Întrebare 2: Noi credem că, punându-ne credința în Domnul și urmându-L, putem să obținem viața veșnică. Cuvântul Domnului susține acest lucru: Domnul Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25-26). „Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Aceste pasaje sunt făgăduiala Domnului Isus. Domnul Isus ne poate da viață veșnică, calea Domnului Isus este calea vieții veșnice. Biblia spune: „Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36). Nu este Domnul Isus Fiul Omului, nu este El Hristos ? Prin credința în Domnul Isus ar trebui, prin urmare, să avem și calea vieții veșnice. Dar mărturisiți că Hristos al zilelor de pe urmă ne va aduce calea vieții veșnice. Nu prea înțeleg acest lucru, toți suntem adepți ai Domnului Isus Hristos. De ce nu este suficient acest lucru pentru a atinge calea vieții veșnice ? Deci, de ce trebuie să acceptăm și cuvintele și lucrarea lui Hristos din zilele de pe urmă?
Răspuns: Domnul Isus este Dumnezeu întrupat, este arătarea lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus, „Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:26). „[…] ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Biblia spune: „Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică” (Ioan 3:36). Aceste cuvinte sunt toate adevărul, toate sunt fapte! Deoarece Domnul Isus este Dumnezeu întrupat, El are substanța și identitatea lui Dumnezeu. El este El însuși calea vieții veșnice. Tot ceea ce El spune și face este o manifestare firească a vieții lui Dumnezeu. Tot ceea ce El exprimă este adevărul și ceea ce Dumnezeu este și are. Deci, Domnul Isus este El însuși viața veșnică și poate da calea spre viața veșnică. El poate aduce morții înapoi la viață. Crezând în Domnul Isus, noi credem în singurul Dumnezeu adevărat și astfel putem să primim viața veșnică. Fără îndoială. Învierea lui Lazăr de către Domnul Isus este o dovadă bună că Domnul Isus ne poate da calea vieții veșnice, El are această autoritate. Atunci de ce Domnul Isus n-a acordat calea vieții veșnice în Epoca Harului? Asta, pentru că Domnul Isus a venit să fie răstignit pe cruce pentru a izbăvi omenirea, nu pentru a face lucrarea purificării și a mântuirii, ca în zilele de pe urmă. Lucrarea de izbăvire a Domnului Isus nu s-a ocupat decât de iertarea păcatelor omului, nu și de îndreptarea naturii și a firii lui Satanice. Deci, crezând în Domnul, am fost iertați pentru păcatele noastre, dar firea noastră satanică nu a fost în niciun caz curățată. Încă mai păcătuim, ne împotrivim și-L trădăm pe Dumnezeu. Îhm. După ce am stabilit toate acestea, trebuie să fim clari asupra unui lucru. Lucrarea de izbăvire a Domnului Isus în timpul Epocii Harului a deschis calea pentru lucrarea judecății în zilele de pe urmă, deci, după ce și-a desăvârșit lucrarea de izbăvire, El a făgăduit că se va întoarce din nou printre oameni. Domnul Isus a spus: „Eu am încă multe lucruri să vă spun vouă, dar voi nu puteți să le purtați acum. Totuși, atunci când El, Duhul Adevărului, are să vină, El vă va îndruma în întregul adevăr, pentru că El nu va vorbi despre El Însuși; dar oricâte El va auzi, El le va și spune și vă va arăta vouă lucruri care vor veni” (Ioan 16:12-13). Din cuvintele Domnului Isus putem vedea că numai atunci când Domnul vine din nou, în zilele de pe urmă, va exprima tot adevărul care purifică și mântuie omul. Aici, „atunci când El, Duhul Adevărului, are să vină, El vă va îndruma în întregul adevăr.” Aceste adevăruri sunt exact cele pe care Dumnezeu Atotputernic le exprimă în zilele de pe urmă spre purificarea și mântuirea omenirii. Sunt cuvintele pe care Duhul Sfânt le spune bisericilor, și sunt calea vieții veșnice pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor în zilele de pe urmă. De aceea, adepții Domnului nu au putut obține calea vieții veșnice în Epoca Harului. Domnul Isus a spus, „Și orice om care trăiește și care crede în Mine, niciodată nu va muri.” Biblia ne mai spune, de asemenea: „Acela care crede Fiului, are viață veșnică.” Dar de fapt, Domnul a spus acest lucru pentru a mărturisi că El Însuși este arătarea lui Dumnezeu. Și numai El poate da omului viață veșnică. Promisiunea Domnului Isus că cei ce cred în El nu vor muri niciodată este o mărturie a autorității lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este calea vieții veșnice, Dumnezeu este capabil să acorde omului viața veșnică. Aceasta nu înseamnă că omul a primit viața veșnică când a acceptat lucrarea Domnului Isus. Sunt sigur că toată lumea înțelege aceasta. Să reflectăm puțin la asta: Conform imaginației și concepției noastre, atâta timp cât păcatele ne sunt iertate, putem intra în împărăția cerurilor și putem dobândi viața veșnică, dar de ce Domnul Isus a proorocit în mai multe rânduri că va veni din nou? Și de ce a spus ucenicilor Săi atâtea profeții și pilde? Aceste profeții și pilde sunt lucruri pe care El le va realiza când vine din nou. Poate că oamenii cred în Domnul de mulți ani, dar încă nu văd aceste lucruri în mod clar? Dacă oamenii doar Îl acceptă pe Domnul, dar nu-I acceptă întoarcerea, ce fel de problemă este aceasta? Nu este aceasta o trădare a Domnului? Nu-i de mirare că Domnul Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). Cuvintele Domnului s-au împlinit acum. Dacă cineva acceptă numai pe Domnul Isus, dar nu acceptă întoarcerea Lui, este aceasta o persoană care crede cu adevărat în Fiul? Un astfel de om Îl trădează pe Domnul! Adevărații credincioși în Fiul sunt aceia care nu numai cred în Domnul, ci și acceptă întoarcerea Lui, care îl urmează pe Hristos până la sfârșit. Doar o astfel de persoană poate dobândi viața veșnică, și asta e cert. Toți cei ce cred în Domnul Isus, fără să-L accepte pe Dumnezeu Atotputernic, Îl trădează defapt pe Domnul Isus. Ei cred în Domnul , dar pentru că nu Îl urmează pe Dumnezeu până la sfârșit, credința lor este inutilă – sunt ca sămânța căzută pe marginea drumului. Domnul Isus Îi consideră drept răufăcători, deoarece ei recunosc doar numele Lui, dar nu acceptă și întoarcerea Lui. El a spus: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!” (Matei 7:23). Deci, spuneți-mi, acei oameni care sunt astfel condamnați și izgoniți de Domnul, aceia care-I păstrează numai numele, pot dobândi viața veșnică? Cu siguranță că nu vor câștiga nimic. Mai mult, vor coborî în iad și vor fi pedepsiți! Aceasta dezvăluie pe deplin firea dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu.
După cum știm cu toții, în ciuda faptului că atunci când omul și-a acceptat izbăvirea prin Domnul Isus, în Epoca Harului, păcatele sale i-au fost iertate și a primit dreptul de a se ruga lui Dumnezeu și de a se bucura de harul și binecuvântările Lui, nu se poate nega acest lucru; în momentul de față, omul este încă supus naturii sale păcătoase, trăind încă neputincios în păcat, total incapabil să pună în practică Cuvântul Domnului și fără niciun respect și ascultare față de Dumnezeu. Azi, omul continuă să-L mintă și să-L înșele pe Dumnezeu, căutând faimă și averi, poftă de bani și urmând moda lumească. Mai cu seamă când lucrarea lui Dumnezeu nu este tocmai potrivit așteptărilor sale, omul Îl învinuiește, Îl judecă și chiar I se împotrivește. Astfel de oameni nici nu se pot pocăi cu adevărat, deci, ce credeți, ar putea ei să obțină aprobarea Domnului? Chiar dacă mulți oameni pot să-L urmeze, să-L mărturisească, chiar să-și sacrifice viețile pentru Domnul și s-au pocăit cu adevărat, în realitate, poate firea lor coruptă să fie curățată, astfel încât să ajungă la sfințenie? Cu siguranță că nu. Deci, Îl cunosc ei cu adevărat pe Domnul? Înseamnă că s-au eliberat de influența Satanei și că au fost câștigați de Dumnezeu? Nu, deloc, acest lucru este recunoscut de toată lumea. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că lucrarea Domnului Isus în Epoca Harului a fost doar o lucrare de izbăvire. Cu siguranță nu a fost lucrarea mântuirii și a perfecționării din zilele de pe urmă. Cuvintele pe care Domnul Isus le-a exprimat în Epoca Harului au arătat oamenilor doar calea pocăinței, nu și cea a vieții veșnice, de aceea Domnul Isus a promis că se va întoarce. Întoarcerea Domnului Isus are menirea de a exprima adevărul și de a acorda omului calea vieții veșnice, astfel încât acesta să poată scăpa de sub influența Satanei și să trăiască viața cea adevărată a omului cunoscător și ascultător de Dumnezeu, respectând pe Dumnezeu și devenind compatibil cu El, pentru a putea astfel să intre în Împărăția cerurilor și să dobândească viața veșnică. Pe temelia lucrării de izbăvire făcută de Domnul Isus, Dumnezeu Atotputernic Și-a început în zilele de pe urmă lucrarea de judecată pornind de la casa lui Dumnezeu și a exprimat toate adevărurile pentru a purifica și mântui omenirea. El a dezvăluit omenirii firea dreaptă, măreață și de nejignit a lui Dumnezeu, a judecat și a expus substanța și faptele pervertirii omului de către Satana. El a dezgropat rădăcina răzvrătirii și împotrivirii omului față de Dumnezeu, și le-a expus oamenilor toate intențiile și cerințele lui Dumnezeu. În același timp, El a explicat omenirii cu claritate toate adevărurile de care omul are nevoie pentru a putea fi mântuit, cum ar fi povestea interioară și substanța tuturor celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de mântuire, precum și relația dintre aceste trei etape, diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, povestea interioară și adevărul Bibliei, taina judecății în zilele de pe urmă, taina răpirii la cer a fecioarelor înțelepte și cea a perfecționării oamenilor în biruitori, înaintea dezastrelor, taina întrupării lui Dumnezeu și ce înseamnă să credem cu adevărat, să-L ascultăm și să-L iubim pe Dumnezeu, să-L respectăm și să ne ferim de rău, pentru a deveni compatibili cu Hristos, să înțelegem rostul vieții și așa mai departe. Aceste adevăruri sunt calea vieții veșnice dăruită de Dumnezeu oamenilor, în zilele de pe urmă. Așadar, dacă vrem să aflăm adevărul și viața, să fim mântuiți, purificați și sfințiți, atunci trebuie să acceptăm și să ascultăm cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă. Aceasta este singura cale prin care putem ajunge la adevăr și la viață. Să cercetăm cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și, astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările cuvintelor rostite de Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un arheolog și cel mai bun mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric. Acest lucru se întâmplă deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care Dumnezeu a săvârșit-o în timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe care a dăruit-o Dumnezeu discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Și astfel ești, fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă încă te mai agăți de cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o bucată de ramură uscată[a], fără speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața rațiunii!
[…]
Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.
Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care ar intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”).
Dumnezeu Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă, a exprimat toate adevărurile ce vor purifica și vor mântui omenirea. Aceste cuvinte sunt abundente, cuprinzătoare și au toată susținerea pe care o oferă Dumnezeu. Ne deschid ochii și ne îmbogățesc cunoștințele, permițându-ne să vedem că Hristos este calea, adevărul și viața. Hristos este calea vieții veșnice. Cuvintele pe care Dumnezeu le-a exprimat în Epoca Împărăției depășesc cu mult ceea ce s-a spus în Epoca Legii și în Epoca Harului. În special în „Cuvântările lui Dumnezeu pentru întregul Univers" din Cuvântul Se arată în trup, Dumnezeu se face cunoscut pentru prima oară întregii omeniri. De asemenea, este prima dată când omenirea întreagă aude cuvântările Creatorului. Acest lucru a trimis unde de șoc în întregul univers și a deschis ochii omului. Aceasta este lucrarea judecății înaintea marelui tron alb, în zilele de pe urmă. Epoca Împărăției este vremea în care Dumnezeu înfăptuiește lucrarea judecății și este epoca în care firea dreaptă a lui Dumnezeu se manifestă pentru întreaga omenire. Deci, în Epoca Împărăției, Dumnezeu exprimă Cuvântul Său, judecând, purificând și perfecționând omul. El trimite tot felul de catastrofe asupra omului, răsplătindu-i pe cei buni și pedepsindu-i pe cei răi. El dezvăluie omenirii dreptatea, măreția și mânia lui Dumnezeu. Toate adevărurile pe care Dumnezeu Atotputernic le exprimă pentru a purifica, mântui și perfecționa omul sunt calea vieții veșnice pe care Dumnezeu o dăruiește omului în zilele de pe urmă. Aceste adevăruri sunt apa din râul vieții ce izvorăște din tronul lui Dumnezeu. Așadar, în credința noastră în Dumnezeu, dacă vrem să dobândim calea vieții veșnice, să fim răpiți la cer și să intrăm în Împărăția cerurilor, trebuie să acceptăm lucrarea judecății lui Dumnezeu Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă, precum și judecata și mustrarea cuvintelor Sale. Numai astfel putem să dobândim lucrarea Duhului Sfânt, să aflăm și să înțelegem adevărul, să obținem purificarea și să fim mântuiți. Doar cei ce se supun judecății și mustrării lui Dumnezeu Atotputernic, în zilele de pe urmă, au dreptul să intre în împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este o realitate absolută! Dacă vom continua să ne menținem propriile noțiuni religioase, în cele din urmă noi vom fi cei care vom pierde. Fecioarele înțelepte se concentrează numai pe căutarea adevărului și pe ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar fecioarele nechibzuite ascultă doar de scrierile Bibliei, de ideile și imaginația lor proprie, fără să caute adevărul sau să asculte glasul lui Dumnezeu. Până ce, într-o zi, vor cunoaște dintr-o dată nenorocirea, cu plânsul și scrâșnirea dinților, dar atunci căința le va fi deșartă. Deci, toți cei care nu-L acceptă pe Dumnezeu Atotputernic vor cunoaște nenorocirile și vor fi pedepsiți. Așa a poruncit Dumnezeu și nimeni nu poate schimba asta. În special cei ce condamnă vehement lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă au fost deja dezvăluiți de Dumnezeu ca fiind anticriștii zilelor de pe urmă – aceștia vor suferi pedeapsa veșnică și nu-L vor mai cunoaște niciodată pe Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, în zilele de pe urmă, este aceea de a-i tria pe oameni în funcție de natura lor, de a le determina soarta și de a încheia epoca.
bazat pe scenariul filmului Cine este Domnul meu
Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.