reprezintă firea unui antihrist. De ce îți prețuiești atât de mult statutul? Care sunt beneficiile statutului? Dacă statutul ți-ar aduce dezastre, dificultăți, jenă și durere, l-ai mai prețui? (Nu.) Există atât de multe beneficii în a avea statut, lucruri precum invidia, respectul, părerea bună și lingușirea din partea altor oameni, precum și admirația și respectul lor. Există, de asemenea, sentimentul de superioritate și privilegiu care îți oferă mândrie și un sentiment de valoare. În plus, te poți bucura și de lucruri de care alții nu se bucură, cum ar fi privilegiile statutului și tratamentul special. Acestea sunt lucrurile la care nici măcar nu îndrăznești să te gândești și sunt ceea ce ți-ai dorit în visele tale. Prețuiești aceste lucruri? Dacă statutul este pur și simplu gol, fără semnificație reală, iar apărarea lui nu servește niciunui scop real, nu este nesăbuit să-l prețuiești? Dacă poți renunța la lucruri precum interesele și plăcerile trupești, atunci nu vei mai fi legat de prestigiu, profit și statut. Prin urmare, ce trebuie rezolvat înainte de a rezolva problemele legate de prețuirea și urmărirea statutului? În primul rând, observă natura problemei de a face rău și de a te angaja în șiretlicuri, ascundere și mușamalizare, precum și de a refuza supravegherea, întrebările și investigația casei lui Dumnezeu, pentru a te bucura de privilegiile statutului. Nu e aceasta împotrivire și opoziție flagrantă față de Dumnezeu? Dacă poți vedea până la natura și consecințele râvnirii la privilegiile statutului, problema urmăririi acestuia va fi rezolvată. Și fără capacitatea de a vedea până la esența râvnirii la privilegiile statutului, această problemă nu va fi niciodată rezolvată.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul opt: I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a doua)”

Acest tip de persoană care face lucrurile de dragul faimei, câștigului și statutului este cea mai pricepută în a-i induce pe alții în eroare. Când întâlnești această persoană pentru prima dată, nu o poți desluși. Vezi că doctrina despre care vorbește sună bine, ceea ce spune pare a fi practic, lucrarea pe care o rânduiește este foarte potrivită și pare a avea un oarecare calibru, și o admiri destul de mult. Acest tip de persoană este de asemenea dispusă să plătească un preț când își îndeplinește datoria. Lucrează din greu zilnic, dar nu se plânge niciodată de oboseală. Nu are niciun strop de fragilitate. Când alții sunt slabi, ea nu este. Nici nu tânjește după confortul trupului și nu este pretențioasă la mâncare. Când familia care o găzduiește prepară ceva deosebit în cinstea ei, refuză și nu mănâncă. Mănâncă doar mâncăruri obișnuite. Cine vede oameni de acest fel îi admiră. Așadar, cum poate cineva să discearnă dacă fac aceste lucruri de dragul statutului? În primul rând trebuie să vadă dacă este vorba de o persoană care urmărește adevărul. Unde devine acest lucru evident? (În intenția și punctul ei de plecare, când face lucruri.) Asta reprezintă o parte. În principal, va fi evident în țelul urmărit. Dacă este de dragul dobândirii adevărului, o asemenea persoană va acorda importanță citirii frecvente a cuvintelor lui Dumnezeu, înțelegând adevărul și cunoscându-se pe sine prin cuvintele lui Dumnezeu. Dacă are deseori părtășie despre cunoașterea de sine, va putea să vadă că îi lipsesc prea multe lucruri, că nu deține adevărul și, în mod natural, se va strădui să urmărească adevărul. Cu cât oamenii se cunosc mai bine pe ei înșiși, cu atât mai capabili sunt să urmărească adevărul. Cei care spun și fac mereu lucruri de dragului statutului sunt evident oameni care nu urmăresc adevărul. Când sunt emondați, nu acceptă – se tem că reputația lor va avea de suferit. Așadar, sunt capabili să accepte cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu și să reflecteze asupra lor înșiși? Pot înțelege cu adevărat abaterile din propria lor experiență? Dacă nu au niciuna dintre aceste manifestări, atunci poți fi sigur că nu sunt oameni care urmăresc adevărul. Spuneți-Mi, ce alte manifestări au oamenii care nu iubesc adevărul și care urmăresc statutul? (Când alții îi critică, nu acceptă asta și, în schimb, se apără, se justifică și găsesc motive. Vorbesc pentru a-și menține mândria și a-și păstra statutul. Dacă cineva nu îi sprijină, ei îl atacă și judecă.) Când oamenii îi atacă și îi judecă pe alții, și vorbesc pentru a se apăra de dragul propriei lor mândrii și statut, intenția și țelul din spatele acțiunilor lor sunt evident greșite, și ei trăiesc în totalitate pentru statut. Pot avea considerație pentru voia lui Dumnezeu asemenea oameni care spun și fac totul de dragul statutului? Pot ei accepta adevărul? Categoric nu. Ei cred că, dacă au considerație pentru voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să practice adevărul, și dacă practică adevărul, atunci trebuie să sufere și să plătească un preț. Apoi, ei își vor pierde plăcerea care însoțește statutul și vor fi incapabili să se bucure de beneficiile statutului. Așadar, aleg să urmărească doar faima, câștigul și statutul și urmăresc să primească recompense. În ce alte moduri se manifestă oamenii care urmăresc statutul? Ce alte lucruri fac? (Dacă văd în preajma lor indivizi talentați care sunt mai inclinați să urmărească adevărul, care merită să fie cultivați și pe care frații și surorile sunt mai dispuși să îi sprijine, atunci, de teamă că acești oameni se vor ridica și îi vor înlocui și le vor amenința statutul, ei se gândesc la moduri de a-i reprima pe acești indivizi talentați și găsesc tot soiul de motive și scuze pentru a-i doborî. Modul cel mai des întâlnit este să îi eticheteze ca fiind prea aroganți, neprihăniți de sine și întotdeauna constrângători cu alții și să îi facă pe oameni să creadă că aceste lucruri sunt adevărate și să nu lase casa lui Dumnezeu să îi promoveze sau să îi cultive pe acești indivizi.) Aceasta este cea mai obișnuită manifestare. Doriți să adăugați ceva? (Ei vor mereu să mărturisească pentru ei înșiși și să se dea în spectacol. Spun mereu unele lucruri minunate despre ei înșiși; nu vorbesc niciodată despre latura lor urâtă și, dacă fac ceva rău, nu reflectează asupra acțiunilor lor și nici nu le disecă.) Vorbesc mereu despre cum suferă și plătesc un preț, despre cum îi îndrumă Dumnezeu și arată lucrarea făcută de ei. Și asta face parte din modul în care se manifestă protejarea și consolidarea statului. Oamenii care urmăresc statutul și fac lucrurile de dragul statutului au o altă caracteristică – cea mai frapantă – aceea că, indiferent ce se întâmplă, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt. Ei urmăresc statutul deoarece doresc să aibă ultimul cuvânt. Ei vor să fie cei care iau deciziile și singurii care au autoritate. Indiferent de situație, toată lumea trebuie să îi asculte pe ei și, indiferent cine are o problemă, trebuie să vină la ei să caute rezolvare și să ceară indicații. Ceea ce doresc ei este să se bucure de beneficiile statutului. Indiferent de situație, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt. Nu contează dacă ceea ce spun este corect sau greșit, chiar dacă este greșit, ei tot trebuie să aibă ultimul cuvânt și trebuie să îi facă pe ceilalți să-i asculte și să li se supună. Aceasta este o problemă gravă. Indiferent de situație, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt; indiferent dacă este sau nu o situație pe care o înțeleg, ei trebuie să se implice și să aibă ultimul cuvânt. Indiferent de chestiunea despre care au părtășie conducătorii și lucrătorii, ei trebuie să ia decizia și nu îi lasă pe ceilalți să se exprime. Indiferent ce soluție sugerează, ei trebuie să facă pe toată lumea să o accepte și, dacă alții nu o acceptă, se înfurie și îi emondează. Dacă cineva are critici sau opinii, chiar dacă sunt drepte și în conformitate cu adevărul, ei trebuie să găsească tot felul de moduri de a se opune. Sunt deosebit de pricepuți la sofisme, vor convinge cealaltă persoană cu vorbe frumoase și, în cele din urmă, aceasta va face ca ei. Ei trebuie să aibă ultimul cuvânt în orice privință. Niciodată nu negociază cu partenerii sau colegii lor; nu sunt democratici. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că sunt prea aroganți și neprihăniți de sine, nu pot accepta deloc adevărul și nu i se supun deloc. Dacă se întâmplă ceva important sau crucial și pot lăsa pe toată lumea să lanseze o supoziție și să-și facă auzită părerea și, în cele din urmă, aleg o metodă de practică potrivită opiniei majorității, asigurându-se că aceasta nu va prejudicia lucrarea casei lui Dumnezeu și că va fi benefică lucrării de ansamblu – dacă aceasta este atitudinea lor, atunci sunt persoane care protejează lucrarea casei lui Dumnezeu și care pot accepta adevărul, deoarece există principii în spatele acestui mod de a acționa. Totuși, procedează astfel oamenii care urmăresc statutul? (Nu.) Cum ar proceda ei? Dacă s-ar întâmpla ceva, nu le-ar păsa ce sfaturi au alți oameni. Ei ar fi avut deja în minte o soluție sau o decizie cu mult înainte ca oamenii să își fi împărtășit sfaturile. În sinea lor, ei ar fi decis deja ce ar face. În acel moment, indiferent de spusele oamenilor, ei nu le-ar da nicio atenție. Chiar dacă cineva i-ar dojeni, nu le-ar păsa deloc. Nu iau deloc în considerare principiile adevărului, dacă ceea ce fac este benefic pentru lucrarea bisericii sau dacă frații și surorile pot accepta. Aceste lucruri nu intră în sfera atenției lor. La ce sunt ei atenți? Trebuie să aibă ultimul cuvânt; ei vor să fie factorul decizional în această chestiune; acest lucru trebuie făcut în felul lor; ei trebuie să vadă dacă această chestiune este benefică sau nu statutului lor. Aceasta este perspectiva din care privesc ei lucrurile. Sunt aceștia persoane care urmăresc adevărul? (Nu.) Când oamenii care nu urmăresc adevărul fac lucruri, ei își iau mereu în considerare statutul, faima și câștigul propriu; iau mereu în considerare modul în care le poate fi benefic. Acesta este punctul de pornire când fac lucruri.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar în practicarea adevărului există intrare în viață”

Prețuirea antihriștilor față de reputația și statutul lor o depășește pe cea a oamenilor normali și este ceva din firea-esență a lor; nu e un interes temporar sau efectul tranzitoriu al împrejurimilor lor – e ceva înăuntrul vieții lor, în oasele lor și, astfel, este esența lor. Altfel spus, în tot ceea ce fac antihriștii, prima lor considerație este propria reputație și propriul statut, nimic altceva. Pentru antihriști, reputația și statutul sunt viața lor și scopul lor de-o viață. În tot ceea ce fac, prima lor considerație este: „Ce se va întâmpla cu statutul meu? Și cu reputația mea? Oare această acțiune îmi va da o reputație bună? Îmi va ridica statutul în mintea oamenilor?” Acesta e primul lucru la care se gândesc, ceea ce e o dovadă amplă că au firea și esența antihriștilor; altminteri, nu ar lua în considerare aceste probleme. Se poate spune că, pentru antihriști, reputația și statutul nu sunt vreo cerință suplimentară, cu atât mai puțin ceva neesențial de care s-ar putea lipsi. Ele fac parte din natura antihriștilor, sunt în oasele lor, în sângele lor, sunt înnăscute în ei. Antihriștilor nu le e indiferent dacă dețin reputație și statut; nu aceasta e atitudinea lor. Atunci, care e atitudinea lor? Reputația și statutul sunt strâns legate de viețile lor de zi cu zi, de starea lor de zi cu zi, de cele pentru care se străduiesc zilnic. Astfel, pentru antihriști, statutul și reputația sunt viața lor. Indiferent de modul în care trăiesc, indiferent de mediul în care trăiesc, indiferent de munca pe care o fac, indiferent pentru ce se străduiesc, care sunt obiectivele lor, care este direcția vieții lor, totul se învârte în jurul faptului de a avea o bună reputație și un statut înalt. Și acest scop nu se schimbă; ei nu pot lăsa niciodată deoparte asemenea lucruri. Aceasta e adevărata față a antihriștilor și esența lor. I-ai putea pune într-o pădure primordială, adânc în munți, și tot n-ar lăsa deoparte urmărirea reputației și a statutului. Îi poți pune în orice grup de oameni și tot nu se pot gândi decât la reputație și statut. Cu toate că și antihriștii cred în Dumnezeu, ei văd urmărirea reputației și a statutului ca echivalând cu credința în Dumnezeu și îi acordă aceeași importanță. Cu alte cuvinte, în timp ce merg pe calea credinței în Dumnezeu, ei își urmăresc propria reputație și propriul statut. Se poate spune că, în inimile lor, antihriștii consideră credința în Dumnezeu și căutarea adevărului ca fiind căutarea reputației și a statutului; căutarea reputației și a statutului e și căutarea adevărului, iar a câștiga reputație și statut înseamnă a câștiga adevărul și viața. Dacă simt că nu au reputație sau statut, că nimeni nu-i admiră, nu-i venerează sau nu-i urmează, sunt foarte frustrați, consideră că nu are rost să creadă în Dumnezeu, că acest lucru nu are nicio valoare și își spun în sinea lor: „Este o astfel de credință în Dumnezeu un eșec? Este lipsită de speranță?” Ei chibzuiesc adesea la astfel de lucruri în inimile lor, plănuiesc cum își pot face un loc în casa lui Dumnezeu, cum pot avea o reputație înaltă în biserică, astfel încât oamenii să-i asculte când vorbesc, să-i sprijine când acționează și să-i urmeze oriunde merg; astfel încât ei să aibă o voce în biserică și prestigiu, profit și statut – chiar se concentrează la astfel de lucruri în inimile lor. Acestea sunt lucrurile pe care le urmăresc asemenea oameni. De ce se gândesc mereu la astfel de lucruri? După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, după ce aud predici, chiar nu înțeleg, chiar nu sunt în stare să discearnă toate acestea? Oare cuvintele lui Dumnezeu și adevărul chiar nu sunt capabile să le schimbe noțiunile, ideile și opiniile? Situația nu e deloc așa. Problema începe cu ei, este în întregime cauzată de faptul că ei nu iubesc adevărul pentru că, în inima lor, le este scârbă de adevăr și, drept urmare, sunt total nereceptivi la adevăr – ceea ce este determinat de natura-esența lor.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă – Partea a treia)”

Care este mottoul antihriștilor, indiferent în ce grup se află? „Trebuie să concurez! Să concurez! Să concurez! Trebuie să concurez să fiu cel mai mare și mai tare!” Aceasta este firea antihriștilor; oriunde se duc, concurează și încearcă să-și îndeplinească țelurile. Sunt lacheii Satanei și tulbură lucrarea bisericii. Firea antihriștilor este după cum urmează: ei încep să caute în biserică pentru a vedea cine a crezut în Dumnezeu mulți ani și are resurse, cine are unele daruri sau talente, cine a adus beneficii fraților și surorilor în privința intrării lor în viață, cine are mai mult prestigiu, cine are vechime, cine are o bună reputație printre frați și surori, cine are mai multe lucruri pozitive. Acei oameni vor fi concurenții lor. Pe scurt, de fiecare dată când antihriștii se află într-un grup de oameni, asta fac întotdeauna: concurează pentru statut, concurează pentru o reputație bună, concurează să aibă ultimul cuvânt în diverse chestiuni și dreptul de a lua decizii în cadrul grupului, care, odată câștigată, îi face fericiți. Sunt capabili să facă lucrare concretă după ce au câștigat aceste lucruri? Categoric nu, ei nu concurează și nu luptă ca să facă lucrare concretă; scopul lor este să-i domine pe toți ceilalți. „Nu-mi pasă dacă ești sau nu dispus să mi te supui; în ceea ce privește capitalul, sunt cel mai grozav, în ceea ce privește abilitățile oratorice, sunt cel mai bun și în ceea ce privește darurile și talentele, eu le am pe cele mai multe.” Oricare ar fi domeniul, ei vor mereu să concureze pentru primul loc. Dacă frații și surorile îi aleg să fie supraveghetori, vor concura cu partenerii lor ca să aibă ultimul cuvânt și dreptul de a lua decizii. Dacă biserica îi face responsabili de o anumită lucrare, vor insista să decidă felul în care se desfășoară aceasta. Vor vrea să se străduiască să facă tot ce spun și toate lucrurile pe care le decid să fie un succes și să devină realitate. Dacă frații și surorile adoptă idea altcuiva, va trece acest lucru neobservat de ei? (Nu.) Asta înseamnă necazuri. Dacă nu îi asculți, îți vor da o lecție, te vor face să simți că nu ai putea fără ei și îți vor arăta ce consecințe vor fi dacă nu asculți de ei. Atât de îngâmfată, odioasă și nerezonabilă este firea antihriștilor. Ei nu au nici conștiință, nici rațiune, nici măcar o fărâmă de adevăr. Din acțiunile și faptele unui antihrist se poate vedea că ceea ce face nu are nimic din rațiunea unei persoane normale și, deși cineva poate să aibă părtășie cu el despre adevăr, nu îl acceptă. Oricât de corect este ceea ce spui, nu îl mulțumește. Singurele lucruri pe care îi place să le urmărească, pe care le venerează, sunt reputația și statutul. Atât timp cât se poate bucura de beneficiile statutului, este mulțumit. Aceasta este valoarea existenței lor, după cum cred ei. Indiferent în cadrul cărui grup de oameni se află, trebuie să le arate „lumina” și „căldura” pe care le oferă, talentele, unicitatea lor. Și, tocmai deoarece se cred speciali, ei consideră în mod natural că ar trebui tratați mai bine decât oamenii obișnuiți, că ar trebui să primească sprijinul și admirația oamenilor, că oamenii ar trebui să-i admire, să-i venereze – ei cred că toate astea li se datorează. Oare astfel de oameni nu sunt neobrăzați și nerușinați? Nu este o problemă ca asemenea oameni să fie prezenți în biserică? Când se întâmplă ceva, e de bun simț ca oamenii să asculte de oricine vorbește corect, să se supună oricui are o sugestie care este benefică pentru lucrarea casei lui Dumnezeu și să adopte sugestia care este în conformitate cu adevărurile-principii. Dacă antihriștii spun ceva care nu este în concordanță cu principiile, toți ceilalți ar putea să nu-i asculte sau să nu le adopte sugestia. În acest caz, ce vor face antihriștii? Vor continua să încerce să se apere și să se justifice și se vor gândi la moduri de a-i convinge pe ceilalți și de a-i face pe frați și pe surori să-i asculte și să le adopte sugestiile. Nu vor ține cont de efectul pe care l-ar putea avea asupra lucrării bisericii, dacă sugestia lor este adoptată. Nu este un lucru de care să țină cont. Care este singurul lucru de care vor ține cont? „Dacă sugestia mea nu va fi adoptată, unde voi fi capabil să-mi arăt fața? Așadar, trebuie să concurez și să mă străduiesc ca sugestia mea să fie adoptată.” Oricând se întâmplă ceva, așa gândesc și acționează ei. Nu reflectează niciodată să vadă dacă acest lucru este sau nu în conformitate cu principiile și nu acceptă niciodată adevărul. Aceasta este firea antihriștilor.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă – Partea a treia)”

Dacă cineva spune că iubește adevărul și că îl urmărește, dar în esență, țelul urmărit este să iasă în evidență, să se dea mare, să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre el, să-și atingă propriile interese, iar îndeplinirea datoriei sale nu este pentru a se supune lui Dumnezeu sau pentru a-L mulțumi, ci, în schimb, vrea să dobândească faimă, câștig și statut, atunci căutarea lui este nedreaptă. În aceste condiții, când vine vorba de lucrarea bisericii, sunt faptele lui un obstacol sau ajută la progresul acestor lucruri? În mod clar, sunt un obstacol; nu o ajută să progreseze. Unii oameni se laudă că fac lucrarea bisericii, dar totuși urmăresc faima, câștigul și statutul propriu, își desfășoară propria activitate, își creează micul lor grup, micul lor regat – își face datoria acest fel de om? Toată lucrarea pe care o face perturbă, tulbură și împiedică în principal biserica. Care este consecința faptului că urmărește faima, câștigul și statutul? Mai întâi, asta afectează modul în care aleșii lui Dumnezeu mănâncă și beau cuvântul lui Dumnezeu în mod normal și cum înțeleg adevărul, le îngreunează intrarea în viață, îi împiedică să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și îi conduce pe drumul greșit – ceea ce le face rău celor aleși și îi duce la ruină. Și, în cele din urmă, ce efecte are asupra lucrării bisericii? Tulbură, păgubește și scindează. Aceasta este consecința faptului că oamenii caută faima, câștigul și statutul. Când își fac datoria în acest mod, nu putem spune că merg pe calea unui antihrist? Când Dumnezeu cere ca oamenii să-și lase la o parte faima, câștigul și statutul nu înseamnă că îi privează de dreptul de a alege; mai degrabă, o face pentru că, în timp ce urmăresc faima, câștigul și statutul, oamenii întrerup și perturbă lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu, ba chiar pot influența și modul în care și mai mulți oameni mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și înțeleg adevărul, aceștia dobândind prin asta mântuirea lui Dumnezeu. Acesta este un fapt incontestabil. Când oamenii își urmăresc propria faimă, propriul câștig și statut, în mod sigur nu vor urmări adevărul și nu își vor realiza cu fidelitate datoria. Vor vorbi și vor acționa doar de dragul faimei, câștigului și al statutului, și toată lucrarea pe care o fac, fără cea mai mică excepție, va fi de dragul acestor lucruri. A te purta și a acționa în acest fel înseamnă, fără îndoială, a merge pe calea antihriștilor; este o întrerupere și o perturbare a lucrării lui Dumnezeu și toate consecințele ei diferite împiedică răspândirea Evangheliei Împărăției și libera propagare a voii lui Dumnezeu în cadrul bisericii. Prin urmare, se poate spune cu certitudine despre calea parcursă de cei care urmăresc faima, câștigul și statutul că este calea împotrivirii față de Dumnezeu. Este o împotrivire intenționată față de El, contrazicându-L – înseamnă a coopera cu Satana pentru a te împotrivi lui Dumnezeu și a fi în opoziție cu El. Aceasta este natura căutării faimei, câștigului și a statutului de către oameni. Problema cu oamenii care își urmăresc propriile interese este că țelurile urmate sunt cele ale Satanei – sunt țeluri malefice și nedrepte. Când oamenii urmăresc interese personale, cum ar fi faima, câștigul și statutul, devin fără să știe o unealtă a Satanei, devin un debușeu pentru Satana, ba mai mult, devin întruchiparea Satanei. Ei joacă un rol negativ în biserică; efectul pe care îl au asupra lucrării bisericii și asupra vieții bisericești normale și a căutării normale a aleșilor lui Dumnezeu este să tulbure și să împiedice; au un efect advers și negativ. Când cineva caută adevărul, e capabil să țină seama de voia lui Dumnezeu și este conștient de povara lui Dumnezeu. Când își face datoria, susține lucrarea bisericii în toate privințele. Este capabil să Îl preamărească pe Dumnezeu și să mărturisească pentru El, le este de folos fraților și surorilor, îi sprijină și aprovizionează, iar Dumnezeu dobândește slavă și mărturie, ceea ce îl rușinează pe Satana. Drept rezultat al căutării lui, Dumnezeu dobândește o creatură care este cu adevărat capabilă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, care este capabilă să-L venereze pe Dumnezeu. De asemenea, drept rezultat al căutării lui, voia lui Dumnezeu e îndeplinită, iar lucrarea lui Dumnezeu poate să progreseze. În ochii lui Dumnezeu, o astfel de căutare este pozitivă, corectă. O astfel de căutare este de un imens folos aleșilor lui Dumnezeu, cât și pe deplin benefică lucrării bisericii, ajută la progresul lucrării și este lăudată de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă – Partea întâi)”

Urmărirea reputației și a statutului nu este calea cea bună – merge exact în direcția opusă căutării adevărului. În concluzie, indiferent de direcția sau ținta căutării tale, dacă nu reflectezi asupra urmăririi statutului și a reputației și dacă ți se pare foarte dificil să lași aceste lucruri deoparte, atunci ele îți vor afecta intrarea în viață. Atâta vreme cât statutul are un loc în inima ta, va controla și influența pe deplin direcția din viața ta și țelurile pentru care te străduiești, caz în care îți va fi foarte greu să intri în adevărul-realitate, ca să nu mai vorbim despre dobândirea unor schimbări în firea ta; dacă vei fi în cele din urmă capabil să câștigi aprobarea lui Dumnezeu este, desigur, de la sine înțeles. Mai mult, dacă nu ești niciodată în stare să lași deoparte căutarea statutului, acest lucru îți va afecta capacitatea de a-ți face datoria în mod adecvat, ceea ce va face foarte dificil să devii o ființă creată acceptabilă. De ce spun asta? Nimic nu detestă Dumnezeu mai mult decât atunci când oamenii urmăresc statutul, întrucât urmărirea statutului este o fire satanică; este o cale greșită, se naște din corupția Satanei, e ceva condamnat de Dumnezeu și este chiar lucrul pe care Dumnezeu îl judecă și-l purifică. Nimic nu detestă mai mult Dumnezeu decât atunci când oamenii urmăresc statutul și, cu toate astea, tu tot concurezi cu încăpățânare pentru statut, îl prețuiești și-l protejezi în mod constant, încercând mereu să-l iei pentru tine. Și, în natură, nu sunt toate acestea potrivnice lui Dumnezeu? Statutul nu este rânduit pentru oameni de Dumnezeu; Dumnezeu le oferă oamenilor adevărul, calea și viața și, în cele din urmă, îi face să devină ființe create acceptabile, niște ființe create mărunte și insignifiante – nu cineva care are statut și prestigiu și este venerat de mii de oameni. Așadar, indiferent din ce perspectivă este privită, căutarea statutului este o fundătură. Indiferent cât de rezonabilă este scuza ta pentru a urmări statutul, această cale este totuși cea greșită și nu este aprobată de Dumnezeu. Indiferent cât de mult încerci sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, dacă îți dorești statut, Dumnezeu nu ți-l va da; dacă nu este dat de Dumnezeu, vei eșua în lupta de a-l obține, iar dacă lupți în continuare, va exista un singur final: vei fi dezvăluit și eliminat, ceea ce reprezintă o fundătură. Înțelegi asta, nu-i așa?

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă – Partea a treia)”

Modul în care omul se străduiește să obțină statut este numai una dintre manifestările acestui fapt. Această manifestare – asemenea firii arogante a omului, asemenea răzvrătirii și împotrivirii lui față de Dumnezeu – provine din natura lui satanică. Ce metodă poate fi folosită pentru a rezolva asta? Trebuie să folosești, totuși, metoda cea mai simplă. Atât timp cât urmezi calea lui Dumnezeu și mergi pe calea urmăririi adevărului, toate aceste probleme pot fi rezolvate. Când nu ai statut, poți să te diseci adeseori și să ajungi să te cunoști. Ceilalți pot beneficia de acest lucru. Când ai statut și încă te poți diseca și înțelege, permițându-le oamenilor să-ți vadă punctele forte, faptul că înțelegi adevărul, că ai experiență practică și că te schimbi cu adevărat, nu mai pot beneficia alții de pe urma asta? Indiferent dacă ai sau nu statut, atât timp cât poți să practici adevărul și să ai mărturie bazată pe experiență autentică, permițându-le oamenilor să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și adevărul din experiența ta, nu este acest lucru de folos oamenilor? Prin urmare, ce înseamnă statutul pentru tine? De fapt, statutul este pur și simplu un lucru în plus, suplimentar, cum ar fi o piesă vestimentară sau o pălărie. Este doar un ornament. Nu are nicio utilizare reală, iar prezența sa nu afectează nimic. Indiferent dacă ai sau nu statut, ești în continuare aceeași persoană. Dacă oamenii pot sau nu să înțeleagă adevărul și să dobândească adevărul și viața nu are nimic de-a face cu statutul. Atât timp cât nu consideri statutul o chestiune prea însemnată, nu te poate constrânge. Dacă iubești statutul și pui un accent special pe acesta, tratându-l întotdeauna ca pe o chestiune importantă, atunci vei fi sub controlul său; nu vei fi dispus să te deschizi, să te dezvălui, să te cunoști sau să-ți lași deoparte rolul de lider pentru a acționa, a vorbi și interacționa cu ceilalți și a-ți îndeplini datoria. Ce fel de problemă este aceasta? Nu este aceasta o chestiune de a fi constrâns de statut? Acest lucru se întâmplă pentru că vorbești și acționezi de pe o poziție cu statut și nu poți coborî de pe calul tău înalt. Nu doar te chinui făcând asta? Dacă înțelegi realmente adevărul și dacă poți avea un statut fără să te tragi în jos, dar, în schimb, te poți concentra pe cum să-ți îndeplinești bine îndatoririle, fă tot ce ar trebui și îndeplinește datoria pe care trebuie să o faci, și dacă te consideri un frate sau o soră de rând, atunci nu vei constrâns de statut? Atunci când nu ești constrâns de statut și ai o pătrundere în viață normală, tot te-ai mai compara cu alții? Când alții au un statut mai înalt, tot ai mai simți disconfort? Trebuie să cauți adevărul și să te eliberezi de constrângerile statutului și de constrângerile oricăror oameni, evenimente și lucruri. Nimic nu este mai bun decât să-ți faci bine datoria. Numai atunci vei fi o persoană care are adevărul-realitate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să înlături tentațiile și robia statutului”

Cum poate fi rezolvată problema că ei merg pe calea antihriștilor? (Pe de o parte, trebuie să înțeleagă această chestiune și să vină înaintea lui Dumnezeu ca să se roage, atunci când dezvăluie gânduri de a lupta pentru statut. În plus, trebuie să se dezvăluie așa cum sunt fraților și surorilor și apoi să se răzvrătească în mod conștient împotriva acestor gânduri incorecte. De asemenea, trebuie să-I ceară lui Dumnezeu să-i judece, să-i mustre, să-i emondeze și să-i disciplineze. Apoi vor fi capabili să pășească pe calea corectă.) Este un răspuns destul de bun. Totuși, acest lucru nu este ușor de obținut și este și mai greu pentru cei care iubesc prea mult reputația și statutul. A renunța la reputație și statut nu este ușor – ține de măsura în care oamenii urmăresc adevărul. Numai înțelegând adevărul, o persoană poate ajunge să se cunoască, să vadă clar deșertăciunea din spatele căutării faimei, a câștigului și a statutului și să vadă clar adevărul corupției omenirii. Numai atunci când o persoană ajunge cu adevărat să se cunoască, poate să renunțe la statut și reputație. Nu este ușor să te eliberezi de o fire coruptă. Dacă ai recunoscut că îți lipsește adevărul, că ești plin de neajunsuri și dezvălui prea multă corupție și totuși nu depui niciun efort în urmărirea adevărului și te deghizezi și te complaci în ipocrizie, făcându-i pe oameni să creadă că tu poți face orice, atunci acest lucru te va pune în pericol – mai devreme sau mai târziu, va veni o vreme când te vei lovi de un obstacol și vei cădea. Trebuie să recunoști că nu deții adevărul și să fii suficient de curajos pentru a înfrunta realitatea. Ai slăbiciuni, dezvălui corupție și ești plin de tot felul de neajunsuri. Acest lucru este normal, pentru că ești o persoană obișnuită, nu ești supraomenesc sau omnipotent și trebuie să recunoști acest lucru. Când alți oameni te disprețuiesc sau te batjocoresc, să nu reacționezi imediat cu antipatie pentru că lucrurile pe care le spun ei sunt neplăcute sau să te împotrivești acestora pentru că te crezi capabil și perfect – nu aceasta ar trebui să fie atitudinea ta față de astfel de cuvinte. Care ar trebui să fie atitudinea ta? Ar trebui să-ți spui: „Am defectele mele, tot ce are legătură cu mine este corupt și imperfect, iar eu sunt pur și simplu o persoană obișnuită. În ciuda faptului că ei mă disprețuiesc și mă batjocoresc, oare există vreun adevăr în asta? Dacă o parte din ceea ce spun este adevărată, atunci trebuie să o accept de la Dumnezeu.” Dacă ai această atitudine, este o dovadă că ești capabil să gestionezi corect statutul, reputația și lucrurile pe care alții oameni le spun despre tine. Statutul și reputația nu sunt cu ușurință date la o parte. Pentru cei care sunt oarecum înzestrați, au un anumit grad de calibru sau au o anumită experiență de lucru, să lase aceste lucruri deoparte este și mai greu. Deși uneori ar putea pretinde că le-au lăsat deoparte, ei nu pot face asta în inimile lor. Imediat ce situația le permite și au oportunitatea, vor lupta pentru faimă, câștig și statut, la fel cum au făcut înainte, pentru că toți oamenii corupți iubesc aceste lucruri, doar că aceia care nu sunt înzestrați sau nu au talente au o dorință puțin mai slabă de a urmări statutul. Cei care au cunoștințe, talente, care arată bine și au un capital deosebit, au o dorință foarte puternică de reputație și statut, până într-acolo încât sunt plini de această ambiție și dorință. Pentru ei, cel mai greu lucru de lăsat la o parte este acesta. Când nu au niciun statut, dorința lor este în stadiu incipient. Odată ce dobândesc statut, când casa lui Dumnezeu le încredințează o sarcină importantă și mai ales dacă au lucrat mulți ani și au multă experiență și capital, dorința nu mai este în curs de dezvoltare, ci a prins deja rădăcini, a înflorit și este pe cale să dea roade. Dacă o persoană are dorința și ambiția constantă de a face lucruri mărețe, de a deveni faimoasă, de a deveni o figură grozavă, apoi, imediat ce comit un mare rău, iar consecințele acestuia au efecte, ei vor fi complet terminați și eliminați. Și astfel, înainte ca acest lucru să ducă la o mare nenorocire, ei trebuie să schimbe rapid situația, cât încă este timp. Ori de câte ori faci ceva și în orice context, trebuie să cauți adevărul, să practici să fii o persoană cinstită și ascultătoare de Dumnezeu și să lași deoparte căutarea statutului și a reputației. Atunci când ai gândul și dorința constantă de a concura pentru statut, trebuie să îți dai seama la ce lucruri rele va duce acest tip de stare dacă este lăsată nerezolvată. Așa că nu pierde timpul în căutarea adevărului, depășește-ți dorința de a concura pentru statut cât este în stare incipientă și înlocuiește-o cu practicarea adevărului. Când practici adevărul, dorința și ambiția ta de a concura pentru statut vor fi diminuate și tu nu vei tulbura lucrarea bisericii. În acest fel, Dumnezeu Își va aminti de acțiunile tale și le va aproba. Prin urmare, ce încerc să subliniez? Următorul lucru: trebuie să scapi de dorințele și ambițiile tale înainte ca acestea să dea roade și să conducă la o mare nenorocire. Dacă nu te ocupi de ele cât timp sunt încă la început, vei rata o oportunitate grozavă; și, odată ce au condus la o mare nenorocire, va fi prea târziu pentru a le înlătura. Dacă îți lipsește chiar și voința de a te răzvrăti împotriva trupului, îți va fi foarte greu să pășești pe calea urmăririi adevărului; dacă întâmpini piedici și eșecuri în căutarea faimei, a câștigului și a statutului și nu-ți vii în fire, atunci acest lucru este periculos: există posibilitatea să fii eliminat. Când cei care iubesc adevărul se confruntă cu una sau două piedici și eșecuri în ceea ce privește reputația și statutul lor, ei pot să vadă clar că reputația și statutul nu au deloc valoare. Sunt capabili să se lepede complet de statut și de reputație și, chiar dacă nu vor avea niciodată statut, hotărăsc să continue să urmărească adevărul și să-și îndeplinească cum se cuvine datoria și să-și împărtășească mărturiile din experiență, fiind astfel mărturie pentru Dumnezeu. Chiar și atunci când sunt adepți obișnuiți, tot sunt capabili să urmărească până la capăt și tot ceea ce își doresc este să primească aprobarea lui Dumnezeu. Numai aceștia sunt oameni care iubesc sincer adevărul și sunt hotărâți. Casa lui Dumnezeu a eliminat mulți antihriști și oameni răi, iar unii dintre cei care urmăresc adevărul, după ce văd eșecul antihriștilor, reflectează la calea aleasă de acei oameni și, de asemenea, reflectează asupra propriilor persoane și se cunosc pe ei înșiși. Din aceasta, ei dobândesc o înțelegere a voii lui Dumnezeu, se hotărăsc să fie adepți obișnuiți și se concentrează pe urmărirea adevărului și pe a-și face bine datoria. Chiar dacă Dumnezeu spune că sunt făcători de servicii sau nulități josnice, e în ordine pentru ei. Vor încerca numai să fie persoane umile și adepți mărunți și nesemnificativi în ochii lui Dumnezeu, dar persoane care vor ajunge, în cele din urmă, să fie numite de către Dumnezeu ființe create acceptabile. Oameni ca aceștia sunt cei buni și cei pe care Dumnezeu îi aprobă.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă – Partea a treia)”

Când Dumnezeu cere oamenilor să-și îndeplinească bine datoria, El nu le cere să săvârșească un anumit număr de sarcini sau să ducă la capăt vreun angajament măreț și nici nu are nevoie ca ei să realizeze vreun demers important. Ceea ce vrea Dumnezeu este ca oamenii să fie în stare să facă tot ce pot într-un mod practic și să trăiască potrivit cuvintelor Sale. Dumnezeu nu are nevoie ca tu să fii măreț sau nobil ori să săvârșești vreo minune, și nici nu vrea să vadă surprize plăcute în tine. El nu are nevoie de astfel de lucruri. Dumnezeu nu are nevoie decât să practici potrivit cuvintelor Sale, cu statornicie. Atunci când asculți cuvintele lui Dumnezeu, fă ceea ce ai înțeles, du la bun sfârșit ceea ce ai priceput, amintește-ți bine ce ai auzit și apoi, când vine momentul să practici, fă asta potrivit cuvintelor lui Dumnezeu. Lasă-le să devină viața ta, realitățile tale și ceea ce trăiești. Astfel, Dumnezeu va fi mulțumit. Tu cauți întotdeauna măreția, noblețea și statutul; întotdeauna cauți preamărirea. Cum Se simte Dumnezeu când vede asta? El urăște acest lucru și Se va îndepărta de tine. Cu cât urmărești mai mult lucruri ca măreția, noblețea, și să fii superior celorlalți, distins, extraordinar și demn de remarcat, cu atât mai dezgustător te găsește Dumnezeu. Dacă nu meditezi la propria persoană și nu te pocăiești, atunci Dumnezeu te va disprețui și Se va lepăda de tine. Evită să devii cineva pe care Dumnezeu îl consideră dezgustător; fii o persoană pe care Dumnezeu o iubește. Așadar, cum poate cineva să dobândească iubirea lui Dumnezeu? Acceptând adevărul cu ascultare, stând în poziția unei ființe create, acționând în baza cuvintelor lui Dumnezeu în mod pragmatic, realizându-și îndatoririle cum se cuvine, fiind o persoană cinstită și trăind o asemănare umană. Este de ajuns, Dumnezeu va fi mulțumit. Oamenii trebuie să fie siguri că nu au ambiție sau că nu întrețin vise deșarte, că nu caută faimă, câștiguri și statut sau să iasă în evidență din mulțime. Și mai mult, nu trebuie să încerce să fie o persoană măreață sau supraumană, superioară printre oameni și care îi face pe alții să i se închine. Aceasta este dorința umanității corupte și este calea Satanei; Dumnezeu nu mântuiește astfel de oameni. Dacă oamenii urmăresc neîncetat faima, câștigurile și statutul fără să se pocăiască, atunci pentru ei nu există niciun leac, ci un singur final: să fie eliminați. Astăzi, dacă vă grăbiți să vă pocăiți, mai este timp; dar când va veni ziua în care Dumnezeu Își încheie lucrarea, iar dezastrele vor fi și mai mari, atunci nu veți mai avea șansa. Când vine acea vreme, toți cei care urmăresc faima, câștigurile și statutul, însă refuză cu încăpățânare să se pocăiască, vor fi alungați. Voi toți trebuie să înțelegeți limpede ce fel de oameni mântuiește lucrarea lui Dumnezeu și care este sensul mântuirii de la El. Dumnezeu le cere oamenilor să vină înaintea Lui să-I asculte cuvintele, să accepte adevărul, să-și înlăture firile corupte și să practice așa cum spune și poruncește Dumnezeu. Asta înseamnă să trăiască potrivit cuvintelor Lui, ca ceva opus propriilor noțiuni și închipuiri și filosofii satanice sau urmăririi „fericirii” omenești. Oricine nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu sau nu acceptă adevărul, ci încă trăiește, impenitent, după filosofiile Satanei și cu o fire satanică, acest tip de persoană nu poate să fie mântuită de Dumnezeu. Îl urmezi pe Dumnezeu, însă, desigur, asta și pentru că Dumnezeu te-a ales – dar care este semnificația faptului că Dumnezeu te alege pe tine? Este acela de a te schimba într-o persoană care are încredere în Dumnezeu, care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu, care poate renunța la tot pentru El și care este capabilă să urmeze calea lui Dumnezeu; într-o persoană care s-a lepădat de propria fire satanică, fără a-l mai urma pe Satana sau a mai trăi sub stăpânirea lui. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu și îți realizezi datoria în casa Lui, dar încalci adevărul în toate privințele și nu practici sau nu experimentezi conform cuvintelor Lui, poate chiar împotrivindu-I-te, ai putea fi acceptat de Dumnezeu? Categoric nu. Ce vreau să spun prin asta? Să-ți realizezi datoria nu este, de fapt, dificil și nici greu de făcut într-o manieră devotată și la un standard acceptabil. Nu trebuie să-ți sacrifici viața sau să faci vreun lucru deosebit sau dificil, trebuie, pur și simplu, să urmezi onest și statornic cuvintele și instrucțiunile lui Dumnezeu, neadăugând propriile idei sau desfășurându-ți propriile activități, ci mergând pe calea urmăririi adevărului. Dacă oamenii pot face asta, vor avea, practic, o asemănare umană. Atunci când au o supunere adevărată față de Dumnezeu și au devenit persoane oneste, vor avea asemănarea unei adevărate ființe umane.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă”

Întrucât vă judec astfel astăzi, ce grad de înțelegere veți avea în cele din urmă? Veți spune că, deși statutul vostru nu este înalt, v-ați bucurat totuși de înălțare din partea lui Dumnezeu. Deoarece sunteți neînsemnați din naștere, nu aveți statut, dar dobândiți statut pentru că Dumnezeu vă înalță – este ceva ce El v-a oferit. Astăzi sunteți capabili să primiți personal pregătirea lui Dumnezeu, mustrarea Lui și judecata Lui. Aceasta este, cu atât mai mult, înălțarea Lui. Sunteți în stare să primiți personal purificarea și arderea Lui. Aceasta este dragostea cea mare a lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor, nu a existat nicio singură persoană care să primească purificarea și arderea Lui, și nicio singură persoană nu a putut să fie desăvârșită prin cuvintele Sale. Dumnezeu vă vorbește acum față în față, vă purifică, dezvăluind răzvrătirea voastră interioară – aceasta este cu adevărat înălțarea Lui. Ce capacități au oamenii? Fie că sunt fiii lui David sau urmașii lui Moab, în concluzie, oamenii sunt niște ființe create care nu au nimic demn de laudă. Deoarece sunteți ființe create, trebuie să îndepliniți datoria unei ființe create. Nu vi se cere nimic altceva. Iată cum ar trebui să vă rugați: „O, Dumnezeule! Indiferent dacă am statut sau nu, acum mă înțeleg. Dacă statutul meu este înalt, aceasta se datorează înălțării Tale și, dacă este umil, este din cauza ordinului Tău. Totul este în mâinile Tale. Nu am nici vreo alegere, nici vreo plângere. Ai ordonat că mă voi naște în această țară și în mijlocul acestui popor, iar tot ce ar trebui să fac eu este să fiu total supus sub stăpânirea Ta, pentru că totul este cum ai poruncit Tu. Nu stau cu gândul la statut; la urma urmei, eu nu sunt altceva decât o creatură. Dacă mă pui în Adânc, în iazul de foc și pucioasă, nu sunt altceva decât o fiintă creată. Dacă mă folosești, sunt o ființă creată. Dacă mă desăvârșești, sunt tot o ființă creată. Dacă nu mă desăvârșești, tot Te voi iubi pentru că nu sunt mai mult decât o ființă creată. Eu nu sunt altceva decât o minusculă ființă creată de Domnul creației, doar unul dintre toți oamenii creați. Tu ai fost Cel care m-a creat, iar acum m-ai pus iarăși în mâinile Tale pentru a face cu mine precum voiești. Sunt dispus să fiu unealta Ta și contrastul Tău, pentru că totul este după cum ai sorocit. Nimeni nu poate schimba aceasta. Toate lucrurile și toate evenimentele sunt în mâinile Tale”. Când va veni timpul în care nu te vei mai gândi la statut, atunci te vei elibera de el. Numai atunci vei fi capabil să cauți cu încredere și curaj, și numai atunci inima ta poate să devină liberă de orice constrângeri. Odată ce oamenii au fost eliberați de aceste lucruri, atunci nu vor mai avea nicio îngrijorare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”

Ca membru al omenirii create, un om trebuie să își păstreze poziția și să se comporte conștiincios. Să păzești cu grijă ceea ce-ți încredințează Creatorul. Să nu te abați sau să faci lucruri dincolo de aria capacităților tale sau care sunt neplăcute lui Dumnezeu. Nu încerca să fii măreț sau să devii un supraom sau deasupra altora, nici să cauți să devii Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să dorească să fie astfel. Să cauți să fii măreț sau un supraom e absurd. Să cauți să devii Dumnezeu este și mai dezonorant; este dezgustător și mârșav. Să devină adevărate ființe create este ceva vrednic de laudă și scopul pe care ființele create ar trebui să și-l asume mai mult decât orice altceva; acesta este singurul țel pe care toți oamenii ar trebui să îl urmărească.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”

Fragmente din filme similare

Renunțarea la faimă și statut prin judecata și mustrarea de la Dumnezeu

Înaintea alegerilor

Mărturii similare bazate pe experiențe

Mi-am găsit locul

Judecata este iubirea lui Dumnezeu

Puținele mele cunoștințe despre firile antihriste

Ce ar trebui să urmărim în viață?

Imnuri similare

Satana controlează gândurile oamenilor cu faima și bogăția

Ce valoare are să prețuiești statutul?

Ar trebui să accepți cercetarea lui Dumnezeu în toate lucrurile

Sunt doar o micuță ființă creată