Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Mulți oameni în urma Mea râvnesc la beneficiile pe care le aduce statutul, se îndoapă cu mâncare, le place somnul și acordă toată atenția trupului, mereu temători că nu există scăpare pentru trup. Nu-și îndeplinesc funcția specifică în biserică, ci profită de pe urma bisericii sau își mustră frații și surorile cu cuvintele Mele, constrângându-i pe alții din poziții de autoritate. Acești oameni continuă să spună că urmează voia lui Dumnezeu și spun mereu că sunt apropiații lui Dumnezeu – nu este absurd? Dacă motivația ta e corectă, dar nu poți să slujești în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, atunci te comporți prostește; dar dacă motivația ta nu e cea corectă și tot spui că-L slujești pe Dumnezeu, atunci te opui lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit de El! Nu am niciun fel de milă pentru astfel de oameni! În casa lui Dumnezeu mănâncă pe gratis, râvnesc mereu la confortul trupesc și nu se gândesc la interesele lui Dumnezeu. Caută întotdeauna ce e bine pentru ei și nu dau nicio atenție intențiilor lui Dumnezeu. Nu acceptă atenta cercetare a Duhului lui Dumnezeu în nimic din ceea ce fac. Mereu sunt necinstiți și vicleni și își însală frații și surorile, având două fețe, ca vulpea într-o vie, care mereu fură struguri și calcă via în picioare. Ar putea asemenea oameni să fie apropiații lui Dumnezeu? Ești potrivit să primești binecuvântările lui Dumnezeu? Nu îți asumi nicio povară față de viața ta și față de Biserică, ești potrivit să primești însărcinarea dată de Dumnezeu? Cine ar îndrăzni să aibă încredere în unul asemenea ție? Când slujești în felul acesta, ar putea Dumnezeu să îți încredințeze o sarcină mai importantă? Oare acest lucru nu ar întârzia lucrarea?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să slujim lui Dumnezeu în armonie cu intențiile Lui”

Cuvântul „statut” în sine nu este nici o încercare, nici o ispită. Depinde de modul în care oamenii gestionează statutul. Dacă iei lucrarea de conducere ca pe o datorie, ca pe o responsabilitate de care trebuie să te achiți, nu vei fi constrâns de statut. Dacă o accepți ca pe un titlu sau ca pe o funcție oficială, vei avea probleme și vei cădea, cu siguranță, la pământ. Prin urmare, care este mentalitatea pe care ar trebui să o adopte cineva atunci când devine conducător și lucrător al bisericii? Pe ce ar trebui să se concentreze urmărirea ta? Trebuie să ai o cale! Dacă nu cauți adevărul și nu ai o cale de practicare, atunci acest statut al tău va deveni capcana ta și vei cădea. Unii oameni sunt diferiți odată ce dobândesc un statut, iar mentalitatea lor se schimbă. Ei nu știu cum să se îmbrace, cum să vorbească cu ceilalți, ce ton să adopte, cum să interacționeze cu oamenii sau ce expresii să folosească. Drept urmare, încep să își construiască o imagine. Nu este aceasta o pervertire? Unii oameni se uită la coafurile non-credincioșilor, la hainele pe care le poartă și la calitățile discursului și ale ținutei lor. Ei îi imită și urmează direcția non-credincioșilor pe această cale. Este acesta un lucru pozitiv? (Nu este.) Ce se întâmplă aici? Deși acestea par a fi practici superficiale, ele reprezintă, de fapt, un soi de urmărire. Sunt o imitare. Aceasta nu este calea cea dreaptă. Acum, voi puteți distinge binele de rău în aceste imagini și deghizări evidente, dar puteți să respingeți răul și să vă răzvrătiți împotriva lui? (Da, atunci când suntem conștienți de el.) Aceasta este statura voastră actuală. Când aceste idei sunt proaspete în inima voastră, puteți să le discerneți și să le identificați. Dacă sunteți motivați să urmăriți statutul, puteți modera voi înșivă această dorință, astfel încât să nu fiți precum fanul obsedat care își urmărește idolul ca un animal sălbatic care și-a pierdut rațiunea. În mod subiectiv, tu poți identifica aceste idei. Te poți răzvrăti împotriva trupului fără nicio ispită atunci când nu ești înconjurat de oameni. Dar ce s-ar întâmpla dacă oamenii te-ar urma, s-ar învârti în jurul tău, s-ar îngriji de necesitățile tale zilnice, te-ar hrăni și te-ar îmbrăca și ți-ar satisface toate nevoile? Ce sentimente s-ar stârni în inima ta? Nu te-ai bucura de beneficiile statutului? Ai mai putea atunci să te răzvrătești împotriva trupului? Când oamenii se strâng în jurul tău, când se învârt în jurul tău de parcă ai fi o stea, cum ți-ai gestiona atunci statutul? Lucrurile din conștiința ta, adică acele lucruri din mijlocul gândurilor și ideilor tale – aprecierea statutului, bucuria statutului, lăcomia sau chiar infatuarea de statut – poți să-ți examinezi inima pentru a găsi aceste lucruri? Poți să le recunoști? Dacă poți să-ți examinezi inima și să recunoști aceste lucruri în lăuntrul ei, ai putea să te răzvrătești împotriva trupului în această situație? Dacă nu ai voința de a pune în practică adevărul, nu te vei răzvrăti împotriva acestor lucruri. Te vei bucura de ele și te vei delecta cu ele. Plin de mulțumire de sine, vei spune: „A avea statutul de credincios în Dumnezeu este cu adevărat minunat. Fiind conducător, toată lumea face ce spun eu. Ce sentiment minunat! Eu sunt cel care îi conduce și îi udă pe acești oameni. Ei ascultă acum de mine. Când le spun să meargă spre est, nimeni nu merge spre vest. Când spun să ne rugăm, nimeni nu îndrăznește să cânte. Aceasta este o realizare.” Atunci vei fi început să te bucuri de beneficiile statutului. Ce va fi, așadar, statutul pentru tine? (Otravă.) Și, deși este otravă, nu trebuie să te temi de ea. Exact în această situație trebuie să urmărești ceea ce se cuvine și să ai metodele corecte de practicare. Deseori, atunci când oamenii au statut, dar lucrarea lor nu a obținut încă rezultate, ei vor spune: „Nu mă bucur de statut și nu mă bucur de tot ceea ce îmi aduce statutul.” Cu toate acestea, odată ce lucrarea lor are un oarecare succes, iar ei simt că statutul lor este sigur, își pierd rațiunea și se bucură de beneficiile statutului. Crezi că, doar pentru că poți recunoaște ispita, te poți răzvrăti împotriva trupului? Ai cu adevărat această statură? Adevărul este că nu o ai. Recunoașterea și răzvrătirea din partea ta nu se realizează decât prin conștiința umană și raționalitatea de bază pe care o are omul. Acestea sunt cele care îți spun să nu acționezi în acest mod. Standardul de conștiință și puținul de rațiune pe care le dobândești prin faptul că ai găsit credința în Dumnezeu sunt cele care te ajută sau te țin departe de calea greșită. Care este contextul pentru acest lucru? Este acela că, atunci când iubești statutul, dar încă nu l-ai obținut, e posibil să mai ai puținul tău de conștiință și rațiune. Aceste cuvinte pot încă să te înfrâneze și să te facă să-ți dai seama că bucuria statutului nu este bună și nu este conformă cu adevărul, că nu este calea cea dreaptă, că se împotrivește lui Dumnezeu și că nu-I este pe plac. Atunci, poți să te răzvrătești în mod conștient împotriva trupului și să renunți la bucuria statutului. Poți să te răzvrătești împotriva trupului atunci când nu ai realizări sau merite de arătat, dar odată ce ai făcut o lucrare meritorie, te vor înfrâna simțul rușinii, conștiința, raționalitatea și conceptele tale morale? Micul standard de conștiință pe care îl ai nu se apropie nici pe departe de a avea o inimă cu frică de Dumnezeu, iar puțina ta credință nu va fi de niciun folos.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să înlături tentațiile și robia statutului”

Pentru voi, ce este special la a fi conducători și lucrători? (A-ți asuma mai multe responsabilități.) Responsabilitatea face parte din asta. Acesta este un lucru de care sunteți cu toții conștienți, dar cum vă puteți îndeplini bine responsabilitățile? De unde începeți? A-ți îndeplini bine această responsabilitate înseamnă, de fapt, a-ți îndeplini bine datoria. Cuvântul „responsabilitate” poate suna ca și cum ar avea ceva special, dar, în ultimă instanță, este datoria acelei persoane. Pentru voi, nu este un lucru ușor să vă îndepliniți bine datoria, deoarece există multe lucruri în fața voastră care vă obstrucționează, lucruri precum bariera statutului, cea de care vă este cel mai greu să treceți. Dacă nu ai niciun statut și ești doar un credincios obișnuit, s-ar putea să te confrunți cu mai puține ispite și îți va fi mai ușor să îți îndeplinești bine datoria. Poți să trăiești o viață spirituală în fiecare zi, așa cum o fac oamenii obișnuiți, mâncând și bând din cuvintele lui Dumnezeu, având părtășie despre adevăr și îndeplinindu-ți bine îndatoririle. Acest lucru este suficient. Totuși, dacă ai statut, trebuie mai întâi să treci de obstacolul pe care îl reprezintă statutul. Trebuie, mai întâi, să treci acest test. Cum poți să depășești această barieră? Acest lucru nu este ușor pentru oamenii de rând, întrucât firile corupte sunt adânc înrădăcinate în om. Toți oamenii trăiesc în firile lor corupte și sunt în mod inerent îndrăgostiți de căutarea faimei, a câștigului și a statutului. După ce, în cele din urmă, ai obținut statutul cu atâta dificultate, cine nu s-ar bucura din plin de beneficiile acestuia? Dacă ai în inimă iubirea de adevăr și ai o inimă cu oarecare frică de Dumnezeu, îți vei gestiona cu grijă și prudență statutul, fiind în același timp capabil să cauți adevărul în îndeplinirea datoriei tale. În acest fel, faima, câștigul și statutul nu-și vor găsi loc în inima ta și nici nu te vor împiedica în îndeplinirea datoriei tale. Dacă ești de statură prea mică, trebuie să te rogi frecvent, să te înfrânezi cu ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu. Va trebui să găsești modalități de a face anumite lucruri sau să eviți în mod conștient unele medii și unele ispite. De exemplu, să zicem că ești conducător. Atunci când te afli în compania mai multor surori și frați obișnuiți, nu vor crede aceștia că le ești oarecum superior? Omenirea coruptă ar vedea lucrurile în acest fel, iar acest lucru reprezintă deja o ispită pentru tine. Aceasta nu este o încercare, ci o ispită! Dacă și tu crezi că le ești superior, acest lucru este foarte periculos, însă dacă tu crezi că ei sunt egalii tăi, mentalitatea ta este normală și nu vei fi tulburat de firile corupte. Dacă tu crezi că, în calitate de conducător, statutul tău este mai mare decât al lor, cum te vor trata ei? (Îl vor admira pe conducător.) Oare te vor aprecia și te vor admira, nimic mai mult? Nu. Ei vor trebui să vorbească și să acționeze în consecință. De exemplu, dacă răcești și un frate sau o soră oarecare răcește și ea, de cine se vor îngriji mai întâi? (De conducător.) Nu este acesta un tratament preferențial? Nu este acesta unul dintre beneficiile statutului? Dacă intri într-o dispută cu un frate sau o soră, te vor trata corect având în vedere statutul tău? Vor lua ei partea adevărului? (Nu.) Aceste lucruri sunt ispite pe care le ai de înfruntat. Le poți evita? Cum ar trebui să tratezi acest lucru? Dacă cineva te tratează prost, s-ar putea să nu-ți placă de acea persoană și să te gândești cum să o ataci, să o excluzi și să te răzbuni pe ea, când, de fapt, nu este nimic în neregulă cu acea persoană. Pe de altă parte, unii oameni te pot măguli și, nu numai că nu te poți opune, ba chiar te bucuri de acest sentiment. Nu este acest lucru îngrijorător? Nu ai începe imediat să îl promovezi și să îl instruiești pe cel care te lingușește, astfel încât să devină confidentul tău și să execute ordinele tale? Dacă ai face acest lucru, pe ce cale te-ai afla? (Pe calea antihriștilor.) Dacă pici în aceste ispite, ești în pericol. Oare este un lucru bun să fii toată ziua înconjurat de oameni? Am auzit că unii oameni, după ce devin conducători, nu-și fac singuri lucrarea sau nu rezolvă probleme practice. În schimb, nu se gândesc decât la plăcerile trupești. Uneori, chiar mănâncă mâncare făcută doar pentru ei, în timp ce îi pun pe alții să le spele hainele murdare. După un timp, sfârșesc prin a fi dezvăluiți și eliminați. Ce ar trebui să faceți atunci când întâlniți așa ceva? Dacă ai statut, oamenii te vor flata și te vor trata cu atenție specială. Dacă poți să depășești și să refuzi aceste ispite și să continui să tratezi oamenii în mod corect, indiferent de modul în care se comportă cu tine, acest lucru dovedește că ești tipul potrivit de persoană. Dacă ai statut, unii oameni te vor admira. Aceștia vor fi mereu în jurul tău, lingușindu-te și măgulindu-te. Poți pune capăt acestei situații? Cum gestionați astfel de situații? Atunci când nu aveți nevoie să fiți îngrijiți, dar cineva vă întinde o „mână de ajutor” și vă lingușește, s-ar putea să vă bucurați în secret, gândindu-vă că faptul că aveți statut vă face să fiți diferiți și că trebuie să vă bucurați din plin de acest tratament special. Oare nu se întâmplă astfel de lucruri? Nu este aceasta o problemă reală? Atunci când ți se întâmplă astfel de lucruri, simți reproșuri în inima ta? Simți dezgust și detestare? Dacă o persoană nu simte dezgust și detestare, nu respinge aceste lucruri și are o inimă liberă de acuzații și reproșuri, ci, dimpotrivă, iubește să se bucure de aceste lucruri, simțind că este bine să aibă statut, are o astfel de persoană conștiință? Are raționalitate? Este aceasta o persoană care urmărește adevărul? (Nu.) Ce arată acest lucru? Acesta reprezintă o poftă pentru beneficiile statutului. Deși acest lucru nu te clasifică drept antihrist, tu ai pornit deja pe calea antihriștilor. Atunci când te obișnuiești să te bucuri de un tratament special, dacă într-o zi nu vei mai putea primi un astfel de tratament special, nu te vei înfuria? Dacă unii frați și surori sunt săraci și nu au bani pentru a te găzdui, îi vei trata în mod corect? Oare dacă îți vor spune un fapt care te nemulțumește, îți vei folosi puterea împotriva lor și te vei gândi la o manieră în care să-i pedepsești? Vei simți nemulțumire când îi vei vedea și vei dori să le dai o lecție? Odată ce-ți vin aceste gânduri, nu ești departe de a comite răul, nu-i așa? Este ușor pentru oameni să meargă pe calea antihriștilor? Este ușor să devii un antihrist? (Da.) Acest lucru este foarte supărător! În calitate de conducători și lucrători, dacă nu căutați adevărul în toate lucrurile, mergeți pe calea antihriștilor.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să înlături tentațiile și robia statutului”

După ce ajung să creadă în Dumnezeu, mulți oameni urmăresc mereu statutul și să fie admirați de alți oameni. În casa lui Dumnezeu, vor mereu să se facă remarcați și să fie fruntași. De dragul acestor lucruri, își părăsesc familiile și renunță la carierele lor, suferă greutăți și plătesc un preț și apoi, în cele din urmă, dorința li se îndeplinește și devin conducători. După ce devin conducători, viețile acestor oameni sunt cu adevărat diferite. Prezintă fiecare aspect al imaginii și al stilului pe care le aveau în minte, despre felul în care sunt oamenii cu funcții, de la modul în care se îmbracă și se aranjează, până la modul în care merg și se poartă. Învață cum să vorbească la fel ca o oficialitate, învață cum să le dea ordine oamenilor și cum să-i facă să se ocupe în locul lor de afacerile lor private. Pe scurt, învață cum să fie oficialități. Când se duc undeva pentru a fi conducători, înseamnă că se duc acolo pentru a fi oficialități. Ce înseamnă să fie oficialități? Înseamnă că „depun eforturi asidue ca să câștige o funcție de dragul hranei și al îmbrăcămintei”. Aceasta este o chestiune legată de plăcerile fizice. După ce devin conducători, ce anume este diferit în viața lor față de cea dinainte? Ceea ce mănâncă, ceea ce poartă și lucrurile pe care le folosesc sunt diferite. Când mănâncă, au grijă să fie ceva nutritiv și gustos. Sunt pretențioși în ce privește marca și stilul hainelor pe care le poartă. După ce sunt conducători într-un anumit loc timp de un an, devin palizi și grași; sunt îmbrăcați în haine de firmă din cap până în picioare, iar telefonul mobil, computerul și aparatele electrocasnice din casa lor sunt toate de la mărci de înaltă calitate. Au avut aceste condiții înainte să fie conducători? (Nu.) După ce au devenit conducători, nu au depus eforturi ca să facă bani, așadar, de unde au luat banii ca să cumpere toate aceste lucruri? Oare frații și surorile le-au donat aceste lucruri sau le-au fost alocate de casa lui Dumnezeu? Ați auzit vreodată despre casa lui Dumnezeu să aloce aceste lucruri fiecărui conducător și lucrător? (Nu.) Așadar, cum le-au obținut? În orice caz, acestea nu au fost lucruri pe care le-au obținut prin propria trudă; mai degrabă, au fost lucruri pe care le-au obținut după ce au dobândit statut și au devenit „oficialități” – bucurându-se de avantajele aduse de statut – prin extorcare, fraudă și confiscări. În bisericile de pretutindeni, au existat asemenea oameni în rândurile tuturor conducătorilor și lucrătorilor cu care ați intrat în contact? La început, când devin conducători, nu au nimic, dar, în mai puțin de trei luni, au computere și telefoane mobile de marcă de înaltă calitate. După ce devin conducători, unii oameni cred că ar trebui să se bucure de un standard înalt de tratament – când ies în oraș, ar trebui să meargă cu mașina; computerele și telefoanele mobile pe care le folosesc ar trebui să fie mai bune decât acelea pe care le folosesc oamenii obișnuiți, trebuie să fie de la o marcă de top, iar când modelul este învechit, trebuie să fie înlocuit cu unul nou. Are casa lui Dumnezeu aceste reguli? Casa lui Dumnezeu nu a avut niciodată aceste reguli și nu există niciun frate sau nicio soră care să creadă asta. Așadar, de unde provin aceste lucruri de care se bucură acești conducători? În primul rând, le-au obținut extorcându-le de la frați și surori și făcându-i pe oamenii bogați să le cumpere, sub pretextul că ei fac lucrarea casei lui Dumnezeu. În plus, le-au cumpărat ei înșiși, prin deturnarea și furtul jertfelor. Nu sunt ei gunoaie care achiziționează fraudulos mâncare și băuturi? Sunt diferiți de oamenii din cazurile pe care vi le-am împărtășit anterior? (Nu.) Ce au în comun? Toți își folosesc poziția ca să delapideze jertfe și să le obțină prin extorcare. Unii întreabă: „Dacă lucrează în casa lui Dumnezeu și sunt conducători sau lucrători, nu au dreptul să se bucure de aceste lucruri? Nu au dreptul să se bucure de jertfele lui Dumnezeu alături de El?” Spuneți-Mi, au dreptul? (Nu.) Dacă trebuie să cumpere unele lucruri ca să facă lucrarea casei lui Dumnezeu, în acest caz, casa lui Dumnezeu are reguli care spun că pot să le cumpere, dar oare acești oameni cumpără lucruri în conformitate cu prevederile regulilor? (Nu.) Ce lucruri observați, care vă indică faptul că nu o fac? (Dacă ar avea nevoie cu adevărat de ele pentru lucrare, ar considera că un lucru este în regulă atât timp cât poate fi folosit, dar ceea ce urmăresc antihriștii sunt lucruri de marcă de calitate înaltă și folosesc cele mai bune lucruri în toate. Judecând după asta, putem vedea că își folosesc statutul ca să se bucure de aceste lucruri materiale.) Așa e. Dacă ar fi ceva necesar pentru lucrare, ar fi în regulă atât timp cât ar putea fi folosit. De ce trebuie să folosească lucruri atât de sofisticate și scumpe? De asemenea, când au cumpărat aceste lucruri, au participat și alți oameni la decizie și au fost de acord cu ea? Nu este aceasta o problemă? Dacă ar participa alți oameni la decizie, ar putea fi toți de acord ca ei să cumpere aceste lucruri de înaltă calitate? Categoric nu. Este evident că au obținut aceste lucruri furând jertfele. E limpede ca lumina zilei. În plus, casa lui Dumnezeu are o regulă – indiferent dacă fiecare biserică protejează jertfele sau colaborează la lucrări, aceasta nu este niciodată treaba unei singure persoane. Așadar, de ce au putut acești oameni, de unii singuri, să folosească și să cheltuie jertfele după bunul plac? Acest lucru nu este conform principiilor. Oare natura acestor lucruri pe care le fac nu este aceea de a fura jertfe? Au cumpărat aceste lucruri și le-au obținut fără acordul și aprobarea celorlalți conducători și lucrători, cu atât mai puțin anunțându-i pe ceilalți, și fără ca nimeni să știe ce făceau ei. Oare natura acestui lucru nu este puțin asemănătoare furtului? Acest lucru este considerat furt de jertfe. Furtul este considerat înșelăciune. De ce este considerat înșelăciune? Pentru că au cumpărat aceste lucruri sofisticate și le-au obținut sub pretextul că fac lucrarea casei lui Dumnezeu. Acest tip de comportament se numește fraudă, înșelăciune. Am mers prea departe definindu-l în felul acesta? Fac din țânțar armăsar? (Nu.) Nu numai asta, dar după ce acești așa-ziși conducători rămân o vreme într-un loc, își dau seama foarte clar ce lucrare fac frații și surorile de acolo în lume, ce relații sociale au, ce beneficii pot escroca și obține de la acești oameni și ce relații pot folosi. De exemplu, încearcă să își dea seama foarte clar care dintre frați și surori lucrează la un spital, pentru un departament guvernamental sau la o bancă sau cine anume este antreprenor, a cui familie are un magazin, o mașină sau casă mare și așa mai departe. Oare aceste lucruri sunt în sfera lucrării acestor conducători? De ce încearcă să afle aceste lucruri? Vor să folosească aceste legături și pe frații și surorile care au funcții speciale în lume, pentru ca aceștia să presteze servicii pentru ei, să-i slujească și să le ofere facilități. Crezi că fac asta pentru a îndeplini lucrarea bisericii și a avea părtășie despre adevăr ca să abordeze dificultățile aleșilor lui Dumnezeu? Asta fac ei? Există o intenție și un scop în spatele tuturor acestor lucruri pe care le fac. Când lucrează, conducătorii și lucrătorii adevărați se axează pe rezolvarea problemelor și pe a face bine lucrarea bisericii. Nu dau atenție lucrurilor care nu au nicio legătură cu lucrarea bisericii. Se concentrează doar să întrebe cine din biserică își face datoria sincer, cine este eficient în datoria lui, cine poate accepta și practica adevărul și cine este loial când își face datoria. Apoi, promovează acea persoană și îi cercetează pe acei oameni care provoacă perturbări și tulburări și se ocupă de ei conform principiului. Doar oamenii care practică în felul acesta sunt conducători și lucrători adevărați. Antihriștii fac aceste lucruri? (Nu.) Ce fac ei? Acționează și se pregătesc pentru a strânge lucruri dezirabile pentru ei înșiși și de dragul propriilor interese, dar nu se străduiesc să facă lucrarea bisericii și nu îi dau importanță. Prin urmare, după ce își consolidează poziția într-un anumit loc, își cam dau seama care frați și surori pot presta anumite servicii pentru ei. De exemplu, cine lucrează într-o fabrică farmaceutică le poate da medicamente gratuite când sunt bolnavi și le poate oferi medicamente importate de calitate; cine lucrează într-o bancă le poate facilita depunerile sau retragerile; și așa mai departe. Își dau seama foarte clar de aceste lucruri. Îi adună pe acești oameni în fața lor, fără să țină cont dacă umanitatea lor este bună sau nu. Atât timp cât acești oameni îi urmează și sunt dispuși să fie ajutoarele și sprijinul lor, antihriștii le vor da lucruri dezirabile, îi vor ține aproape, vor avea grijă de ei și îi vor proteja, în vreme ce acești oameni lucrează pentru a consolida poziția acestor antihriști în biserică și a menține forțele acestor antihriști. Așadar, atunci când vrei să vezi dacă un conducător de biserică lucrează cu adevărat, întreabă-l despre situația reală a fraților și a surorilor din acea biserică și cum merge lucrarea bisericii și vei putea să vezi clar dacă este de fapt cineva care lucrează cu adevărat. Unii oameni își dau seama clar de chestiunile de familie și de condițiile de trai ale fraților și surorilor din biserică. Dacă îi întrebi cine lucrează la o fabrică de medicamente, a cui familie deține un magazin, a cui familie are o mașină, a cui familie face afaceri profitabile sau cine lucrează la vreun departament local și poate face anumite lucruri pentru frați și surori, îți pot spune exact. Dacă îi întrebi cine urmărește adevărul, cine este superficial în datoria sa, cine este un antihrist, cine încearcă să câștige oamenii de partea sa, cine este eficient în răspândirea Evangheliei sau câți potențiali destinatari ai Evangheliei există la nivel local, nu știu aceste lucruri. Ce fel de oameni sunt aceștia? Vor să folosească toate legăturile sociale din locul în care se află și să le unească pentru ca acestea să devină un mic grup social. Prin urmare, locul în care se află acești conducători nu se poate numi biserică. După ce își încheie activitatea acolo, acesta devine un grup social. Când se adună, acești oameni nu-și deschid inimile și nu au părtășie despre înțelegerea bazată pe experiență fiecăruia dintre ei; în schimb, se uită cine are cele mai puternice legături, cine are o poziție înaltă în societate și este foarte realizat, cine este renumit în societate, cine are influență în societate și cine poate presta servicii foarte convenabile și îi poate oferi lucruri dezirabile conducătorului. Oricine ar fi acești oameni, ei au o poziție în inima conducătorului. Nu asta fac antihriștii? (Ba da.) Ce fac antihriștii? Construiesc biserica? O dărâmă și o distrug și perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu. Își creează propriile împărății independente, propriul grup și propria clică private. Asta fac antihriștii.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a cincea)”

Unii oameni nu au deloc statut și fac îndatoriri obișnuite și, când dobândesc câteva calificări, și ei vor să-i facă pe alții să-i slujească. Unii oameni fac unele îndatoriri riscante și vor și ei să le ordone altora să-i slujească. Mai există și unii care fac îndatoriri speciale și care-și consideră îndatoririle o condiție de bază, o monedă de schimb și un fel de capital cu care să-i facă pe frați și pe surori să îi slujească. De exemplu, unii oameni au abilități profesionale speciale, pe care alții nu le-au învățat sau nu le-au priceput. Când încep să facă o datorie în casa lui Dumnezeu, care are legătură cu aceste abilități profesionale, se cred diferiți de alți oameni, cred că sunt puși într-o funcție importantă în casa lui Dumnezeu, că acum sunt sus pe scara ierarhică și simt mai ales că valoarea lor s-a dublat și că sunt respectabili. Prin urmare, cred că există anumite sarcini pe care nu trebuie să le facă ei înșiși, că e firesc să le ordone celorlalți să-i slujească fără să fie remunerați, atunci când vine vorba de astfel de sarcini cotidiene precum să le aducă mâncare sau să le spele rufele. Ba chiar există unii care folosesc scuza că sunt ocupați cu datoria lor, ca să-i facă pe frați și pe surori să facă anumite lucruri pentru ei. În afară de lucrurile pe care trebuie neapărat să le facă ei înșiși, îi pun pe alții să facă toate celelalte lucruri în care îi pot face să-i slujească sau pe care le pot ordona să le îndeplinească. De ce? Se gândesc: „Am capital, sunt respectabil, sunt un talent rar în casa lui dumnezeu, fac o datorie specială și sunt principalul destinatar al cultivării casei lui dumnezeu. Niciunul dintre voi nu este la fel de bun ca mine, cu toții sunteți la un nivel inferior. Pot aduce o contribuție specială casei lui dumnezeu, iar voi nu puteți. Prin urmare, ar trebui să mă slujiți.” Nu sunt acestea cerințe exagerate și nerușinate? Toată lumea are aceste cerințe în inimă, dar, desigur, antihriștii cer și mai mult aceste lucruri, fără milă și fără rușine, și, indiferent cum ai părtășie despre adevăr cu ei, nu vor renunța la ele. Oamenii obișnuiți au și ei aceste manifestări ale antihriștilor și, dacă au puțin talent sau aduc o contribuție mică, cred că au dreptul să se bucure de un tratament special. Nu-și spală hainele și șosetele și îi pun pe alții să facă asta pentru ei și au cerințe nerezonabile, care contravin umanității – sunt complet lipsiți de rațiune! Aceste idei și cerințe pe care le au oamenii nu se încadrează în sfera raționalității; în primul rând, la nivel inferior, ele nu sunt conform standardelor umanității și conștiinței, iar la nivel superior, nu sunt în conformitate cu adevărul. Toate aceste manifestări pot fi încadrate în categoria antihriștilor care se luptă pentru propriile beneficii. Toți cei care au firi corupte sunt capabili să facă aceste lucruri și, de asemenea, îndrăznesc să le facă. Dacă o persoană are puțin talent și capital și aduce câteva contribuții, vrea apoi să-i exploateze pe ceilalți, să folosească șansa de a-și face datoria ca să se lupte pentru propriile beneficii, vrea să primească lucrurile de-a gata și să se bucure de fericirea și de tratamentul care decurg din a le ordona celorlalți să o slujească. Ba chiar există unii care renunță la familiile și la slujbele lor ca să-și facă datoria și, în timpul acesta, fac niște boli minore și, în consecință, devin emoționali și se plâng că nimeni nu își face griji pentru ei sau nu are grijă de ei. Îți faci datoria pentru tine însuți, îți faci propria datorie și îți îndeplinești propria responsabilitate – ce legătură are asta cu alți oameni? Orice datorie face cineva, aceasta nu este niciodată făcută pentru altcineva sau în slujba altcuiva și, prin urmare, nimeni nu este obligat să îi slujească pe ceilalți fără să fie recompensat sau să primească ordine de la ceilalți. Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Deși Dumnezeu le cere oamenilor să fie iubitori, răbdători și toleranți cu alții, nu poți să le ceri în mod subiectiv celorlalți să fie așa și este irațional să faci asta. Dacă cineva poate să fie tolerant și răbdător cu tine și îți poate arăta iubire fără ca tu să ceri asta, atunci asta depinde de el. Cu toate acestea, dacă frații și surorile te slujesc pentru că le ceri asta, dacă primesc ordine cu forța și sunt exploatați de tine sau te slujesc pentru că i-ai păcălit, atunci este ceva în neregulă cu tine. Unii chiar profită de șansa de a-și face datoria și o folosesc adesea drept scuză pentru a extorca lucruri de la anumiți frați și surori înstăriți, făcându-i să le cumpere anumite lucruri și să presteze servicii pentru ei. De exemplu, dacă au nevoie de mai multe haine, îi spun unui frate sau unei surori: „Știi să faci haine, nu-i așa? Du-te și fă-mi ceva de îmbrăcat!” Acel frate sau acea soră spune: „Atunci, scoate portofelul. Tu cumperi materialul, iar eu o să-ți fac ceva.” Nu scot banii, ci, în schimb, constrâng fratele sau sora să le cumpere materialul – nu este înșelătoare natura acestei fapte? Exploatarea relației dintre frați și surori, exploatarea propriului capital, exploatarea oportunității de a-și face datoria pentru a cere tot felul de servicii și tratamente de la frați și surori, pentru a le ordona să lucreze pentru ei – toate acestea sunt manifestările caracterului inferior al antihriștilor.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a patra)”

S-ar putea ca oamenii obișnuiți să nu aibă o astfel de putere și un asemenea statut, dar și aceștia își doresc să-i determine pe alții să-și facă o părere favorabilă despre ei și ca oamenii să-i stimeze și să îi ridice la un statut înalt în inimile lor. Aceasta este o fire coruptă, iar dacă oamenii nu înțeleg adevărul, sunt incapabili să o recunoască. Firile corupte sunt cel mai greu de recunoscut dintre toate: este ușor să îți recunoști defectele și neajunsurile, dar nu este ușor să îți recunoști firea coruptă. Oamenii care nu se cunosc pe ei înșiși nu discută niciodată despre firile lor corupte – cred întotdeauna că ei sunt în regulă. Și, fără a-și da seama, încep să se fălească: „În toți anii mei de credință, am trecut prin atâtea persecuții și am îndurat atâtea greutăți. Știți cum le-am depășit pe toate?” Este aceasta o fire arogantă? Care este motivația faptului că se afișează? (Să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre ei.) Care este motivul pentru care îi fac pe oameni să aibă o părere bună despre ei? (Să li se acorde statut în mintea unor astfel de oameni.) Când ți se acordă statut în mintea altora, atunci, când se află în compania ta, ei sunt cuviincioși față de tine și deosebit de politicoși când vorbesc cu tine. Întotdeauna te admiră, întotdeauna te lasă să fii primul în orice, îți fac loc, te flatează și te ascultă. În toate lucrurile, te caută și te lasă să iei decizii. Iar tu ai un sentiment de bucurie din asta – simți că ești mai puternic și mai bun decât oricine altcineva. Tuturor le place această senzație. Este sentimentul de a avea statut în inima cuiva; oamenii vor să se complacă în asta. De asta oamenii concurează pentru statut și toți vor să li se acorde statut în inima altora, să fie stimați și venerați de alții. Dacă nu ar putea obține o astfel de bucurie din statut, nu l-ar urmări. De exemplu, dacă nu ai avea un statut în mintea cuiva, acesta nu ar discuta cu tine de pe picior de egalitate, tratându-te ca pe un egal. Te-ar contrazice când e necesar, nu ar fi politicos sau respectuos cu tine și ar putea chiar să plece înainte ca tu să fi terminat de vorbit. Te-ai simți deranjat? Nu îți place când oamenii te tratează așa; îți place când te măgulesc, te admiră și te venerează în fiecare moment. Îți place când ești în centrul tuturor lucrurilor, totul se învârte în jurul tău și toată lumea te ascultă, te admiră și se supune conducerii tale. Nu e asta o dorință de a domni ca un rege, de a avea putere? Cuvintele și acțiunile tale sunt motivate de urmărirea și dobândirea statutului, iar tu rivalizezi, te iei la ceartă și concurezi cu ceilalți pentru acesta. Scopul tău este să pui mâna pe o poziție și să-i faci pe aleșii lui Dumnezeu să te asculte, să te sprijine și să te venereze. Odată ce ai pus mâna pe acea poziție, tu ai obținut atunci putere și te poți bucura de beneficiile statutului, de admirația celorlalți și de toate celelalte avantaje care vin cu acea poziție. Oamenii se deghizează mereu, se dau mari în fața celorlalți, salvează aparențele, se prefac și se înfrumusețează pentru a-i face pe alții să creadă că sunt perfecți. Țelul lor în acest sens este să câștige statut, astfel încât să se poată bucura de beneficiile statutului. Dacă nu crezi asta, gândește-te cu atenție: de ce vrei întotdeauna să-i faci pe oameni să aibă o părere bună despre tine? Vrei să-i faci să te venereze și să te admire, astfel încât să poți, în cele din urmă, să preiei puterea și să te bucuri de beneficiile statutului. Statutul pe care îl cauți cu atâta disperare îți va aduce multe beneficii, iar aceste beneficii sunt tocmai ceea ce invidiază și doresc ceilalți. Când oamenii simt gustul multelor beneficii pe care le conferă statutul, acesta îi îmbată, iar ei se complac în acea viață luxoasă. Oamenii cred că doar aceasta e o viață care nu a fost irosită. Omenirea coruptă e încântată să se complacă în aceste lucruri. Prin urmare, odată ce o persoană atinge o anumită poziție și începe să se bucure de diversele beneficii pe care aceasta le aduce, ea va tânji neîncetat după aceste plăceri păcătoase, chiar până într-atât încât nu va renunța niciodată la ele. În esență, urmărirea faimei și a statutului este condusă de dorința de a savura avantajele care vin cu o anumită poziție, de a domni ca un rege, de a exercita controlul asupra aleșilor lui Dumnezeu, a pune stăpânire peste toate și a întemeia o împărăție independentă unde să se poată bucura de beneficiile statutului lor și să se lase pradă plăcerilor păcătoase. Satana folosește metode de tot felul pentru a înșela oamenii, pentru a-i păcăli și pentru a-i lua de proști, oferindu-le impresii false. Folosește chiar și intimidarea și amenințările pentru a-i face pe oameni să îl admire și să se teamă de el, cu scopul final de a-i face să i se supună și să îl venereze. Asta este ceea ce îi place Satanei; acesta este și scopul său în a concura cu Dumnezeu pentru a-i câștiga pe oameni. Prin urmare, atunci când lupți pentru statut și reputație printre alți oameni, pentru ce lupți? Oare chiar o faci pentru renume? Nu. De fapt, lupți pentru beneficiile pe care ți le aduce renumele. Dacă întotdeauna vrei să te bucuri de acele beneficii, atunci va trebui să lupți pentru ele. Dar dacă nu apreciezi acele beneficii și spui: „Nu contează cum mă tratează oamenii. Sunt doar o persoană obișnuită. Nu sunt demn de un tratament atât de bun, nici nu vreau să venerez o persoană. Dumnezeu este Unicul pe care ar trebui să Îl venerez și de care să mă tem cu adevărat. Numai El este Dumnezeul meu și Domnul meu. Indiferent cât ar putea cineva să fie de bun, cât de mari sunt abilitățile sale, cât de vast este talentul acestuia sau cât de magnifică ori desăvârșită este imaginea sa, el nu este obiectul închinării mele, deoarece el nu este adevărul. Nu este Creatorul; el nu este Mântuitorul și nu poate orchestra sau domni suveran asupra destinului omului. El nu e obiectul venerației mele. Nicio persoană umană nu merită venerația mea”, nu e asta în conformitate cu adevărul? În schimb, dacă nu îi venerezi tu pe alții, cum ar trebui să-i tratezi dacă încep ei să te venereze pe tine? Trebuie să găsești o modalitate de a-i împiedica să facă asta și a-i ajuta să se elibereze de o astfel de mentalitate. Trebuie să găsești o modalitate de a le arăta adevărata ta față și de a-i lăsa să-ți vadă urâțenia și adevărata natură. Cheia este să-i faci pe oameni să înțeleagă că, indiferent cât de bun este calibrul tău, cât ești de educat, cât ești de documentat sau de inteligent, tu ești totuși doar o persoană obișnuită. Nu ești un obiect de admirație sau de închinare pentru nimeni. Mai întâi de toate, trebuie să rămâi ferm pe poziția ta și să nu te retragi după ce ai făcut greșeli sau te-ai făcut de râs. Dacă, după ce ai făcut greșeli sau te-ai făcut de râs, nu numai că nu reușești să admiți acest lucru, ci și folosești înșelăciunea pentru a-l ascunde sau atenua, atunci îți agravezi greșeala și faci să pari și mai urât. Ambiția ta devine și mai evidentă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”

Din momentul în care un antihrist dobândește statut, atunci nu-l mai ține nimic pe loc – îi consideră pe alți oameni drept lucruri pe care să le calce în picioare și, în tot ceea ce face, vrea să-i eclipseze pe alții, să profite total. Se străduiește să obțină un avantaj în tot ceea ce face, precum și atunci când vorbește. Pe orice loc ar sta, vrea ca acesta să fie special. De orice tratament ar beneficia în casa lui Dumnezeu, vrea să fie mai bun decât primește oricine altcineva. Vrea ca toți să-l respecte mai mult și să aibă o opinie mai bună despre el decât au despre oricine altcineva. Când nu are statut, vrea să-l ia cu forța și, imediat ce are statut, devine incredibil de arogant. Oricine îi vorbește trebuie să privească în sus spre el, nimeni nu are voie să meargă cot la cot cu el, ci, în schimb, trebuie să meargă cu unul sau doi pași în urma sa; nimeni nu are voie să-i vorbească pe un ton prea ridicat sau prea aspru, nu poate folosi cuvintele greșite sau nu-l poate privi cum nu trebuie. El le va căuta nod în papură tuturor și va avea ceva de spus despre ei. Nimeni nu poate să-l ofenseze sau să-l critice; în schimb, toți trebuie să fie respectuoși cu el, să-l măgulească și să-l lingușească. Odată ce un antihrist dobândește statut, acționează în mod arbitrar și încăpățânat pe oriunde merge și se umflă în pene, astfel încât ceilalți să-l respecte. Nu numai că se delectează cu statutul și prețuiește cu adevărat respectul celorlalți, dar și plăcerile materiale sunt deosebit de importante pentru el. Vrea să stea cu gazdele care îl tratează cel mai bine. Indiferent cine este gazda lui, el are pretenții speciale privind ceea ce mănâncă, iar dacă mâncarea nu este suficient de bună, va găsi o ocazie de a-și emonda gazda. Refuză să accepte orice plăceri mediocre – hrana, îmbrăcămintea, cazarea și transportul trebuie să fie toate de calitate superioară, pur și simplu nu acceptă nimic mediocru. Nu poate accepta lucruri care sunt la fel ca acelea primite de frații și surorile obișnuite. Dacă alții se trezesc la 5 sau 6 dimineața, el se va trezi la 7 sau 8 dimineața. Cele mai bune mâncăruri și obiecte trebuie să fie rezervate pentru el. Chiar și ofrandele pe care le aduc oamenii trebuie triate mai întâi de el, iar el va păstra orice e frumos sau de valoare, sau orice îi atrage privirea, și va lăsa bisericii ceea ce rămâne. Și mai este un lucru, foarte dezgustător, pe care îl fac antihriștii. Care este acela? Odată ce au statut, le crește apetitul, orizonturile li se lărgesc și învață să se simtă bine, după care încep să aibă o dorință de a cheltui bani, de a consuma și, în consecință, vor să țină pentru ei toți banii pe care îi folosește biserica pentru lucrarea sa, să-i aloce oricum doresc, să-i controleze conform dorințelor proprii. Antihriștii se delectează în mod special cu acest fel de putere și acest fel de tratament și, odată ce au putere, vor să semneze orice în numele lor, cum ar fi toate cecurile și diverse contracte. Vor să se bucure de sentimentul de a-și scrie întruna numele cu un stilou sau de a risipi banii ca pe apă. Când un antihrist nu are statut, nimeni nu poate vedea aceste manifestări la el, sau că este acest tip de persoană, că are acest fel de fire, că ar face asemenea lucruri, dar imediat ce dobândește statut, toate acestea sunt dezvăluite. Dacă este ales dimineața, până după-amiază, devine incredibil de arogant, stă cu nasul pe sus, își dă importanță și nu are pic de considerație pentru oamenii de rând. Schimbarea are loc foarte rapid. În realitate, însă, el nu s-a schimbat – doar a fost dezvăluit. Își dă aceste aere de aroganță și ce va face? Vrea să trăiască pe spatele bisericii, să se răsfețe cu beneficiile statutului. Oricând organizează cineva un ospăț cu mâncare delicioasă, el începe s-o înfulece, cerând, în același timp, suplimente de sănătate, pentru a-și întreține acel trup puturos. Se întâmplă adesea ca antihriștii să se delecteze cu privilegii speciale; există doar diferențe în ceea ce privește nivelul de gravitate. Când orice persoană care se agață de plăcerile trupești devine conducător, vrea să se delecteze cu privilegii speciale. Aceasta este firea antihriștilor. În momentul în care dobândesc statut, se schimbă complet. Țin în vizor, ferm și sigur, plăcerile și tratamentul special care vin la pachet cu statutul, se agață de ele și nu le dau drumul, nu slăbesc strânsoarea asupra niciunei fărâme din ele și nu vor permite să le scape nici măcar o bucățică. Care dintre aceste manifestări și practici ale antihriștilor înseamnă că acționează conform adevărurilor-principii? Nici măcar una. Fiecare dintre ele și toate acestea sunt dezgustătoare și detestabile de urmărit; nu numai că practicile și manifestările lor nu sunt în conformitate cu adevărurile-principii, dar ei cu siguranță nu au nici cea mai mică urmă de conștiință, rațiune sau un simț al rușinii. Când antihriștii au statut, în afară de a comite cu imprudență nelegiuiri și de a lucra la propria putere și propriul statut, nu numai că nu reușesc să facă nimic benefic pentru lucrarea bisericii sau intrarea în viață a fraților și surorilor, dar se și delectează cu beneficiile statutului, cu plăcerile trupești și cu faptul că oamenii îi admiră și îi venerează. Unii antihriști chiar găsesc oameni care să-i servească, beau ceai servit de alții, poartă haine spălate de alții și chiar au o anumită persoană care le freacă spatele când se spală și una care îi servește când mănâncă. Mai rău, unii au chiar un meniu stabilit pentru fiecare dintre cele trei mese ale zilei și, pe deasupra, vor să ia suplimente de sănătate și să li se fiarbă tot felul de supe diferite. Au antihriștii rușine? Nu, nu au! Ați spune că este oarecum îngăduitor doar să emondați acest tip de persoană? Emondarea o va face să se simtă rușinată? (Nu.) Deci, cum poate fi rezolvată această problemă? E destul de simplu. După ce o emondați, expuneți-o și spuneți-i ce este. Indiferent dacă cedează la acest lucru sau nu, ar trebui să fie demisă și toată lumea ar trebui să o respingă.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul unsprezece”

Omului corupt îi place să urmărească statutul și să se bucure de beneficiile sale. Lucrul acesta e valabil pentru orice persoană, fie că în prezent ai statut sau nu: e peste măsură de greu să abandonezi statutul și să te descotorosești de ispitele lui. Asta cere multă cooperare din partea omului. Ce presupune o astfel de cooperare? În principal, să cauți adevărul, să-l accepți, să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și să pătrunzi în mod clar esența problemelor. Cu aceste lucruri, omul va avea credința de a învinge ispita statutului. În plus, trebuie să te gândești la modalități eficiente de a scăpa de ispită și de a mulțumi intențiile lui Dumnezeu. Trebuie să ai căi de practică. Asta te va menține pe calea corectă. Fără căi de practică, vei cădea adesea în ispită. Chiar dacă vei dori s-o iei pe calea cea dreaptă, eforturile tale nu se vor solda cu mare lucru, până la urmă, oricât de mult încerci. Care sunt, deci, ispitele pe care le întâmpinați des? (Când obțin un succes îndeplinindu-mi datoria și câștig stima deosebită a fraților și surorilor, mă simt satisfăcut de mine însumi și mă bucur mult de sentimentul acesta. Uneori nu-mi dau seama de asta; alteori îmi dau seama într-adevăr că starea aceasta e greșită, dar tot nu mă pot răzvrăti împotriva ei.) Aceea este o ispită. Cine mai vrea să vorbească? (Pentru că sunt conducător, frații și surorile îmi acordă câteodată tratament special.) Și aceea este o ispită. Dacă nu ești conștient de ispitele pe care le întâmpini, ci le gestionezi prost și nu poți să faci alegerile corecte, ispitele acestea îți vor aduce mâhnire și nefericire. Ca un exemplu, să zicem că tratamentul special pe care ți-l acordă frații și surorile include avantajele materiale de a te hrăni, de a te îmbrăca, de a te găzdui și de a-ți acoperi nevoile cotidiene. Dacă lucrurile de care beneficiezi sunt mai de calitate decât ceea ce-ți oferă ei, vei desconsidera și poate vei refuza cu dispreț darurile lor. Însă dacă ai întâlni un om bogat și el ți-ar dărui un costum elegant, spunând că nu-l poartă, ai putea rămâne ferm în fața unei asemenea ispite? S-ar putea să reflectezi asupra situației, zicându-ți: „E bogat și hainele acestea nu înseamnă nimic pentru el. Oricum nu le poartă. Dacă nu mi le dă mie, le va ține împachetate pe undeva. Așadar, le voi păstra.” Voi ce înțelegeți din hotărârea aceasta? (Deja se bucură de beneficiile statutului.) De ce înseamnă lucrul acesta să te bucuri de beneficiile statutului? (Pentru că a acceptat lucruri elegante.) A te bucura de beneficiile statutului înseamnă doar a accepta lucrurile elegante care ți se oferă? Dacă ți se oferă ceva obișnuit, însă e exact ce ai nevoie, așa că accepți, și asta se consideră tot că te bucuri de beneficiile statutului? (Da. Ori de câte ori cineva acceptă lucruri de la alții pentru a-și satisface propriile dorințe egoiste, așa se consideră.) Se pare că nu vă este clară această problemă. Te-ai gândit vreodată la următorul lucru: dacă nu ai fi conducător și nu ai avea niciun statut, ți-ar mai oferi el darul acesta? (Nu.) Cu siguranță nu. Fiindcă ești conducător, de aceea îți face el darul acesta. S-a schimbat natura lucrului. Asta nu e caritate normală, și aici e problema. Dacă l-ai întreba: „Dacă n-aș fi conducător, ci pur și simplu un frate sau o soră obișnuită, mi-ai face un asemenea dar? Dacă de articolul acesta ar avea nevoie un frate sau o soră, l-ai da lor?”, el ar spune: „N-aș putea. Nu pot să dau lucruri la întâmplare, oricui. Ți-l dau ție pentru că ești conducătorul meu. Dacă nu ai avea acest statut special, de ce ți-aș da un asemenea dar?” Acum vezi cum nu ai reușit să înțelegi situația. L-ai crezut când ți-a spus că nu avea ce face cu acel costum elegant, însă el te înșela. Scopul lui e să te facă să-i accepți darul pentru ca, în viitor, să fii bun cu el și să-i acorzi tratament special. Aceasta e intenția din spatele darului său. Realitatea este că tu știi, în inima ta, că el nu ți-ar da niciodată un asemenea dar dacă nu ai avea statut, dar tot îl accepți. Cu gura spui: „Slavă Ție, Dumnezeule! Am acceptat darul acesta de la Dumnezeu, este bunăvoința Sa față de mine.” Nu numai că te bucuri de beneficiile statutului, ci te și delectezi cu lucrurile aleșilor lui Dumnezeu, ca și cum ele ar fi ceea ce ți se cuvine. Nu e aceasta nerușinare? Dacă omul nu are un simț al conștiinței și nicio rușine, atunci aceasta e problema. E asta doar o chestiune de comportament? E pur și simplu greșit să accepți lucruri de la alții și corect să le refuzi? Ce ar trebui să faceți când întâlniți o astfel de situație? Trebuie să-l întrebi pe acest dătător de daruri dacă ceea ce face se conformează principiilor. Spune-i: „Haide să căutăm îndrumare din cuvântul lui Dumnezeu sau din decretele administrative ale bisericii și să vedem dacă ceea ce faci este în acord cu principiile! Dacă nu, nu pot accepta un asemenea dar.” Dacă sursele respective îl informează pe cel care oferă că acțiunea lui încalcă principiile, însă el vrea, totuși, să-ți ofere darul, ce ar trebui să faci? Trebuie să acționezi în acord cu principiile. Oamenii obișnuiți nu pot învinge asta. Tânjesc cu sete ca alții să le dea mai mult și vor să se bucure de mai mult tratament special. Dacă ești genul cel bun de persoană, când te confrunți cu o asemenea situație ar trebui să te rogi imediat lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule, cu ceea ce mă confrunt azi este în mod sigur un semn al bunăvoinței Tale. Este o lecție pe care mi-ai pregătit-o. Sunt dornic să caut adevărul și să mă port în acord cu principiile.” Ispitele cu care se confruntă cei cu statut sunt prea mari și, odată ce o ispită vine, e într-adevăr greu de învins. Ai nevoie de protecția și ajutorul lui Dumnezeu; trebuie să te rogi Lui și trebuie, totodată, să cauți adevărul și să reflectezi des asupra ta. Astfel, te vei simți echilibrat și liniștit. Însă dacă aștepți până după ce primești asemenea daruri ca să te rogi, vei mai simți oare asemenea echilibru și liniște? (Nu.) Ce va crede Dumnezeu despre tine, atunci? Oare va fi mulțumit de acțiunile tale sau le va detesta? Va detesta acțiunile tale. Oare problema e, pur și simplu, dacă accepți sau nu un lucru? (Nu.) Unde e problema, deci? Problema constă în atitudinea și opiniile pe care le adopți când te confrunți cu o astfel de situație. Hotărăști singur sau cauți adevărul? Ai vreun standard al conștiinței? Ai cumva o inimă cu frică de Dumnezeu? Te rogi lui Dumnezeu ori de câte ori întâlnești situația? În primul rând cauți să-ți satisfaci propriile dorințe, sau în primul rând te rogi și cauți intențiile lui Dumnezeu? Chestiunea aceasta te dă în vileag. Cum ar trebui să gestionezi o astfel de situație? Trebuie să ai principii de practică. Mai întâi, în exterior, trebuie să refuzi aceste considerente materiale speciale, aceste ispite. Chiar și atunci când ți se oferă ceva ce îți dorești în mod deosebit sau exact lucrul de care ai nevoie, trebuie să-l refuzi, la fel. Ce se înțelege prin lucruri materiale? Mâncare, îmbrăcăminte, adăpost și articole de uz zilnic – toate intră aici. Aceste considerente materiale speciale trebuie refuzate. De ce trebuie să le refuzi? Să procedezi astfel e doar o chestiune ce ține de modul în care te porți? Nu. E o chestiune ce ține de atitudinea ta cooperantă. Dacă vrei să practici adevărul, să-L mulțumești pe Dumnezeu și să te ferești de ispită, în primul rând trebuie să ai această atitudine cooperantă. Cu atitudinea aceasta vei fi capabil să te ferești de ispită, iar conștiința ta va fi liniștită. Dacă ți se oferă un lucru pe care-l dorești și îl accepți, inima ta va simți, într-o oarecare măsură, reproșul conștiinței. Totuși, din cauza scuzelor și autojustificărilor tale, vei spune că se cuvine să ți se dea lucrul acesta, că ți se datorează. Și atunci, mustrările tale de conștiință nu vor fi atât de clare sau de evidente. Uneori, anumite motive sau gânduri și păreri îți pot influența conștiința, astfel încât mustrările ei nu sunt evidente. Deci este oare conștiința ta un standard de încredere? Nu este. Acesta-i un semnal de alarmă care avertizează oamenii. Ce fel de avertisment dă el? Că nu există nicio siguranță în a te baza doar pe ceea ce simte conștiința; trebuie să cauți și adevărurile-principii. Acesta e lucrul demn de încredere. Fără adevărul care să-i înfrâneze, oamenii pot să cadă, totuși, în ispită, oferind diverse motive și scuze care le permit să-și satisfacă lăcomia de beneficiile statutului. De aceea, în calitate de conducător, ar trebui să aderi în inima ta la acest unic principiu: întotdeauna voi refuza, întotdeauna mă voi feri și voi respinge total orice tratament special. Respingerea totală este condiția prealabilă pentru a te feri de rău. Dacă ai condiția prealabilă pentru a te feri de rău, deja ești sub protecția lui Dumnezeu într-o anumită măsură. Și dacă ai asemenea principii de practică și te ții ferm de ele, deja practici adevărul și Îl mulțumești pe Dumnezeu. Deja mergi pe calea corectă. Odată ce mergi pe calea corectă și Îl mulțumești deja pe Dumnezeu, mai ai nevoie de testul conștiinței tale? Purtarea în acord cu principiile și practicarea adevărului sunt mai înalte decât standardele conștiinței. Dacă cineva are determinarea de a fi cooperant și este capabil să se poarte în acord cu principiile, deja L-a mulțumit pe Dumnezeu. Acesta e standardul pe care-l cere Dumnezeu de la oameni.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să înlături tentațiile și robia statutului”