de Cheng Nuo, China

În aprilie 2023 eram responsabilă cu lucrarea de evanghelizare în biserică. După o perioadă, conducătoarea a ținut o adunare cu noi și a avut părtășie despre unele adevăruri cu privire la predicarea Evangheliei. Mi s-au părut minunate. Dacă aș avea părtășie profundă despre aceste adevăruri cu predicatorii Evangheliei, ar fi mai ușor de rezolvat noțiunile oamenilor religioși, ceea ce ar fi foarte benefic pentru lucrarea de evanghelizare. Ulterior, am planificat rapid adunări pentru a avea părtășie cu predicatorii Evangheliei. Însă, atunci, au fost arestați mulți frați și multe surori de la o biserică de care eram responsabilă. Dintre frații și surorile cu care trebuia să mă întâlnesc, cu unii am pierdut legătura, iar alții aveau probleme de securitate și nu au putut veni. Cu reticență, a trebuit să rânduiesc adunări cu frații și cu surorile din alte biserici. Când am încercat să rânduiesc una cu un frate, acesta mi-a răspuns că avea o urgență de rezolvat și nu putea participa la adunare în următoarele două zile. M-am gândit: „De ce sunt atât de ghinionistă? Este foarte greu chiar și să rânduiesc ca oamenii să participe la o adunare. De fiecare dată când există un moment critic, apar diverse probleme. De ce nu poate decurge totul fără probleme?” La scurt timp după aceea, am primit o scrisoare de la conducătoare în care spunea că bisericile din alte locuri terminaseră deja părtășia și începuseră implementarea. A întrebat cum au evoluat lucrurile la mine. Am fost invidioasă și îngrijorată, gândindu-mă: „De ce sunt ei atât de norocoși? Lucrarea lor decurge atât de ușor, în timp ce bisericile din domeniul meu nu au făcut încă niciun progres. Oare va crede conducătoarea că sunt incapabilă și că mă târâi în lucrare?” Cu aceste gânduri, am devenit foarte iritată, gândindu-mă: „Și eu vreau să-mi fac lucrarea bine. De ce nu mă lasă Dumnezeu să lucrez fără probleme? Ba o persoană are probleme de siguranță, ba altă persoană este prea ocupată să-și facă timp. Par să se adune toate deodată!” Confruntându-mă cu această situație, m-am simțit neajutorată și lipsită de motivație față de datoria mea. Ulterior i-am scris unei surori de la o altă biserică să o rog să rânduiască o adunare și să-mi spună când are loc. Dar, neașteptat, poștașul a întârziat. Până să primesc răspunsul ei, ratasem ora programată pentru întâlnire. M-am gândit: „De ce sunt atât de ghinionistă? Tocmai când am reușit să aranjez să participe oameni la adunare, am ratat ora întâlnirii. Adunarea va mai fi amânată câteva zile.” În acele două zile m-am simțit foarte neliniștită, gândindu-mă: „Mi-am luat un angajament ferm față de un plan de lucru. Dar acum, după atât de mult timp, nici măcar nu m-am întâlnit cu nimeni. Ce îi voi răspunde conducătoarei când mă va întreba despre progresul lucrării mele? Va crede că mă târâi în lucrare dacă află că nu am început încă implementarea?” Pe neașteptate, două zile mai târziu, conducătoarea mi-a trimis o scrisoare în care spunea că PCC lansase o nouă razie la nivel național, ceea ce a dus la arestarea multor conducători și lucrători ai bisericii. Mi s-a spus să nu rânduiesc adunări cu nimeni pentru moment. M-am plâns în sinea mea: „Abia am reușit să aranjez să vină niște oameni, iar acum nu mai pot convoca adunarea. Acest lucru face lucrarea și mai greu de realizat!” Confruntându-mă cu toate acestea, m-am simțit foarte frustrată, gândindu-mă: „Și eu vreau să fac o treabă bună, dar de ce a mers totul prost când am implementat lucrarea? De ce nu mi-a oferit Dumnezeu protecție? Se pare că n-am prea mult noroc.” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai mult simțeam că am ghinion, că totul merge prost. În acea noapte m-am zvârcolit în pat și nu am putut dormi. M-am rugat lui Dumnezeu și I-am căutat intenția. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu despre expunerea căutării norocului de către oameni, așa că am găsit și am citit acel capitol din cuvintele lui Dumnezeu.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Care e problema cu oamenii care cred mereu că sunt ghinioniști? Ei folosesc întotdeauna standardul norocului ca să evalueze dacă acțiunile lor sunt corecte sau greșite și să cântărească pe ce cale ar trebui să meargă, lucrurile pe care ar trebui să le experimenteze și orice problemă înfruntă. E corect sau greșit acest lucru? (Este greșit.) Ei descriu lucrurile rele ca fiind cu ghinion și lucrurile bune ca fiind cu noroc sau profitabile. E corectă sau greșită această perspectivă? (E greșită.) E greșit să măsori lucrurile din această perspectivă. Reprezintă un standard și o metodă extremă și incorectă de a aprecia lucrurile. O astfel de metodă îi face adesea pe oameni să se cufunde în deznădejde și să nu se simtă în largul lor, să simtă că nimic nu le merge așa cum vor și că nu primesc niciodată ceea ce-și doresc, lucru care, în cele din urmă, îi face să se simtă tot timpul anxioși, irascibili și stânjeniți. Când aceste emoții negative nu sunt înlăturate, acești oameni se cufundă tot timpul în deznădejde și simt că Dumnezeu nu-i favorizează. Ei cred că El îi tratează pe ceilalți cu har, dar nu pe ei, și că Dumnezeu are grijă de ceilalți, dar nu de ei. «De ce nu mă simt niciodată în largul meu și sunt atât de anxios? De ce mi se întâmplă mereu lucruri rele? De ce nu mi se întâmplă niciodată lucruri bune? Doar o dată de ar fi așa!» Când vezi lucrurile cu acest mod de gândire și perspectivă eronată, vei cădea în capcana norocului și ghinionului. Când cazi constant în această capcană, vei fi tot timpul deznădăjduit. În toiul acestei deznădejdi, vei fi foarte sensibil la lucrurile care ți se întâmplă, dacă sunt cu noroc sau cu ghinion. Când se întâmplă asta, dovedește că această perspectivă și idee de noroc și ghinion a preluat controlul asupra ta. Când ești controlat de o astfel de perspectivă, părerile și atitudinile tale față de oameni, evenimente și lucruri nu se mai încadrează în sfera conștiinței și rațiunii umanității normale, ci au căzut într-un fel de extremă. Când cazi în această extremă, nu vei ieși din deznădejdea ta. Vei fi iar și iar deznădăjduit și, chiar dacă de obicei nu te simți deznădăjduit, de îndată ce un lucru merge prost, de îndată ce simți că s-a întâmplat un ghinion, te vei cufunda imediat în deznădejde. Această deznădejde îți va afecta judecata normală și capacitatea de a lua decizii și chiar fericirea, mânia, durerea și bucuria. Când îți afectează fericirea, mânia, durerea și bucuria, îți va tulbura și distruge randamentul în datoria ta, precum și dorința de a-L urma pe Dumnezeu. Când aceste lucruri pozitive sunt distruse, se va alege praful de cele câteva adevăruri pe care ai ajuns să le înțelegi și nu-ți vor mai fi de niciun ajutor. De aceea, când intri în cercul acesta vicios, îți va fi greu să pui în practică cele câteva adevăruri-principii pe care le înțelegi” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că în ultimul timp mă simțisem agitată și frustrată fiindcă vedeam lucrurile incorect. Evaluasem și tratasem tot ceea ce mi s-a întâmplat gândindu-mă dacă eram norocoasă sau nu. De fiecare dată când apăreau diverse întreruperi în timpul implementării lucrării și ori de câte ori rânduirea adunărilor cu oamenii nu mergea bine și dădeam peste un obstacol, mă simțisem incredibil de ghinionistă și lipsită de noroc. Mai ales când am văzut că lucrările din alte biserici progresau normal, în timp ce la mine nimic nu mergea bine când rânduiam adunările cu oamenii: fie frații și surorile aveau probleme de siguranță, fie erau prea ocupați să-și facă timp, iar eu ratasem adunarea chiar și când abia reușisem să o rânduiesc, toate aceste întâmplări mă făcuseră să cred și mai mult că sunt ghinionistă și că n-am noroc, așa că mă simțisem frustrată și abătută. Mă plânsesem chiar că Dumnezeu nu mă protejează și ajunsesem să-mi pierd motivația de a-mi face datoria. Acum am înțeles că Dumnezeu permisese apariția diverselor situații nefavorabile pentru ca eu să caut adevărul și să învăț lecții, ceea ce era benefic pentru viața mea. Nu puteam trăi cu emoții negative. Conștientizând acest lucru, inima mea s-a calmat. Am vrut să caut adevărul ca să-mi rezolv problemele și să abordez corect mediile rânduite de Dumnezeu.

În timpul devoționalelor mele am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Adevărul este că unei persoane îi place sau nu îi place un lucru, în funcție de propriile motive egoiste, de dorințe și interese personale, mai degrabă decât de esența lucrului în sine. Așadar, baza după care oamenii evaluează dacă un lucru este bun sau rău este inexactă. Întrucât baza este inexactă, concluziile finale pe care le trag sunt, de asemenea, inexacte. Revenind la subiectul norocului și al ghinionului, acum toată lumea știe că această zicală despre noroc nu se susține și că aceasta nu este nici bună, nici rea. Oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie că sunt bune sau rele, sunt toate stabilite de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, așa că ar trebui să le înfrunți în mod adecvat. Acceptă ce este bun de la Dumnezeu și acceptă de la El și ce este rău. Nu spune că ești norocos când se întâmplă lucruri bune și că ești ghinionist când se întâmplă lucruri rele. Se poate spune doar că există lecții pe care oamenii trebuie să le învețe în toate aceste lucruri și să nu le respingă sau să le evite. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune, dar mulțumește-I și pentru cele rele, pentru că toate sunt rânduite de El. Oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune oferă lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe, dar există și mai multe de învățat de la oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le evalua. Așadar, care sunt gândurile și perspectivele oamenilor care folosesc norocul pentru a aprecia dacă lucrurile sunt bune sau rele? Care este esența unor astfel de oameni? De ce acordă ei atât de multă atenție norocului și ghinionului? Oamenii care se concentrează foarte mult asupra norocului speră să aibă noroc sau ghinion? (Ei speră să aibă noroc.) Așa este. De fapt, ei urmăresc norocul și să li se întâmple lucruri bune și doar profită de ele și trag foloase. Nu le pasă cât de mult suferă alții sau câte greutăți sau dificultăți trebuie să îndure alții. Ei nu vor să li se întâmple nimic din ceea ce percep ca fiind un ghinion. Cu alte cuvinte, ei nu vor să li se întâmple niciun rău: să nu întâlnească niciun obstacol, să n-aibă niciun eșec sau să sufere o rușine, să nu fie emondați, să nu piardă lucruri, să nu sufere nicio pierdere și să nu fie înșelați. Dacă se întâmplă ceva din toate acestea, ei consideră că este vorba de ghinion. Indiferent cine le rânduiește, dacă se întâmplă lucruri rele, este ghinion. Ei speră ca toate lucrurile bune – de la a fi promovat, a se remarca din mulțime și a trage foloase de pe urma altora, până la a profita de ceva, a face mulți bani sau a deveni un oficial de rang înalt – să li se întâmple lor și consideră că acesta este noroc. Ei apreciază întotdeauna oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc pe baza norocului. Ei urmăresc norocul, nu ghinionul. De îndată ce lucrul cel mai mărunt merge prost, se înfurie, se enervează și devin nemulțumiți. Pentru a spune lucrurilor pe nume, astfel de oameni sunt egoiști. Ei urmăresc să tragă foloase pe cheltuiala altora, să obțină un profit, să iasă învingători și să se remarce din mulțime. Ar fi mulțumiți dacă toate lucrurile bune li s-ar întâmpla numai lor. Aceasta este natura-esență a oamenilor ca aceștia; este adevărata lor față” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că lucrurile nu pot fi catalogate ca bune sau rele în funcție de faptul că merg bine sau nu. Nu are nimic de-a face cu norocul. Mediile cu care ne confruntăm zilnic se află sub suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu. Toate sunt benefice pentru viețile noastre. Gândindu-mă la non-credincioșii care nu cred în Dumnezeu, orice li s-ar întâmpla, nu acceptă că acel lucru vine din partea lui Dumnezeu și își iau în considerare doar propriile interese și pierderi. Când dau de necaz, se plâng de ceruri și dau vina pe alții, crezând că sunt ghinioniști și că nu le surâde norocul. Nu eram și eu la fel? În trecut, oricând văzusem pe cineva căruia totul îi mergea bine la muncă, era mereu promovat, îi intra în grații șefului sau era apreciat de ceilalți, nu mă puteam abține să nu simt că avea mare noroc și că părea să se confrunte mereu cu situații favorabile, pe când eu nu eram la fel de norocoasă, chiar dacă munceam la fel de mult, și mă confruntam constant cu diverse dificultăți și nu puteam să ies în evidență sau să mă fac remarcată, primind adesea reproșuri din partea șefului. Deci credeam că mie nu mi se întâmplau decât ghinioane, mă plângeam de ceruri și dădeam vina pe alții. Chiar și după ce începusem să cred în Dumnezeu, eram tot la fel. Oricând văzusem frați și surori care aveau calibru bun și erau eficienți în îndatoririle lor, și care erau prețuiți de conducători și apreciați de ceilalți, simțisem invidie în inima mea, considerându-i foarte norocoși, în timp ce eu eram foarte ghinionistă, întâlnind mereu obstacole și necazuri în îndatoririle mele. Crezusem că ghinionul meu era de vină. Acum am văzut că perspectiva mea era absurdă. Considerasem că am avut necazuri și ghinion pe baza intereselor mele. M-am gândit că, dacă implementarea lucrării mele ar fi fost fără probleme de la început, dacă s-ar fi văzut efectele și m-aș fi putut face remarcată, cu siguranță aș fi fost fericită. Declarasem cu gura mea că țineam cont de intențiile lui Dumnezeu și că aveam să mă străduiesc în datorie, ca lucrarea mea să fie mai eficientă. Totuși, în realitate, fusesem preocupată doar de reputația și de statutul meu și de cum mă vedea conducătoarea. Nu aveam cu adevărat un loc pentru Dumnezeu în inima mea. Chiar fusesem prea egoistă! Ori de câte ori erau în pericol interesele mele personale, mă plângeam de ceruri, dădeam vina pe alții și nu acceptasem deloc că venea de la Dumnezeu. Nu aveam același punct de vedere ca al non-credincioșilor?

Ulterior am citit mai multe cuvinte ale lui Dumnezeu: „Fiecare trebuie să treacă prin multe dificultăți și eșecuri în viață. Cine are o viață plină doar de satisfacții? Cine nu trece niciodată prin eșecuri și dificultăți? Când lucrurile nu merg bine pentru tine sau întâmpini dificultăți și eșecuri, acesta nu este ghinion, este ceea ce se cuvine să experimentezi. E ca atunci când mănânci – trebuie să mănânci atât acru, cât și dulce, amar și picant. Oamenii nu pot trăi fără sare și trebuie să consume mâncăruri sărate, dar dacă mănânci prea multă, îți va afecta rinichii. În anumite anotimpuri, trebuie să mănânci anumite alimente acre, dar nu este bine să mănânci prea mult acru, pentru că nu este bine pentru dinții sau stomacul tău. Totul trebuie consumat cu moderație. Mănânci alimente acre, sărate și dulci și trebuie să consumi și câteva alimente amare. Acestea sunt benefice pentru anumite organe interne, așa că trebuie să mănânci și puține mâncăruri amare. Viața omului este la fel. Majoritatea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care le întâlnești în fiecare etapă a vieții tale nu vor fi pe placul tău. De ce? Fiindcă oamenii urmăresc lucruri diferite. Dacă urmărești faima, câștigul, statutul, bogăția și cauți să le fii superior celorlalți, să obții mari succese și așa mai departe, atunci 99 la sută din lucruri nu vor fi pe placul tău. E întocmai cum spun oamenii: totul este ghinion și neșansă. Totuși, dacă renunți la ideea de cât de norocos sau ghinionist ești și tratezi aceste lucruri cu calm și corect, vei descoperi că majoritatea lucrurilor nu sunt atât de nefavorabile sau greu de gestionat. Când renunți la ambițiile și dorințele tale, când încetezi să respingi sau să eviți orice nenorocire care ți se întâmplă și nu mai evaluezi astfel de lucruri după cât de norocos sau ghinionist ești, multe lucruri pe care înainte le vedeai drept nefericite și rele, le vei considera acum bune – lucrurile rele se vor transforma în lucruri bune. Mentalitatea ta și felul în care privești lucrurile se vor schimba, ceea ce îți va permite să ai altă părere față de experiențele tale de viață și, în același timp, să culegi recompense diferite. Aceasta este o experiență extraordinară, una care îți va aduce recompense de neînchipuit. Este un lucru bun, nu unul rău” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că fiecare persoană trebuie să treacă prin multe lucruri în viață, experimentând numeroase piedici și eșecuri, precum și momente de bucurie și de tristețe. În acest fel, experiențele noastre de viață sunt îmbogățite. Adesea experimentăm lucruri care nu ies așa cum am vrea. Deși asta ne neliniștește și ne supără, numai în acest fel putem deveni mai puternici, iar umanitatea noastră devine treptat mai matură și mai statornică. E ca atunci când experimentăm eșecuri și sunt dezvăluite în îndatoririle noastre. Ulterior, reflectând asupra noastră și căutând adevărul, ajungem să ne înțelegem corupția și neajunsurile. E un lucru benefic intrării noastre în viață. Fără aceste experiențe, suntem ca florile într-o seră, incapabili să rezistăm și celei mai mici furtuni, atât de fragili suntem. Am reflectat asupra unor frați și surori cu care interacționasem în trecut, dintre care unii erau de calibru bun, eficienți în îndatoririle lor și foarte apreciați de ceilalți. La suprafață, păruse că totul le mergea ca pe roate și că ei nu experimentau piedici sau eșecuri. Totuși, ei nu urmăreau adevărul. Se lăudaseră și își etalaseră vechimea oricând lucrarea lor fusese oarecum eficientă. Acționaseră din propria lor voință în îndatoririle lor, ceea ce dusese la mari perturbări și tulburări în lucrarea bisericii. Într-un final fuseseră excluși pentru că o apucaseră pe calea antihriștilor și nu se căiseră. De aici mi-am dat seama că îndeplinirea fără probleme a îndatoririlor și aprecierile din partea celorlalți nu sunt neapărat lucruri bune sau semne de noroc. Cel mai mult contează dacă o persoană merge pe calea urmăririi adevărului și dacă se concentrează asupra căutării adevărului pentru a-și înlătura firea coruptă când se confruntă cu diferite lucruri. De asemenea, am înțeles că fiecare mediu care intră în conflict cu noțiunile umane este benefic pentru viața oamenilor, atât timp cât aceștia caută adevărul și învață lecții din el. Luându-mă ca exemplu, dacă nu aș fi întâmpinat obstacole și piedici în îndatoririle mele recente, nu mi-aș fi dat seama că, atunci când îmi făceam datoria era doar pentru spectacol în fața celorlalți, lucrând pentru reputație și statut, și că eram pe calea greșită. Chiar dacă în cele din urmă mi-aș fi îndeplinit datoria în acest fel, nu aș fi practicat adevărul sau nu mi-aș fi făcut datoria de ființă creată. Într-un final aveam să fiu detestată și eliminată de Dumnezeu din cauza neschimbării firii mele corupte. Mi-am dat seama că în spatele acestor situații nefavorabile a fost intenția bună a lui Dumnezeu de a mă face să mă cunosc pe mine însămi, iar aceasta era iubirea lui Dumnezeu.

După aceea am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o mai bună înțelegere asupra mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii trăiesc și urmăresc prin prisma noțiunilor și închipuirilor lor, astfel, în mod inevitabil, ei văd, judecă și iau decizii în legătură cu orice pe baza acestor noțiuni și închipuiri. Prin urmare, indiferent de modul în care Dumnezeu oferă adevărul și le spune oamenilor ce păreri ar trebui să aibă și calea pe care ar trebui să o urmeze, atât timp cât oamenii nu renunță la noțiunile și închipuirile lor, vor continua să trăiască în conformitate cu ele și acestea vor deveni în mod natural viața oamenilor și legile prin care ei supraviețuiesc, și vor deveni în mod inevitabil căile și metodele prin care oamenii se confruntă cu tot felul de evenimente și lucruri. Odată ce noțiunile și închipuirile oamenilor devin principiile și criteriile conform cărora aceștia privesc oamenii și lucrurile, se comportă și acționează, atunci, indiferent cât de mult cred în Dumnezeu sau cum urmăresc și indiferent cât de multe greutăți suferă sau cât de mare preț plătesc, totul va fi zadarnic. Atât timp cât cineva trăiește conform noțiunilor și închipuirilor sale, această persoană I se împotrivește lui Dumnezeu și Îi este potrivnic; ea nu are o supunere adevărată față de mediile pregătite de Dumnezeu sau față de cerințele Sale. În cele din urmă, atunci, finalul său va fi unul foarte tragic” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că noțiunile și închipuirile umane sunt obstacole și încercări care îi împiedică pe oameni să practice și să obțină adevărul. Când întâlnim lucruri, nu este ușor să ne supunem dacă le judecăm pe baza propriilor noastre noțiuni și închipuiri. În această perioadă, am trăit în noțiunile și închipuirile mele. Am crezut că, la implementarea lucrării, am vrut și să îmbunătățesc eficiența și am luat în considerare lucrarea. Așa că am crezut că Dumnezeu ar fi trebuit să mă protejeze și să se asigure că totul va decurge bine. Acum am văzut că gândurile mele erau foarte nerezonabile. În spatele mediilor rânduite de Dumnezeu, sunt rânduielile meticuloase și bunele intenții ale lui Dumnezeu. Acestea sunt, de asemenea, adaptate nevoilor umane. Chiar dacă unele medii pot părea contrare noțiunilor umane, toate conțin bunăvoința lui Dumnezeu. Nu ar trebui să judecăm lucrurile doar după cum arată. Ar trebui să stau în locul unei ființe create și să mă supun orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu. M-am gândit că, de data aceasta, eșecul meu de a rândui adunarea și de a implementa lucrarea conținea, de fapt, protecția lui Dumnezeu. Am aflat mai târziu că intenționam să folosesc ca loc de adunare o casă care era sub supravegherea poliției. Din fericire, nu am mers acolo. Altfel, am fi putut fi arestați sau monitorizați, ceea ce ar fi putut implica mai multe persoane și ar fi putut să provoace consecințe mai grave. Mai târziu, gândindu-mă cu atenție la această situație, am văzut că nu numai că mi-a permis să văd suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu, ci m-a și ajutat să mă înțeleg întrucâtva. Am văzut că motivația mea în îndeplinirea îndatoririlor mele a fost pentru propriul meu beneficiu, nu pentru a practica adevărul ca să-L mulțumesc pe Dumnezeu. Când Dumnezeu a rânduit medii care nu se potriveau cu noțiunile mele, I-am adresat cereri și m-am plâns de El fără motiv, dezvăluindu-mi răzvrătirea și împotrivirea față de Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost astfel de circumstanțe, nu m-aș fi înțeles deloc, darămite să mă căiesc și să mă schimb. Mi-am dat seama că toate acestea reprezintă mântuirea lui Dumnezeu pentru mine. Având în vedere că multe biserici din diferite locuri se confruntau acum cu raziile poliției, într-un astfel de mediu nu puteam decât să urmăresc lucrarea din culise. Deși lucrarea pe care o puteam face era limitată, trebuia să fac tot posibilul din toate puterile mele să caut modalități de a obține rezultate mai bune în lucrare și să-mi îndeplinesc responsabilitățile în acest context. Exact cum spune Dumnezeu: „Unii spun: «În anumite locuri cu medii dificile, nu putem interacționa cu oamenii față în față. Cum putem să-i verificăm?» Indiferent cât de dificil este mediul, tot există metode și abordări pentru a gestiona aceste chestiuni. Depinde dacă ești responsabil și implicat cu sinceritate. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Dacă îți oferi loialitatea și responsabilitatea, atunci, chiar dacă finalul nu este ideal, Dumnezeu scrutează și știe acest lucru, iar responsabilitatea nu va fi a ta. Însă, dacă nu-ți oferi loialitatea și responsabilitatea, atunci, chiar dacă totul merge bine și, în final, nu există consecințe, Dumnezeu va scruta asta. Natura acestor două abordări este diferită, iar Dumnezeu le va trata diferit” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a doua)”]. Având în vedere că, în prezent, frații și surorile nu au putut oferi răspunsuri clare cu privire la anumite noțiuni religioase, m-am concentrat asupra câtorva noțiuni-cheie și am căutat cuvintele relevante ale lui Dumnezeu, apoi le-am scris, comunicând cu ei în detaliu pe baza propriei mele înțelegeri. Atunci când frații și surorile au întâmpinat probleme și dificultăți în predicarea Evangheliei, am corespondat prompt pentru a avea părtășie cu ei. Printr-o perioadă de cooperare, eficiența noastră în predicarea Evangheliei s-a îmbunătățit oarecum față de cum era. Deși încă există multe probleme în lucrare, am credința de a coopera. Slavă lui Dumnezeu pentru îndrumarea Sa!