Răspuns: Prin citirea Bibliei ajungem să înțelegem că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și începem să recunoaștem faptele Lui minunate. Asta deoarece Biblia este o mărturie a primelor două etape din lucrarea lui Dumnezeu. Este o consemnare a cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu și a mărturiei omului în Epoca Legii și în Epoca Harului. Deci, Biblia este foarte importantă credinței noastre. Gândiți-vă puțin, dacă n-ar fi fost Biblia, cum ar fi ajuns omul să înțeleagă Cuvântul Domnului și să-L cunoască pe Domnul? Cum ar mai fi fost omul martor la lucrarea lui Dumnezeu, întru dreapta sa credință în El? Dacă omul nu citește Biblia, cum altfel va cunoaște dreapta mărturie a tuturor sfinților de-a lungul veacurilor de ascultare de Dumnezeu? Așadar, citirea Bibliei este esențială pentru practica credinței și niciun credincios întru Domnului nu ar trebui să se abată de la Biblie. Putem spune că cine se abate de la Biblie nu poate crede în Domnul. Acest lucru este verificat de viețile sfinților de-a lungul veacurilor. Nimeni nu îndrăznește să nege valoarea și semnificația citirii Bibliei în practica credinței. Astfel, sfinții de-a lungul veacurilor și credincioșii consideră că citirea Biblia este o chestiune foarte importantă. Unii merge chiar mai departe și spun că citirea Bibliei și rugăciunea sunt la fel de esențiale ca cele două picioare ale noastre pentru mersul pe jos. Dar Domnul Isus a spus: „Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40). Ei bine, unii oameni sunt confuzi, cred că, având în vedere că Biblia este o consemnare a Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei omului, citirea Bibliei ar trebui să dea omului viața veșnică! Atunci, de ce Domnul Isus a spus că nu există viață veșnică în Biblie? În realitate, asta nu-i atât de greu de înțeles. Atâta timp cât înțelegem povestea interioară și substanța cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu în Epoca Legii și Epoca Harului, precum și efectul obținut prin intermediul lor, atunci vom ajunge să înțelegem de ce nu este posibil să se primească viața veșnică prin citirea Bibliei. Pentru început, să privim la Epoca Legii. În această epocă, Iahve era preocupat în primul rând de promulgarea legilor, de poruncile și de rânduielile pe care urma să le urmeze omul. Cuvintele lui erau în mare parte un fel de ghid pentru ca omenirea, încă în fașă, să poată supraviețui pe pământ. Aceste cuvinte nu implicau schimbarea modului de viață al omului. Așadar, cuvintele lui Dumnezeu în Epoca Legii au fost menite să-i facă pe oameni să respecte legile și poruncile. Deși aceste cuvinte erau adevărate, ele reprezintă un adevăr foarte rudimentar. În timpul Epocii Harului, cuvintele și lucrarea Domnului Isus erau concentrate asupra lucrării de izbăvire. Cuvintele pe care le-a emis au fost despre adevărul izbăvirii și i-au învățat pe oameni că trebuie să-și mărturisească păcatele și să se pocăiască și să se abțină de la păcat și răutate. Aceste cuvinte i-au învățat pe oameni cum să se roage Domnului și i-au cerut omului să-L iubească pe Domnul din tot sufletul, să-și iubească aproapele ca pe sine însuși, să fie tolerant și răbdător, să ierte, etc. Toate acestea sunt incluse în calea pocăinței. Deci, prin citirea Bibliei, putem înțelege numai lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Legii și în Epoca Harului. Înțelegem că toate lucrurile sunt create de Dumnezeu și învățăm să trăim pe pământ și să ne închinăm lui Dumnezeu. Înțelegem ce este păcatul, cine sunt cei binecuvântați de Dumnezeu și cine sunt cei blestemați de El. Învățăm să ne mărturisim păcatele și să ne pocăim în fața lui Dumnezeu. Învățăm umilința, toleranța și iertarea și știm că trebuie să ne purtăm crucea și să-L urmăm pe Domnul. Vedem mila și compasiunea nelimitată a Domnului Isus și înțelegem că numai venind înaintea Domnului Isus cu credință, ne vom bucura de harul și adevărul Său abundent. Cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Legii și în Epoca Harului, așa cum sunt consemnate în Biblie, au fost adevăruri rostite de Dumnezeu în conformitate cu planul Său de mântuire a omenirii și a nevoilor omenirii la vremea aceea. Aceste adevăruri erau capabile doar să determine omul să adopte comportamente superficiale, dar erau complet incapabile să rezolve rădăcinile păcătoșeniei omenești, să schimbe modul de viață al omului și să permită omului să obțină purificare, mântuire și perfecțiune. Astfel, cuvintele date de Domnul Isus în Epoca Harului pot fi numite doar calea pocăinței, dar nu și calea vieții veșnice. Deci, ce este calea vieții veșnice? Calea vieții veșnice este calea adevărului care permite omului să trăiască pentru totdeauna, adică este calea care permite omului să arunce legăturile și limitările naturii sale păcătoase, să-și schimbe dispoziția vieții și să-i permită să câștige adevărul ca viață, să se despartă de influența lui Satan și să devină compatibil cu Hristos. Îi permite omului să-L cunoască, să-L asculte și să-L venereze pe Dumnezeu, să nu mai păcătuiască prin împotrivirea sau trădarea lui Dumnezeu. Doar calea care poate realiza acest efect poate fi numită calea vieții veșnice. Omul moare ca urmare a păcatului. Dacă omul atinge adevărul ca viață și rezolvă tot păcatul ce-l întinează, Dumnezeu îl va binecuvânta cu viața veșnică. Așadar, numai primind mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, putem să dobândim viața veșnică de la Dumnezeu.

bazat pe scenariul filmului Cine este Domnul meu